Forme si niveluri de integrare a motivatiei

FORME SI NIVELURI DE INTEGRARE A MOTIVATIEI

Primul lucru care se impune atentiei noastre atunci cand abordam sfera moti-vationala a personalitatii umane este diversitatea foimdoi ei de structurare si integrare.

Procesul de diversificare a entitatilor motivationale se realizeaza, mai intai, in plan genetic, apoi dupa continut, dupa importanta sau seta nificatia reglatorie si dupa pozitia pe care o ocupa in cadrul activitatii

Sub aspect genetic, se delimiteaza doua tipuri de motivatie: innascuta sau primara si dobandita sau secundara.

Motivatia innascuta este legata esentialmente de procesele de dezvoltare, maturizare si homeostazie biologicain cadrul organismului Ea exprima nevoia bazala a organismului nostru, ca entitate vie, de substanta, energie si informatie din mediul extern, de mentinere a integritatii' structural-functionale si de reproducere.

O parte din componentele motivatiei primare sunt functionale inca de la nastere si ele incita comportamentele specifice de satisfacere (ex., trebuintele alimentare si fiziologice); o alta parte intra in functiune mai tarziu, dar tot in mod automat, neconditionat, o data cu parcurgerea de catre individ a stadiilor corespunzatoare de dezvoltare si maturizare biologica (ex., trebuintele crotico-sexuale). Satisfacerea motivelor primare devine imperativa si obligatorie pentru asigurarea supravietuirii si functionarii normale a omului ca sistem viu. Perturbari repetate si prelungite ale periodicitatii satisfacerii lor determina serioase dereglari interne, cu efecte entropice la nivelul tuturor subsistemelor personalitatii, iar nu numai la nivelul subsistemului biologic. Motivele primare, fiind determinate genetic, au aceeasi configuratie si aproximativ aceeasi dinamica la toti oamenii.

Motivatia dobandita sau secundara este specifica cu precaden: omului. La animale este greu sa consemnam aparitia in cursul ontoge­nezei a unor motive noi, toti indivizii unei specii etaland in esenta acelasi repertoriu motivational, care se conserva si se transmite prin programul genetic de la o generatie la alta. Posibilitatea aparitiei si dezvoltarii la om, in cursul ontogenezei, a unei motivatii noi, care se suprastructureaza pe fondul celei primare, este favorizata de doi factori principali a) un factor de ordin intern, legat de de cresterea gradului de complexitate structural-functionala a creierului care. pe de o parte,duce la inversarea raportului dintre experienta individuala si cea de specie in procesul adaptarii in favoarea celei dintai, iar pe de alta parte, asigura mecanisme apte sa realizeze functii psihice de nivel superior, de tip constient, in cadrul carora va capata o pondere din ce in ce mai mare desprinderea si formularea-atribuirea de semnificatii evenimentelor si obiectelor din afara, precum si propriilor activitati, propriilor trasaturi de personalitate b) cel de-al doilea factor este de ordin extern si el se leaga de constituirea si dezvoltarea istorica a mediului socio-cultural, care punejn fata indivizilor concreti sarcini si exigente specifice de adaptate, calitativ diferite de cele ridicate de mediul natural. Printre asemenea sarcini si exigente, pot fi mentionate: imperativul angajarii intr-o activitate sistematica si permanenta de asigurare a celor nece­sare existentei; necesitatea perfectionarii si diversificarii propriilor capa­citati si abilitati pentru a face fata in mod eficient unei game cat mai intinse si diversificate de situatii; obligatia de a raporta propriile interese, dorinte si scopuri si a propriei conduite la interesele, dorintele si scopurile celorlalti semeni (membri ai grupului, comunitatii) si la normele si principiile morale supraordonate; necesitatea cunoasterii si asimilarii (evident, selective si critice) a experientei acumulate istori­ceste (practice, de cunoastere comportamentala in forma obiceiurilor si traditiilor etc.) si a sistemului de valori dominant la momentul dat, cu reperele si etaioanele corespunzatoare; nevoia diferentierii, indi­vidualizarii a obtinerii identitatii de sine a Eului, pe fondul comunalitatii care se asociaza unei vieti de grup.

Pentru ca adaptarea si integrarea in acest mediu socio-cultural sa se realizeze in mod normal, devine obligatorie restructurarea sferei motivationale, prin formarea unor motive care sa determine modularea comportamentelor in raport cu semnificatiile noilor situatii, exigente si valori. in acest fel, in ontogeneza, prin stabilirea si exersarea legaturii si interactiunii cu continuturile mediului socio-cultural specific, se va structura etajul motivatiei secundare - etice, estetice, religioase, sociale, a Eului etc.

Spre deosebire de motivatia primara, care devine socializata si culturalizata numai sub aspectul modului de satisfacere, motivatia secundara este socializata st culturalizata in insasi structura si continutul sau intern. in plus, in vreme ce motivatia primara nu-si modifica structura si formele de manifestare in cursul evolutiei istorice (trebuinta alimentara de pilda nu este structural diferita la omul primitiv si la omul contemporan), motivatia secundara va cunoaste un proces de permanenta evolutie, dobandind continuturi si forme noi, pe masura diversificarii continuturilor mediului socio-cultural a tipurilor de relatii interpersonale, a formelor de activitate.

In fine, daca, asa cum am mentionat, motivatia primara nu prezinta variatii semnificative de la un individ la altul, motivatia secundara devine puternic personalizata, configuratia si modul sau concret de integrare contribuind intr-o masura hotaratoare la determinarea uni citatii persoanei: nu exista doua persoane care sa aiba structuri absolti identice ale motivatiei secundare.

in sistemul personalitatii, integrarea motivationala se face dupa principiul ierarhizarii, potrivit caruia, nivelurile mai vechi din punct de vedere genetic si, implicit, inferioare, se subordoneaza functional nivelurilor genetic mai noi si, implicit, superioare.

in virtutea acestui principiu, devine plauzibila ipoteza ca motivatia primara se va subordona celei secundare si va fi controlata de aceasta

Pe baza continutului se diferentiaza si se structureaza o gama foarte larga de motive: biologice (trebuintele alimentare semnalizate subiectiv prin senzatiile organice de foame si sete); Fiziologice (nevoia de defecare si urinare, nevoia de miscare, nevoia erotico-sexuala); materiale (tre buinta de imbracaminte, trebuinta de adapost, trebuinta de unelte); informationale (trebuinte senzoriale, interese si trebuinte cognitive); sociale (nevoia de contacte si comunicare cu cei din jur, nevoia de apar tenenta la o familie, la un grup, nevoia de consonanta cognitiva si afec­tiva cu ceilalti etc nevoia de integrare si comurjicare, nevoia de intarire si suport social); spirituale (trebuinte estetice, morale, filosofice si reli­gioase); motivele Eului (nevoia de securitate si afectiune, de statut .si prestigiu, de autorealizare si afirmare a personalitatii, nivelul de aspiratie, idealul de viata-familial, profesional, social).

Fireste, pot exista si alte scheme de individualizare si clasificare dupa continut a entitatilor motivationale. Pentru a facilita orientarea adecvata in aceasta problema vom mentiona mai jos doua asemenea clasificari, mai larg cunoscute: clasificarea realizata de H.Murray (1930) si cea a lui A.Mastow (1968).

in elaborarea clasificarii sale, H.Murray a pornit de la consideratia ca, pentru a intelege motivatia comportamentului uman, trebuie sa se tina seama de un numar suficient de mare de variabile definite empiric, in asa fel, incat sa poata fi apropiate de modelele cercetarii stiintifice. El a identificat un numar de 20 de trebuinte fundamentale, si anume: 1) trebuinta de supunere (de suportare pasiva a actiunii fortelor externe, de acceptare a blamarii, injuriilor, criticii si de cautare si complacere in durere, pedeapsa, boala si necaz); 2) trebuinta de realizare (de a' invinge obstacole si de a obtine performante superioare, de a se intrece pe sine insusi si de a manipula si organiza obiecte fizice, fiinte umane? sau idei); 3) trebuinta de afiliere (de apropiere si cooperare cu ceilalti oameni, de a fi pe placul altora, de a castiga afectiunea celor din jur); 4) trebuinta de agresiune (de razbunare pentru insulta, de a raspunde prin forta la forta); 5) trebuinta de autonomie (de a fi liber, de nonconformism, de a nu se supune tratamentelor autoritar-dictatoriale); 6) trebuinta de contracarare (de a inlatura o umilire prin stoparea actiunii, de a sterge o dezonoare prin actiune); 7) trebuinta de aparare (de ascundere sau justificare a greselilor, a esecurilor sau a umilirilor); 8) trebuinta de deferenta (de a admira si sustine un superior, de a pretui, elogia si onora, de a ceda influentei unui superior) trebuinta de dominare (de a influenta si dirija conduita altora prin sugestie, seducere, persuasiune sau comanda); 10) trebuinta de exhibitie (de a face impresie, de a excita, de a incanta, de a fascina, de a soca, de a intriga sau de a amuza pe altii); ii) trebuinta de a inlatura raul (durerea, injuria, boala; de a scapa de o situatie primejdioasa); 12) trebuinta de a evita situatiile neplacute (ingustarea actiunii din cauza fricii de esec); 13) trebuinta de existenta sociala (de a acorda simpatie si a satisface nevoile altuia aflat in necaz); 14) trebuinta de ordine (de organizare, de curatenie, de randuiala); 15) trebuinta ludica (de a cauta relaxare prin joc, prin glume, prin veselie, distractie); 16) trebuinta de rejectie (de descotorosire de un obiect, animal sau persoana antipatica); 17) trebuinta de senzualitate (de a cauta placerile senzuale); 18) trebuinta de sex (de a cultiva relatii erotice, de a avea contact sexual); 19) trebuinta de a fi ajutat (de a avea nevoile satisfacute de altul, de a fi mangaiat, protejat, simpatizat, iubit, consolat etc); 20) trebuinta de intelegere (interesul de a cunoaste, de a intreba, de a specula, de a analiza etc.)-

A Masiow a elaborat clasificarea sa pornind de la aprecierea locului si importantei continutului motivului in structura personalitatii. Totodata, a stabilit un raport invers proportional intre nivelul de integrare (respectiv, urgenta de satisfacere) si valoarea continutului trebuintelor. Astfel, el a realizat un model ierarhizat, de tip piramida! al entitatilor motivationale, care cuprinde 8 niveluri sau clase de motive: 1) trebuinte fiziologice (nevoia de hrana, de odihna, de sexualitate, de pastrare a sanatatii etc); 2) trebuinta de securitate {nevoia de siguranta existentiala, de securitate emotionala, profesionala, sociala, relationala etc); 3) trebuinte sociale (de apartenenta si adeziune, de identificare afectiva cu un grup sau categorie sociala, de a fi membru al unei familii si de a avea o familie, de a fi in consonanta cognitiva si afectiva cu membrii grupului); 4) trebuinte ale Euiui (de autoconservare, de auto-pretuire, de autorespect, de prestigiu si statut, de identitate); 5) trebuinte de realizare/autorealizare (nevoia de a-ti atinge propriul tau potential creativ, de a obtine performante inalte in activitatea cel mai puternic motivata, de a contribui in mod propriu si original ia atingerea unor obiective profesionale sau sociale); 6) trebuinte cognitive (nevoia de a sti, de a intelege, de a invata, de a explora, de a descoperi); 7) trebuinte estetice (nevoia de ordine, simetrie, de armonie, de contact si con­templare a produselor de arta etc); 8) trebuinte de concordanta (nevoia de concordanta intre simtire sau traire, cunoastere si actiune) (fig.45). Dupa cum se poate observa, la baza piramidei, ca prioritate numarul unu in satisfacere sunt plasate trebuintele fiziologice, cu continutul valoric, din punct de vedere socio-cultural, cel mai scazut, iar la varful piramidei - cu prioritatea cea mai redusa de satisfacere, dar cu conti nutul valoric cel mai ridicat, - trebuintele estetice si de concordant Maslow pledeaza pentru o intelegere psihologica a gradientilor de superioritate ai motivelor, afirmand ca o trebuinta este cu atat mai mul specific umana, cu cat ea este mai inalta, respectiv, mai sus situata in ierarhia piramidala. Desi trebuintele superioare nu sunt vitale pentru organism, ele sunt mai importante pentru subiectivitate, satisfacere» lor imbogatind sfera spirituala a personalitatii, sporindu-i eficientii biologica si performanta sociala.

Dupa importanta si semnificatia reglatorie, se delimiteaza urma toarele mari tipuri de motive: * motive homeostazice; . motive de crestere si dezvoltare; * motive pozitive (antientropice); . motive. negative (entropice); * motive extrinseci; * motive intrinseci.

. Motivele hemeostazice sunt legate de mentinerea unor echilibre fiziologice sau psihologice, atat la nivelul unor subsisteme particulare ca si la nivelul sistemului global al personalitatii. Exista anumite coordonate de ordin biologic sau psihologic care nu au voie sa varieze in mod liber si indefinit si care se cer a fi mentinute intre anumite limite valorice date.

Depasirea acestor limite devine pagubitoare pentru stabilitatea sistemului personalitatii si, ca atare, trebuie intreprinse actiuni de inla­turare a oscilatiilor produse si de readucere a coordonatelor respective in limitele prestabilite (ex.: temperatura, glicemia, raportul dintre polul pozitiv si cel negativ al afectivitatii, consonanta cognitiva etc).

Motivele homeostazice, reflectand asemenea deviatii, sunt cele care selecteaza si declanseaza procesele si comportamentele corespunzatoare de redresare si mentinere a echilibrelor perturbate.

Ele se activeaza automat si se pot finaliza si la nivel involuntar, Inconstient.

. Motivele de crestere si dezvoltare sunt integrate si se activeaza in cadrul stadiilor bio- si psihogenetice. Eiecare din aceste stadii se caracterizeaza printr-un continut bine definit si printr-o multime de transformari orientate ascendent: trecerea de la o stare mai difuza, slab diferentiata, la alta mai diferentiata si mai bine organizata. incheierea unui stadiu devine semnal pentru pregatirea si declansarea stadiului urmator. Astfel, actiunea motivelor de crestere si dezvoltare are un caracter deschis, ea reinoindu-se permanent pe masura succesiunii stadiilor evolutive, pana la atingerea nivelului de maturitate. Dinamica lor se subordoneaza mecanismului feed-back-ului pozitiv antientropic, intrucat, prin procesele si transformarile pe care le incita si le sustin, indeparteaza tot mai mult sistemul personalitatii de la starea initiala, dar nu in sens dezorganizator, entropie, ci in sens organizator, antietropic.

Motivele cresterii si dezvoltarii biologice au un caracter spontan, ie activandu-se si functionand la nivel inconstient, "comportamentele' corespunzatoare de satisfacere a lor desfasurandu-se fara ca individul sa le perceapa si sa le controleze.

Motivele dezvoltarii psihice se integreaza, de regula, la nivel constient, ele elaborandu-se cu implicarea directa a intentionalitatii, autoevaluarii si efortului voluntar. Asemenea motive vor fi reprezentate de dorinta si nevoia de autorealizare, de aspiratii si idealuri care proiecteaza si sustin dinamica personalitatii pe traiectoria continuei perfectionari si optimizari, atat in planul organizarii interne, cat si in planul activitatii externe.

. Motivele pozitive sunt acelea a caror satisfacere are intotdeauna un efect reglator asupra echilibrului si functionarii personalitatii, inlaturand sau diminuand oscilatiile si starile perturbatoare. Ele sunt homeostazice si de dezvoltare. Valoarea motivelor se apreciaza nu numai dupa semnul efectelor satisfacerii lor asupra propriei persoane ci si prin raportarea acestor efecte la anumite criterii si etaloane socio­culturale, mai ales de ordin moral. Din acest punct de vedere, pozitive vor fi apreciate acele motive, a caror satisfacere, avand efect antien-tropic asupra propriei persoane, nu intra in conflict cu exigentele si etaloanele morale care functioneaza la nivel social sau care, prin natura lor, genereaza comportamente si activitati indreptate spre atingerea unor scopuri sociale.

in evaluarea structurii globale si a tipului de personalitate, un indicator esential il va constitui raportul de dominanta dintre asa-zisele motive personale (individuale) si motivele sociale, supraordonate, Astfel, se considera ca exista o diferenta de ordin calitativ intre personalitatea la care integrarea sferei motivationale se realizeaza in jurul si pe baza dominantei motivatiei individuale si cea la care aceasta integrare se realizeaza pe baza dominantei sociale, supraordonate.

. Motivele negative se caracterizeaza prin aceea ca satisfacerea lor, pe langa un efect adaptativ de moment, asociat cu reducerea tensiunii-initiale si obtinerea unei doze de placere si satisfactii de moment, genereaza efecte perturbatoare, entropice, secundare, care, cumulandu-se in timp, duc la serioase dezechilibre si disfunctii in planul intern al sistemului personalitatii sau in pianul relationalii individului cu mediul social. in cea mai mare parte, aceste motive se leaga si se adreseaza) primordial sferei biologicului si fiziologicului. Din categoria lor fac parte, printre altele, trebuinta pentru alcool, pentru fumat, pentru droguri, trebuinta pentru mancaruri excesiv de condimentate sau excesiv de grase, trebuinta de acumulare excesiva de bunuri materiale, trebuinta de aventura etc. Daca, initial, asemenea trebuinte se manifesta in limitele¹ functionalitatii normale, prin supraconsolidare si exacerbare ele se' desprind de sub controlul mecanismelor generale de reglare-control, autonomizandu-se ca dominante in structura motivationala a personalitatii.

Ca urmare a acestei mutatii, ele vor ocupa ponderea principala in directionarea si sustinerea liniei de conduita a individului. Creand dependente puternice, motivele negative vor subjuga intreaga dinamica a personalitatii: din stapan al propriilor tentatii si trebuinte, individul devine sclav si instrument al acestora.

Termenul de motiv negativ se mai ia si intr-un alt sens, de evitare, respingere sau opunere activa in raport cu anumite situatii sau valente, El se asociaza cu fenomenul de intarire, in acest caz intarirea luand forma sanctiunii. in procesul conditionarii, respectiv, al invatarii se re­curge frecvent la procesul recompensei si pedepsei: intarirea pozitiva a raspunsurilor la anumiti stimuli sau situatii si intarirea negativa a raspunsurilor la alti stimuli si situatii. Se formeaza, corespunzator, doua tipuri de legaturi temporare: pozitive, bazate pe actiunea recompensei (motivatie pozitiva) si negative, bazate pe actiunea pedepsei (motivatie negativa). in acest caz, este evident ca sensul termenului de motiv negativ este calitativ diferit de cel pe care l-am dat mai sus. Specific pentru natura si functiile motivatiei trebuie considerat acest din urma sens.

. Desi activitatile noastre sunt motivate, nu in toate activitatile motivele ocupa aceeasi pozitie. in unele, motivul face parte din insasi structura lor, le directioneaza si le sustine din interior, in altele, motivul se situeaza in afara structurii propnu-zise a lor directionandu-le si sustinandu-le din exterior. Primele sunt denumite activitati intrinsec motivate, iar cele din urma - activitati extrinsec motivate. Din punctul de vedere al eficientei - nivelul de performanta si consumul de efort (energie) si timp - activitatea intrinsec motivata este superioara celei extrinsec motivate. Astfel, pe cand activitatea intrinsec motivata, avand sursa de satisfactie in ea insasi se efectueaza cu placere si cu un efort de mobilizare relativ redus, cea extrinsec motivata se efectueaza sub semnul unei solicitari si conditionari externe, fara o placere interioara si cu un efort intens de mobilizare voluntara.

De acest lucru ne dam seama daca punem alaturi doua situatii legate, de pilda, de activitatea de invatare: prima, in care elevul invata dintr-o atractie interioara, incercand satisfactie in cursul desfasurarii activitatii propriu-zise, intarirea venind din constientizarea largirii si imbogatirii orizontului de cunoastere; cea de-a doua, in care elevul invata, fie de frica parintilor, fie pentru a fi laudat si a primi o recompensa, dar fara a avea imboldul interior catre aceasta.

in raport cu multe tipuri de sarcini si solicitari, activitatea incepe pe suportul unei motivatii extrinseci si, apoi, treptat, se poate transforma in activitate intrinsec motivata. Si, sub acest aspect, ne putem referi tot la activitatea de invatare. Un elev care, initial, nu are nici o atractie pentru invatatura, pe masura ce asimileaza cunostinte si pe baza lor dobandeste capacitati si competente pe care inainte nu le-ar fi putut banui, va trece de la suportul motivatiei extrinseci la cel al motivatiei intrinseci -, satisfactia rezultand din insasi activitatea de invatare.

in multe cazuri, una si aceeasi activitate se poate desfasura sub imboldul ambelor forme de motivatie, atat intrinseca, cat si extrinseca.

A.Maslow (1970) a introdus categoria de metamotivatie, pentru a desemna acea forma de motivatie intrinseca ce se situeaza deasupra starilor proprii de necesitate si propulseaza actiuni si comportamente centrate pe cauze cu semnificatie generala.

in virtutea unei asemenea metamotivatii, se savarsesc marile fapte de caritate, in interesul comunitatii, fara a se astepta vreo recompensa. La un asemenea nivel de dezvoltare motivationala ajung insa foarte putini indivizi si el reprezinta un reper major de delimitare a domi nanteior de ordin personal de cele de ordin social-supraordonat.

Dupa gradul de structurare si integrare, se disting mai multe tipuri de motive: 1) pulsiunile si tendintele, cu un grad scazut de struc-turare si de integrare, cu manifestare difuza, acompaniata de trairi emotionale slab definite, fara o raportare obiectuala specifica;2) trebuintele propriu-zise, bine structurate si puternic integrate la nivel biologic sau psihologic, care reflecta o legatura trainica si durabila a subiectului cu anumite "obiecte' din lumea externa si cu anumite valente ale acestora; satisfacerea lor are un caracter imperativ, orice amanare pe termen mai lung determinand dezechilibre functionale severe in sistemul personalitatii; 3) interesele, care reflecta o legatura selectiva mai putin trainica si mai putin durabila in timp intre subiect si anumite situatii, obiecte, evenimente etc. in ontogeneza, interesele trec prin multe oscilatii si metamorfoze, atat in ceea ce priveste diferentierea si individualizarea in raport cu obiectul, cat si in ceea ce priveste stabilitatea; desi, din punct de vedere structurat, pot sa atinga un nivel relativ ridicat (interese de cunoastere, interese turistice, interese politice, interese tehnice etc), din punct de vedere integrativ, ele se situeaza la un nivel mai scazut de consolidare afectiva decat trebuin-tele; ca urmare, satisfacerea unui interes devine mai putin imperativa decat satisfacerea unei trebuinte; in cazul motivatiei secundare, aparitia si formarea interesului precede formarea trebuintei: trebuinta se structureaza pe baza interesului, printr-o mai buna structurare interna si, in primul rand, printr-o puternica integrare si consolidare in profilul motivational al personalitatii; 4) idealurile, reflectand o "stare' sau o "situatie' proiectata in viitor, spre care tinde subiectul in miscarea ascendenta de devenire si de autodesavarsire; structura lor este mai putin articulata si definita decat a trebuintelor si intereselor, iar, constientizarea continutului pe care-1 poarta are un caracter mai vag; chiar idealul profesional - unul dintre cele mai bine individualizate in profilul personalitatii, parcurge in multe cazuri un drum sinuos si relativ indelungat de cristalizare, iar uneori se constata ca, chiar dupa ce subiectul si 1-a fixat, el se afla in discordanta cu potentialul aptitudinal sau cu structurile temperamentala si caracteriala; se intalnesc, de asemenea, destule cazuri de indivizi care nu ajung la elaborarea unor idealuri clare de viata, dinamica lor comportamentala desfasurandu-se intr-un camp mai mult sau mai putin aleator, fara o busola de orientare proiectiv-anticipativa sigura.