PRINCIPALELE MANIFESTARI ALE INCONSTIENTULUI: ACTUL RATAT

Spre deosebire de filosofi sau de reprezentantii curentului romantic, Freud dezvolta o teorie despre incon­stient pornind de la o experienta psihoterapeutica. Nu speculatia sau introspectia ii alimenteaza consideratiile teoretice asupra inconstientului, ci contactul nemijlocit cu simptomele produse de actiunea patogena a in­constientului si cu efectul vindecator al integrarii inconstientului in constient. Formatia de om de stiinta a lui Freud, precum si inceputul activitatii sale profesionale, care sta sub semnul neurologiei de laborator, nu lasau sa se intrevada nimic din evolutia sa spre psihanaliza, ceea ce arata ca psihanaliza s-a nascut pe o baza factuala, fara preconceptii teoretice. In acelasi sens, trebuie mentionat si faptul ca marile schimbari din psihanaliza au avut, de asemenea, o baza psihoterapeutica, si nu doctrinala. Adler, care realizeaza prima desexualizare majora a inconstientului, porneste de la clientela sa recrutata din categoriile defavorizate ale capitalei Imperiului Austro-Ungar, pentru care principalele probleme psihice erau legate de posibilitatile de afirmare sociala si nu de reprimare a sexualitatii, ceea ce caracteriza burghezia mijlocie a Vienei, care furniza clientela lui Freud. Teoria inconstientului colectiv, avansata de Jung, se alimenteaza, la randul ei, dintr-un  nou material clinic, si anume din terapia si cercetarea psihozelor, pe care psihanalistul elvetian le-a cunoscut in perioada de 10 ani cat a functioneaza ca psihiatru in clinica lui Bleuler. Innoirile psihanalizei datorate Melaniei Klein prelucreaza datele obtinute din terapia si cercetarea copilului, asa cum cea mai recenta psihanaliza americana a aparut datorita abordarii patologiei borderline si narcisice.

1. Actul ratat

Spre deosebire de simptom, care este accesibil prin natura sa celor specializati in tratarea disfunctiilor psihice (psihiatri, psihoterapeuti, psihologi clinicieni), actul ratat poate fi inregistrat cu usurinta in viata cotidiana la sine si la ceilalti. Este motivul pentru care Freud si-a construit "psihopatologia vietii cotidiene" tocmai in jurul actului ratat. In al doilea rand, din­ majoritatea manifestarilor inconstientului (simptom, vis, cuvant de spirit etc.), actul ratat este cel mai putin cifrat, de-a dreptul transparent, uneori.

Exemple din viata publica:

a) La scurt timp de la initierea schimbarilor sociale din 1989, crainicul Cristian Topescu afirma pe postul national de televiziune: "de la revolutie au trecut zece ani!', in loc de zece luni. Ce credeti ca 1-a determinat sa faca aceasta greseala, destul de inofensiva, de altfel? Posibila interpretare: Nemultumit de nesiguranta situatiei care a urmat revolutie, Cristian Topescu isi exprima, prin intermediul acestei greseli, intr-un  moment de neatentie, provocat de oboseala, dorinta de a fi trecut zece ani de la declansarea revolutie, ceea ce, se poate presu­pune, ar fi adus multe schimbari in bine a realitatilor romanesti. In nici un caz nu poate fi vorba de intamplare.

b) Avansand cronologic in perioada postrevolutionara, fostul premier Nicolae Vacaroiu, in chiar momentul investiturii sale din 1992,spune in discursul din ziar: "In primul rand, as dori sa multumesc Parlamentului pentru increderea pe care a acordat-o echipei guvernamentale si, in acelasi timp, sa multumesc si celor care nu au fost pentru aceasta echipa guvernamentala, desigur, din anumite considerente. Vreau sa va spun ca echipa guvernamentala, pe care dumneavoastra ati aprobat-o astazi, are o sarcina deosebit de grea, stim acest lucru, insa nici un efort nu este prea mic atunci cand este vorba despre Romania'. Care credeti ca ar putea fi greseala care s-a strecurat in discursul premierului de atunci?

Interpretare: Nu cred ca trebuie sa cautam prea adanc in spatele acestei erori de exprimare, pentru a gasi factorul perturbator. Ingrijorat de dificultatea misiunii pe care o avea de indeplinit, Nicolae Vacaroiu va fi refuzat ideea imensului efort care era asociat cu respectiva misiune si va fi lasat, tot intr-un moment de deconcertare, sa se exprime omeneasca, prea omeneasca dorinta ca efortul sa fie cat se poate de mic.

c) in timpul campaniei electorale pentru alegerile prezidentiale din anul 1996, presedintele in exercitiu in acel moment - Ion Iliescu - i se adreseaza cu totul surprinzator lui Emil Constantinescu, cel care va castiga alege­rile spunandu-i: "domnule Ceausescu'. De data aceas­ta mi se pare mai dificil sa decelam care era curentul mental subiacent, dar nu este exclus ca acesta sa fi fost alcatuit din sentimente de ostilitate, dar si de teama fata de contracandidatul sau, care, daca e sa ducem speculatia mai departe, i-1 va fi amintit, prin anumite particularitati, pe defunctul presedinte comunist.

d) in sfarsit, presedintele Emil Constantinescu, in mo­mentul retragerii de la Cotroceni, dupa alegerile din anul 2000, se adreseaza garzii militare, care-i prezenta onorul cu "la revedere', contrazicand in felul acesta declaratiile sale anterioare ca se va retrage din politica, pentru ca prin intermediul actului ratat isi anunta intentia ascunsa, poate si fata de sine, de a reveni la Cotroceni in calitate de presedinte.

Trebuie precizat ca ipotezele referitoare la tendinta subiacenta, care a generat in fiecare caz in parte perturbarea discursului, nu pot fi verificate in absenta asociatiilor autorilor respectivi, in momentele urmatoare comiterii greselii. Totodata, aceleasi exemple constituie materialul concret care sa permita o mai buna intelegere a definitiei actelor ratate.

Definitie: actele ratate sunt acte psihice care rezulta din interferenta a doua intentii: una constienta si alta preconstienta sau inconstienta, prima constituind tendinta perturbata, in timp ce cealalta reprezinta tendinta perturbatoare.

Observatii:

a. Nu este de mirare ca actul ratat a fost introdus in psihologie o data cu aparitia psihanalizei, fapt subliniat in Introducere in psihanaliza, deoarece psihologia prefreudiana era o psihologie a constiintei, pentru care fenomenele psihice inconstiente erau un nonsens, in masura in care psihicul era identificat cu constiinta.

b. Freud nu rateaza nici o ocazie pentru a sublinia autonomia vietii psihice in raport cu somaticul. Faptul ca actul ratat este considerat a fi un act psihic inseamna ca rezulta din alte acte psihice si nu este produs de cauze organice. In acelasi timp, situarea sa pe palierul psihicului ii confera un sens: dincolo de nonsensul aparent al continutului manifest, putem identifica o intentie, o tendinta.

a. Conditiile de existenta ale actului ratat

In Psihopatologia vietii cotidiene, carte pe care Freud o dedica in intregime studierii actelor ratate, sunt expuse si comentate conditiile in care o disfunctie psihica poate fi inca tratata in categoria actului ratat. Demersul are in primul rand scopul de a distinge patologia usoara, psihopatologia cea de toate zilele, de patologia "grea', care face obiectul activitatii terapeutice a psihiatrilor si psihoterapeutilor. In esenta identice, patologia vietii cotidiene si patologia in sens propriu nu sunt identice din toate punctele de vedere. Primele trei conditii de exis­tenta ale actului ratat, mentionate de Freud, marcheaza tocmai astfel de deosebiri neesentiale.

pentru a fi doar act ratat si nu si simptom nevrotic, de exemplu, o disfunctie psihica trebuie sa aiba un caracter punctual, sa fie doar o tulburare de moment.

disfunctia psihica in discutie isi merita numele de act ratat doar daca persoana care ii este autor putea mai inainte realiza corect actul respectiv si-l poate realiza corect in orice moment.

disfunctia psihica este act ratat doar daca cel care o sufera este capabil sa recunoasca justetea observatiei care i-1 sesizeaza, ceea ce deosebeste actul ratat de simptomele psihotice, in cazul carora nu exista constiinta perturbarii.

Analiza: Efectele consumului de alcool Analiza: Identitatea de secui

a patra conditiei de existenta a actului ratat este, dupa Freud, refuzul autorului actului ratat, constient de greseala sa, de a-i gasi un sens, atribuindu-l hazardului sau neatentiei. Trebuie sa vedem in acest refuz o reactie de aparare in fata asumarii propriului inconstient, a carui manifestare contrariaza in cele mai multe cazuri narcisismul nostru. "In mine nu pot exista asemenea tendinte', ne spunem si preferam varianta explicativa, mult mai comoda, a interventie hazardului.

b. Teorii explicative prefreudiene

Inainte ca Freud sa vada in actul ratat un fenomen cu sens, au existat in domeniile stiintei sau in afara sa incercari de a-1 explica. Toate aceste incercari, dincolo de deosebirile dintre ele, au un element comun, si anume privarea de sens a actului ratat.

b.1.Teoriile fiziologice si psihofiziologice

Conform acestor teorii, reprezentate printre altii si de celebrul Wundt, cauze fiziologice, cum ar fi rau fi­zic general, tulburari de circulatie a sangelui sau psi­hofiziologice, cum ar fi oboseala, starea de surescitare, distrag atentie de la activitatea constienta in curs (lectura, scriere, auditie etc.), ceea ce produce actul ratat. Asadar, diminuarea concentrarii asupra desfasurarii unei activitati poate produce perturbarea acesteia. O asemenea explicatie, ca si explicarea visului prin diminuarea activitatii cerebrale in timpul somnului, exclude posibilitatea ca fenomenele respective sa aiba sens.

Critica lui Freud

actele ratate apar si la persoane care nu sunt obosite, distrate, surescitate.

performanta psihica nu este conditionata de concentrarea atentiei asupra actului respectiv. O multime de acte automatizate se indeplinesc fara a necesita concentrarea atentiei. Pianistul versat alege clapele potrivite in mod automat, in timp ce intreaga atentie se concentreaza la partitura. Dupa cum se stie, reinvestirea cu atentie a unor activitati automatizate nu creste performanta, dimpotriva.

exista cazuri in care concentrarea atentiei este inevitabila: in pofida eforturilor constiente pe care le facem, nu ne putem aminti un nume propriu uitat.

actul ratat poate fi sugerat, ceea ce, de asemenea, contrazice varianta producerii sale datorita distragerii atentiei. Freud relateaza un caz in care, unui debutant intr-ale actoriei i se sugereaza la repetitii ca in locul replicii "contabilul trimite inapoi sabia' (Schwert) sa rosteasca: "confortabilul isi trimite inapoi calul' si intr-adevar la reprezentatie, replica a fost data in maniera sugerata.

Freud nu contesta contributia conditiilor psihofiziologice la producerea actului ratat. Dar ele nu sunt cauze, nici macar conditii necesare, ci doar conditii favorizante. Cei care sustin rolul cauzal al conditiilor psihologice se pla­seaza intr-o pozitie tot atat de absurda cu a persoanei care, atacata de hoti, pe intuneric si intr-un  loc izolat, reclama la politie ca intunericul si locul izolat i-au furat bunurile.

b.2. Teoriile fonetice

Reprezentantii acestor teorii, printre care se numarau filologul Wringer si psihiatrul Meyer, sustineau ca actele ratate ar fi cauzate de relatiile fonetice dintre cuvinte (consonante, asonante), excluzand orice posibilitate ca asemenea fenomene sa aiba sens. Pentru Freud, si in acest caz este vorba doar de conditii favorizante si nu de cauze sau conditii necesare, factorii fonetici indica doar calea pe care o urmeaza actul ratat. Nu este suficient, isi ilustreaza Freud ideea, sa am un drum in fata mea pentru a ma angaja sa-1 parcurg. Pentru aceasta am nevoie de un motiv si de energia necesara.

Exemplu dintr-o analiza contemporana

Intr-un  moment dificil al unei analize, psihanalistul face urmatorul act ratat: in loc sa-i comunice analizandei ca proxima sedinta va avea loc "lunea urmatoare', ii spune "luna urmatoare'. In acest caz, asemanarea din­tre "lunea' si "luna', deosebite doar prin vocala "e', nu reprezinta cauza actului ratat, ci doar forma intampla^­toare prin care s-a exprimat destul de clar dorinta ana­listului de a spatia cat mai mult cu putinta sedintele cu respectiva analizanda.

b.3. Opinia comuna

Spre deosebire de vis, in cazul caruia opinia comuna s-a constituit intr-o adevarata "teorie' cu indelungata traditie, teorie pe care Freud o apreciaza in mod deosebit, pentru ca atribuie visului un sens, actul ratat nu a facut obiectul unui interes deosebit, pentru ca constituie perturbari de moment, lipsite in cele mai multe cazuri de importanta practica. Psihanaliza, in schimb, se ghideaza dupa principiul ca nu trebuie sa confundam importanta problemei cu importanta indicilor care ne-o semnaleaza, caci indicii insignifiante conduc la probleme importante. Ca si criminologia, psihanaliza fructifica pe deplin indiciile neinsemnate, in special in interpretarea viselor. Folosind aceasta perspectiva si in alte domenii, cum ar fi abordarea artelor plastice, Freud a reusit sa ofere un punct de vedere nou asupra statuii Moise a lui Michelangelo. Pozitia nefireasca a tablelor de legi nu ar indica momentul culminant al furiei lui Moise in fata necredintei poporului sau, ci un moment ulterior, in care Moise renunta la exteriorizarea spectaculoasa a gestului sau, pentru a impiedica spargerea tablelor cu legi.

Cand acorda atentie actului ratat, opinia comuna il atribuie hazardului, ceea ce il priveaza de sens. Aceasta fata a hazardului este combatuta cu fermitate si pe larg de Freud, pentru care in viata psihica nu exista liber arbitru sau hazard, totul fiind determinat in mod strict, ,via r daca medierile intre efect si cauza pot fi numeroase existenta hazardului este admisa de Freud doar in lumea exterioara.

Demonstratia lui Freud, careia ii consacra un capitol in Psihopatologia vietii cotidiene, nu se limiteaza la actele ratate, ci inglobeaza si alte fenomene asemanatoare. In cazul actelor ratate, impresia ca s-ar datora hazardului vine din faptul ca fortele determinante se afla in preconstient sau inconstient, zone care scapa temporar sau permanent controlului constiintei. In clasificarea actelor ratate, vom putea proba in fiecare caz in parte prezenta si natura factorului determinant.

Printre fenomenele psihice considerate a sta sub semnul hazardului se numara si alegerea aleatorie de numere sau nume. Caracterul aleatoriu este, dupa Freud, o simpla impresie, asa cum o dovedeste experimentul unui student citat de intemeietorul psihanalizei. Studentul la medicina, care dorea sa verifice teoria lui Freud, o roaga pe mama sa sa spuna un numar la intamplare. Numarul ales este 79. Asociatiile mamei in legatura cu numarul respectiv arata ca, in subsidiar, aceasta se gandea la o frumoasa palarie pe care o vazuse in vitrina unui magazin. Pretul era de 158 de marci, adica dublul cifrei alese "la intamplare'. Gandul preconstient care a dus la alegerea deloc intamplatoare a numarului 79 era cu aproximatie urmatorul: "daca palaria ar fi costat jumatate, adica 79 de marci, atunci as fi cumparat-o".

Un alt fenomen cu aura misterioasa, al carui determinism ar parea sa tina mai curand de suprasenzorial sau mai bine zis suprapsihic este fenomenul de deja vu. Una din pacientele lui Freud, in varsta de 37 de ani, a relatat in analiza ca la varsta de 12 ani si jumatate, in timpul unei vizite pe care o facea unei prietene la tara, a avut senzatia inconfundabila ca a mai fost candva acolo. Senzatia s-a produs nu numai cand a intrat pentru prima data in gradina, ci si cand a intrat in casa, mobilierul si ordinea in care se succedau camerele parandu-i-se cunoscute.

Circumstantele in care s-a petrecut vizita ne conduc spre un determinism psihic incontestabil. In timpul vizitei a aflat ca fratele mai mic al gazdei era grav bolnav. Cu cateva luni in urma, fratele mai mic al actualei paciente fusese, la randul sau, grav bolnav (de difterie), atat de grav, incat sora sa trebuise sa fie indepartata de acasa pentru a o impiedica sa asiste la un probabil deces. Dupa insanatosirea surprinzatoare a fratelui, primul drum al pacientei a fost tocmai vizita la casa de la tara a prietenei sale. Aici gaseste o situatie asemanatoare, situatie care ar fi trebuit sa-i aminteasca ce a simtit in acele zile fata de boala fratelui ei. Acest lucru nu se produce, pentru ca respectivele amintiri sunt refulate. In acele momente si-a dorit ca fratele ei sa moara pentru a ramane copil unic. Dupa Freud, aceasta dorinta nu a fost niciodata constienta sau a fost refulata, dupa insanatosirea fratelui. In loc de a-si aminti de dorintele ei vinovate, viitoarea pacienta are impresia ca a mai vazut candva casa si gradina. Dupa Freud este vorba de o deplasare a rememorarii de la dorintele refulate, la casa si gradina si, deci, de o falsa recunoastere.

c. Clasificarea actelor ratate

Freud grupeaza actele ratate in trei categorii, in functie de trei criterii diferite:

c.1. Primul criteriu il constituie relatia dintre tendinta perturbata (constienta) si tendinta perturbatoare (preconstienta sau inconstienta) sau, mai precis spus, raportul de forte dintre cele doua.

- Prima subgrupa a acestei categorii contine acele acte ratate in care tendinta perturbatoare inlocuieste complet tendinta perturbata.

Exemplu: Este cazul actului ratat, facut de presedintele senatului din Viena lui Freud, care, vrand sa deschida sedinta, rosteste surprinzatoarea propozitie "declar sedinta inchisa', tradandu-si astfel, fara echivoc, lipsa de disponibilitate pentru activitatile din ziua res­pectiva.

In aceeasi situatie se afla si primul-ministru Nicolae Vacaroiu, care, cu ocazia discursului sau de investitura, spune in loc de "nici un efort nu este prea mare pentru tara, contrariul, si anume: "nici un efort nu este prea mic'. Aceasta subgrupa a primei categorii ilustreaza cat se poate de concludent ca, din perspectiva inconstientului, actul ratat este un act reusit: tendinta subiacenta, reprimata, isi ia pe deplin revansa, manifestandu-se integral in planul discursului.

A doua subgrupa reuneste acele acte ratate, in cazul carora, din intalnirea celor doua tendinte, rezulta un compromis mai mult sau mai putin lizibil.

De exemplu un act ratat dintr-o analiza contemporana. Analizanda vorbea despre incapatinarea sa si, dorind sa foloseasca cuvantul "obstinatie', a rostit "obstinenta'. Acest hibrid provine din intalnirea dintre "obstinatie' si "abstinenta'. Asa cum au aratat asociatiile in marginea actului ratat, curentul mental subteran, care dubla discursul, continutul lui era legat de perioada de abstinenta sexuala pe care o traversa in acea perioada, cu destul disconfort.

c.2. A doua clasificare a actului ratat de care ne vorbeste Freud utilizeaza drept criteriu natura activitatii constiente perturbate. In functie de acesta, vor exista tot atatea subgrupe, cate activitati perturbate. In continuare vom trece in revista doar cateva tipuri de acte ratate din aceasta categorie.

- rostirea gresita constituie un subgrup cu extrem de numeroase exemple. Dintre acestea, prezentam actul ratat facut de Stekel, unul dintre pri­mii discipoli ai intemeietorului psihanalizei. Acesta ii sa­luta pe doi pacienti ai sai folosind numele celuilalt: "Buna ziua, domnule Peloni!' in loc de "Buna ziua domnule Ascoli!' Tendinta subterana care se satisfacea prin acest act ratat era de a se pune in valoa­re fata de fiecare dintre cei doi, aratandu-le astfel ca este un psihoterapeut vestit, pe care il solicitau numerosi pa­cienti veniti din strainatate.

scrierea gresita Particularitatea acestei subgrupe de acte ratate consta in faptul ca eroarea ramane materializata in scris, ceea ce o face mai usor demonstrabila.

Exemple:

Printre insemnarile lunii septembrie a anului respectiv, Freud gaseste data de 20 octombrie, ceea ce constituie o greseala de scriere de tipul anticipatiei. Freud explica perturbarea, prin interventia unei dorinte - dorinta ca pacien­ta care-si anuntase venirea pe 20 octombrie sa fi venit mai devreme, in septembrie, cand se afla refacut dupa vacanta si avea putini pacienti.

A1 doilea exemplu demonstreaza ca uneori actele ratate pot avea o semnificatie practica majora. Este vorba despre un medic care prescrie acelasi medicament in doze de zece ori mai mari la trei doamne in varsta. Dupa Hitschmann, de la care Freud preia exemplul, greseala de (pre)scriere este provocata de gandurile si sentimentele medicului pentru mama sa. De ani de zile traia in aceeasi casa cu mama sa si cu fratele mai mic, fapt care constituia o piedica in calea relatiilor sale erotice. De aici provenea dorinta de a-si elimina mama, pe care a vazut-o in fiecare dintre cele trei femei in varsta.

uitarea de nume sau intentii. Opinia comuna a sesizat, fara sa aiba in spate o teorie psihologica, faptul ca uitarea unui nume sau uitarea unei intentii, cum ar fi, de exemplu, aceea de a merge la o intalnire, semnifica ostilitatea si dezinteresul fata de persoanele respective.

Freud ne ofera in aceeasi Psihopatologia a vietii cotidiene un exemplu interesant si convingator: Aflandu-se intr-un compartiment de tren cu un tovaras de calatorie cultivat, intemeietorul psihanalizei constata ca acesta omite cuvantul "aliquis' dintr-un citat latin. Dupa ce companionul de calatorie produce numeroase asociatii, Freud ajunge la concluzia ca omisiunea se datoreaza ingrijorarii provocate de eventualitatea ca prietena tovarasului de calatorie sa fi ramas insarcinata. Absenta ciclului menstrual reprezentata prin cuvantul aliquis (fara lichid) anticipa un eveniment neplacut, preocupant in preconstient, asa incat, parca pentru a influenta realitatea in sensul dorit, cuvantul care trimitea la evenimentul nedorit a fost eliminat.

- pierderea de obiecte este si ea un "simptom' bine reprezentat in cadrul psihopatologiei vietii cotidiene, fiind provocata de o intentie preconstienta sau inconstienta.

Exemple (Freud).

Un barbat primeste de la cumnatul sau o scrisoare in care-1 mustra in termeni severi: "De altfel nu am nici timp si nici nu doresc sa incurajez superficialitatea si lenea ta'. A doua zi si-a pierdut stiloul primit in dar de la respectivul cumnat. Freud interpreteaza pierderea ca un semn al faptului ca nu mai voia sa-i datoreze nimic. Insa ar mai fi posibila o interpretare, si anume, ca pierzand stiloul primit in dar de la cumnat, domnul in discutie elimina un obiect care i-ar fi adus mereu aminte de jignirea suferita.

A1 doilea exemplu este semnificativ din mai multe puncte de vedere. In primul rand este vorba de pierderea de obiecte. Murindu-i mama, o doamna din Viena si-a propus sa respecte doliul pana la capat. Totusi, cu putin inainte de expirarea perioadei de doliu se lasa convinsa de insistenta unui grup de prieteni si isi cumpara bilet la un spectacol de teatru, care se anunta extrem de interesant. Ajunsa la teatru, in ziua spectacolului, constata ca a pierdut biletul, ceea ce inseamna ca intentia de a tine doliul pana la capat, desi refulata, s-a impus in cele din urma pe calea indirecta a actului ratat. In al doilea rand, acesta este singurul exemplu din scrierile lui Freud de dinainte de 1920, in care intemeietorul psihanalizei accepta existenta unui continut refulat nepulsional, tinand de valorile culturale. Cu alte cuvinte, nu numai instinctualul, pulsionalul neacceptat cultural (raul) poate face obiectul refularii, ci si anumite norme culturale (binele). In acest fel, Freud anticipeaza culturalismul american, care sustine ca refularea este activa fata de orice continut psihic, in functie de situatie si moment, daca acesta este sursa de conflict.

c.3. A treia clasificare are drept criteriu complexitatea actului ratat. In functie de acest criteriu, actele ratate pot fi multiple, caz in care avem de-a face cu un singur act ratat, sau complexe, caz in care este vorba de o suita de acte ra­tate, provocate de aceeasi motivatie.

Exemple: Din ultima categorie face parte actul ratat multiplu al unui tanar care devine membru al unei asociatii literare in speranta ca in felul acesta va reusi sa-si puna in scena o piesa de teatru. Imediat ce a primit asigurari ca piesa de teatru va fi reprezentata, a inceput "sa uite' sa se mai duca la sedintele respectivei asociatii literare. Simtindu-se culpabil, s-a hotarat sa se duca vinerea urmatoare. Ajuns la sediul asociatiei, a constatat cu surprin­dere ca usile erau incuiate. Si-a dat seama ca in loc de vineri, se dusese sambata, ceea ce reprezinta al doilea act ratat.

Intr-un  alt exemplu, furnizat tot de Freud, autorul unor acte ratate succesive alimentate de aceeasi motivatie, este o doamna care isi insoteste cumnatul, un pictor vestit, la Roma, unde urma sa primeasca din partea comunitatii germane o medalie antica de aur. Trebuind, ulterior decernarii, sa se intoarca in tara, doamna constata ca "din greseala' a luat medalia cu ea. Isi anunta cumnatul telegrafic, angajandu-se sa-i trimita medalia a doua zi. In momentul in care se pregatea sa mearga la posta pentru expediere, constata ca nu gaseste medalia. Cele doua acte ratate au aceeasi motivatie, si anume dorinta inconstienta de a pastra medalia.

Semnificatia actului ratat pentru psihoterapia psihanalitica

Datorita faptului ca, in majoritatea cazurilor, prin intermediul actelor ratate se exprima tendinte preconstiente, profunzimea cunoasterii psihologice oferite prin analizarea acestora este redusa in raport cu cea oferita de analiza visului, care permite accesul la dorintele inconstiente din prima copilarie. Pe de alta parte, atuul actului ratat in raport cu visul este ca se produce nemijlocit in timpul orei de terapie, ceea ce face ca intre producerea si analiza sa sa nu se intercaleze un timp mai lung sau mai scurt, care sa permita modificarea materialului. Calea de a ajunge la tendinta perturbatoare este asocierea libera in marginea continutului manifest, ceea ce con­duce, din aproape in aproape, la motivatia subiacenta. Dupa Freud, aceasta motivatie este de regula alcatuita din tendinte neacceptate cultural (agresive, sexuale, de autoafirmare), condamnate de educatia morala. Manifestarea lor mai mult sau mai putin directa ne convinge de faptul ca nu suntem stapani nici macar in propria noastra lume interioara, constiinta fiind perturbata in activitatile sale de forte pe care le controleaza mai mult sau mai putin bine, uneori fiind chiar redusa la tacere, cum se intampla in cazul actelor ratate, in care tendinta perturbatoare se exprima integral.