METODOLOGIA STUDIERII TULBURARILOR DE LIMBAJ

Daca metodele si procedeele de corectare sunt specifice fiecarei categorii de tulburari in parte, studierea tuturor tulburarilor de limbaj au la baza o serie de metode comune.

In general, logopedia se foloseste de aceleasi metode pe care le utilizeaza psihologia in studierea limbajului normal. Avantajul consta in faptul ca in logopedie, limbajul e studiat asa cum se manifesta, fenomenul nu mai trebuie provocat pe cale experimentala si datele obtinute se pot raporta la manifestarile normale. Mascarea limbajului tulburat e mai putin probabila si urmarirea lui se poate face ori de cate ori este nevoie si se poate corecta si pe etape de varste.

Desi se cunosc multe procedee in literatura logopedica, ele nu se pot aplica la logopatii cu limba materna romana, datorita specificului limbii si particularitatilor de limbaj. Pentru balbaiala, tahilalie, bradilalie, nedezvoltarea limbajului, metodele si procedeele cunoscute au o mai mare valoare generala, in timp ce pentru dislalie valoarea lor este limitata de specificul emisiei si al pozitiei sunetului afectat in interiorul cuvantului si al propozitiei. Si in folosirea psihoterapiei se pot prelua principiile generale ce sunt valabile in aplicarea in scopuri curative pentru unele tulburari determinate psihic sau somatic.

Experimentul: - valoarea experimentului in logopedie rezulta din geneza fenomenului de tulburare si manifestarea lui naturala in intregul comportament al logopatului. Totusi se pot provoca experimental diverse situatii de solicitare individuala, in grup, de  rezolvare a unor sarcini de baza, de control sau autocontrol prin intermediul limbajului, de comunicare - receptie in diverse activitati, de adaptare la situatie, de exprimare si receptie.

Observatia: - joaca un rol deosebit. Conditia esentiala a unei bune observari e aceea de a preciza de la inceput fenomenul pe care-l urmareste pentru ca in timpul desfasurarii limbajului pot sa apara o serie de comportamente secundare. Important e ca inregistrarea datelor sa se faca cu fidelitate ( magnetofon, casetofon) pentru a surprinde exact aspectele urmarite. Pentru eliminarea accidentatului trebuie ca :

a - observarea se poate desfasura in perioade de timp diferite ( oboseala accentueaza tulburarea )

b - sa nu stie ca e observat ( ca inhibitie ) 

c - sa-l urmareasca atat in anturajul persoanelor cunoscute cat si necunoscute ( vorbirea si comportamentul lui difera ).

Conversatia: - urmareste sa stimuleze vobirea logopedului, dar fara a-l pune in dificultate ( sa nu abordeze subiecte  care-i sunt penibile si pe care el le ocoleste ). Nu se vor consemna abaterile de la vorbirea normala in prezenta lui. Discutia poate fi orientata si in directia surprinderii framantarilor interne ale subiectului, a mediului in care-si desfasoara viata si activitatea, a descoperirii cauzelor tulburarii de limbaj si dorintei de cooperare in activitatea logopedica.

Analiza produselor activitatii: - se vor studia  compuneri, lucrari de control, jurnale, in special pentru tulburarile limbajului scris.

Biografica: - ajuta la descoperirea antecedentelor tulburarii si comportamaentului pe baza relatarilor parintilor, rudelor, profesorilor.

Testelor: - urmareste sa stabileasca nivelul de abilitate verbala, consolidarea deprinderii in folosirea limbajului, gradul de abatere de la normal, tulburarile afectiv - comportamentale ca urmare a deficientelor de limbaj.