Pluralismul si Dreptatea

Complex equality

Pluralismul are in vedere - dreptatea distribuitiva este o idee larga ce pune intreaga "lume a bunurilor" in bogata reflectie filosofica. Societatea umana este o comunitate distributiva. Idea de drept distribuitiva are la fel de mult de a face cu a fi si a face cat are cu a avea, la fel de mult de a face cu productia ca si cu consumul; la fel de mult de a face cu indentitatea si statusul cat are cu pamant, capital sau posesiuni personale. Multiplicare bunurilor este egalata de o multiplicitate de proceduri distribuitive, agenti si criterii. Nici o societatea umana nu a evitat vreodata multiplicitatea de-a lungul anilor deoarece piata a fost unul dintre cele mai importante mecanisme de distribuire a bunurilor sociale dar nu a fost niciodata un sistem distribuitiv complet.Nu exista un singur punct de acces la aceasta lume de negocieri si ideologii si nu a existat un mediu universal de schimb. Nu a existat un singur punct de decizie de la care distribuitiile sunt controlate si nici un singur set de agenti care sa ieie decizile. Nici o putere  nu a fost vreodata atat de abundenta incat sa dirijeze toate tiparele de impartire, divizare si schimb prin intermediul carora o societate ia forma. Nu a fost niciodata un singur criteriu sau un singur set de criterii interconectate pentru toate distribuirile. Totusi primul impuls al filosofului este sa reziste manifestarii istoriei, lumii de parente si sa caute cateva unitati de baza ; o lista scurta de bunuri de baza, abstractizata repede la un singur bun, un singur criteriu de distributie sau un set interconectat, iar filosoful insasi sa ramana cel putin simbolic la un singur punct de decizie.

A cauta unitatea este sa intelegem gresit problema subiectului dreptatii distribuitive si trebuie sa fie principii care sa justifice alegerea si sa stabileasca limite pentru ea.

Pluralismul nu ne cere sa giram fiecare criteriu distribuitiv propus sau sa acceptam fiecar agent care exista si totusi exista un singur principiu si un singur tip legitim de pluralism dar acesta ar fi totusi un pluralism care contine o varietate mare de ditributii. Prin contrast ce mai adanca asumatie a celor mai multi filosofi care au scris despre drept de la Platon incoace este aceea ca este doar un singur sistem si numai unu pe care filosofoia il poate contine in mod corect.

Azi acest sistem este descris ca fiind unul pe care oamenii (barbati si femei)ideali, rationali l-ar alege daca ar fi fortati sa aleaga impartial , necunoscand nimic despre propria lor situatie confruntand nimic despre propria lor situatie confruntand un set de bunuri, inchisi pentru a face cereri particulare. Daca aceste constrangeri de constinta si cereri sunt controlate potrivit si daca bunurile sunt definite corespunzator este probabil adevarat ca poate fi produsa o concluzie singulara. Barbatii si femeile rationali constransiu intr-un fel sau altul vor allege doar un singur sistem distribuitiv.

Este desigur,indoielnic ca aceeasi barbati si femei daca ar fi tranferati in oameni obisnuiti cu un sens ferm al propriei identitati cu propriile bunuri in mainile lor prinsi in necazurile de zi cu zi ar repeta alegerea lor sau chiar ar recunoaste-o ca fiind a lor. Problema ce mai importanta nu este cu particlarismul interesului pe care filosofii au presupus ca il pot pune foarte bine deoparte, oamenii obisnuitii ar putea de asemenea sa faca asta, pentru interesul public .

Dreptatea este o constructie umana si este indoielnic ca ea poate fi facuta doar intr-un singur mod, iar intrebarile puse de teoria dreptatii distribuitive permit/admit o varietate de raspunsuri. Nu este o problema de a implementa un singur principiu sau ujn set de principii in ipostaze istorice diferite, nimeni nu ar nega ca exista o varietate de implementari morale permisibile. Principiile dreptatii sunt ele insele pluralistice in forma bunurilor diferite si trebuyie sa fie distribuite din motive diferite conform cu proceduri diferite, de diferiti agenti , iar toate aceste diferente deriva din intelegeri gresite a bunurilor sociale-produsul ineviutabil al particularismului istoric si cultural.

Teoriile drepturilor distribuitive se concentreza pe un proces social comun dscris ca avand forma:oamenii distribuie bunuri altor oameni. Aici a distribui inseamna a da , a aloca , iar accentul este pus pe indivizi care stau la fiecare capat al acestor actiuni: nu pe producatori si consumatori ci pe agenti de distrinbutii si primitori de bunuri; bunuri definite prin abstractii fiind luat ca fiind mobil in orice directie. O descriere mai complexa a procesului central facuta de Walser este:"oamenii concept si creeaza bunuri pe care apoi le distribuie intre ei insasi". Aici conceperea si crearea precede si controleaza distribuitiile bunurilor si nu apar pur si simplu in mainele agentilor de distributii care fac cu ele ce vor sau le cedeaza conform unor principii generale. Mai dregaba bunurile cu inteleusl lor datorita intelesurilor sunt mediul crucial pentru relatiile sociale ele venind in mintile oamenilor inainte de a veni in mainle lor; distribuirile fiind "modelate" conform unor conceptii impartasite despre ceea ce bunurile sunt si pentru ce sunt.

Agentii de distributie sunt constransi de bunurile pe care le detin, apoape s-ar putea afirma ca bunurile se distribuie singure printre oameni.

1. toate bunurile cu care dreptatea distribuitiva este interesata sunt bunuri sociale, ele nu sunt si nu pot fi evaluate idiosincratic. Bunurile au impartasite intelesuri in lume pentru ca  conceperea si creaerea sunt procese sociale; aceleasi lucru fiind evaluat pentru motive diferite sau este evaluat intr-un loc si neevaluat in altul.
2. barbatii si femeile isi iau identitati concrete datorita felului in care concept si creaza, iar apoi poseda si folosesc bunurile sociale. Distribuirile nu pot fi intelese ca si actiuni ale barbatiilor si femeilor care nu au inca bunuri particulare in mintea sau in mainele lor, de fapt oamenii sunt deja intr-o relatie cu unn set de bunuri, ei avand o istorie a tranzactiilor nu numai  unul cu celalalt si cu lumea morala si material in care traiesc. Fara o asemenea istorie care incepe la nastere, ei nu ar fi barbati si femei in sensul recunoscut si nu ar avea prime notiuni de a intra in "afacerile" de a da, a aloca, a schimba bunuri.
3. nu exista un singur set de bunuri de baza sau primar conceput in toate lumile materiale si morale sau orice  set de acest gen ar trebui sa fie conceput in termini atat de abstracti incat ar fi de un uz mic in gandirea despre distribuirile particulare. Chair si sirul de necesitati daca luam in considerare acele necesitati morale cat si pshice, este foarte larg, iar aranjarile rangului sunt foarte diferite.
4. tocami intelesul bunurilor este cel care le determina ,micsoarea, iar criteriile distribuitive si pregatirile sunt nu pentru bunul in sine ci pentru bunul social. Daca intelegem ce este, ce inseamna pentru aceia pentru care e un bun, intelegem ce este ce inseamna cum, pentru cine si cu ce motiv trebuie sa fie distribuit; toate distributiile fiind drepte si nedrepte relative la intelesurile sociale ale bunurilor "in pericol".
5. intelesurile sociale sunt istorice in character si ca atare distributiile si ditributiile drepte sau nedrepte se schimba de-a lungul timpului. Bernard Williams a argumentat ca bunurile ar trebui intotdeauna sa fie distribuite pentru motive relevante unde relevanta pare sa se conecteze cu esentialul mai degraba decat cu intelesurile sociale.
6. cand intelesurile sunt distincte, distribuirile trebuie sa fie autonome. Fiecare bun social sau seturi de bunuri constituie o sfera distribuitiva  in care anumite criterii si pregatiri sunt .