Personalitatea - sistem integral supraordonat

Personalitatea - sistem integral supraordonat

ASPECTE TEORETICE SI METODOLOGICE

Termenul personalitate - cu radacina in persona; persona a ajuns sa exprime reunirea trasaturilor psihomorale interne si psihofizice externe;

Boethius - persoana este o substanta individuala de natura rationala.

In prezent suntem in posesia a trei termini - individ, persoana, personalitate.

- termenul de individ desemneaza "acea totalitate a elementelor si insusirilor fizice,

biochimice, biologice si psihofiziologice - innascute sau dobandite - care se integreaza intr-un sistem

pe baza mecanismului adaptarii la mediu'.

- persoana - manifestarea actuala a omului intr-o situatie sociala data, manifestare care se subordoneaza unui anumit rol.

- personalitatea - mecanismul si logica generala de organizare si integrare in sistem generic supraordonat a componentelor bioconstitutionale, psihice si socio-culturale.

Acceptiuni ale termenului de personalitate

- conceptul de personalitate apare ca integrator semantic de ordin superior, el coordonand si coreland functional-dinamic continuturile notiunilor referitoare la multitudinea componentelor bioconstitutionale, a proceselor, starilor si conditiilor psihice particulare si a componentelor socio-culturale. Sinteza conceptuala ne obliga astfel sa nu hipostaziem perceptia, memoria, gandirea etc, transformandu-le in realitati sui generis, de sine statatoare, ci sa le consideram permanent ca manifestari si dimensiuni ale unui sistem integral supraordonat - personalitatea.

- fondatorul psihologiei personalitatii - W. Stern.

E. Spranger; O. Dilthey - existenta a 2 psihologii distincte - una nomotetica - o stiinta a "elementelor' bazandu-se pe metoda analizei si explicatiei cauzale si alta ideografica - metoda "intelegerii' a "comprehensiunii'.

G. Allport - imparte aceste definitii in 3 grupe:

- definitii prin efect extern - se centreaza pe latura fenomenologica a personalitatii; personalitatea este definita . suma totala a efectului produs de un individ asupra societatii; . deprinderi sau actiuni care influenteaza cu succes alti oameni; . raspunsuri date de altii la un individ considerat ca stimul; . ce cred altii despre tine. Samburele relational al acestui gen de definitii rezida in faptul ca numai prin judecatile altora despre noi personalitatea noastra este cunoscuta ca atare. Rezulta de aici ca in interiorul fiintei noastre trebuie sa existe ceva care sa constituie adevarata noastra "natura'.

- definitii prin structura interna se intemeiaza pe consideratia de principiu ca personalitatea trebuie sa fie o entitate obiectiva existenta cu adevarat, indiferent de modul in care influenteaza sau este perceputa de altii; personalitatea are o consistenta proprie, o structura interna specifica. W. Stern - primul autor care incearca a defini personalitatea prin trimitere la structura interna; el afirmand ca personalitatea este "o unitate multiforma dinamica'. Goethe, Kant - personalitatea este singurul lucru din lume care are o "valoare suprema'. Psihologii occidentali - "suma totala a tuturor dispozitiilor, impulsurilor, tendintelor, dorintelor si instinctelor biologice innascute ale individului, precum si a dispozitiilor si a tendintelor dobandite prin experienta. H.C. Warren si L. Carmichael - "Personalitatea este intreaga organizare mentala a fiintei umane in orice stadiu al dezvoltarii sale. Ea imbratiseaza fiecare aspect al caracterului uman: intelect, temperament, abilitate, moralitate si fiecare atitudine care s-a format in cursul vietii cuiva'. R. Linton - personalitatea este ansamblul organizat al proceselor si starilor psihofiziologice apartinand individului. P. Lecky - personalitatea este o schema unificata a experientei, o organizare de valori care sunt compatibile intre ele'. GAllport - "Personalitatea este organizarea dinamica

in cadrul individului a acelor sisteme psihofizice care determina gandirea si comportamentul sau caracteristic'. Aspecte esentiale ale teoriei generalizate a personalitatii - o organizare dinamica emergenta; o unitate complexa psihofizica; ca organizare sistemica supraordonata, personalitatea include sisteme particulare, diferentiate si la randul lor integrate - deprinderi, sentimente, concepte, stari de motivatie; personalitatea se manifesta, se dezvaluie in ceea ce gandeste, simte si face omul.

- definitii pozitiviste sau formale D. Mc Clelland - "Personalitatea este conceptualizarea cea mai adecvata a comportamentului unei persoane in toate detaliile sale, pe care omul de stiinta o poate da la o un moment dat'. Personalitatea este redusa la un "costruct', la ceva ce poate fi gandit, dar nu exista ca atare "acolo undeva'.

- definitiile reductionist-unidimensionale - reduc personalitatea la una din componente, de cele mai multe ori la componenta dispozitionala (afectiv-motivationala), la temperament sau la caracter (atunci cand se face distinctie intre acestea doua). H. Eysenck - intreaga personalitate este redusa la interactiunea si jocul a doua dimensiuni temperamentale polare: introversie-extraversie si stabilitate-instabilitate.

- definitiile multidimensional-globale - personalitatea ca entitate complexa, eterogena, dupa natura substantial-calitativa a "elementelor' care o compun. Mischel, Wiggins - "Personalitatea este unitatea bio-psiho-sociala constituita in procesul adaptarii individului la mediu si care determina un mod specific, caracteristic si unic de comportare in diversitatea situatiilor externe. M. Golu - "Personalitatea este un sistem hipercomplex, cu autoorganizare, teleonomic, determinat biologic si socio-cultural, cu o dinamica specifica, individualizata'.

Analiza: Efectele consumului de alcool Analiza: Identitatea de secui

- definitia globala - prezerva realitatea integrala a fiintei umane, in unitatea si interconditionarea complexa, nonliniara a celor trei determinatii si "subansamble' esentiale - biologic, psihic si socio-cultural .

Procesul integrarii duce la elaborarea a 3 subsisteme functionale interdependente, care definesc domeniul de studiu al psihologiei personalitatii - temperamentul, caracterul si aptitudinile.

TEMPERAMENTUL

Definitie si caracterizare generala

- "elementul' ereditar in organizarea interna a personalitatii;

- N.Sillamy - " un ansamblu de elemente biologice, care, impreuna cu factorii psihologici, constituie personalitatea';

- modul in care variabilele bioconstitutionale si bioenergetice se psihizeaza - se implica in organizarea si desfasurarea proceselor psihice - perceptie, memorie, gandire, afectivitate - si se reflecta in comportament;

- pecetea si dimensiunea dinamico-energetica a oricarei unitati psihocomportamentale; - temperamentul se manifesta in orice situatie, in orice imprejurare, fiind prima determinatie a personalitatii care se impune nemijlocit observatiei.

- structura comportamentala este o interfata intre persoana si lume si indeplineste rol de mediator intre intensitatea, durata si semnificatia influentelor externe si efectele in sfera psihocomportamentala. O importanta speciala dobandesc trasaturile temperamentale in cadrul relatiilor interpersonale, atractiile si respingerile, simpatiile si antipatiile dintre membrii unui grup fiind conditionate de ele.

Clasificarea temperamentelor

- 3 categorii de criterii:

- a) criterii morfologice sau bioconstitutionale;

- b) criterii fiziologice

- c) criterii psihologice.

La randul sau, criteriul legat de numarul dimensiunilor dupa care se delimiteaza si se identifica tipurile temperamentale permite doua genuri de clasificari:

- multidimensionale - opereaza cu un numar mai mare de doua dimensiuni;

- binare sau dihotomice - 2 dimensiuni - polare sau antagonice.

A. Tipologiile morfologice sau bioconstitutionale - Hippocrate

Tipologia lui E. Kretschmer - a sesizat o corespondenta frecventa intre simptomatologia

psihocomportamentala si aspectul bioconstitutional extern; ideea elaborarii unei tipologii pe criterii morfologice, idee ce si-a gasit finalizarea in lucrarea "Structura corpului si caracterul'.

Clasificarea lui Kretschmer - 3 tipuri principale - picnic - ciclotim - din punct de vedere morfologic se caracterizeaza prin constitutie orizontala, abdomen voluminos, obezitate, piele intinsa, fata moale, sistem osos fragil - tulburari maniaco- depresive; leptosom (sau astenic) - schizotim - se distinge prin constitutie verticala, trunchi cilindric, cutie toracica plata (turtita), umeri apropiati si ingusti, cap mic si rotund, muschi si oase subtiri (aspectscheletic), nas lung si ascutit, paloarea fetei, trasaturi feminine la barbati si masculine la femei - tulburari de natura schizoida (schizofrenica); atletic - vascos - se deosebeste printr-o constitutie fizica proportionata, dezvoltare robusta a sistemului osos si muscular, umeri lati si bazin ingust - epilepsie ; si un tip accesoriu - tipul displastic, care reuneste numeroase varietati dismorfice si este mai putin individualizat in plan caracterial - epilepsie.

Pe baza combinatiilor in interiorul tipurilor morfologice picnic si astenic - 6 tipuri temperamentale - 3 ciclotimice - hippomaniac - dispozitie euforica, mobilitate, sociabilitate, comunicativitate exagerata; sintonic - spirit realist, pragmatism, simtul umorului, toleranta; greoi - lentoare, inertie, praguri senzoriale ridicate, timpi de reactie mari si 3 schizotimice - hiperestezic - nervozitate, iritabilitate, idealism, interiorizare, delicatete, circumspectie; schizotimic - intermediar, rece, calm, energic; anestezic - rece, nervos , logic, sistematic, obtuz, lenes, inaccesibil pasiunilor, indolent.

Pende - criteriul fiziologic - 4 tipuri biopsihice - longilin stenic - temperament hipertiroidian armonic, cu o functie normala sau exagerata a glandelor genitale, puternic, energic, stapan pe sine; longilin astenic - temperament hipertiroidian si hipogenital, fatigabil; brevilin stenic - temperament hipergenital si hipersuprarenal, hipotiroidian, euforic, expansiv; brevilin astenic - temperament hipotiroidian, hipo-hipofizar, lent, fatigabil, deprimat.

Sigaud - 4 biotipuri - tipul respirator, caracterizat prin dinamism, mobilitate; tipul digestiv, caracterizat prin sedentarism, lentoare; tipul muscular, caracterizat prin forta, energie, agresivitate; tipul cerebral, caracterizat prin activism intelectual, interiorizare.

Sheldon - 3 biotipuri principale - endomorf - metodic si prin constitutie dezvoltata pe orizontala, sferica, dezvoltarea sub medie a muschilor si oaselor si un coeficient redus al suprafetei corporale; mezomorf - greu si rectangular, cu o dezvoltare superioara a oaselor si a muschilor; dispune de un echipament adecvat pentru solicitarea efortului fizic. in viata cotidiana, dintre reprezentantii acestui tip se recruteaza atletii, aventurierii, soldatii de profesie si ectomorf - predominarea liniei verticale de dezvoltare asupra celei orizontale, inalt, fragil, cu cosul pieptului turtit, slab, cu muschii putin dezvoltati, predominarea greutatii asupra suprafetei corporale si greutatea cea mai mare a creierului in raport cu

masa corpului; constitutia sa generala este slaba pentru efortul fizic. Sheldon a mai identificat si o serie de biotipuri care se abat de la acest continuum semimodal al curbei de variatie - displastic, masculin-feminin, hipodezvoltat - tip infantiloid.

3 constelatii psihice - coreleaza cu cele biotipologice - dorinta de odihna si relaxare, preferinta pentru confort, placerea digestiei, dependenta de aprobarea sociala, somnul profund, nevoia de consolare la necaz, nevoia de afectiune si suport social, coreleaza cu endomorful (visceroton); atitudinea asertiva, siguranta in afirmare, energia in vorba si fapta, nevoia de exercitiu, maniera deschisa, directa, fara retineri de a se purta in contextul relatiilor interpersonale, nevoia de actiune imediata la necaz, nevoia de a parea mai in varsta, vocea sigura, neinhibata, coreleaza cu mezomorful (omatoton); retinerea in atitudini, mod nervos de a reactiona, sociofobia, inhibitie relationala, retinere vocala, persistenta in maniere si deprinderi, somn nervos, nevoia de singuratate, proiectii si reverii tineresti de compensatie, coreleaza cu ectomorful (cerebroton).

B. Tipologiile fiziologice si psihofiziologice

Pavlov - a pornit de la principiul nevrismului, potrivit caruia rolul principal in reglarea raporturilor organismului cu mediul extern si a functionarii organelor interne, inclusiv a sistemului endocrin, il joaca creierul, precum si de la teza de baza a neuropsihologiei si psihologiei stiintifice, potrivit careia psihicul, in toate componentele si laturile sale, inclusiv cea temperamentala, dinamico-energetica, este functie a creierului.

Functionarea creierului, respectiv, proprietatile naturale innascute ale celor doua procese nervoase fundamentale - excitatia si inhibitia - reprezinta principalii factori care conditioneaza tipul temperamental.

Prin metoda reflexelor conditionate, Pavlov a reusit sa desprinda si sa evalueze, prin indicatori cuantificabili, 3 proprietati naturale, care impreuna alcatuiesc tipul general de sistem nervos sau tipul general de activitate nervoasa superioara - forta - proprietatea primordiala si determinanta, ea reflectand incarcatura energetica a neuronului; determinata genetic si defineste atat excitatia cat si inhibitia; variaza pe un continuum foarte intins; indicatorii comportamentali dupa care putem evalua forta sistemului nervos - capacitatea generala de lucru, exprimata ca functie de durata si de gradul de dificultate si complexitate a sarcinilor; rezistenta la actiunea factorilor stresanti si afectogeni; rezistenta obiectiva la experientele dure si dramatice ale vietii; nivel ridicat al pragurilor senzoriale (sensibilitate scazuta); rezistenta la actiunea alcoolului si substantelor farmacodinamice. in functie de valorile pe care le iau acesti indicatori, se delimiteaza doua tipuri generale de sistem nervos: tipul puternic si tipul slab; mobilitatea - dinamica proceselor nervoase fundamentale, respectiv viteza si durata instalarii lor, rapiditatea trecerii de la unul la celalalt; cantitativ se va exprima in unitati de timp si va fi evaluata pe baza unor indicatori - rapiditatea formarii noilor legaturi temporare; rapiditatea formarii franelor conditionate; rapiditatea trecerii de la o activitate la alta; rapiditatea restructurarii vechilor sisteme de legaturi temporare si stereotipii; rapiditatea si usurinta adaptarii la schimbare - 2 tipuri de sistem nervos - mobil si inert; echilibrul - proprietatea care rezulta din raportul de forta dintre excitatie si inhibitie si se obiectiveaza in 3 tendinte - spre impulsivitate (predominarea fortei excitatiei asupra fortei inhibitiei), spre inhibare (predominarea fortei inhibitiei asupra fortei excitatiei) si spre echilibru (forta excitatiei aproximativ egala cu cea a excitatiei, si invers); tipul de probe prin care se testeaza echilibrul - stimularea la raspuns sau riposta intr-o situatie in care consemnul sau regula este "abtinerea de la orice raspuns'; crearea unei situatii antagonice, dilematice, in care subiectul trebuie sa ia o decizie in timp dat; expunerea la situatii frustrante si inregistrarea raportului dintre calm si irascibilitate; echilibrul este cea dintai insusire care ni se impune observatiei in plan comportamental, impulsivitatea sau calmul punandu-si amprenta pe orice raspuns motor, verbomotor sau emotional - 2 tipuri de sistem nervos - echilibrat si neechilibrat - 2 subtipuri - neechilibrat excitabil si neechilibrat inhibabil.

Cele 3 proprietati naturale interactioneaza si se combina intre ele, formand 4 tipuri generale de activitate nervoasa superioara:

I. tipul putemic-echilibrat-mobil, caracterizat prin valori ridicate ale tuturor celor trei insusiri;

II. tipul putemic-echilibrat-inert, caracterizat prin valori ridicate ale fortei si echilibrului si prin

valori scazute ale mobilitatii,

III. tipul putemic-neechilibrat-excitabil, caracterizat prin valori ridicate ale fortei si prin valori

scazute ale echilibrului, cu predominarea excitatiei asupra inhibitiei;

IV. tipul slab, caracterizat prin valori scazute ale fortei si insuficienta individualizare a

mobilitatii si echilibrului: sensibilitate emotionala crescuta, emotivitate, tensiune prelungita (inertie tensionala), prudenta, rezistenta scazuta la stres si fustratie.

Pavlov a pus in corespondenta tipurile generale de sistem nervos cu cele 4 temperamente stabilite in antichitate:

a) tipul putemic-echilibrat-mobil are drept corespondent temperamentul sangvinic: vioi, comunicativ, sociabil, adaptabil, controlat;

b) tipul putemic-echilibrat-inert are corespondent temperamentul flegmatic: calm, tacut, nesociabil, lent, greu adaptabil la situatii noi, putin impresionabil, rezistent la stres si frustratii;

c) tipul putemic-neechilibrat-excitabil are corespondent temperamentul coleric: rezistent, vioi, hiperactiv, irascibil, impulsiv, imprudent, trairi emotionale explozive, instabilitate comportamentala, tendinta de dominare in relatiile interpersonale, saturatie si plictiseala rapida la monotonie.

d) tipul slab are drept corespondent temperamentul melancolic: interiorizat, retras, sensibil, delicat.

C. Tipologiile psihologice

Freud - pornind de la stadiile evolutiei sexualitatii - 5 tipuri de baza - oral - caracterizat prin "nevoia' de a depinde excesiv de altii pentru a-si putea mentine respectul de sine'; anal - se disting 3 trasaturi principale - parcimonie, iritabilitate si pedanterie (ordine); uretral - trasaturi esentiale ambitia si dorinta de competitie, care se afla in raport invers cu rusinea; falie - un comportament caracterizat prin temeritate, determinare, siguranta, ceea ce reprezinta in mare masura realizarea dorintei in raport cu angoasa de castrare si genital - corespunde "normalitatii ideale' a personalitatii, intruchipat numai de subiectii care parcurg fara probleme si stari remanente toate stadiile evolutiei libidinale.

Tipologia lui Jung - priveste tendinta pe care o poseda libidoul, respectiv energiile instinctuale ale individului, de a se orienta preponderent fie spre lumea externa, spre obiecte (extraversiune), fie spre lumea interioara, spre sine (introversiune); opereaza decat cu o singura trasatura de personalitate, a fost acceptata pe scara larga;

Extravertitul acorda valoare lumii externe (bogatiei, prestigiului), cauta aprobarea sociala,

tinde sa fie conformist, este sociabil, iubeste activitatea exterioara, schimbarea, variatia; emotiile sale

sunt usor de activat, dar sunt superficiale, de moment; are inhibitii putine.

Introvertitul se caracterizeaza prin trasaturi opuse, interesul sau esential situandu-se in sfera ideilor.

D. Tipologiile clinice

- tipologie la personalitatea normala;

- 10 tipuri - hipertimic - hippomaniac - stare permanent deviata spre euforie si hiperactivitate maniaca; depresiv - umoare permanent deviata spre depresie si durere morala; nelinistit - 2 subtipuri - senzitiv descris de Kretschmer - sensibilitate crescuta pentru toate experientele traite, fiind incapabil de descarcare, anancastic - obsesional sau compulsiv, identic cu tipul anal; fanatic - paranoic - triada rigiditate, hipertrofia Eului (orgoliu), paralogism (rationament hiper-logic pe baza unor premise false, falsitatea spiritului, in limbaj comun); isteroid - histrionic, mitomaniac - egocentrism, superficialitatea sentimentelor contrastand cu aspectul zgomotos al expresiei lor, tendinta spre fabulatie si mitomanie; instabil - oscilatie emotionala, antrenand de obicei o instabilitate in plan social si ducand frecvent la delincventa minora, corespunde sensibil dezechilibrului mintal - oscilatiile umorii instabilului sunt net distincte de cele ale ciclotimului lui Kretschmer; exploziv - reactii emotionale violente, agresive numite "de scurt-circuit' - Kretschmer; apatic - trasatura fundamentala insensibilitatea si raceala afectiva, trasaturi ale tipului schizoid al lui Kretschmer; abulic - trasatura influentabilitatii si prin "ma-leabilitatea vointei' (usor manevrabil de cei din jur); astenic - fragibilitate neuropsihica la influenta situatiilor tensionate, afectogene, si prin fatigabilitate.