Notiuni despre personalitate, temperament, comportament si caracter

NOTIUNI DESPRE PERSONALITATE, TEMPERAMENT, COMPORTAMENT SI CARACTER

Observatiile experimentale realizate de Sidman si colab., au stabilit ca: "partea esentiala a comportamentelor anatomice si microscopice ale cerebelului, ale sistemului nervos central, sunt sub control genetic. Numarul, natura, pozitia si principalele conexiuni ale retelei nervoase este exprimarea secventiala a unui program genetic ce se desfasoara autonom in cursul vietii embrionare".

Problema esentiala este: diferentierile dintre aptitudine, trasaturi caracteriale, comportament. Temperament si personalitatea individului, normal sau deviant, pot fi explicate prin deosebiri subtile de ordin morfologic, structural si anatomic

Exprimarea genotipului: "intelectual" (caracter, personalitate, temperament) se poate manifesta prin gradul de ramificare si numar de prelungiri celulare, prin numarul de  "contacte" interneuronale cu determinism genetic?

Faptul ca in populatie consemnam distributia gausiana a personalitatilor intelectualela indivizi, impune acceptarea existentei unui sistem poligenic, un sistem complex de gene minore" (succesive) in raport cu genele "majore" (dominante).

Formularea teoriei multifactoriale a ereditatii poligenice aplicata la activitatea psiho-neurologica si dezvoltare intelectuala si inteligenta, apartine lui Burt si Howard (1956). Dupa opinia lor, sistemul poligenic explica de ce din parinti inzestrati intelectual, probabilitatea de a avea copii dotati, inteligenti, este semnificativ mai mare decat in cazul parintilor mai putin dotati sau inzestrati intelectual.

Pe conceptul sistemului poligenic, se explica si transmiterea "potentialitatilor" ereditare neregulat, aleatorii, incat din parinti superior inzestrati din punct de vedere intelectual se pot naste si copii mediocri sau submediocrii, iar din parinti mediocri se pot naste copii dotati intelectual. Este consecinta mecanismelor de recombinare a aparatului genetic, in meioza genitorilor si probabilitatea fecundarii gametilor purtatori prin recombinare a genoamelor mostenite de la parentali.

Structurile sistemului nervos, pe langa determinismul genetic, sunt influentate functional de factorii externi. Sunt urmarea interferentelor constitutiei genetice cu factorii externi (familiali, socio-economici, culturali, climato genetici). Sunt factori ce actioneaza, pozitiv sau negativ, asupra genotipului, De regula, factorii externi pot amplifica, atenua sau inhiba manifestarile psiho-neurologice caracteriale, comportament, temperament si chiar personalitatea trasaturii inscrise in aparatul genetic al organismului.

J.P. Changeaux, in lucrarea "L'Homme neuronal" (1983), mentiona ca neuronul, in special sinapsa, reprezinta reteaua neutrotransmitatorilor electrici sau chimici, reprezentand o noua viziune in neurologie despre "omul neuronal". "Strutura" personalitatii, temperamentul, comportamentul, trasaturile de caracter si inteligenta sunt exprimari determinate de doi factori esentiali: constitutia genetica si mediul extern.

Se pun urmatoarele probleme

factorii externi influenteaza gradul de manifestare comportamentala si trasaturile de caracter

interferentele celor doi factori si efectele interferentiale cu exprimare fenotipica sunt intotdeauna "omogene"?

daca analizam fenotipul stabilim componenta genetica determinanta mostenita de la ascendenti

pentru identificare, indirect, factorii genetici implicati in definirea "portretului" caracterial si comportamental?

putem stabili gradul de influenta asupra genotipului si controlul neuro psiho comportamental indus de factorii "modelatori" externi la care este integrat sau se integreaza individual?

Analiza interferentelor factorilor genetici cu actiunea factorilor externi inplicati in modelarea reactiilor complexe de adaptare psiho neurologica a omului, nu poate fi usor realizata. De ce Pentru ca factorii genetici si cei din mediul extern intervin atat in "structura" personalitatii normale cat si deviante.

Interferentele aparatului genetic cu actiunea "modelatoare" indusa de factorii externi necesita definitia notiunilor de personalitate, temperament, comportament si caracter neuropsihic.

1. Personalitatea

Modul de organizare a facultatilor psihice si interrelatiile cu organele neuro senzitive ale corpului, reprezinta principiul "ascuns" din personalitatea noastra.

Este caracterul fiecarui om.

M. Isvoranu

Ca definitie, prin notiunea de personalitate intelegem. "individul uman sub raportul dezvoltarii depline si ale valorificarii, al realizarilor sociale multilaterale, materiale si spirituale, al insusirilor sale ca persoana".

Personalitatea este rezultatul interferentelor conditionale complexe intre individ ca unitate biologica si mediul familial, social, economic si cultural. Ea se formeaza si se autoformeaza in procesul activitatii creatoare, a practicii si educatiei.

Prin personalitate intelegem persoana cu aptitudini si insusiri intelectuale, morale, fizice, organizatorice. Este persoana cu prestigiu si autoritate care "valoric", se implica in rezolvarea problemelor sociale si politice, culturale si stiintifice, artistice si literare, tehnice, etc.

Personalitatea este un sistem complex bio-psiho socio cultural. Personalitatea umana apartine si biologicului pentru ca este "programata" si determinata genetic.

In general se accepta ca omul dispune de un potential uman nativ predispozant si determinant genetic, istoriceste realizat, etapizat ontogenetic si valorificat intr-un cadru social, familial, economic si cultural.

Omul este o fiinta biologica superior organizata si evoluata, Ca urmare personalitatea este subiect uman privit ca

- subiect pragmatic, al actiunii, al dominantei, al stapanirii

- subiect episemantic, al cunoasterii, cel ce ajunge la constiinta de sine si de lume

- subiect oxiologic, purtator si generator al valorilor, al culturii, al adevarului, de bine si de frumos.

Referindu-se la influenta factorilor exogeni in modelarea personalitatii individului, E. Jacob, in lucrarea "Logica viului" (1970), considera ca mediul influenteaza asemanator unei muzici. Jacob spune: "unica instructiune ce poate veni din mediul inconjurator" este un semnal: inaintare sau oprire. Astfel, lectura unui mesaj genetic este asemanatoare cu muzica transmisa prin intermediul unei boxe. Putem alege discul pe care dorim sa-l ascultam, dar nu putem modifica textul sau calitatea muzicii inregistrate

Psihologia a pus in centrul edificiului personalitatii conceptul de "Eu". "Eul" este subiectul la nivelul caruia se intersecteaza trei valori: "a fi", "a avea",  "a face".

Specific "Eu-lui" este constiinta de sine, realizata din confruntarea cu constiinta de lume.

"Eul", in dezvoltarea sa, se constituie parcurgand urmatoarele etape

etapa "Eu-lui"corporal;

etapa "Eu-lui" social;

etapa definirii "Eu-lui" spiritual.

Aceste etape se suprapun si se definesc ontogenetic.

Ontogenetic "Eul" se dedubleaza in:

- "Eul activ" este afirmarea fiintei, coordonarea demersurilor. Este predictia "a fi";

- "Eul  pasiv" este prezenta fiintei cu toate atributele ce o

particularizeaza.

"Eul", in dezvoltarea sa, se constituie parcurgand urmatoarele etape:

etapa "Eu-lui" corporal;

etapa "Eu-lui" social;

etapa definirii "Eu-lui" spiritual.

Aceste etape se suprapun si se definesc ontogenetic.

Ontogenetic "Eul" se dedubleaza in

- "Eul activ" este afirmarea fiintei, coordonarea demersurilor.

Este predictia "a fi".

- "Eul pasiv" este prezenta fiintei cu toate atributele ce o particularizeaza.

Pamfil si Ogodescu afirma ca personalitatea desemneaza o organizare unitar dinamica a celor mai reprezentative trasaturi ale individului, plenar dezvoltata si integrata

Leonard (1972), in lucrarea "Personalitati accentuate", introduce notiunea de "fire launtrica". Prin aceasta notiune Leonard intelege ca trasaturile accentuate sunt profunde, innascute, putand fi semnalate inca din perioada copilariei.

Dupa Corman (1974) diversitatea trasaturilor catacteriale sunt accentuate daca notiunea de caracter se extinde si la personalitatea individului.

1.1. Ereditatea personalitatii

Determinismul genetic al personalitatii individului s a stabilit studiindu se cuplurile gamelare. Pentru stabilirea determinismului genetic a personalitatii individului s au folosit urmatorii parametri principali

a)     introversia si extroversia

b)     - forta "Eu"

c)      - anxietatea si caracterul nevrotic.

a). Introversia si extroversia A.O. Volta (1969) defineste

introversia si extroversia in urmatorii termeni:

introversia reprezinta un "grup" de trasaturi ale personalitatii, dominanta fiind gandirea fantezista cu exces de imaginatie creativa, alaturi de "retragerea" din mediul social. Indivizii introvertiti se caracterizeaza printr-o interiorizare excesiva

- extroversia reprezinta trasatura personalitatii la care predomina, directionat, interesul individului spre exterior, spre interlocutori, spre mediul social. Indivizii extrovertiti au capacitatea de adaptare la mediul ambiant, au preferinte pentru actiuni in detrimentul capacitatii de reflectare.

b). Forta Eu lui. Vandenberg (1967), cercetand "forta EU-lui" si urmarind heritabilitatea anumitor caractere care completeaza unitar personalitatea, a consemnat urmatoarele elemente particulare personalitatii:

- timiditatea

- adaptabilitatea si integrarea sociala

- sociabilitatea.

c). Anxietatea si caracterul nevrotic Factorii anxietati si nevrozelor, studiati de Vandenberg  sunt:

- factorul depresiv

- factorul nevrotic;

Analiza: Efectele consumului de alcool Analiza: Identitatea de secui

- avaritia

- anxietatea fobica

- dezechilibru psihic, psihostenia si schizofrenia.

Personalitatii i se poate alatura fenomenul de precocitate. Precocitatea inseamna mostenire, educatie, talent, aptitudini deosebite, inteligenta nativa mostenita.

C. Crisan incearca o etapizare ontogenetica a personalitatii

- la 5-10 ani copilul intreaba dar uita sa mai astepte raspunsul

- la 15 ani pune intrebari dar asteapta insistent raspunsul adultului

- adolescentul nu intreaba pur si simplu, intreaba ca sa afle, sa rezolve o framantare launtrica.

2. Temperamentul

- Temperamentul si caracterul tensionate

cronic, ucide pe om.

Forta este "masca" ce exprima trasaturile de caracter, este oglinda personalitatii si a temperamentului.

M. Isvoranu

Prin temperament intelegem "ansamblul trasaturilor neuro-fiziologice ale persoanei care determina diferentieri psihice interindividuale in privinta capacitatii si dinamicii comportamentului

Dupa Corman (1974), temperamentul este modul obisnuit de a actiona si reactiona, reprezinta latura aprecierii "cantitative", consemneaza prezenta persoanei in cadrul familiei, societatii, in mediul sau de viata.

Temperamentul este latura dinamico-energetica a comportamentului. Stabileste daca persoana este energica, rapida, echilibrata sau cumpatat, irascibil sau agresiva, apatica, melancolica, calma etc.

Trasaturile si tipurile temperamentale sunt considerate laturi ale personalitatii. Deci, conceptul de personalitate cuprinde si sistemul atributiilor, a structurilor si valorilor temperamentale particulare unei persoane.

Toate "grefate" pe fond genetic.

Temperamentul reuneste laturile innscute de reactivitati psiho-motorii, mostenite si determinate genetic.

Dupa Gallpest, reactivitatea psiho-motorie il apropie de latura constitutional organica a personalitatii. Anamėv considera temperamentul latura psiho-fiziologica a personalitatii, iar personalitatea este latura psiho-fiziologic a caracterului sau premiza morfofunctional a aptitudinilor.

Temperamentul este conditionat de doi factori: factorii genetici mosteniti si factorii modelatori de mediu. Pentru stabilirea trsturilor neuro-fiziologice se pot elabora si intocmi fise personale, in care psihologul sau caracterologul consemneaza, etapizat, recomandarile, ca sisteme de lucru, urmarindu-se accentuarea, dezvoltarea sau atenuarea manifestarilor temperamentale ale individului. Dac persoana are o constitutie genetic "favorabila", psihologul va urmari si accentua modelarea educationala a trasaturilor temperamentale. Cand persoana are constitutia nefavorabila, cu tendinte determinant-deviante, se recomanda folosirea metodelor prin care sa se tempereze, sa se atenueze manifestarile agresive, urmarindu-se chiar recuperarea comportamentala a respectivului individ.

Cu ajutorul fisei personale putem evalua, in procesul instructiv-educativ-formativ, trasaturile de temperament: pozitive sau negative.

Preocupari asupra manifestarii temperamentului la indivizi, dateaza din antichitate. Cel care a incercat o clasificare a tipurilor de temperament a fost Hipocrate.

Hipocrate, filozof al Greciei Antice, identifica si clasifica temperamentul in urmatoarele tipuri cu trasaturile:

1       Tipul coleric:

eruptiv, navalnic, nestapanit;

deprimant, cuprins de teama, panicos;

inclinatie spre exagerare - pozitiva sau negativa;

nelinistit, nerabdator, furie, violenta, exces de amicitie sau ostilitate;

capacitate de concentrare si actiune pe termen lung;

extravertit, comunicativ.

2       Tipul sangvinic:

ritmicitate;

echilibru;

voiciune;

rapid in vorbire, in actiuni, in miscari;

buna dispozitie, calm, usor adaptabil, stapanire de sine.

3       Tipul flegmatic:

lent in activitatile executate;

excesiv de calm;

o mare perseverenta voluntara;

meticulos;

putin adaptabil, interiorizat, putin comunicativ.

4       Tipul melancolic:

tonus scazut;

sensibilitate si emotivitate excesiva;

depresie psihica;

se adapteaza si se integreaza cu multa prudenta, retinere;

dificila cu propria-i persoana;

lipsa de autoincredere.

2.1. Factorii genetici si tempetamentul

Din studiul cuplurilor gemelare si anchete familiale, Galton a

stabilit cu certitudine ereditatea temperamentului.

Studiind cuplurile gamelare unirteline, al trage concluzia: "ereditatea prevaleaza enorm asupra influentei mediului".

Devenport (1923), care a studiat cuplurile gamelare, considera temperamentul ca un "mozaic de particularitati genetice, disociabile, unitare si independente". Considera ca temperamentul se manifesta in grade diferite de deviatie in raport cu reactiile normale. Temperamentul "normal" este valoarea medie a reactiei si "dispozitiei" majoritatii oamenilor.

Pentru studiul ereditar si stabilirea tipului de temperament, au fost elaborate criterii delimitante si contrastante urmarite pe filiatie.

In raport de valoarea medie "normala" se disting urmatoarele tipuri de temperament:

tipul hiperkinetic: - activitate crescuta si nivel emotiv ridicat;

tipul hipokinetic: activitate scazuta si nivel emotiv scazut.

Din observatiile personale, Devenport considera existenta a

doua cupluri de gene in determinarea temperamentului:

gena dominanta "E" - produce excitabilitate;

gena recesiva "e" - absenta excitabilitatii;

gena dominanta "C"- produce dispozitie optimista;

gena recesiva "c" - produce depresii.

Dupa diversitatea manifestata a temperamentului si formelor

intermediare (graduale), se presupune ca genele ar avea locusuri pe cromozomi diferiti, fiind transmise independent si recombinare aleatoare.

Prin recombinarea genetica, individul poate avea urmatoarea constitutie genetica (dupa Devenport):

homozigot E/E - coleric;

heterozigot E/e - sangvinic;

homozigot C/C - flegmatic;

heterozigot C/c - melancolic, depresiv.

3. Comportamentul

- "Dintre toate organismele, omul este cel care poseda cel mai deschis si mai elastic program genetic. Unde inceteaza elasticitatea?

Care este partea din comportament prescrisa de gene? La ce constrangeri ale ereditatii este supus spiritul uman"?

Fr. Jacob

(Logica viului, pg.345)

- Caracterul nu trebuie apreciat dupa comportament, ci dupa modul de rezolvare a problemelor.

M. Isvoranu

- Sunt perioade ontogenetice postnatale, cand factorii externi, actionand asupra aparatorului genetic, declanseaza reactii si manifestari comportamentale.

Omul se diferentiaza de animale prin constiinta, personalitate, inteligenta, elemente intricate in comportamentul uman.

M. Isvoranu

E. Tolman si col., definesc comportamentul "ca mod de manifestare a unei structuri ierarhice, care se constituie si se realizeaza etapizat, pe perioade de varsta si influente ambientale. Comportamentul, ca nivel de organizare bio-genetica, asigura existenta individului, asigura o activitate psiho-neurologica organizata".

Comportamentul reprezint ansamblul manifestatilor psiho-neurologice de a actiona in diversele conjuncturi familiale sau bio sociale, de a avea o anumita conduita in relatiile interindividuale.

Genetica moderna considerand comportamentul uman determinat de doi factori inseparabili: constitutia genetica si influenta factorilor ambientali.

Este caracter multifactorial.

Pentru intelegerea corecta a conceptelor bio-energetice in determinarea si evolutia comportamentului, a caracterelor, vom face apel la "legile sau regulile Touraine", care sunt:

1 - cand concordanta caracterelor este regula, iar discordanta lipseste, caracterele sunt determinate, strict genetic, mediul neinfluentand si nemodificand exprimarea fenotipica. (ex. Sistemele genetice eritrocitare, dermatoglifele etc.);

2 - cand concordanta este regula, iar discordanta este exceptia, caracterele sunt determinate genetic, dar exprimarea fenotipica este influentata de factorii externi (ex.: talia, greutatea IQ, bolile cu predispozitie genetica, comportamentul, caracterele nemo-psihice.

3 - cand discordanta intre caractere este regula iar concordanta lipseste, sau este o exceptie, caracterele nu sunt determinate genetic, sunt induse de factorii externi (ex. Malformatiile congenitale dobandite, etc.).

Formularile lui Touraine sunt concluziile studiului efectuat de cuplurile gamelare univiteline si liviteline.

Reflectari asemanatoare apar si in lucrarile lui Dobzhansky (1966) care consemna "Deosebirile dintre indivizii conspecifici sunt determinate de factorii genetici, sau datorita numai factorilor externi, sau prin coparticiparea celor doi factori; ele nu reflecta neaparat influenta unica a unora sau altora Variatiile anumitor trasaturi cum ar fi grupele sanguine, par a fi in totalitate ereditare, ale altora, cum ar fi limba (invatarea unei limbi straine), se datoreaza in intregime mediului; altele, cum este statura, sunt determinate de mediu si genetic Adevarata problema consta in importanta relativa a celor doua comportamente in variatia observata a unei trasaturi date, la o populatie data, la un moment dat".

In studiul comportamentului uman s-au lansat diverse ipoteze, cum sunt: conceptul ereditarist, conceptul ambientalist si conceptul dualist.

- Conceptul ereditarist - Adeptii acestui concept sustineau ca "presiunea unor gene particulare, ar explica transmiterea unor potentialitati pentru anumite caractere. Ei se bazau pe observatii ca deficientele mentale se manifesta ii indivizii din familie pe mai multe generatii. Atat pe filiatia directa cat si la heredocolaterali. Transmiterea este asigurata de comportamentul genetic constitutional, care determina dezvoltarea creierului, a inteligentei, a manifestarilor comportamentale.

Ereditaristii, absolutizand determinismul genetic, considerau ca orice manifestare comportamentala si orice caracter psiho-neurologic, sunt innascute, sunt inscrise in aparatul ereditar, negand in totalitate influenta mediului.

- Conceptul ambientalist - Adeptii conceptului ambientalist pun accent in manifestarea caracterelor numai pe factorii ambientali. Mediul ar modela caracterele si comportamentul fara implicarea componentei genetice, influenteaza sistemul nervos si determina gradul de inteligenta a fiecarui om.

Ambientalistii sustineau. "deosebirile genetice nu se refera decat la forme si structuri si nu la functii, la manifestarile si reactiile comportamentale care, in exclusivitate sunt rezultatul modelarii de catre mediul ambient" (Locke).

Conceptul ereditarist si ambientalist sunt conceptii exclusiviste.

- Conceptul dualist - Conform conceptului dualist comportamentul uman are o dubla determinare: genetica si ambientala.

Referitor la conceptul dualist Weill (1959) face urmatoarea remarca: "nu trebuie uitat ca membrii aceleasi familii isi impart intre ei nu numai aceeasi ereditate, ci isi impart si acelasi mediu, isi impart exemplele, educatia, pregatirea, relatiile si mai ales reputatia. Admitand ca toate acestea n-ar fi suficiente pentru a crea talente. este cert ca adeseori ele sunt suficiente pentru a le releva sau a le orienta.".

Conceptul dualist este corect, dar interpretabil.

De ce? Zestrea genetica, pe parcursul etapelor ontogenetice poate suporta modificari de "novo", neomutatiile care pot influenta gradul de receptivitate sau respingere la factorii de mediu.

3.1. Ce stim despre comportamentul uman

Din datele publicate pana in prezent, se desprind cateva concluzii:

- aptitudinile intelectuale si reactiile comportamentale sunt determinate genetic si influentate de factorii de mediu;

- componenta genetica este determinanta, iar factorii de mediu (educatia, invatatura, cultura, exemplul intelectualilor, factorii socio-economici) sunt conditii de manifestare fenotipica graduala, diferentiata a comportamentului, particular fiecarui individ.

Psihologii, sociologii si geneticienii accepta ipoteza ca modelarea comportamentului depinde de perioada ontogenetica a individului, de varsta mentala a celui examinat, de criteriile de educatie si influenta socio-familiala. Cercetatorii considera ca, in raport de coeficientul de inteligenta, se poate stabili gradul de modelare pozitiva sau negativa a comportamentului se poate stabili receptivitatea la influenta ambientala de orientare si incadrare a comportamentului uman.

Comportamentul uman este un caracter determinant poligenic, care nu respecta legile mendeliene. Distributia caracterelor poligenice cu influenta factorilor de mediu respecta distributia gaussiana.

In studiul evolutiei ontogenetice a comportamentului, psihogenetica se bazeaza pe activitatea cronologica a componentei genetice constitutionale a individului, dar si a gradului de raspuns la influenta ambientala. Cronogenetica foloseste un cod abstract cu durata in timp de influenta asupra individului, un cod abstract care va cristaliza un anumit mod de comportare socio-familiala.

Dupa Ernest Bloch, psihoenergetica pune accent pe participare si cronogeneza in formarea comportamentului. Geneza comportamentului uman se incadreaza in ontogeneza in raport de constitutia genetica realizata prin recombinare si fecundare, cu constituirea zigotului din care se dezvolta viitorul organism.

Pentru a stabili evolutia graduala in formarea comportamentului, este necesar ca individul supus analizei, sa i se intocmeasca o fisa comportamentala pe perioade de varsta. Cele mai optime perioade de varsta de inregistrare si analiza comportamentala, recomandate, sunt: 10 ani, 20 ani, 30 ani, 40 ani si respectiv 60 ani. Uneori si varsta de 50 ani impune o inregistrare psiho-neurologica comportamentala.

Folosind fisa ontogenetica postnatala, stabilim modificarile comportamentului datorate trairilor favorabile sau nu. Avem evidenta momentelor cand au actionat factorii ambientali (tensiunile, pericole, conflictele, sau agresivitatea ambientala), dar stabilim si gradul in care a fost influentata componenta genetic. Fisa comportamentala stabileste daca modificarea este brusca, saltatorie sau in evolutie continua.

Omul mentine identitatea genetica pe fiecare etapa ontogenetica, dar dezvoltandu-se intr-un anumit mediu si parcurgand etape de existenta si influente evolutive, poate intra intr-o noua modulatie esential-comportamentala.

Fisa individuala nu include varsta depeste 70 ani. Motivatia este simpla. Indiferent de componenta genetica ("normala" sau "devianta" - mutanta), este varsta cand se manifesta o anume "intelepciune", acceptata liber sau impus, legile societatii. Are o anume interpretare asupra sensurilor vietii, iar comportamentul se manifesta conform experientelor acumulate, in etapele precedente. Este perioada cand omul confirma o conttiinta a personalitatii comportamentale, este un sumum de influente sincrone sau asincrone intre genotip si factorii de????????

Caracterul este exprimarea fenotipica a trairilor si manifestrilor de comportament si temperament, ca reactie formativa, etapizat ontogenetic, ca raspuns la fenomenele de senzatie, perceptie, reprezentare, conceptualizare si rationament, la influentele factorilor socio-economici, familiali si culturali.

Psiho-neurologic, omul are capacitatea de integrare continua, cronogenic. Are capacitatea ca progresiv, sa cunoasca ambientul socio-economico-cultural si sa capete o experienta proprie, trecand fiecare etap printr-un "filtru" propriu, iar comportamentul ca mod de manifestare, va prezenta o evolutie progresiva, va prezenta o stabilitate constanta in final.

A. Athanasiu (1998) mentiona: "factorul experential este esential in formarea personalitatii" comportamentale.

Evolutia genetic si cultura au interactionat, realizand definirea si diversificarea comportamentului uman.

Constitutia genetica mostenita este conditia primara a individului sa-si elaboreze reguli comportamentale personale. Daca coezistenta genetica este adaptativa, indivizii au capacitatea unei adoptari comportamentale rapide si favorabile. In caz contrar adaptarea va fi lenta, absenta sau devianta. Indiferent de constitutia genetica, factorii de mediu pot modela influentand, pozitiv sau negativ, comportamentul in cadrul socio-familial. Mediul modeleaza transmiterea si expresia genetica a comportamentului. Reglarea indusa de mediu se poate exprima ca un mecanism prin activarea, industiva sau represiva, a aparatului genetic.

4. Caracterul

- Caracterul, determinant genetic, este

activitatea psiho-nemologica de cunoastere si

reactie la realitatile ambientale".

- "Caracterul este "depozitul" de experiente insumate de individ pe parcursul vietii postnatale, este viata si experienta inteligentei individului".

M. Isvoranu

- "Talentul se formeaza in linistea vietii casnice, iar caracterul in varful vietii publice".

Goethe

In context psihologic, notiunea de caracter poate fi definita astfel: "este un ansamblu unitar de insusiri psihice esentiale, psiho-morale si stabile personalitatii umane care se manifesta in comportamentul si actiunile omului, frizand aprecierea pozitiva sau negativa".

Caracterul se formeaza in procesul integrarii individului in mediul familial si/sau socio-economico-cultural.Caracterul reprezinta structurile psihice si spirituale ale omului conturate dupa modelul comportamental al relatiilor socio-familiale si din propria activitate.

Fiecare om, cu trasaturi stabile si constante, este o individualitate bio-genetica, irepetabila din punct de vedere caracter. Caracterul reprezinta ansamblul de trasaturi psiho-individuale. El nu trebuie confundat cu sistemul de personalitate si temperament.

Daca personalitatea este ansamblul de atitudini si valori, reprezentand latura relationala si valorica, iar temperamentul este latura dinamico-energetica a personalitatii, rezultate din comportamentele constitutional morfo-functionale, in schimb caracterul se particularizeaza prin modul de conduita, prin raporturile ce le intretine persoana cu indivizii conspecifici, dar si conduita fata de persoana proprie.

Caracterul este modul de a fi onest, sincer sau fatarnic, harnic sau lenes, constiincios sau neglijent, capabil sau incapabil, inteligent sau arogant, rautacios, modest, bun, sarguincios, cu vocatie sau nu, curajos sau las, cu vointa de putere etc.

Particularitatile "structurale" ce definesc caracterul sunt:

- unitatea caracterului este conduita constantei in toate circumstantele in care s-ar gasi persoana;

- expresivitatea caracterului este trasatura care da o nota specifica "intregului" in raport cu situatia in care se afla persoana;

- originalitatea caracterului este distinctia unei persoane in raport cu alte persoane;

- bogatia caracterului este ansamblul relatiilor stabilite de o persoana in viata sociala;

- statornicia caracterului este atitudinea si trasaturile de caracter cu semnificatie si mare valoare morala;

- plasticitatea caracterului este capacitatea de automodelare comportamentala conditionata de diverse situatii si "evolutia" caracterului in raport cu influentele sociale si familiale;

- taria de caracter este rezistenta la actiunile si influentele contrare principiilor, sentimentelor morale si scopurilor.

Caracterul este modelabil, reprezinta echilibru si interferenta intre potentialul genetic al individului si influentele mediului social. El reprezinta trasaturi limitative diversificate individual prin forme, prin articulatie verbala, prin reactii in raport cu mediul extern. Caracterul se releva prin modul de a gandi al unei persoane, de a actiona, de a participa, de a comunica si simti. Sunt trasaturi prin care putem contura comportamentele personalitatii "de a fi".

Modelarea caracterului si trasaturilor comportamentale au particularitati ontogenetice. Cu fiecare perioada parcursa de individ se contureaza si se stabilizeaza trasaturile caracteriale.

Este determinat genetic si reprezinta activitatea experimentala psiho-neurologic de cunoastere si reactie la realitatile externe, modelat si stabilizat cu fiecare perioada autogenetica parcursa.

Functia determinanta a aparatului genetic, diversificata constitutional in genotipuri individuale si raspunsul particular al indivizilor la influentele ambientale, le gasim, ca idee empirica anticipativa la Platon care sustinea: "natura nu ne-a facut pe noi toti la fel, ci deosebiti ca aptitudini si potriviti pentru o functie sau alta".

Modelarea trasaturilor de caracter si a manifestarilor comportamentale tin de varsta mentala a individului, opus educatiei si influentelor socio-culturale.

Comunicarea reactiilor temperamentale, deprinderile cotidiene, expresivitatea faciala (fizionomic) etc. sunt componente legate de influentele socio-familiale si culturale care intregesc si definesc elementele ce particularizeaza pe individ.

Datorita interconditionarii manifeste a caracterului, explicam si acceptam regulile si principiile cu determinism genetic ce "conlucreaza" cu influentele "liberului arbitru" induse de factorii ambientali (Dogan si Volman, 1982).

Un element esential in stabilirea tipului caracterial este studiul socio-biologic.

4.1. Ereditatea trasaturilor de caracter

Din studiile efectuate de diversi cercetatori s-a tras urmatoarea concluzie: caracterul este dependent de constitutia genetica a individului.

Din punct de vedere genetic, caracterele psihologice si comportamentale sunt de tip poligenic, iar distributia lor este de tip gaussian. Indicele de heritabilitate este raportul dintre varianta de origine genetica si varianta determinata de influentele mediului ambiantale ale caror valori se pot incadra intre 0 si 1.

Pentru a stabili heritabilitatea caracterelor psiho-neurologice, normale sau derivante se folosesc metodele:

studiul cuplurilor gamelare;

studii familiale pe mai multe generatii (pedigree-ul)

studiul heredocolateralilor

Fr. Galton, in lucrarea "Genele ereditatii", isi expune

conceptia despre ereditatea caracterelor. Elelaboreaza "legea ereditatii ancestrale a caracterelor", considerand ca fiecare individ primeste in proportie de 50% material genetic de la fiecare genitor care, devenind un hibrid, tinde spre atenuarea si informatizarea caracterelor primare. Conform acestei legi, caracterele primare "originale", ancestrale, prin recombinare genetica, se diversifica, obtinandu-se diversitati caracteriale si neuro-psihice particulare fiecarui individ.

Trasaturile morale ale caracterului, cu determinism genetic, sunt:

constiinta de sine;

atitudinea fata de realizare;

stapanirea de sine;

egoismul;

atitudinea fata de parinti, profesori, colegi si animale;

vointa de munca;

perseverenta;

satisfactia in munca;

impresionabilitatea;

aria intereselor.

Daca acceptam clasificarea lui Ketschmer (1918), trasaturile

de caracter se pot grupa in:

- caractere sintone, sunt caracterele prin care individul este legat de realitate, reactioneaza normal la explicatiile lumii inconjuratoare. Indivizii sunt ordonati, au un scop, sunt oameni practici;

- caractere schizoide, indivizii sunt mai mult sau mai putin independenti de contactul cu lumea reala, sunt introvertiti, interiorizati in propriul lor "Eu". Sunt vistori "fantastici", ilogici, fara o conduita riguroasa.

In analiza si stabilirea trasaturilor de caracter trebuie sa acceptam dualitatea: factorii genetici si factorii mediului ambient.

Datorita capacitatii de receptie psiho-neurologica a factorilor ambientali, in raport cu perioada ontogenetica postnatal, pe fata individului se defineste portretizarea, o fizionomie care exprima anumite trasaturi de caracter, de comportament si temperament.

Aceste influente sunt dependente de capacitatea genetica de receptie, de "labilitatea" perioadei ontogenice, de evolutia sau involutia psiho-genetica a individului.

Factorii ambientali si componenta genetica coparticipa aditiv la formarea trasaturilor caracteriale. Dualitatea functionala in definirea caracterului, se dezvolta progresiv, pana la perioada ontogenetica considerata "matur", cand, fizionomia faciesului exprima "experienta de viata a individului". Un analist experimentat, un caracteriolog poate stabili, retrospectiv si introspectiv, momentele deosebite traite de individ ce au pus o amprenta fizionomica caracteriala pe fata acestuia.

Psihologii, psihanalistii, geneticienii accepta efectele educative, formative, de modelare pozitive sau deviante, exercitate de mediul familial, factorii socio-economici si culturali asupra trasaturilor de caracter si compoerament asupra individiului.

Ca trasaturi caracteriale deviante ale individului pot fi: afresivitatea, rautatea, incisivitatea, indolenta, indiferenta sau duritatea comportamentala.

In consecinta, in analiza si amprentarea caracteriologica trebuie sa luam in consideratie experianta proprie deviata a individului analizat, cum ar fi trairile pozitive, stresul, socul, persecutiile, inseparabile de criteriile de analiza a caracterului. Aceste criterii trebuie luate in consederatie deoarece propria-i "experienta" deviata a individului reprezinta suma influentelor si situatiilor parcurse. Ele pot fi memorate neuro-psihic, incepand cu perioadele copilariei pana la maturitatea bio-psihologica, constant echilibrate sau neechilibrate, imprimaad particularitati fizionomice de individualizare caracteriala a fiecarui om.

4.1.1. - Sistemul ergon/cronon (E/C)

Studiile efectuate pe cuplurile gamelare monitorizate (MZ) a sistemului ergon/cronon au demonstrat a patra dimensiune a genei. S-a stabilit ca trasaturile caracteriale psiho-neurologice, conform raportului ergon/cronon, se manifest la gemenii univitelini (MZ) cu o "coincidenta" valorica de cca 90% in evolutia ontogenetica. Valoarea raportului este constanta numai daca gemenii se dezvolta in acelasi cadru familial, sunt mentinuti in aceleasi conditii socio-biologice si acelasi nivel de cultura.

Evaluarea sistemului E/C permite cunoasterea gradului de stabilitate a genei (ergonul), timpul potential de activitate a genei (cromul) si aprecierea redudantei informationale a genei. Din aceste interferente de reversibilitate apreciem stabilitatea sau instabilitatea genei.

De exemplu, gradul de stabilitate a genei "ergonul" se evalueaza stabilind durata de manifestare fenotipica a caracterului la cuplul gamelar monitorizat, iar cronomul informatiei genetice este evaluat dupa gradul de manifestare a caracteruluui la fiecare membru din cuplul gamelar.

Cronomul este o notiune "simpla", in timp ce ergonul insumeaza mai multe componente. De exemplu, componenta principala a ergonului este mediul extern. Daca factorii din mediul extern depasesc limita de toleranta pe care o accepta sau nu organismul pot declanta modificari ireversibile in structura si functia genei din genomul celulei.

Dar care sunt consecintele in cazul caracterelor poligenice? Este bine stabilit ca ergonul unei gene are valoare diferita de a genelor din complexul poligenic, gene coparticipante la edificarea aceluiasi caracter.

Cum trasaturile caracteriale psiho-neurologice si manifestarile comportamentale au un determinism poligenic cu dependenta de factorii de mediu, explicam neconcordanta fenotipica a caracterelor si instabilitatea raportului E/C, a diferentelor valorice a raportului E/C la cuplurile gamelare monozigote.

In raportul E/C factorii de mediu sunt "raspunzatori" de gradul exprimat fenotipic a caracterelor poligenice, explicand astfel:

- variatiile individuale ale gemenilor sunt diferentieri de comportament, temperament, trasaturi de caracter si reactii neuro-psihice, care particularizeaza pe fiecare individ;

- factorii de mediu "agresivi" au capacitatea de a modifica valoarea raportului E/C, determinand dezordini la nivelul cromozomului, la nivelul ergonului, sau concomitent efecte distructive asupra cronomului si ergonului. Efectele sunt in raport de tipul genei.

Observatii privitoare la raportul E/C apar si la Dobzhansky inca din 1965. Dobzhansky considera ca factorii externi, ambientali, au efect aditivi in gradul de exprimare fenotipica a caracterelor poligenice, dar pot avea si influente distructive asupra structurii si functiei unor gene din complexul poligamic.

In absenta "efectului distructiv indus de factorii agresivi din mediu, sunt si alti factori care pot modifica valoarea raportului E/C. De exemplu:

- factorul timp poate modifica valoarea interactiunilor interalelice si/sau intergenice;

- valoarea raportului E/C poate fi modificata datorita neconcordantei interactiunii genelor nealelice, neconcordanta intre inductie sau represie la nivelul operonului, de influenta si raspuns intre gena reglator si gena structurala. Consecinta: apar diferente de timp in activitatea genelor implicate in definirea caracterului poligenic.

Sunt factori care justifica diferentierile fenotipice intre membrii cuplurilor gamelare monitorizate, explica neconcordanta intre genotip si fenotip.

Neconcordanta cronogenetica E/C este accentuata cand operonii, implicati ca functie in determinismul aceluiasi caracter, au locusuri pe cromozomi diferiti. Distributia operonilor pe cromozonii diferiti determina necorespondente functionale. De exemplu, cand un operon exercita decodificarea informatiei genetice cu viteza mare, operonii sinonimi pot opera cu viteze variabile. Efectul: daca este un cuplu gamelar monozigot cu o identitate genotipica de 100%, datorita neconcordantei ca timp si viteza, in activitatea operonilor "sinonimi" apar diferentieri fenotipice la caracterele poligenice.

Diferentierile in activitatea operonilor pot explica neconcordantele genotipice ale individului pe perioade ontogenetice, neconcordante intre membrii aceleasi familii. Datorita neconcordantelor functionale a operonilor "sinonimi" explicam variatiile fenotipice in manifestarea unui caracter poligenic pe perioade ontogenetice postnatale.

In aceasta grupa de caractere incadram comportamentul, temperamentul si manifestarile caracteriale neuro-psihice ale individului, caractere cu determinism multifactorial.

Dar, stabilitatea sau instabilitatea raportului E/C prezinta interes deosebit de studiat in evolutia si dezvoltarea ontogenetica a individului si a membrilor familiei din care face parte.

S-a observat ca odata cu inaintarea in varsta a omului valoarea stabilitatii informatiei diminueaza progresiv. Efectele acestei diminuari sunt raspunsurile precipitate la prezenta si actiunea influentelor ambientale, uneori fiind lipsite de logica si deviante. Studiul gemenilor monozigoti a scos in evidenta ca presiunea mediului determina variabilitate si la grupul caracterelor poligenice.