Modele in tulburarile de personalitate

Modele in tulburarile de personalitate

Schema 1.

Entitate patologica

↓ ↓

Boala organica Boala psihica

↓ * schizofrenia

*paranoia

↓ * psihoza maniaco-depresiva

→ Tulburare psihica

↓

Tulburari de personalitate

Schema 2.

Modelele de analiza

*au pornit de la modelul medical → algoritm

Epidemiologie

Semeiologie

Etiologie

Semiologie

Diagnostic diferential

Tratament

Evolutie

Delimitare

Semeiologie = studiu al simptomelor si indiciilor naturale

prin care se manifesta maladiile.

Semiologie = stiinta care studiaza semnele (limbile, codurile, 

semnalizarea in cadrul vietii sociale).

Semilogia constituie o parte a psihologiei generale. Este instrumentul prin care descriem tulburarile psihice - pe care le studiaza psihopatologia.

Tulburarea de personalitate necesita lamurirea in punctele de vedere adoptate atunci cand definim:  - normalitatea

- anormalitatea

Ele sunt posibil de evaluat numai prin raportarea la media unui grup.

Departajarea intre normalitatea statistica si cea clinica se face prin raportarea la studii, cercetari si teorii riguroase.

Personologia autentica nu reduce boala la determinantii sai, ci postuleaza necesitatea formularii teoriilor asupra personalitatii normale si patologice.

Evolutia tulburarilor psihopatologice este favorizata, agravata sau nuantata de dominantele structurale ale personalitatii.

Markeri ai tulburarilor de personalitate (Parker, 2002)

lipsa agreabilitatii

inabilitatea de a avea grija de altii

lipsa de cooperare

faptul de a crea disconfort altuia

lipsa eficacitatii in actiunile sociale

lipsa empatiei

esecul in a realiza si mentine relatii interpersonale

Analiza: Divortul si protectia sociala a familiilor aflate in divort Referat: Cauzele conflictelor etnice din spatiul postsovietic. cazul republicii moldova.

incapacitatea de a invata din experienta

impulsivitatea

inflexibilitatea

slaba adaptabilitate

imoralitatea

optimismul

autoapaararea

deficienta auto directionarii

lipsa umorului

dificultatea de a face fata stresarilor

Ii intalnim pe tot parcursul procesului de descriere al persoanei; unul sau mai multi markeri semnaleaza ceva in conduita persoanei, caz in care, interpretarea lor ca purtatori ai unei tulburari, necesita o evaluare psihologica si testare.

Premisa de la care pornit este aceea ca: niciun scor sau set de scoruri nu poate surprinde toate aspectele care trebuie luate in considerare.

Examinarea clinica

___________________

↓

institutionala liberala

Instrumentele metodei clinice sunt:

consultatia

testelele si scalele

observatia clinica

studiul de caz

Atitudinea clinica este caracterizata de:

centrarea  pe subiect

intelegerea empatica

neutralitatea binevoitoare

respect

Consultatia poate fi:

nondirectiva  - cu o intrebare bine pusa de la inceput

semidirectiva - se desfasoara dupa un ghid

directiva         - pe baza unui chestionar alcatuit din intrebari la care se

raspunde in ordinea punerii lor

Analiza consultatiei:

analizele de continut    - pentru a surprinde sensul mesajelor

analiza propozitionala - a logicii discursului

analizale semiotice       - acestea raspund nevoilor clinicienilor

Comportamentele maladaptative persistente se instituie ca indicatori ai unor tulburari, dizarmonii si boli psihice. Dupa caz, ele pot fi si mascate sau compensate fie in functie de dimensiuni ale personalitatii, fie de toleranta celor din jur, dar si de particularitatile rolurilor sociale.

Sensul restrans sau larg al definirii personalitatii face difereta intre empiric si stiintific. Empiric (sens larg) facem evaluari cu privire la personalitatea cuiva, dar tindem sa folosim informatie putina, ne formam pareri rapid, simplificam totul si putem face greseli.

Pozitia conform careia personalitatea este determinata de factori de mediu, culturali, sociali dar si de bagajul genetic, este ceea care ne permite o analiza nuantata a personalitatii. Cu timpul, se invata diferenta dintre persona grata si persona non grata pornind de la corelatele urmatoare:

ceilalti semeni ne influenteaza pe noi

noi ii influentam pe ceilalti.

Conform acestor postulate, personalitatea este flexibila si se schimba prin acumularea de experienta. Bunastarea psihica depinde insa si de abilitatea persoanei de a-si ajusta conduita la circumstantele schimbatoare, in maniera proprie, alternand anumite fatete ale personalitatii.

Din punct de vedere psihodinamic, viata psihica este sustinuta de o tensiune susceptibila sa determine angoase si conflicte a caror reflectare defensiva o reprezinta simptomele.

Orice demers clinic incepe prin recunoasterea unei stari patologice,

adica:

reperarea simptomelor; ex.) starea de apatie prelungita, gandire lenta,s.a;

un simptom singular nu instituie automat o stare patologica; este insa suficient un sindrom (regrupare de simptome) ;

un sindrom poate caracteriza tablouri clinice distincte asociate unor diagnostice diferite (ex. schizofrenia, paranoia);

diagnosticul se pune in functie de o clasificare a tulburarilor (nosografie);

se impune diagnosticul diferential (discutarea si analiza mai multor diagnostice);

se va avea in vedere  evolutia in timp a tulburarii - diacronia. Tulburarile au o istorie in timp - susceptibile de o anamneza - mai apropiata sau mai indepartata;

tulburarile au o dimensiune sincrona - survine intr-un context familial, cultural, social de care se va tine seama;

diagnosticul permite propunerea unei terapeutici, o metoda de tratament; metoda este adoptata in functie de optiunile teoretice ale clinicianului.

Pornind de la axioma ca un simptom are o functie defensiva, se va tine seama de valoarea pozitiva pe care o are pentru pacient, client. Un proces de aparare nu este in sine patologic, rolul sau fiind acela de a reduce sau a evita tensiunea si de a permite subiectului sa o suporte.

Caracterul patologic al apararilor decurge din rigiditatea acestora. O aparare mai capata caracter patologic cand genereaza un cerc vicios din care nu se mai poate iesi fara sprijin exterior.

Orice analiza psihopatologica impune evaluarea tipurilor:

de conflicte

de angoase

de aparari,

asociate intre ele, dar si in relatie cu obiectele de investire (deoarece, acestea, determina sursa tensiunii).

In momentul in care s-a facut analiza psihopatologica, suntem pusi in fata unei organizari.

Jean Bergeret distinge 3 tipuri de organizare:

Structura psihotica - in care problematica de baza este cea a unitatii sinelui: planeaza in acest caz angoasa de fragmentare ; intalnirea cu Celalalt este sursa de conflicte intense cauzate de relatia fuzionala a subiectului: aspiratia la unirea nediferentiala cu obiectul investit este corelatul amenintarii de fragmentare = obiectul investit nu este perceput ca distinct in sine.

Angoasa de fragmentare suscita aparari - cum e negarea - subiectul                indeparteaza din psihismul sau constient un intreg fragment al realitatii ca si cum, el nu exista.

Structura nevrotica - indiciul de baza il constituie culpabilitatea

legata de conflicte intre dorinte si interdictii.

Semenul este constituit ca subiect caruia ii este atribuita o lume vector

a unei dorinte autonome: modul de relatie cu obiectele de investire

este intersubiectiv si erotizat.

Angoasa de culpabilitate suscita aparari, de ex.) refularea = indepartarea din psihismul constient a unui fragment psihic ce se loveste de o interdictie: o fantasma erotica sau agresiva este "respinsa" in inconstient. Refularea permite conflictul interiorizat intre dorinte si interdictii.

Organizarea limita - problematica de baza este aceea a valorii  subiectului, legata de aceea a obiectelor sale de investire.

Conflictul intre idealul Eului si realitate (in care figureaza si impulsurile Eului) subiectul amenintat de o prabusire narcisica cu angoasa de abandon, infaptuita de obiectul investit, pe care subiectul se teme sa nu-l deceptioneze.

Clivajul de valori este produsul de aparare caracteristic organizarii limita. Valorile iubire - ura coexista, din punct de vedere psihic, dar cu o adresa de memorie distincta. Imaginea de sine este clivata intr-un Sine bun si rau, asa cum obiectul investit este bun si rau.

Comportamental = alternanta a extremelor pe plan dispozitional.      

Orice indepartare a obiectului reactioneaza o imagine narcisica → relatie de dependenta anaclitica (in asociere cu . → Celalalt este Sine diferentiat la Sine.

Structura:

reflecta elementele de baza ale functionarii psihice;

determina modalitatile de reactie la evenimentele si situatile vitale;

determina un potential de decompensare sau vulnerabilitate

Ex.): structura psihotica induce un risc in confruntarea cu evenimente traumatice:

in conditii favorabile poate ramane intr-o normalitate simptomatica (fara tulburari psihice);

nu trebuie folosita in mod rigid;

ea poate fi inlocuita cu termenul de organizare;

si una, si cealalta se instituie ca puncte de reper conceptuale; nu au valoare absoluta;

evidentiaza un mod dominant de functionare;

O tulburare psihotica nu corespunde cu necesitate unei structuri psihotice pentru ca o structura nu induce cu necesitate o decompensare

Tulburari precum fobiile, obsesiile nu survin strict intr-o structura nevrotica; ele se pot institui ca aparari temporare sau chiar persistente pe o structura psihotica sau de limita numai partial decompensata.

Ansamblul de circumstante care depasesc temporar capacitatile defensive ale subiectului , nu actioneaza imperativ asupra unitatii Sinelui.