LEGILE
PSIHOLOGICE
1. Notiune de lege
In mod traditional, sub influenta paradigmei
mecanicii si fizicii clasice, definirea notiunii de lege a fost
circumscrisa exclusiv relatiei cauzale univoce. Ca urmare, legea era
interpretata ca un raport necesar repetabil si invariant intre doi
factori sau fenomene, (unul cauzativ si altul cauzat, efect), verificabil
la nivelul fiecarui caz individual, luat separat (exemplu, legea
atractiei universale, legea acceleratiei, legea dilatarii
corpurilor, raportul viteza, spatiu (distanta), timp etc.).
Asemenea gen de raporturi (legi) erau prezente si
demonstrabile numai in sfera fenomenelor mecano-fizice si ele au conferit
disciplinelor corespunzatoare atributul de stiinte exacte.
In contrast cu acestea, disciplinele in cadrul carora nu
se punea in evidenta existenta unor asemenea legi fie erau
etichetate ca inexacte, fie ca pseudostiinte.
In aceasta categorie erau incadrate in primul rand
stiintele sociale si psihologia. O atare optica se mai
intalneste si in zilele noastre, cu toate ca s-au produs
mutatii majore in structura traditionala a paradigmei
cunoasterii. In lumina noilor mutatii, cadrul referential al
definirii legii a devenit raportul dintre "organizarea absoluta" si
"dezordinea absoluta" (haosul). "Organizarea absoluta" exprima
legaturi de tip necesar si invariante intre elementele unei
multimi (sistem) si intre starile sistemului si
influentele externe; "dezordinea absoluta" (haosul) exprima
absenta oricarei dependente intre elementele unei multimi
sau intre starile unui sistem si influentele externe.
In lumina celor de mai sus, putem schita o noua
definitie a legii: "legea este o relatie de dependenta de
intensitate variabila intre elementele unui sistem sau intre marimile
de intrare si marimile de iesire ale aceluiasi sistem".
In functie de intensitatea dependentei, vom delimita
doua categorii de legi: legi dinamice, care exprima dependente
necesare si invariante, si legi statistice, care exprima
dependente mai slabe, bazate pe functii probabilistice. Legea
dinamica se aplica si se verifica la nivelul fiecarui
caz individual in parte (exemplu, legea gravitatiei, legea
conductibilitatii, legea polaritatii electrice etc.)
si caracterizeaza fenomenele si procesele mecano-fizico-chimice.
Legea statistica nu se verifica decat la nivelul
ansamblurilor reprezentative, ea manifestandu-se ca tendinta
centrala pe fondul variatiilor individuale. Domeniul ei de
aplicatie il reprezinta fenomenele psihice si sociale.
Pentru a surprinde o anumita legitate a unui fenomen
psihic si psihosocial, chiar si la nivel individual, este necesar
sa efectuam un numar suficient de mare de determinari sau
masuratori, pentru ca tendinta centrala prin care o
aproximam sa devina relevanta si semnificativa.
Asadar, la intrebarea "exista legi in psihologie?",
raspundem "da, exista, dar de alt tip decat cele din mecanica
si fizica". Prin specificul lor, legile psihologice sunt eminamente
statistice.
In general, trebuie sa admitem ca nu exista fenomene
care sa nu se subordoneze si sa nu fie guvernate de anumite
legi, dar tipul acestor legi este determinat de natura
substantial-calitativa a lor (fenomenelor).
2. Clasificarea legilor psihologice
Atat psihicul in intregul sau, cat si diferitele
sale componente particulare - cognitive, afective, volitionale,
motivationale etc. se subordoneaza actiunii unor legi reale,
obiective, care trebuie si pot fi descoperite prin cercetari empirice
sistematice.
Clasificarea lor o putem face dupa mai multe criterii,
cele mai importante fiind urmatoarele trei:
a) sfera de actiune;
b) relatia dintre elemente;
c) dinamica functionala.
Dupa primul criteriu, delimitam trei categorii de
legi: generale si particulare; cel de-al doilea criteriu pune in
evidenta legile de structura; in fine, al treilea criteriu
individualizeaza legile de functionare.
Legile generale se aplica atat psihicului in ansamblu,
cat si fiecarui proces psihic constitutiv. Asemenea legi sunt: legea
dezvoltarii stadiale ascendente, legea comunicarii (orice proces
psihic se realizeaza pe baza schimburilor informationale ale
individului cu sursele externe), legea motivatiei (orice proces psihic se
subordoneaza satisfacerii unei stari de necesitate, rezolvarii
unei sarcini de reglare), legea diferentierii (fiecare proces psihic
isi are specificul si individualitatea sa), legea
interdependentei (diferitele componente ale sistemului psihic se
influenteaza reciproc), legile particulare actioneaza la
nivelul proceselor psihice luate in sine. Astfel de legi sunt: legile
senzatiilor (exemplu, legea intensitatii, legea contrastului,
legea adaptarii); legile perceptiei (legile asociatiei, legile
gestaltului, legile globale); legile gandirii (legea inductiei, legea
deductiei, legea convergentei, legea divergentei etc.); legile
memoriei (legea repetitiei, legea inductiei, antero- si
retrograde, legea selectivitatii, legea modularitatii);
legile emotiilor (legea polaritatii, legea
intensitatii, legea remanentei); legile motivatiei (legea
prioritatii, legea exclusivitatii) etc.
Legile de structura guverneaza modul de organizare -
alcatuire interna a psihicului. Din aceasta categorie
mentionam: legea masivizarii (organizarea interna a
vietii psihice se desfasoara in directia reunirii in
structuri din ce in ce mai complexe a unui numar din ce in ce mai mare de
elemente); legea integrarii (intr-o structura complexa de rang
superior componentele isi pierd autonomia initiala,
subordonandu-se ansamblului; legea ierarhizarii (organizarea interna
a sistemului psihic se realizeaza multinivelar pe axele simplu-complex,
si inferior-superior).
Legile de functionare se refera, pe de o parte, la
mecanismul prin care se realizeaza, iar pe de alta parte, la modul de
producere a proceselor psihice. Pentru primul aspect, avem legea integrarii
neuropsihice (orice proces psihic se realizeaza printr-un mecanism
neuronal specific; pentru cel de-al doilea caz avem legea
stimularii-activarii (orice proces psihic se produce in urma unei
stimulari externe sau a unui impuls intern (exemplu, o stare de necesitate
biologica).
2. Intrebari de
autoevaluare
1. In ce consta interpretarea traditionala a notiunii
de lege?
2. In ce consta intelegerea actuala a
notiunii de lege?
3. Ce este o lege dinamica?
4. Ce este o lege statistica?
5. Ce tip de legi caracterizeaza fenomenele psihice?
R a s p u n s u
r i:
1. In legarea ei de cauzalitatea univoca.
2. In definirea ei prin raportarea la "organizarea
absoluta" si la "dezordinea absoluta".
3. Acea lege care reflecta o legatura
necesara, de cauzalitate intre fenomene.
4. Acea lege care reflecta o legatura
posibila sau probabila intre fenomene.
5. Legi de tip statistic.
Latura interna a activitații psihice
nu o putem cunoaște in mod
direct ci prin intermediul laturii externe, comportamentelor care devin
indicatori obiectivi ai starilor, proceselor și conținuturilor
mintale interne. Așadar pentru a cunoaște latura interna a
activitații psihhice a persoanelor vom porni de la observarea,
analiza și interpretarea comportamentelor ei pentru ca pe baza acestora
sa putem extrage informații despre cauzele lor, ceea ce gandește,
crede, simte, aspira, intenționeaza etc.
Structura
activitații psihice - este alcatuit din unitați componente numite acțiuni,
care sunt formate din operații iar acestea din acte psihice.
Acțiunile și operațiile pot fi:
Externe
o
De
cunoaștere externa( au scop de pregatire a acțiunii
practice)
