Imaginea de sine si perceptia celorlalti

Imaginea de sine si perceptia celorlalti

Perceptia de sine: 1) scheme de sine

2) evaluari reflectate

3) comparatia sociala

4) auto-perceptia

Perceptia de sine desemneaza modul in care fiecare persoana si-a construit o imagine despre sine precum si modul in care considera ca este perceput de catre ceilalti. Pentru formarea acestei imagini, este necesara realizarea unei scheme de sine, adica a unei modalitati constante prin intermediul carora ne reprezentam propria persoana.

Alaturi de schema de sine, fiecare persoana urmareste sa surprinda modul in care este perceput de catre ceilalti si pe baza acestei observatii, sa-si formeze imaginea despre sine.

Comparatia sociala- reprezinta acea permanenta comparatie pe care o realizam, raportandu-ne la ceilalti dinjur.

Autoperceptia-reprezinta activitatea pe care o realizam atunci cand incercam sa ne autoevalizam si urmarim comportamentele noastre nicercand sa ne gasim cauzele care le determina.

Perceptia celorlalti

In cunoasterea de sine, individul utilizeaza acelasi tip de informatie ca si cunoasterea celorlalti . Nu exista autoperceptie, autocunoastere inainte de actiune, de relatie cu altul.

Formarea impresiei despre ceilalti

Atunci cand intalnim pe cineva pentru prima data, suntem interesati sa ne formam o parere despre el, asa cum si el este interesat sa-si formeze o parere despre noi.

Primele impresii sunt determinate de caracteristici exterioare usor observabile: varsta, se x rasa, imbracaminte.

Prima impresi conteaza foarte mult!!

Atribuirea

Vorbim despre atribuire, atunci cand incercam sa sa stabilim care sunt cauzele care determina atat pentru noi cat si pentru alte persoane un anumit fel de comportament.

Astfel distingem doua tipuri fundamentale de atribuire:

1) Atribuire dispozitionala-este intalnita atunci cand explicam un comportament fie al nostru, fie al altuia, facand apel la factori care tin de personalitate sau de modul de a se comporta al unei persoane(factori interni).

2) Atribuire situationala-este intalnita atunci cand explicam cauzele unui comportament, facand apel la situatia, contextul sau imprejurarile in care a actionat o anumita persoana(factori externi).

Se simte o eroare atributiva fundamentala, atunci cand in explicarea propriilor comportamente, utilizam atribuirea situationala iar cand explicam comportamentele celorlalti, utilizam celalalt tip de atribuire.

Comportamentul prosocial si ajutorarea celorlalti

Prin comportament prosocial, se intelege un comportament intentionat realizat in afara obligatiilor profesionale indreptat spre promovarea si fundamentarea valorilor sociale.

Analiza: Efectele consumului de alcool Analiza: Identitatea de secui

Practicand un astfel de comportament, fiecare persoana va reusi sa se integreze mai repede si mai eficient in cadrul unei comunitati.O forma a comportamentului prosocial, o constituie si faptul de a ajuta la nevoie pe semenii tai. Deseori, suntem pusi in situatia de a ajuta o persoana pusa intr-o situatie, intotdeuna facem acest lucru, fie ramanand nepasatori, fie refuzand in mod declarat sa o facem.

1) Comparatia sociala-actioneaza atunci cand suntem pusi in situatia de a ajuta o persoana, comparam atitudinea noastra cu a celor din jur, urmarind o anumita concordanta.

2) Difuzia responsabilitatii-actioneaza atunci cand consideram ca responsabilitatea pentru ajutorarea unei persoane, nu ne revine numai noua, deoarece exista mai multe persoane in jurul nostru care ar putea actiona.

3) Costurile potentiale-cuprind intotdeauna anumite riscuri pe care si le ia, atunci cand decide sa ajute pe cineva.

4) Auto-eficienta-consta din autoevaluarea  propriilor noastre actiuni, aceasta inseamna ca trebuie sa ne gandim inainte de a decide sa intervenim intr-un fel daca avem abilitatea necesara si mijloacele de a face aceasta interventie eficienta.

S-a dovedit ca ajutam mai mult persoanele atractive din punct de vedere fizic, persoane care ne seamana(statut, varsta, nationalitate) si persoane care au ajuns in situatia de a fi ajutate fara ca aceasta sa fie din vina lor, ci din cauza unor factori externi.

De ce isi ofera oamenii ajutorul?

Norme sociale:

Norma reciprocitatii-este o norma relevanta pentru acordarea ajutorului. Multi oameni  au invatat sa se comporte cu ceilalti asa cum se comporta si acestia cu ei.

Norma responsabilitatii-este o norma in care oamenii trebuie sa-i ajute pe ceilalti si sa contribuie la bunastarea societatii. Dupa ce oamenii interriorizeaza normele si valorile societatii lor, un puternic proces interior de intarire, poate mentine aceste comportamente in absenta oricarei intariri externe. Astfel oamenii traiesc un altfel de proces, atunci cand fac un fapt caritabil, cand ajuta pe cineva la nevoie.

Empatia si altruismul

Ipoteza autorecompensarii scoate la iveala faptul ca oricat de nobile par ajutoarele acordate de oameni, sunt motivate de beneficiul personal.

Comportamentul antisocial: Ostilitatea si agresivitatea

Prin comportament antisocial se intelege acele comportamente sau actiuni care sfideaza ordinea sociala convenita prin incalcarea permanenta a normelor sau a regulilor sociale.

Agresivitatea-reprezinta una dintre modalitatile de manifestare a comportamentului antisocial.

Intelegem prin agresivitate orice activitate care are ac scop vatamarea fizica sau psihica  a unei alte persoane.

Exista astfel o distinctie intre violenta verbala realizata prin intermediul limbajului, violenta fizica care se realizeaza prin agresiuni corporale.

Astfel, exista si diferenta dintre agresiunea ostila care are ca scop producerea unei suferinte victimei si agresiunea instrumentala utilizata de obicei ca amenintare pentru obtinerea unor beneficii.

Cauzele agresiunii

Cercetatorii nu au putut stabili in mod evident ca agresiunea ar avea o cauza biologica, ba chiar daca ar exista astfel de tendinte native, totusi acestea trebuiesc controlate prin intermediul vointei si al ratiunii. S-a dovedit ca un comportament agresiv se invata dobandindu-l in timpul vietii prin modelele pe care le intalnim in jurul nostru. Astfel prin imitatie, comportamentul ostil este insusit prin observarea comportamentului altor persoane. Nu in ultimul rand un factor deosebit de important care stimuleaza agresivitatea il constituie abundenta unor astfel de informatii privind actiuni, comportamente, difuzate prin mijloacele de informare in masa(mass-media). O alta cauza a agresiunii o reprezinta frustrarea.

Frustrarea- reprezinta o stare afectiva care apare atunci cand suntem impiedicati de vreun obstacol sa obtinem ceva ce ni se cuvenea in chip legitim.

Sentimentul frustrarii apare atunci cand nu primim ceva si raspundem acestei situatii printr-un comportament agresiv.

Normalitate si anormalitate psihologica

Este deosebit de dificil sa stim ce inseamna sa fii normal si ce inseamna sa fii anormal.

Conceptele de normalitate isi schimba sensurile in functie de contextul social sau istoric in care apar.

A.  Producerea de disconfort

B. Disfuntionalitatea sau Nonadaptabilitatea

C. Devianta de la normalitate

A.--Un comportament considerat anormal produce disconfort sau suferinta atat celui care il apostrofeaza, cat si persoanelor care il suporta.

B.--Comportamentul anormal este considerat disfunctional deoarece limiteaza sansele unei persoane de a se adapta unei situatii noi, ii reduce capacitatea de munca si deterioreaza relatiile pe care le stabileste in cadrul unui grup cu celelalte persoane.

Un comportament este consuderat anormal, atunci cand nu tine cont de normele sau standardele ce trebuiesc respectate in cadrul unui anumit grup.

Intr-un grup, anumite relatii se stabilesc intre membrii acestuia si care necesita in functie de rolul fiecaruia in cadrul grupului un anumit tip de comportament.

Realizand un comportament care nu seinscriein actiunile pe care ceilalti sunt indreptatiti sa le astepte de le tineri, atunci il considera ca fiind anormal.

Conformismul

Definitie:Conformismul reprezinta in cadrul comportamentului unei persoane respectarea riguroasa a normelor  care se stabilesc in cadrul unui grup.

Conformismul reprezinta principala modalitate prin care se realizeaza viata sociala, respectand normele si regulile. Se inlatura astfel dezordinea si haosul in cadrul vietii, in colectivitate.

Conformismul exagerat este deficitar deoarece se va dezvolta un comportament automatizat care conduce la o acceptare necritica a tuturor normelor.