Hipnopedia - ansamblu de procedee care permit usurarea memoriei in timpul somnului

Hipnopedia - ansamblu de procedee care permit usurarea memoriei in timpul somnului

invatare spontana - prin imitatie; specifica in jocurile de roluri

invatare latenta - invatam/memoram diverse fapte de viata, separate, pe care ulterior le structuram in montaje coerente si faciliteaza adaptarea la situatii noi;

invatare prin comprehensiune - adica prin intelegere

Tipurile de invatare

a. didactica : urmareste form. dimensiunii intelectual-cognitive a personalitatii;poate avea loc in conditii individuale-solitare;scop instrumental-operational.

b. sociala: urmareste form. dimensiunii moral-axiologice,motivationale,social-comportamentale; are loc in contexte interpersonale si de grup, apare ca re­invatare; scop umanist, pregateste pentru viata sociala.

c. din experienta altora (indusa, interinvatare);

d. din experienta proprie (autoinvatare).

Invatarea sociala constituie o sursa facilitatoare sau perturbatoare a invatarii didactice. Copiii mici tind sa invete doar din experienta altora - subordonare fața de educator, profesor, iar adolescentii refuza experienta altora - apar stagnari , eșecuri.

In analiza si interpretarea dificultatilor de invatare (DI) se contureaza trei directii:

a. Prima directie - recun. dificultatilor firesti intampinate de copii in actul de predare-invatare - nu toti copii au acelasi ritm de invatare, exista unii care trebuie ajutați. Exista un grup de copii care prezinta probleme privind D.I, de obicei nu sunt sprijiniti adecvat pt. a le face fata - considera ca sunt vinovati, lenesi sau prezinta o lipsa de interes fata de studiu, de aceea sunt sanctionati ca atare.

b. A doua directie - recun. unei noi categorii de dizabilitati, neincadrate in cele cunoscute. Sunt identificate anumite dizabilitati care se refera la procesul general al invatarii, dificultati pe care le intampina copiii in procesul complex al dezvoltarii lor si se manifesta evident in integrarea scolara si sociala. Accentul este pus pe problema (depistare, evaluare) si pe posibilitatea de rezolvare prin interventii adecvate si specializate.

c. A treia directie, perspectiva curriculara, noncategoriala, constituie reconstructie a metodelor de interventie specific educatiei speciale. Pune accentul pe individ, pe experienta de viata si sprijinul in invatare prin metode adecvate si inter-relatii stimulative

Orice individ poate intampina D.I la un moment dat. Acest lucru nu trebuie sa ne conduca insa, la a-l eticheta, marginaliza si nici nu trebuie sa introduca copiii in categorii.

Teoria proceselor - orice disfunctie minora in anumite procese, la un anumit nivel al lor si pe anumite canale, pot genera in final D.I. Exista copii deficitari in domeniul receptiei, ceea ce presupune si o slaba organizare, dar si o expresie precara a acestora in solicitarile curente de invatare scolara.

Teoria ecologica asupra dificultatilor de invațare o perspectiva ecologica a invațamantului ar trebui sa tina cont de o serie de aspecte: interactiunea sociala intre elev si educator sa aiba loc atat prin lectii in cadrul clasei, cat si prin "lectii de viata"; integrarea diferitelor competente ce participa la invatare, intr-un mod armonic, incurajandu-se procesele explorative;

Cauze dificultatilor de invațare usoare

a) Lipsa sprijinului in invatare in mica copilarie

Cand este vorba de D.I. pasagere cauzele se gasesc in lipsa sprijinului adecvat in invatare pe parcursul primelor experiente ale copilariei mici.Depistate la timp,acestea pot fi remediate

b) cauze biologice si fiziologice ; psihologice; apartinand mediului educational; necunoscute.

Cauze dificultati de invatare specifice

a) Functionarea deficitara a sistemului nervos central

b) Cauze de origine neurologica - deteriorari sau leziuni cerebrale.

c) Cauze de origine genetica - gasite in ereditatea copilului.

d) Cauze de functionare cerebrala - se refera la o varietate de conditii care afecteaza abilitatea persoanei de a invata noi informatii: probleme de structura cerebrala,lipsa comunicarii intre parti diferite ale creierului, cantitati incorecte a diferitilor neuro-transmitatori, sau probleme in felul in care creierul foloseste acesti transmitatori (dopamina insuficienta, cantitate inadecvata de serotonina, etc.).

e) Expunerea la substante toxice - inainte de nastere poate duce la probleme de invatare. Cercetarile au determinat ca alcoolul sau drogurile, ca si anumite medicamente, au efecte negative asupra modului cum o serie de copii abordeaza invatarea. Ei prezinta hiperactivitate sau reactii diferite fata de colegi si de participarea scolara. Specificam ca nu orice tulburare de atentie duce la dizabilitati de invatare, dar ca deficitul de atentie poate fi parte a acestor probleme.

Clasificarea D.I. din perspectiva etiologica :

a. dificultati de invatare propriu - zise/ innascute:Det. de deficiente si incapacitati greu vizibile (ascunse); sunt aferente doar individului, tin de deficientele si incapacitatile lui generate de factori genetici, de boli, traumatisme, accidente;

b. dificultati de invatare induse/ dobandite: induse de mediul copilului sau chiar de el insusi, pot aparea pe parcursul si in finalul demersului de invatare;se datoreaza: - timpului insuficient de invatare;- lacunelor anterioare din invatare;- absentei unor tehnici si procedee de invatare eficienta;- lipsei unui regim organizat de munca;- slabei calitati a predarii in clasa;- suprasolicitarii scolare;- absenteismului, boli, indispozitii, etc.

Din perspectiva copilului

psihomotricitatea: motricitate globala si fina, schema corporala si lateralitatea, orientarea, organizarea si structurarea spatio-temporala;

perceptia vizuala: discriminare ,ordine, memorie vizuala;

perceptia auditiva: discriminare, memorie auditiva,auz fonematic;

limbajul: componenta semantica (vocabular, concepte),cunoasterea sintaxei,utilizarea limbajului - capacitatea de comunicare;

gandirea - rezolvarea de probleme: relationarea evenimentelor, stabilirea ipotezelor,strategii rezolutive;        

factori sociali si personali: interactiuni sociale ( in familie si in clasa), ritm, stil de invatare si motivatie pentru invatare, stima de sine, increderea in sine.

Din perspectiva interventiei educationale

domeniul limbajului rostit (vorbit) care se refera la: dislalii,logonevroze (balbaiala), disfonii ( tulburari de voce),intarzieri in aparitia si dezvoltarea vorbirii;

domeniul limbajului scris-citit care cuprinde: dislexii, disgrafiile-

domeniul limbajului nonverbal : psihomotricitate si expresie (dificultati in motricitatea grosiera si fina, in coordonarea psihomotorie, in structurarea schemei corporale);-

domeniul atentiei si concentrarii in activitate si pe obiect

domeniul motivatiei

domeniul schemelor de perceptie si orientare (dificultati sau incapacitati de structurare a schemelor de baza perceptiv-motorii, orientare spatiala si temporala);

domeniul structurilor simbolice matematice (discalculiile ca incapacitati de operare cu simbolurile matematice si cu schemele de rezolvare);

domeniul reactiilor de raspuns si al ritmului de rezolvare a problemelor (dificultati legate de ritm);

domeniul relationarii sociale si al problemelor de comportament.

Imaginea de sine - Imaginea corporala devine din ce in ce mai prezenta in adolescența, este inclusa in constiinta de sine si incepe sa fie constientizata ca atare.- fara perceperea noii scheme corporale nu se poate realiza identificarea. In aceste etape Eul fizic dispune de o schema corporala noua datorita transformarilor cauzate de dezvoltarea fizica, de maturizarea sexuala si de schimbarea fizionomiei. Adolescentii acorda o mare atentie modificarilor corporale si mai ales celor legate de fata. Este momentul cand poposesc mai mult in baie in fata oglinzii (narcisism) cu scopul de a afla cat mai multe despre zambet, ochi, gat sau frunte.

Neconcordantele care apar in structura imaginii de sine se refera de fapt la conflictul dintre Eul real si Eul ideal, conflict care poate duce la frustrare, stres si o scazuta stima de sine. Pentru unii adolescenti acest conflict este coplesitor si conduce la depresie si deznadejde; pentru altii un asemenea conflict constituie impulsul care conduce la mobilizarea resurselor necesare compensarii si atingerii idealurilor propuse.

Conceptul de sine reprezinta dimensiunea cognitiva a eu-lui, este definit ca "suma constatarilor individuale ale unui subiect uman, referitoare la atributele si calitatile sale personale" (C. Stan, 2001, p. 48). aprecierea de sine reprezentand dimensiunea afectiva, presupune modul cum individul se autopozitioneaza in cadrul unei structuri ierarhice, locul pe care el considera ca-l are in cadrul acestei structuri existente la nivelul unui grup. Prezentarea de sine care implica dimensiunea comportamentala, relationala a individului reprezinta procesul prin care acesta incearca sa confirme celor din jur acea imagine pe care el crede ca o au despre el sau, dimpotriva, sa-si creeze o imagine, fara a tine cont de aceasta, in acest caz, imaginea fiind mai apropiata de realitate.

Stima de sine se refera la evaluarile pe care fiecare persoana si le face si care-i confera o anumita pozitie in cadrul grupului din care face parte si la care se raporteaza.

In formarea unei stime de sine pozitive o importanta deosebita o au experientele copilului din perioada copilariei, atitudinea parintilor si a educatorilor fata de acesta. Esential in acest sens este modul in care persoanele implicate in educatia copilului utilizeaza sistemul pedepselor si al recompenselor, al incurajarilor, al intaririlor pozitive sau negative, modul in care copilul este tratat, locul pe care el il ocupa in cadrul familiei sau al colectivului scolar, interesul, atentia care i se acorda etc.

Relatia dintre imaginea de sine si stima de sine a primit solutionari diferite in psihologie, cu impact puternic asupra activitatii de predare-invatare-evaluare:

s-a apreciat ca indivizii care se vad pe ei insisi mai buni, mai atractivi, mai inteligenti au o stima de sine ridicata;

indivizii care au o stima de sine inalta isi accepta abilitatile, insusirile.

In concordanta cu aceasta viziune asupra stimei de sine, Smith si Petty (1995, apud. Myers, 1996, p. 78) au demonstrat ca nivelul inalt al stimei de sine intretine emotiile pozitive, iar nivelul scazut al stimei de sine favorizeaza emotiile negative. Prezentam mai jos ilustrarea acestei idei, dupa (Elena Cocorada, 2007, p.130)

Efectele unei stime de sine joase : elevii cu stima de sine scazuta sunt mai defensivi, mai critici, mai dispusi sa-i discrediteze pe ceilalti, mai nepoliticosi. In general, cei nemultumiti de propria persoana sunt nemultumiti si de cei din jurul lor.

Desfasurarea de activitati scolare este un prilej de formare a unei imagini de sine pozitive, daca ea este dirijata de catre profesor. Inactivitatea, hiperprotectia, interzicerea implicarii in activitate sunt punctele de plecare ale autodeprecierii si impiedica elevul sa se autocunoasca si sa aiba succese. Existenta succeselor este decisiva pentru formarea unei imagini de sine pozitive.S-a demonstrat faptul ca cei care au o stima de sine pozitiva sunt capabili sa se implice in rezolvarea de probleme noi, se bucura de realizarile proprii, manifesta independenta si autonomie comportamentala, isi exteriorizeaza cu usurinta trairile, fie pozitive, fie negative, manifesta o atitudine cooperativa, de intrajutorare.

Cei carora nu li se asigura formarea unei stime de sine pozitive manifesta reticenta in a se implica in activitati si sarcini noi, manifesta neincredere in propriile forte si in propriul potential, considerandu-se lipsiti de calitati, incapabili sa rezolve ceva, sa duca la bun sfarsit o sarcina, nu au curajul sa-si asume propriile esecuri, incercand sa gaseasca mereu alti vinovati etc. (Adriana Baban, 2003, p.145).

Un elev cu o stima de sine pozitiva este mult mai sigur pe posibilitatile sale scolare, intelectuale, fizice, este mult mai constient de acestea si le poate valorifica in mod corespunzator ori de cate ori este nevoie. De asemenea, el stie cu certitudine care este locul pe care il ocupa in cadrul grupului din care face parte. Formarea unei stime de sine pozitive nu este doar garantia integrarii scolare a elevilor, ci si a integrarii sociale a acestora, in cadrul societatii elevul putandu-si exercita aceleasi roluri si responsabilitati pe care le exercita, la nivel micro, in scoala.

Dificultatile de invatare pe care un elev le poate intampina in viata scolara reflecta, adesea, o lipsa de motivare sau de implicare fata de anumite sarcini cerute. Ori, interesul reusitei scolare depinde, in mare parte, de imaginea pe care o persoana o are despre sine. Sentimentele pozitive si valorificarea imaginii de sine sunt factori importanti pentru motivarea activitatii. In adolescenta elevii isi formeaza o imagine despre ei insisi fondata pe modul in care sunt tratati de catre persoanele care joaca un rol important in viata lor: parinti, profesori, prieteni, colegi de scoala etc. Aceasta apreciere pozitiva sau negativa despre imaginea de sine constituie stima de sine.

Document online: Saracia in societatea romaneasca Referat: Sociologie economica rurala - intrebari

Deci, stima de sine este expresia unei aprobari sau dezaprobari privind sinele insusi. Ea ne indica in ce masura un individ se crede capabil si important. Este o experienta subiectiva care se traduce la fel de bine atat verbal, cat si prin comportamente semnificative.

Anumiti autori considera ca, spre adolescenta, individul isi formeaza o imagine despre el care ramane relativ constanta in cursul vietii. Aceasta apreciere a sinelui va fi afectata, in decursul evenimentelor vietii, dar, se pare ca isi regaseste nivelul obisnuit, atunci cand conditiile mediului se normalizeaza. S-a demonstrat ca aprecierile despre sine rezista relativ bine schimbarilor, nevoia de coerenta si stabilitate fiind mai puternice.

Stima de sine are un rol esential in realizarea echilibrului psihologic al adolescentului: atunci cand are un nivel ridicat si o anumita stabilitate, ea conduce la actiuni eficiente, ii poate ajuta sa faca fata dificultatilor, sa obtina performante bune si foarte bune in activitatea desfasurata si sa intretina relatii bune cu cei din jur; in cazul in care stima de sine este instabila si are un nivel scazut, efectele constau in inadaptare, frustrare, eficienta scazuta in actiuni.

Adolescentii cu un nivel scazut al acestei variabile de personalitate au sentimentul ca nu se cunosc prea bine, vorbesc despre ei mai degraba intr-o maniera neutra, nesigura, ambigua, au o parere despre propria persoana care depinde de circumstante si interlocutori. Amana luarile de decizii, sunt adesea nelinistite de consecintele posibile ale alegerilor lor, sunt influentate de anturaj in luarea deciziilor, sunt uneori ezitante sau conventionale in luarea deciziilor. Astfel de adolescenti reactioneaza emotional la esec, se simt respinse daca sunt criticate in domeniile in care se considera competenti, se justifica dupa obtinerea unui esec, manifesta anxietate puternica in fata evaluarii de catre ceilalti; au o buna capacitate de a asculta criticile.

Adolescentii cu un nivel ridicat al stimei de sine au pareri clare si stabile despre ei insisi, intrucat acestia nu depind prea mult de context, vorbesc despre ei insisi intr un mod transant, coerent, pozitiv; risca sa faca exces de certitudini si simplificari; actioneaza _{eficient, tin cont de ei} insisi _{in luarea deciziilor, persevereaza in hotararile lor, in ciuda} dificultatilor, pot fi inovatori, insa, uneori, sunt prea sensibili la interesele lor pe termen scurt. Esecul nu lasa urme emotionale durabile asupra unor astfel de persoane, pot rezista la criticile asupra punctelor lor sensibile, nu se simt obligate la justificarea unui esec si nici nu se simt respinse daca sunt criticate, insa se poate intampla sa nu tina cont de critica.

Adolescentii reactioneaza diferit, in functie de nivelul stimei de sine, fata de succes si in ceea ce priveste alegerile importante in viata. Astfel, cei cu o stima de sine scazuta nu au o atitudine realista in fata succesului, neapreciindu-se la justa lor valoare si, de cele mai multe ori, atribuie succesul factorilor externi si nu propriilor lor resurse; reusita le poate produce teama de a nu mai fi la inaltime in viitor bucurie anxioasa), adica teama de esec; in fata acestor temeri, multi dintre ei sunt prudenti, nu si asuma riscuri, prefera sa fie mediocri, progreseaza lent.

Dimpotriva, la adolescentii cu o inalta stima de sine, reusita le confirma imaginea stimei de sine, le provoaca emotii pozitive si motivatie crescuta; ei sunt, insa, dependenti de recompense. Astfel de persoane isi asuma riscuri, cauta sa isi depaseasca limitele, se simt stimulate de noi experiente, au un progres rapid si rationeaza in functie de succese.

Relațiile de influența

In ce masura con­tribuie ceilalti la formarea si modificarea imaginii despre sine a individului.Adolescentii au tendinta de a se descrie intotdeauna in asa fel incat sa se deosebeasca de ceilalti din anturajul foarte apropiat.

Influenta are un rol important, reprezinta unul din factorii majori ai integrarii, ai schimbarii ai progresului scolar si social.

Am ales comparatia sociala, deoarece este un proces prezent in viata școlii, ea genereaza la adolescenti necesitatea de a avea criterii care sa le permita evaluarea propriilor atitudini si comportamente, in scopul evitarii starilor de penibil si de incertitudine.

Literatura de specialitate evidentiaza faptul ca cercetatorii au vrut sa raspunda urmatoarelor doua intrebari: (1) Cand ne orientam spre ceilalti pentru informatii comparative? si (2) Cu cine preferam sa ne comparam? Raspunzand la intrebarea 'cand?', cercetarile arata ca indivizii prefera sa se autodefineasca prin comparatie cu altii chiar si atunci cand le sunt accesibile standarde obiective de evaluare.

La intrebarea 'cu cine ne comparam?', studiile arata ca de obicei ne compa­ram cu cei apropiati noua. Daca joc fotbal ca amator, nu ma voi compara cu un superstar din Champions League, ci cu vecinii si prietenii cu care joc din cand in cand. Vom vedea ca exista si exceptii, cazuri cand preferam sa ne comparam cu altii mai putin dotati sau mai putin norocosi decat noi insine.

Teoria compararii sociale a lui Festinger - se bazeaza pe aceasta incertitudine a subiectului in privinta opiniilor si aptitudinilor sale: cand nu se simte in masura sa-si evalueze aptitudinile, individul va cauta un altul cu care sa se compare, cautand astfel sa restabileasca o certitudine care pecetluieste, in acelasi timp, dependenta lui.

CONSTRUCȚIA CHESTIONARULUI - DIFICULTAȚI DE INVAȚATARE LA MATEMATICA, PERCEPUTE DE ELEVI

Chestionar - 27 de itemi. dorim sa masuram nivelul D.I la matematica am procedat dupa cum urmeaza:

1. solicitarea colegilor de grupa din facultate , domnilor profesori de la liceul 'Stefan Procopiu' din Vaslui sa enumere spontan, care cred ca sunt caracteristicile specifice unui adolescent D.I.

Intrebarea adresata a fost: ,,Care sunt aspectele pe care le considerati importante atunci cand doriti sa descrieti un elev de liceu cu D.I. la matematica?" - notarea frecventei cu care apar aceste aspecte,

2. alcatuirea unei liste de conduite care sa reflecte variabila care trebuie evaluata.

3. selectate conduitelor considerate in unanimitate, de grupul de experti (profesori, colegi studenti la psihologie) a reflecta variabila evaluata, asigurandu-se astfel validitatea viitorului chestionar.

4. formularea itemilor chestionarului,

5. asocierea unei scale in 5 trepte;

6. aceasta forma a fost pretestata pentru stabilirea fidelitatii sale;

7. instrumentul a fost administrat unui lot alcatuit din 30 de elevi de liceu, altii decat cei care participa la experiment

8. calcularea coeficientul de consistenta interna Alpha-Cronbach.

9. redactarea instrumentului final, demonstrat ca fiind valid si fidel.

Studiul materialelor de specialitate si opiniile celor chestionati mi-au sugerat urmatoarele doua dimensiuni ale chestionarului:

1. Dimensiunea disfunctiilor cognitive a D.I. Aceasta dimensiune a chestionarului ilustreaza opinii teoretice ale psihologul rus Alexandru Romanoci Luria (1902-l978),

Elevii pot descrie manifestari de genul:

deficit in conceptul de numar si in operatii matematice;

erori de scriere si citire a cifrelor;

deficit in recunoasterea relatiilor intre numere si serii numerice.

dizabilitati de codificare si recodificare a informatiilor in contextul unei probleme matematice;

dizabilitati ale planificarii si esalonarii in rezolvarea unor probleme matematice complexe.

camp atentional ingust;

tulburari la nivelul proceselor memoriei, incluzand memoria de scurta si de lunga durata;

slab control al impulsurilor si hiperactivitate;

comportament impulsiv;

usor de distras; dificultati de concentrare;

dificultate in luarea deciziilor;

cum se proceseaza informatia verbala si mai ales cea nonverbala;

cat conteaza contextul in sarcina matematica si in rezolvarea ei;

cat de importante sunt regulile, algoritmii in matematica;

incapacitatea de a urmari instructiuni orale;

procesarea ineficienta a informatiei;

dificultati perceptiv-motorii; orientare confuza in spatiu si timp;

performantele slabe la testele de grup;

dificultatea discriminarii marimii, formei, culorii;

dificultate in interpretarea conceptelor temporale;

lentoare in indeplinirea sarcinilor;

usor derutat de instructiuni;

dificultate cu rationamentul abstract si/ sau cu rezolvarea problemelor;

gandire dezorganizata;

de multe ori ramane fixat pe un subiect sau o idee;

memoria de scurta durata si de lunga durata deficitara;

dificultate cu sarcini care necesita secventiere    

Dimensiunea educativa este bazata pe factori externi din care un rol central il joaca ambianta educativa, solicitarile si sarcinile scolare in domeniul matematic.

Elevii pot descrie manifestari de genul:

dificultati in abilitatile anterioare celor matematice (prematematice);

tardivitatea, precaritatea educatiei primite;

intariri inadecvate, insuficiente, inoportune;

insuficienta procedeelor si metodelor educative;

practica matematica putina si formala (rezolvarea de exercitii si probleme, insuficienta).

In studierea primului efect, pentru a face diferenta intre conditia cu si fara comparare sociala am procedat astfel:

- 40 de elevi (20 cu D.I. la matematica, 20 fara D.I la matematica) aflati in conditia de comparare sociala se spune public si direct tuturor subiectilor, folosindu-se si exemple, ca unii apartin nivelului ridicat de invatare, iar altii au dificultati de invatare

- 40 de elevi (20 cu D.I la matematica, 20 fara D.I la matematica), aflati in conditia fara comparatie li se spune subiectilor ca sunt toti de acelasi nivel, fara a-l preciza, ceea ce permite fiecaruia sa creada ca partenerii de grup ii sunt egali in privinta rezultatelor scolare;

Am obtinut astfel doua grupe independente, respectiv elevi care sunt in conditia cu comparare sociala si elevi aflati in conditia fara comparare sociala.

Am administrat chestionarul pentru masurarea stimei de sine (Rosenberg) la toti subiectii. Rezultatele obtinute le-am prelucrat prin analiza de varianța Anova Univariate.

Pentru studierea celui de-al doilea efect am procedat astfel:

colaborare cu profesorii de matematica ai elevilor.

- notarea absențelor celor 80 de elevi

- calcularea ratei absenteismului fiecaruia la orele de matematica;

rata absenteismului (Ra) se det. ca raportul dintre nr. de absente la orele de matematica in perioada 15 septembrie 2011- 17 mai 2012 si nr. de ore de matematica desfasurate in aceeasi perioada.

in care:

Na - numarul total de absente la orele de matematica in perioada analizata

Nto - numarul de ore de matematica din aceeasi perioada

- am notat numarul de absente ale elevilor cu D.I la orele de pregatire suplimentara la matematica, pentru bacalaureat. Pentru elevii cu D.I am studiat documentele scolare permise de conducerea scolii, respectiv catalogul, pentru a afla care dintre acesti elevii sunt corigenti la matematica. Am format astfel doua esantioane independente, elevi cu D.I la matematica, corigenti si elevi cu D.I la matematica, promovati la matematica. Am prelucrat datele statistic prin testul T cu esantioane independente.

Pentru variabila independenta 2. ,,Comparare sociala" am impartit lotul de elevi in doua, pe jumatate din elevi i-am pus in situatia de a se compara cu elevi mai buni la matematica, spunand cu exemple care este nivelul de invatare al fiecaruia, la cealalta jumatate am aplicat testele spunand ca toti elevii sunt la acelasi nivel al invatarii la matematica.

Pentru variabila dependenta ,,Stima de sine" noi am aplicat chestionarul stimei de sine Rosenberg la toti elevii. Scala stimei de sine Rosenberg ( 'The Self Esteem Scale': S.E.S, 1965) cuprinde un numar de 10 itemi, fiind o scala de tip cumulativ (Likert) in care variantele de raspuns se noteaza astfel: absolut de acord, de acord, nu sunt de acord si, categoric nu. Aceasta scala se doreste o masura globala a valorii si acceptarii proprii, dispunand de fidelitate (consistenta interna intre 72-88) si validitate concurenta semnificativa (vezi chestionarul la anexa nr.1).