Dezvoltarea cognitiva - caracteristici ale dezvoltarii cognitive, stadiile dezvoltarii cognitive

1. Caracteristici ale dezvoltarii cognitive

2.  Stadiile dezvoltarii cognitive

Corolare educative ale dezvoltarii cognitive

DEZVOLTAREA COGNITIVA SI EDUCATIA

Dezvoltarea cognitiva se refera la liniile de evolutie ale proceselor si functiilor cognitive/intelectuale. Intelectul reprezinta totalitatea proceselor, functiilor si activitatilor psihice care fac posibila cunoasterea, in timp ce inteligenta este definita ca o aptitudine generala care face posibila adaptarea la mediu in situatii foarte variate (vezi unitatea de invatare nr.3).

1. Caracteristici ale dezvoltarii cognitive:

        in perioadele timpurii se realizeaza de jos in sus (gandirea se dezvolta pornind de la procesele elementare) iar in perioadele de maturizare aceasta dezvoltare se produce de sus in jos, respectiv procesele psihice complexe influentand procesele elementare (ideile si conceptele pot influenta perceptiile modul de perceptie al realitatii) - conform psihologului rus L.S.Vigotsky;

        are la baza trei procese (potrivit psihologului elvetian Jean Piaget): maturizarea (nu se poate trece la un stadiu superior de dezvoltare pana cand, din punct de vedere genetic, nu se parcurge programul caracteristic stadiului precedent); activitatea sau experienta individului (pentru a trece intr-un stadiu superior de dezvoltare activitatea trebuie sa fie potrivita trebuintelor si sa stimuleze dezvoltarea); mostenirea sociala (individul observa si preia de la altii scheme pe care le considera pozitive, fara a le fi trait personal).

        ponderea celor trei categorii de influente difera de la un stadiu la altul - in primele stadii, dezvoltarea este legata de realitatea fizica, iar in stadiile ulterioare operatiile gandirii sunt dependente de cultura in mai mare masura.

2. Stadiile dezvoltarii cognitive

Fiecare stadiu al dezvoltarii intelectuale dispune de o structura proprie care include achizitiile stadiului precedent si contine in sine premisa stadiului urmator. Stadiile conturate de catre Jean Piaget sunt considerate un model al dezvoltarii cognitive:

      Stadiul senzorio-motor (de la 0 la 2 ani) implica o functie de adaptare practica si de obtinere de catre copil a unui succes concret, intr-o imprejurare in care el se afla in relatie nemijlocita cu un obiect. In aceasta perioada se face trecerea de la reactii primare care vizeaza propriul corp la reactii secundare (aplicate obiectelor exterioare) si apoi la constituirea schemelor de actiune mai larga, aplicate obiectelor exterioare. Astfel orientarea in ambianta devine mai obiectiva, copilul subordonand mijloacele scopurilor.

      Stadiul pre-operational (intre 2 si 7 ani) reprezinta un salt substantial in dezvoltarea cognitiva datorita dezvoltarii limbajului, care permite trecerea de la perceptii la reprezentari prin substituirea unei actiuni motorii cu acte simbolice; gandirea ramane egocentrica si legata de concret.

Proiect: Forme ale denuclearizarii vietii conjugale - semicasnicia si pseudocasnicia Lucrare: Lectia unui copil pentru parintii lui - relatia cu parintii

      Stadiul operatiilor concrete (intre 7 si 12 ani) se caracterizeaza prin posibilitatea conceptualizarilor si coordonarilor de concepte; se dezvolta noi abilitati ce include actiuni reversibile (capacitatea de efectuare in sens invers a drumului de la o operatie la alta; se realizeaza surprinderea invariantei (adica a ceea ce este constant si identic in lucruri) iar rezolvarea de probleme este mai putin restrictionata de egocentrism.

      Stadiul operatiilor formale (dupa 11 ani) este perioada in care devine posibila gandirea abstracta, eliberata de concret; cea mai semnificativa constructie intelectuala a acestui stadiu este rationamentul ipotetico-deductiv; problemele pot fi rezolvate prin folosirea sistematica a experimentarii.

            Desi dominant, modelului dezvoltarii intelectului elaborat de Piaget ii sunt aduse importante observatii critice, esenta acestora reprezentand-o faptul ca este respinsa ideea copilului ca simplu receptor de informatii din mediu. Modelul neopiagetian flexibilizeaza stadialitatea piagetiana, explicand diferentele prin posibilitatile copilului de a explora un domeniu sau altul (functie de context socio-cultural si interese) sau de a rezolva probleme (capacitatea memoriei de lucru).

Corolare educative ale dezvoltarii cognitive:

      Copiii nu ating stadiile de dezvoltare intelectuala in acelasi timp, progresul acestora depinzand de o serie de factori culturali, situationali si personali - de aici importanta cunoasterii caracteristicilor cognitive ale elevilor si importanta programelor educationale de tratare diferentiata.

      Interactiunea sociala are o puternica influenta asupra dezvoltarii cognitive: dezvoltarea intelectuala in prescolaritate este mai productiva daca are loc in grupurile de copii decat in mijlocul adultilor (exemplul dezvoltarii limbajului).

      Relevanta experientei personale pentru dezvoltarea intelectuala impune asigurarea participarii active al elevului in organizarea experientelor educationale.

      Crearea situatiilor care genereaza conflicte cognitive (discordante intre ceea ce se cunoaste si ceea ce se impune pentru a raspunde la stimulul) reprezinta tehnici eficiente in dezvoltarea cognitiva.

      Strategiile de dezvoltare cognitiva ar trebui sa porneasca de la identificarea atitudinii mediului din proximitatea copilului fata de invatare.

      Formalizarea activitatilor de initiere in scris, citit si aritmetica in perioada prescolara conduce la inhibarea creativitatii copiilor.

      Caracterul concret al gandirii implica faptul ca prescolarii si scolarii mici au nevoie ca experientele educationale sa contina demonstratii si reprezentari fizice.

Atingerea stadiului gandirii formale reprezinta o conditie necesara dar nu suficienta  pentru dezvoltarea rationamentului moral (de aici decalajul posibil si frecvent intre dezvoltarea cognitiva si cea socio-morala a unui individ).