Flegmaticul - portretul sau psihologic starea echilibrata

Flegmaticul - are drept nota principala a portretului sau psihologic starea echilibrata. Aceasta tusa foarte pronuntata face sa se vor­beasca justificat de o proverbiala inertie struc­turala din unghi temperamental.

□ - Insul flegma­tic este apatic, de o calmitate pe care nu o intilnim la vreun alt temperament. Se admite ca in cazul acestui tip avem a face cu un introver­tit, dar fara acuitate, arderea interioara recu­noscute melancolicului.

□ - Ceea ce melancolicul traieste cu profunzime, flegmaticul traieste la suprafata.

□ - Ceea ce resimte melancolicul, pe flegmatic il lasa rece.

Desi introversiunile le intilnim caracteristice pentru ambele tempera­mente, diferenta este calitativa si de ordin esential. Miscarile intime violente si sincopate nu se includ in arsenalul atributelor temperamentului flegmatic.

□ - Deoarece dispune de o modesta capacitate de reactie afectiva, iar durata sen­timentelor sale este restrinsa, flegmaticul se bucura de stabilitate in plan emotional.

□ - Stabi­litatea nu dezvaluie decit efectul unui registru afectiv sarac si lipsit de amplitudine. Psihologii l-au descoperit vegetind intr-un indiferentism constant.

□ - Flegmaticul ramine stabil mai de­graba in opacitate si glacialitate, decit in tra­ire si receptivitate.

□ - Fidel putinului afectiv, flegmaticul isi depaseste foarte rar conditia temperamentala, inaderenta afectiva facindu-l rigid si chiar suficient siesi.

□ - In aritmetica predispozitiilor morale ale tipului flegmatic un punct de referinta semnificativ il constituie inclinatia spre rutina.

□ - "Mun­tele" flegmatic nu are indrazneala surprizelor miscarii, dinamica lui existentiala fiind repe­titiva, evitind noul, fie si schimbarea.

□ - Atitudinea flegmatica consta in refuz ostentativ fata de miscare.

Cind este obligat sa actioneze din­colo de propriile-i obisnuinte, o face fara pla­cere, resimtind o interventie brutala in intimi­tatea sa, o agresiune la adresa integritatii psi­hice.

□ - Spatiul de traire al flegmaticului se pas­treaza meschin, exteriorizarile in care se im­plica eiiminind imprevizibilul.

□ - Invocind din nou tipul melancolic, in re­plica, retragerile in sine ale flegmaticului nu ajung la lungimile de unda ale acestuia.

□ - La melancolic intilnim o adevarata fuga de exis­tenta; flegmaticul rezista, rabda incercarile ontologice.

□ - Chiar daca este rutinier, efortul este indelungat, nesupus intemperiilor rezul­tate din trairile profunde ale melancolicului. □ - Flegmaticul nu viseaza, cel putin nu asa cum o face melancolicul, tip prin excelenta visator si evadat in imaginar.

□ - Flegmaticul este mai terestru, exact si lucid, contactind realul cu un simt puternic, desi efectele atitudinale si actionale ale acestei capacitati nu-i sint pe masura.

□ - Miscarea de translatie intre temperamente si lumea morala se invaluie in ceea ce priveste flegmaticul cu o tenta de obiectivitate remar­cabila.

□ - Fiind mai putin la cheremul emotiilor, tensionate si variate, individul se distanteaza de stimulii eventuali stapinindu-se pe sine.

□ - Pe cit de rece, pe atit de coerent si consecvent. □ - Rutina impiedica o problematizare existentiala vasta, diversa si adinca. □ - Nici imaginitiv, fleg­maticul nu este nici interogativ.

Eseu: Politicile macroeconomice - influenta asupra sistemului de protectie sociala din Romania Proiect: Sistemul de protectie sociala din Romania -comparatie globalizata

□ - Dar a trage de aici concluzia ca individualizarea flegmaticului este fragila ar insemna sa comitem o nedrep­tate. Tocmai in fereala si opacitatea lui exis­tentiala gasim punctul tare al individualizarii, in consecinta si specificul acestui temperament.

□ - Exista un evident simt al integritatii si perso­nalizarii, chit ca acest lucru se petrece intr-un climat de rutina si substanta problematica pu­tin consistenta. In spiritul unei ipoteze rezonabile se poate acredita ideea ca egotismul indicat al flegmaticului se intilneste si se completeaza in egoismul sau.

Este de crezut ca astfel dotat de na­tura umana, acest individ gaseste forta de a-si trasa cu fermitate spatiul de existenta perso­nala in arena vietii sociale. Fara sa fie ofensiv, nu este deloc concesiv. Isi cunoaste interesele, le apara si le promoveaza, retinut doar de iner­tie.

Dar in materie de interese nu abandoneaza decit rareori. Consider ca egoismul flegmaticului provine din dezangajare si conservare ontologica.

□ - Nefiind om de initiativa, glacial dar egotic, deschi­derea spre egoism devine logic sa se savirseasca si sa se afirme. Fara vehementa, insa. Cu si fara agresiuni dureroase pentru un altul.

□ - Letar­gic si rabdator, flegmaticul se protejeaza prin interese pina la suficienta si confort intim si existential, nemanifestind ambitii si porniri cu­ceritoare, de posesiune.Tensiunea plenitudinara scazuta care il anima, il transforma pe flegmatic intr-un insingurat.

□ - Dar multumit de sine, fara complexe de culpabilitate. in liniste, flegmaticul traieste dincolo de depresiuni si invinovatiri. Acest temperament impinge omul sa-si releve seme­nul ca partener existential. Partas, nu.

□ - O doza de dispret se interpoleaza in atitudinea lui, abia marturisita. Dispret din neincredere, distantare si suficienta. Cine mizeaza pe flegmatic, mizeaza pe orbi si pe surzi. Sentinta este drastica.

□ - Raul nu este, totusi, total. In absenta gustului miscarii soci­ale, pentru contacte si dialog, tacut si multu­mit de sine, flegmaticul prezinta interes prin aptitudinea integrativa izvorita din tempera­ment.

□ - Ciudat, iata-l gata facut: integrativ, dar nu participativ. Distinctiile actului participativ, de pilda, investitia afectiva si elanul, sint ina­plicabile flegmaticului.

□ - Rutina si rabdarea com­penseaza deficitul, facindu-l apt de integrare.

□ - Suporta relativ usor normativftatea sau autori­tatea, flegmaticul impunindu-se, curios, ca un om al datoriei.

La dimensiuni minimale si intr-o tinuta comoda. Dar datorie onorata.

□ - Iesirile in lume ale flegmaticului poarta adeseori amprenta unui efort deloc incendiar. Desfasurat in imediata apropiere a propriei persoane, efortul, chiar si tenace, serios, fe­cundeaza o productivitate morala modesta, in calitate si amploare.

□ - Vad in flegmatic omul respectului fata de normele vietii in comun, fara ca respectul sa fie impins pina la fana­tism si entuziasm, ba dimpotriva.

Dar nu-l vad decit accidental producator de valori.

□ - Este clar de ce. I□ - nert, rutinier, rigid, se plaseaza in spa­tii umane centrate pe el insusi, cu circumfe­rinte minore, iar de angajat in timp actele sale, ca si intentiile asumate, nu depasesc unitatile de prima instanta ale fiintarii lui.

□ - Cum sa re­useasca acest lucru din moment ce "lenea' on­tologica ii revine ca o trasatura principala a fizionomiei.

Putem crede in flegmatic cu rezerve, cu retineri si fara a sconta pe performante mo­rale.

N-as vrea sa las de inteles ca judec flegma­ticul ca pe o fiinta fascinata de sine.

Nici pe departe.

Nu spun ca el se gaseste la echidis­tanta de lume si sine, distanta de la el la eu este desigur mai mica decit cea dintre lume si el.

□ - Ins lucid, flegmaticul stie sa se pazeasca si de idolatrie si de iconoclastie.

Il putem respecta pentru aceasta reusita nu totdeauna aflata la indemina oricui.

Lipsa de entuziasm, placiditatea, glacialitatea, pasivitatea ne impiedica sa-l admiram.

□ - Flegmaticul provoaca frecvent disconfort in viata altora, chiar prin simpla lui prezenta.

□ - Este un miracol sa-ti faci prieten dintr-un flegmatic.

Iar daca minunea se intimpla vom admite aparitia pe lume a unui prieten fidel.

□ - Dar, iarasi, fidelitatea este alimentata nu de persoana respectiva, nici de placerile relatiei ca atare, cit de inertie si intelegerea unei nevoi primare de la care nimeni nu se poate sustrage, viata dictindu-ne in acest sens fara drept de recurs.