Evaluarea si expertiza persoanelor cu cerinte speciale. metode si mijloace de investigatie psihopedagogica.

EVALUAREA SI EXPERTIZA PERSOANELOR CU CERINTE SPECIALE. METODE SI MIJLOACE DE INVESTIGATIE PSIHOPEDAGOGICA.

1. Evaluarea persoanelor cu cerinte speciale - proces continuu si complex

2. Metode si mijloace de investigatie psihopedagogica a persoanelor cu cerinte speciale.

Ramura de granita, psihodiagnoza clinica are radacini si relatii cu:

psihologia persoanei,

psihologia sanatatii,

psihologia clinica,

consiliere psihologica,

psihologia educationala,

psihologia sociala,

psihologia industrial-manageriala,

psihologia transculturala, psihologia judiciara, psihopatologia etc.

Toate aceste ramuri descinzand din  corpusul psihologiei generale impun realizarea unor studii profunde ale comportamentului uman, ale trasaturilor individuale. La fel, conduitele umane sunt influentate de factori psihologici, de diverse  suferinte somatice, boli etc.

Mai mult ca alte ramuri, psihodiagnoza clinica isi propune sa studieze conduite, sa diagnosticheze si eventual sa sugereze tratamente pentru influentarea comportamentelor anormale, inadecvate etc.

Generic, psihodiagnoza clinica se centreaza pe studii clasice sau de tip longitudinal, pentru a identifica diferente individuale, pentru a le evalua si mai ales a patrunde interrelatiile dintre persoane.

Scopul nu este doar cunoasterea care si-o propun multe stiinte ori discipline, ci oferirea  de sugestii pentru activitatea practica fiind chiar finalitatea psihologiei ca stiinta.

Psihodiagnoza clinica ajuta pe cei care au raspunderi in organizatii, pe cei care muncesc in domeniul relatiilor umane, pe cei din  consiliere etc.

Cunoasterea globala si diferentiata a comportamentului uman fiind practic nelimitata si complexa, psihodiagnoza clinica isi asuma sarcini mai concrete decat stiintele fundamentale.

Prin metode si modalitati metodologice proprii sau "imprumutate" din  alte discipline de granita, psihodiagnoza clinica tinteste sa delimiteze sferele de conduita, perceperea interrelatiilor si determinarea influentelor sociale,  genetice evidentiate cu ajutorul diverselor instrumente de investigatie.

Investigarea in psihodiagnoza clinica include similaritati si diferente din  psihismul uman, dar evidentiind in acelasi timp variatiile individuale, grupale, etnice, de varsta, sex etc.

Solutiile pe care le poate oferi psihodiagnoza clinica nu reprezinta obligatoriu o bresa in psihologie, in conduita umana, ci largirea interesului de cunoastere, de intelegere a structurii umane, a interrelatiilor, a standardelor de masurare etc.

Psihodiagnoza clinica, conturandu-se la interfata cu multe discipline conexe, are o serie de limite dar si exigente, posibilitati virtuale, sperante si neimpliniri.

In mod obligatoriu, psihodiagnoza clinica isi propune un "program de evaluare" - acesta departajand-o de alte subramuri ale psihologiei. Acest "program de evaluare" reprezinta eforturile concertate ale cercetatorilor din  psihologie de a imagina, dezvolta si adapta probe si scale, la conditiile concrete si specifice ale omului secolului XXI.

"Programul de evaluare" nu reprezinta ceva pur teoretic, el constituie un corpus de teste noi si vechi prevazute cu scale de evaluare, cu scopuri clare in investigatiile de teren, cu evaluare efectiva realizata de persoane pregatite mai ales psihologi specializati in evaluare(testare). Ei examineaza eficient populatii pentru ca ulterior serviciile sociale, sanitare, guvernamentale sa stabileasca efectiv si concret programe de interventie.

Ce trebuie sa gasim in informatiile (cunostintele) furnizate de psihodiagnoza clinica?

1.    Probleme privind relatia ereditar/dobandit (rolul mediului - cine? ce? si cum influenteaza?)

2.    Relatia constient/inconstient ca posibil vector al determinantilor comportamentali. Controversa constient/inconstient - accentueaza rolul mediului, iar comportamente  dinamice/comportamente anormale - sunt produse de factori inconstienti.

3.    Grup observabil versus procesele mentale interne. Modelul cognitiv argumenteaza ca tot ce se intampla in mintea unei persoane este mai important de stiut decat ca nu se intelege comportamentul daca nu insistam pe procesele mentale.

4.    Relatia libertate/determinism - poate determina in timp inducerea unor grupuri "anormale".

5.    Diferente individuale/principii universale.      

Metode si mijloace de investigatie psihopedagogica a persoanelor cu cerinte speciale

Exista doua trepte in cercetarea psihologica, una empirica reprezentata de recoltarea materialului concret de cercetare iar ce de-a doua teoretica prin care se determina gradul de veridicitate si reprezentativitate a informatiei obtinute. Dupa aceea se stabilesc dependentele si interelatiile dintre elementele materialului cercetat ,apoi se induce exprimarea finala si sintetica datelor si se trag niste concluzii cu caracter general.

Ansamblul de manifestari care se exprima prin variabile sau independente reprezinta activitatea psihica.

Studiul expresiei este o sursa importanta pentru diagnosticare .Aici se incadreaza analiza mimicagesticulara,manifestarile spontane pantomimice ,mimica exprimata cu componenta fiziologica ca si reactiile de manie si stupoare.

O alta sursa de diagnostic este comportamentul ;pentru cunoastere acestuia il aprofundam prin intermediul anamnezei pentru a obtine date asupra evolutiei in timpul tulburarilor .Comportamentul verbal-grafic,comportamentul in unele situatii protocolare ,caracteristicile consumului cultural ne pun in evidenta anumite trasaturi de unicitate ale personalitatii umane.

In realizarea unor progrese de investigare a aptitudinilor,a orientarii si selectiei profesionale trebuie sa facem analiza activitatii productive,analiza performantelor ,a modalitatilor de efectuare a diverselor activitati ca si fluctuatiile lor.

Interpretarile si comentariile subiectului referitoare la anumite situatii si probleme de viata permit studierea functiilor proiective ale personalitatii.

Metode de diagnostic psihoneurologic

Exista similitudini si deosebiri intre metodele de diagnostic psihoneurologic si psihologic. In setul de metode psihoneurologice nu sunt incluse metode de examinare a sferei intelectuale, emotionale si a personalitatii sub forma de teste, deoarece acestea reclama experimente si metode speciale de analiza a rezultatelor.

A.R.Luria medic, neurochirurg de origine rusa, a elaborat o metoda (schema neuropsihologica complexa) de cercetare a psihocomportamentului personalitatii, compusa din 14 protocoale (procese verbale incluse exhaustiv in anexe). Schema poate fi aplicata in clinica atat de psihoneurolog cat si de psiholog. Fiecare protocol este specializat in examinarea unei anumite functii psihice. Pana in prezent schema neuropsihologica a lui Luria este printre primele scheme aplicabile in diagnosticul psihofunctialitatii creierului, recunoscute in plan mondial de catre specialistii din domeniu.

Examinarea psihoneurologica in clinica prevede cunostinta (familiarizarea) cu istoria bolii si o convorbire prealabila cu bolnavul. La etapa data psihoneurologul obtine informatii despre nivelul dezvoltarii limbajului, particularitatile emotional expesive, constientizarea prezentei bolii si starii de catre bolnav, atitudinea fata de boala si fata de sine- ca bolnav.

Daca bolnavul intelege adecvat vorbirea adresata, i se explica obiectivele cercetarii si este rugat sa fie atent deoarece probele se vor prezenta o singura data.

Prin convorbire psihologul clarifica toate datele amnestice (informatii despre dezvoltarea psihofizica pana in prezent, date despre dominanta manii- dreptaci-stangaci a bolnavului sau altor rude,). Se abordeaza un tempou de prezentare a itemilor individual; nu se recomanda sa se precipite bolnavul, insa trebuie sa fixeze perioada de latenta, ezitarile inainte de a prezenta solutia, toate momentele anticipatoare (premargatoare): inactivitate, stimulare adaugatoare, impulsivitate, distragerea atentiei, extenuare psihica. Acestea au o mare importanta in diagnosticul topic.

Metodele folosite in psihodiagnostic:

Anamneza, observatia, convorbirea, ancheta pe baza de chestionar , experimentul, testele.

ANAMNEZA prin aceasta se pot obtine informatii cu privire la subiectul intrat in procesul de diagnosticare in scopul reconstituirii biografiei celui testat si analizei conditionarii social-educative a personalitatii.Analiza modului concret de viata,a conditiilor de lucru si a situatiei familiale ,a modalitatii de debut si evolutiei in timp a tulburarilor psihice,aprofundarea problematicei cauza-efect arata importanta anamnezei in psihodiagnoza etiologica.

OBSERVATIA ca procedeu al cunoasterii stiintifice este necesara in orice fel de psihodiagnoza ea consta in contemplarea metodica si intentionata a unui subiect uman a unui proces sau a unor manifestari ale subiectului aflat in atentia cercetatorului .Observatia nu este numai o simpla privire ,nu este o observatie ocazionala ci o urmarire atenta si sistematica a manifestarilor psihice pentru a le fixa cat mai adecvat.In functie de obiectul observatiei putem vorbi despre o observatie directa si una indirecta.Cea directa este realizata de cercetator prin constatarea si observarea fenomenelor observate gratie unor mijloace de investigare simple sau cu ajutorul unor aparate ce amplifica capacitatile simturilor noastre.Observarea indirecta are in obiectiv caracteristici si trasaturi psihice ce nu pot fi analizate prin exprimarea lor directa si care constituie sfera variabelor dependente specific procesualitatii personalitatii umane.

Prin intermediul observatiei vom obtine date referitoare la :

-ansamblul conditiilor de mediu si a anturajului i n care traieste si se manifesta subiectul considerat

-incidentele critice ale conditiilor de mediu

Proiect: Calificarea unor bunuri ca fiind proprii sau comune. Proiect: Teoria sistemului mondial

-modalitatea de comunicare a subiectului

-efectele experientei trecute si influenta lor asupra prezentului

-modificarile somatice obiective

-produsele activitatii subiectului

Observatia constituie o latura de baza a psihodiagnozei intrucat permite psihologului sa plaseze observatiile obtinute si sa le compare cu ansamblul informatiilor si experientei psihodiagnostice de care dispune sa confrunte datele observatiile cu anumite etaloane.

CONVORBIREA solicita din parte subiectului investigat raspunsuri ,atitudini si modalitati de a le exprima avand avantajul ca poate determina o cercetare cat mai focalizata

In functie de metoda folosita putem vorbi de :

-convorbire libera

-convorbire semi-dirijata

-convorbire dinamice

-convorbire reflexa

-convorbire dirijata

Convorbirea dinamica se poate realiza printr-un proces de proiectare cu dezvaluirea atitudinilor ,conflictelor,sentimentelor ,la baza stand ideea deblocarii complexelor si barajelor psihice .In functie de nr. participantilor exista convorbire individuala si convorbire de grup .Prin intermediul convorbirilor individuale subiectul se poate debloca punandu-se astfel in evidenta momentele si factorii ce au determinat o limitare individuala a activitatii.

Metoda analizei produselor activitatii

Analiza produselor activitatii se bazeaza pe principiul unitatii dialectice dintre structurile psihice interne si actiunile de realizare a diferitelor tipuri de produse. Se foloseste pentru cunoasterea motivatiilor, intereselor si disponibilitatilor creatoare ale personalitatii.

Obiect al analizei psihologice il pot constitui atat produsel4e realizate in cadrul activitatii libere, cat si cele realizate in contextul unor sarcini date de experimentator.

In acest scop se recurge la sarcini de desen, compunere, constructie de obiecte, etc. Pentru fiecare gen de de sarcini se stabilesc anumite criterii de ordin cantitativ si cantitativ de analiza si interpretare.

In clinica metoda respectiva se foloseste in doua scopuri: pentru a evalua nivelul premorbid al personalitatii si a stabili prin comparatie, deficitul general provocat de focarul patologic si pentru determinarea diagnosticului diferential si a dinamicii evolutiei tulburarilor psihice de diferite etiologii.

Metoda testelor

Metoda testelor a fost introdusa initial in psihoneurologie din necesitati de ordin practic; determinarea nivelului dezvoltarii mintale generale in scopul decelarii cazurilor de anormalitate si realizarea mai eficienta a orientarii si selectiei profesionale.

In ambele situatii se impune elaborarea unor probe diferentiate si oranduite dupa anumite criterii care sa fie etalonate, standardizate si validate pe esantioane reprezentative din populatia de baza.

Astfel, metoda testelor desi isi are punctul de plecare si premisele in metoda experimentului de laborator, se va detasa de aceasta devenind oarecum independenta. Astazi, cand vorbim de efectuarea unui experiment de laborator si de aplicarea unui test ne gandim la lucruri semnificativ diferite. Prima si cea mai importanta deosebire consta in caracterul probelor pe care le implica: experimentul se bazeaza pe sarcini circumstantiale, special elaborate in concordanta cu scopul cercetarii iar testul vehiculeaza probe standard, dinainte elaborate si validate, care se aplica la fel, in concordanta cu instructiunile si prescriptiile date, tuturor subiectilor, cercetatorul neavand libertatea de a interveni si a modifica conditiile impuse.

Metoda experimentala si de laborator

In montarea si desfasurarea unui experiment se aplica urmatoarea schema logica de principiu:

formularea neechivoca a problemei de cercetat prin: delimitarea ei in contextul spatiului problematic general; raportarea ei la cercetarile anterioare; stabilirea locului cercetarii ei in raport cu corectarea altor probleme

formularea ipotezei

specificarea tipurilor de variabile independentesi a regimului de administrarea si inregistrare a lor

specificarea variabilelor raspuns in plan comportamental

specificarea procesului de prelucrare a datelor

stabilirea corespondentelor intre seria categoriilor cantitative si seria categoriilor calitative

specificarea corespondentelor intre "variabila-raspuns" si variabila psihica sau intermediara(Ψ)

Metoda genetica si comparata

Metoda genetica si comparata este cumva simetrica celei aplicate in studiul sistemului nervos. Ea are la baza principiul fundamental al devenirii si evolutiei potrivit caruia organizarea psihica nu trebuie interpretata ca ceva dat ci ca un produs al evolutiei filogenetice si ontogenetice. Astfel, cercetarea si explicarea ei obiectiv-stiintifica reclama cu necesitate studiul genezei si construirii evolutive.

Prin aplicarea metodei genetice au putut fi descoperite legi fundamentale, printre care:

legea dezvoltarii

legea interactiunii dialectice dintre cauzele si factorii externi, pe de o parte si conditiile interne pe de alta parte

legea stadialitatii

legea heterocroniei

legea heteronomiei

Legea dezvoltarii postuleaza caracterul derivat al psihicului reclamand astfel includerea in programul cercetarii stiintifice a problemelor privind originea si geneza lui ca fenomen natural.

Legea stadialitatii surprinde caracterul gradual al formarii si dezvoltarii tuturor functiilor si proceselor psihice. Stadiul ca atare reprezinta un segment pe traiectoria temporala generala a dezvoltarii si specificul sau este dat de ansamblul transformarilor si achizitiilor calitative, care se inregistreaza in organizarea functiei sau procesului considerat

Legea heterocroniei surprinde un aspect esential al dinamicii psihocomportamentale. Ea postuleaza ca diferitele functii, procese si structuri psihice se constituie si se consolideaza la momente diferite de timp.

Legea heteronomiei reflecta caracterul eterogen si contradictoriu al dezvoltarii psihice. Ea postuleaza doua relatii la fel de importante:

1. in interiorul sistemului psihic individual, diferitele lui componente ating niveluri diferite de intensitate.

2. una si aceeasi functie ca structura poate avea niveluri diferite de dezvoltare-consolidare-eficienta la doi sau mai multi indivizi.

Astfel, cercetarea si explicarea ei obiectiv-stiintifica reclama cu necesitate studiul genezei si construirii evolutive.

Chestionarele :

a)cu raspuns inchis

b)cu raspuns inchis

c) cu raspuns la alegere din cateva posibilitati

Raspunsurile inchise sunt usor de codificat ,cele deschise prezinta avantajul elaborarii unor aprecieri mai larga asupra psihologiei subiectului,pe cand chestionarele cu raspunsuri la alegere trebuie mai intai realizata o scara de evaluare gradata a raspunsurilor pe baza schemei de raspunsuri posibile .

Cele mai importante pentru psihodiagnostic sunt chestionarele de personalitate care investigheaza capacitatea de adaptibilitate ,atitudinile,temperamentul si caracterul alaturi de chestionarele de investigare asociabiliatii.

Chestionarul trebuie sa indeplineasca anumite conditii :

-trebuie pretestat inainte de a fi aplicat pe scara larga

-sa fie scurt ,sa nu ceara informatii ce pot fi obtinute si pe alte cai

-intrebarile chestionarului sa fie clare

-sa existe veridicitatea raspunsurilor

-sa tina cont de nivelul de informatii al subiectului asupra caruia este aplicat

-sa se evite termenii ambigue

-intrebarea sa contina un singur aspect

-sa se evite intrebarile fara sens

-sa se evite dubla negatie

-sa se evite intrebarile cu caracter personal si intim

Testele au fost elaborate tocmai cu scopul de a masura diferentele individuale iar cele dintai cercetari privitoare la variatiile individuale sub aspectul proceselor psihologice se leaga de numele lui Cattel care a introdus si termenul de test.Cuvasntul test desemneaza ansamblul experientelor efectuate asupra unui individ supus unor probe in prealabil etalonate pentru a obtine o masura .

Scopul folosirii testelor este obtinerea intimp scurt a unor date informative cuantificabile despre trasaturile psihologice ale subiectului testat .

Domeniul de aplicabilitate a testelor este foarte mare,ele solicitand anumite aspecte ale vietii psihice dar psihologia moderna are tendinta de a renunta la investigarea fiecarui proces psihic :senzatii,perceptii,reprezentari,memorie,gandire ,imaginatie,afectivitate,vointa si in acelasi timp de a le grupa intr-o sfera cognitiva si una volitional -afectivea,care permite o clasificare a testelor in :

teste cognitive cu estimari cantitative

-tehnici proiective cu estimari calitative

Tehnici proiective :

-tehnici asociative(Rorschach)

-tehnici constructive(Testul aperceptiei tematice)

-tehnici de completare(Testul Rosenzweig)

-tehnici de ordonare(Testul Szondi)

-tehnic expresive(Testul arborelui)

Testul Rorschach care fundamentat pe conceptia psihanalitica conteaza pe eliberarea preferintelor,inclinatiilor, dorintelor care desi neconstientizate influenteaza totusi asupra comportamentului.Caracteristica stimului in acest caz este tocmai ambiguitatea consta in a interpreta 10 planse prezentate intr-o anumita ordine s pozitie,reprezentand imagini simwtrice si nedefinite realizate in contrast alb-negru sau color.

Formele trebuie sa fie destul de vagi pentru a propune semnificatii fara importanta anume si a caror solutie variaza in functie de mobilul celui ce rezolva testul.

Fiecare raspuns este notat in raport cu trei criterii principale :

1.aprehensiunea

2.deterninantul reprezentat de forma petei, culoarea ,textura ,miscarea contururilor

In cadrul testului Rorscach mai importante sunt caracteristicile formale decat continutul interpretarilor.Astfel,perceperea amanuntului formei,a detaliului constituie martorul unei activitati intelectuale pozitive iar asocierea formei cu culoarea sugereaza un temperament sociabil .Folosirea spatiilor albe denota ostilitate,incapatanre ,perseverenta .

Emotiile interiorizate sunt exprimate in raspunsuri de miscare.

Cand raspunsurile de culoare sunt mai putine decat cele de miscare,se considera ca simptomele sunt pe plan ideativ iar cand raspunsurile de culoare sun t mai numeroasr decat cele de miscare,manifestarile sunt predominant somatice si motorii.

Testul T.A.T se bazeaza pe faptul ca tot ce vede pacientul intr-o imagine este influentat de antecedentele lui .

Testul se bazeaza pe prezentarea a 30 de imagini executate in alb si negru,ambiguë ,reprezentand una sau mai multe persoane intr-o situatie incerta .Sarcina subiectului consta pentru plansele prezentate in negru sa inventeze cate o povestire in legatura cu imaginea prezentate,referindu-se atat la antecedentele evenimentului cat si la prezentul scenei.,inclusiv finalitatea ei.Acest lucru este redat de subiect in functie de ceea ce gandesre si simte.O plansa alba ,pentru care subiectul trebuie sa inventeze atat imaginea cat si povestirea .Plansele sunt suferite pentru femei,barbati,adolescenti.Se urmareste maximum de spontaneitate din partea subiectilor,iar dim,ensiunile povestirii trebuie sa aiba in jur de 300 de cuvinte.Analiza datelor obtinute nu se opreste numai la bogatia de idei,structura frazelor,continutul povestiruu,amploarea detaliilor ,plasticitatea limbajului,ci se tine cont ca subiectul are tendinta de identificare cu eroul povestirii,cu atitudinile sale preferentiale ,cu motivatia actiunilor efectuate de eroul povestirii,acestea din urma reflectand tendintele si conflictele interne ale subiectului.

In ansamblul ambelor teste Roscach si T.A.T.,trebuie sa tinem cont ca interpretarea imaginilor oferite subiectului,nu reprezinta numai o proiectie a eului latent,afectiv,o imbinare intre stimul si atitudinea fata de stimul ci si de faptul ca ceea ce se pertrece in lumea nterna a subiectului este de fapt o proiectie a lumii exterioare .

Testul Rosenzweig, toleranta si modul de reactie la stress-urile zilnice prin situarea individului in fata unor situatii in care satisfacera trebuintelor si aspiratiilor intampina diverse obstacole.Testul este format din 24 de desene ,puse in fata subiectului prin intermediul fiecarei imagini ,2 personaje ,in primele 16 desene un obstacol produce situatia frustranta ,iar subiectul trebuie sa raspunda spontan ca si cum el subiectul se va identific a cu persoana frustranta ,proiectand asupra ei modul de a simti si a gandi.,

Raspunsurile se vor raporta la ;

directia agresiunii

la tipul de reactie.In general bolnavii cronici au tendinte revendicative iar pe baza notei de ostilitate a lor se pot stabili si selectiona cazurile cu indicatii pt. Pshoterapie.

Tehnica arborelui imaginata de Koch evidentiaza stadiile de evolutie a personalitatii si distorsiunile produse prin imbolnavire.

Szondi imaginat de autor in 1939 sub numele de analiza destinului subiectului ii sunt prezentate o serie de fotografii grupate in 6 serii de cate 8 poze,reprezentand figuri caracteristce unor psihopati ,subiectul trebuind sa aleaga din fiecare serie 2 fotografii care-i plac mai mult si 2 care-i displac ,alegerea bazandu-se pe simpatie sau antipatie ,indicand in cea mai mare masura tendintele sale profunde..Proba se repeta pt.asonda gradul de stabilitate a alegerii.Se constata ca subiectul alege fotografiile in functie de trebuintele pulsionale,trebuitele nesatisfacute fiid active.Se disting 4 pulsiuni ;p.sexuala.p.paroxistica .p. eului.p.de contact,sarcina examinatorului consta in analiza datelor si sesizarea trebuintelor refulate

Chestionarul multifazical lui Woodworth constituie materialul cu care s-a lucrat in prezenta lucrare pt.investigarea unor aspecte Al personalitatii subiectilor testati.Pentru veridicitate testelor trebuie sa inlaturam unele erori :

-erori datorate conditiilor experimentarii

-factori care tin de conditiile ecologice

-erori datorate insasi organizarii experimentarii

-erori datorate modificarilor de atitudini afective si de confort psihic in timpul experientei.Asigurarea validitatii ,fidelitatii si sensibilitatii testelor sunt modalitati de inducere a unei cercetari eficiente si corecte .

Investigarea capacitatilor cognitive

Pentru evidentierea deteriorari imentale se folosesc teste ori baterii de teste de inteligenta.Utilizarea probelor de inteligenta trebuie sa ajute la sesizarea diferentelor intre eficienta intelectuala fata de potentialul intelectual care de obicei este pastrat.Masurarea eficientei intelectuale a fost initiata de de Binet si Simon

Stabilirea coeficientuli intelectual(I.Q) se face dupa formula I.Q =VARSTA MENTALA/VARSTA CRONOLOGICA X 100.

D.Wechsler a alc. In 1939 bateria care-i poarta numele formata din 6 teste verbale si 5 teste nonverbale cu varianta pt.copiii W.I.S.C,Ac.sala cuprinde informatii generale,intelegere generala,rationament aritmetic ,memorare de cifre,similitudini ,vocabular,completare de imagini.ansablare de obiecte ,cuburi KOHS SI cod

TESTELE DE FORMARE DE CONCEPTE-PICHOT SAU TESTE DE GANDIRE CONCEPTUALA-DELAY

Cu ajutorul probelor de alegere ,de clasare dupa forma,culoare,aspect se observa daca bolnavul poate trece de la un criteriu de grupare la altul dau daca bolnavul poate verbaliza criteriile.

Aceste teste sunt folosite in :

-ptr. Bolnavii cu leziuni de lob frontal

-ptr.subiectii nedezvoltati intelectual(oligofreni)

-ptr.bolnavii cu pierderi cognitive in urma unor traumatisme cranio-cerebrele

-ptr.bolnavii cu encefalopatii

-ptr.bolnavii cu leziunicerbrale organice de etiologii diverse

-in starile de involutie

in dementele senile

in afazii si chiar in schizofrenii ,ptr.aprecierea modolitatii de functionare a gandirii si stabilirea deteriorarii.

MATRICELE PROGRESIVE RAVEN

Testul standard consta din 5 serii (A-E)de cate 12 matrice ,fiecare din acestea fiind formata dintr-o figura sau o succesiune de figuri abstracte trasate in culore neagra pe fond alb .In coltul din dreapta jos lipseste un fragment sauunul din elementele componente ale matricei.Segmentul care lipseste este dat intre alte 6-8 desene mai mult sau mai putin asemanatoare in partea de jos a foii ,subiectul trebuind sa-l indice .Autorul cosidera ca matricele progresive servesc la aprecierea ''abilitatii educative innasute''a capacitatii persoanei examinate de a reliza comparari ,rationamente prin analogie ,de a -si dezvolta o metoda logica de ganfire independenta de informatia anterior castigata..

TESTUL PRAGA

Capacitatea subiectului de a-si distribui atentia pusa in evidenta prin inaltimea curbei (distanta dintre difgeritele puncte si abcisa)

Caracterul stabil sau fluctuant de manifestare a atentiei distributive

Rezistenta la oboseala si capacitatea de adaptare la sarcina (atunci cand aspectul general al curbei este ascendent)sau fatigabilitatea (tendinta de a obosi usor,caracterizata unor subiecti cand aspectul general al curbei este descedent)

Teste proiective de completare

Una dintre diversele modalitati utilizate de psihologii pentru a facilita mecanismul proiectiei consta in a prezenta subiectului o situatie dezvoltata doar partial, acestuia revenindu-i sarcina de a completa cum crede ca este mai bine, fara a se gandi prea mult timp. In aceasta acceptie se inscrie si testul Wartegg, care are forma unei serii de desene de completare.

Un alt test de completare este cel creat de Louisa Duss. El consta in a-i pune pe copiii mai mari de 3-4 ani sa completeze o povestire deja inceputa. Povestiri ce trebuie completate.Metoda povestirilor Louisei Duss, conceputa inca din  1940, consta intr-o serie de mici povestiri (zece in total) pe care subiectul trebuie sa le completeze. Fiecare povestire se refera la o situatie care corespunde unui stadiu de dezvoltare psihica in conformitate cu teoria psihanalitica si trebuie sa puna in evidenta eventuala problematica (sau complexele) care ar corespunde fiecarui stadiu de dezvoltare. De aceea, este necesar ca examinatorul sa posede notiuni clare asupra dezvoltarii personalitatii, din  punct de vedere psihanalitic ca si capacitatea de a intelege situatiile simbolice.

L. Duss a pornit de la urmatoarea ipoteza: daca subiectul da uneia dintre povestiri un raspuns simbolic, sau manifesta vreo rezistenta in a raspunde, aceasta inseamna ca situatia "protagonistului" povestirii il stimuleaza sa evoce complexul in cauza.

Povestirile sunt extrem de simple, in asa fel incat sa poata fi intelese de un copil de 3 ani, dar sa detina si capacitatea de a suscita interes chiar din  partea unui copil mai mare ca varsta.

Autoarea afirma ca testul nu a fost creat pentru adulti, ci pentru copii, cu toate ca ea insasi a experimentat povestirile si cu adulti obtinand in anumite cazuri raspunsuri spontane si simbolice asemanatoare celor ale copiilor. Era vorba de adulti inca tineri "inteligenti, dar nu intelectuali", condusi mai mult de intuitie decat de rationare (ex.: artisti si lucratori manuali).

Pe de alta parte, cercetarile intreprinse de Passi Tognazzo si Zanettin Ongaro - 1975 asupra posibilitatii de a aplica "Metoda povestirilor" si la persoane adulte, utliizand subiecti intre 8 si 22 de ani, a dus la rezultate pozitive in sensul ca raspunsurile la povestiri s-au dovedit a fi discriminatorii si in masura sa pruna in evidenta problemele afective proprii fiecarui subiect la orice varsta.

Cand a creat povestirile L. Duss a incercat sa elimine orice situatie familiara, prea particulara, in care copilul ar fi putut sa se recunoasca, si unde ar fi putut interveni frica de a fi judecat. Pentru aceasta, in trei povestiri "protagonistii" sunt animale, iar in celelalte subiectii sunt pusi in situatii cu totul banale: o petrecere in familie, o inmormantare, o plimbare cu unul dintre parinti prin padure.