Dimensiuni psihosociale ale imbatranirii

Dimensiuni psihosociale ale imbatranirii

Dimensiunile psihosociale ale imbatranirii trebuie cunoscute pentru o mai mare eficacitate in asistenta pe toate planurile varstnicului.

Prin incetarea activitatii profesionale (incetare de cele mai multe ori brusca) fara o pregatire pentru perioada retragerii , are loc o nivelare sociala si psihologica. Varstnicul isi pierde sentimentul utilitatii sociale, pierde rolul social activ, pierdere ce se constituie intr-un STAS care actioneaza asemenea agentului patogen determinand de multe ori asa-zisa "patologie de retragere".

Demisia din viata activa impusa de societate, fireasca dar aplicata fara pregatire corespunzatoare, este echivalenta pentru unele persoane (in special barbatii) cu o drama, "o moarte sociala" si are puternice implicatii psihice. La pierderea rolului social productiv se adauga pierderea prestigiului social, a responsabilitatii castigate cu truda de-a lungul vietii, pierdere de roluri si statuturi in familie prin urmare alti factori psihosociali cu efect stresant. In multe cazuri suferinta cea mai importanta este izolarea. Asistam astazi la o conduita de izolare a varstnicului nedelimitata ca atare, ceea ce face ca in unele cazuri ocrotirea in institutii specializate sa fie de fapt o forma deghizata de izolare, promovata de familie si societate.

In timp ce inaintasii nostri apreciau si utilizau intelepciunea batranilor pe care ii venerau, societatea moderna priveste cu neincredere utilitatea lor: ea pretuieste si promoveaza valorile pozitive (sanatatea si tineretea). Acestea sunt premisele firesti ale evolutiei, progresului, dezvoltarii.

In mediile urbane, industrializate se dezvolta o cultura a tineretii si adolescentei, in care batranul isi gaseste tot mai greu locul.

Combaterea izolarii si conservarea demnitatii varstnicului presupune schimbarea mentalitatii, crearea unei opinii favorabile fata de problemele varstnicului.

Singura cale ar fi educatia care sa presupuna o cunoastere a fenomenului de imbatranire normala, schimbarile firesti, aspectele imbatranirii patologice, tehnica ingrijirilor fizice si psihologice , factorii de risc. Trebuie efectuata o educatie a familiei , a membrilor ei nevarstnici. Factorul educational devine factor de influenta insa, din pacate, importanta acestuia este subestimata.

La aceasta contribuie si o anumita "pudoare" in abordarea problemelor mai dificile ale batranetii.

Ca urmare se impun eforturi pentru difuzarea si insusirea unei conceptii realiste despre imbatranire ca etapa fireasca a existentei umane, careia trebuie sa i se asigure o desfasurare demna, plina de respect, ferita de griji si boli pentru a fi bine suportata si verificata chiar, in folosul familiei si societatii. Este vorba despre "pregatirea pentru imbatranire" care utilizeaza o multitudine de discipline: gerontologie, geriatrie, psihologie, educatie sanitara, sociologie, antropologie, etic

Gandindu-ne la cuvintele lui Petre Tutea "a intelege este un mod al cunoasterii", cunoasterea unor notiuni generale de psihologie a imbatranirii se impune ca un instrument indispensabil in cercetarea si intelegerea fenomenului de imbatranire. Acest lucru poate fi realizat daca se tine cont de:

necesitatea abordarii accesibile a pacientului varstnic , prin facilitarea unui dialog intre medic si pacient, intre asistent social si pacient, evitand de a eticheta drept patologice anumite modificari psihologice de varsta;

necesitatea angajarii anturajului familial in actiunile terapeutice, familia trebuind sa fie informata corect si stiintific asupra modificarilor patologice ale varstnicului.

Imbatranirea psihologica este rezultanta modificarilor determinate de factori interni (ereditatea, uzura sistemului vietii psihice) si de factori externi ai mediului ambiant (ecologici, sociali, culturali). Evenimente din mediul social (socio-profesional, socio-cultural, relational) intervin in mod particular in existenta varstnicului determinand modificari psihologice s-au imbolnaviri psihice. Dintre aceste evenimente de ordin social fac parte:

v       renuntarea la unele activitati

v       scaderea potentialului biologic

v       imbolnaviri somatice, invalidari

v       scaderea numarului membrilor familiei (plecarea copiilor adulti, decesul partenerului)

v       disparitia vechilor prieteni

v       retragerea din activitate

Regresul din punct de vedere al memoriei constand in diminuarea auzului, a vazului, cu efecte in fluxul informational, a restrangerii rationale, provoaca si adanceste suferintele psihice. Un alt factor important in determinismul modificarilor psihologice este constientizarea imbatranirii si incertitudinile perspectivelor de viitor.

Pentru a putea elabora un diagnostic complet specialistii trebuie sa aiba in vedere urmatoarele functii psihice:

v    nivelul de constienta (gradul de vigilenta)

v    capacitatea de orientare

v    starea afectiva

v    memoria ;

v    gandirea si ideatia ;

v    aspectul global al comportamentului ;

v    modul de integrare in familie si societate (gradul tulburarilor de integrare);

v    trasaturile de personalitate ;

v    limbajul .

Spre deosebire de imbatranirea patologica, cea fiziologica are un caracter relativ al deficientelor. Organismul in general si psihicul in special dispun de rezerva compensatorie. De exemplu, desi maximul inteligentei se situeaza intre 16-25 ani, dupa aceasta varsta nu se inregistreaza scaderi evidente obtinandu-se multe performante. Nu este vorba de aparitia unor noi capacitati ci de imbunatatirea organizarii activitatii si de perfectionare a schemelor de generalizare, sinteza sau abstractizarea.

Nivelul constientei se exprima la batrani prin:

cresterea si incetinirea timpului de reactie. Acestea sunt modificari care favorizeaza trasaturi temperamentale flegmatice;

scaderea proceselor inhibitorii favorizeaza iritabilitatea, labilitatea emotionala si logoreea;

reducerea capacitatii de invatare, de adaptare a batranilor ;

fragmentarea perioadei de somn (stari de veghe) ;

Senescenta senzoriala este determinata de sclerozarea receptorilor senzoriali .

In ceea ce priveste vederea aceasta se degradeaza prin scaderea elasticitatii cristalinului si reducerea campului vizual.

Afectarea auzului determina probleme de comunicare favorizand insecuritatea, susceptibilitatea sau chiar idei de persecutie.

Mirosul si gustul scad mai putin, exersarea simtului gustativ poate chiar sa amplifice sensibilitatea gustativa a varstnicului.

Atentia, in special atentia voluntara si capacitatea de concentrare intra intr-un proces de scadere specific senescentei.

Memoria de scurta durata intra de asemenea intr-un proces de scadere, insa memoria de lunga durata se conserva, ceea ce determina frecvente intoarceri in trecut (amintiri).

In ceea ce priveste gandirea aceasta la batrani se caracterizeaza prin :

-scaderea ritmului ideativ si a flexibilitatii gandirii care determina dificultati de adaptare rapida (stereotipii) ;

-conservarea chiar cresterea functiilor de sinteza, generalizarea si schematizarea care favorizeaza cumpatarea.

Limbajul reflecta o scadere a fluxului verbal o lentoare a ritmului.

Cu privire la afectivitate, senescenta se caracterizeaza prin : depresie, apatie, scaderea capacitatii de rezonanta afectiva, personalitatea fiind reprezentata de doua aspecte :

-sistemul de atitudini se elaboreaza in raport cu situatia existentiala complexa a varstnicului;

-se accentueaza unele trasaturi de personalitate pana la stadiul caricatural .