Dezvoltarea afectiv-motivationala si a personalitatii la varstele copilariei, preadolescentei si adolescentei

Dezvoltarea afectiv-motivationala si a personalitatii la varstele copilariei, preadolescentei si adolescentei

Periada anteprescolara(copilaria mica, timpurie)

In aceasta perioada viata afectiva a copilului se caracterizeaza prin conduite instabile si fragile, insuficient formate prin prezenta emotiilor cu un pronuntat caracter situational prin treceri rapide de la o traire afectiva la alta precum si posibilitatile reduse ale copilului de a-si controla propriile trairi afective.

In acest stadiu copilul este dependent de adult, strans legat de acesta si traieste afcetiv intens relatia cu adultul. Fenomenul cel mai important al vietii afective a copilului in aceasta perioada este atasamentul  inteles ca nevoie a copilului de apropiere emotionala de alta persoana. Fata de membrii familiei copilul se ataseaza selectiv, cea mai crescuta forma de atasament fiind de regula fata de mama. Atasamentul copiluluise poate insa manifesta nu doar fata de persoane ci si fata de anumite obiecte(jucaria preferata).

Perioada prescolara(copilaria mijlocie, 3-6/7ani)

Este o etapa semnificativa pentru formarea bazelor activitatii psihice si a trasaturilor de personalitate. In aceasta etapa multiplicarea situatiilor de viata si cerintele noi carora copilul trebuie sa le faca fata determina diversificarea conduitelor acestuia. Astfel comportamentele copilului devin mai adaptabile, sunt achizitionate noi comportamente, se diversifica abilitatile de cunoastere si de comunicare.

Activitaea psihica principala a copilului este in aceasta perioada jocul. Tot acum are loc integrarea copilului in gradinite. Studiile de psihologie a copilului au pus in evidenta aparitia unor diferente semnificative in ceea ce priveste nivelul dezvoltarii psihice generale si modul de adaptare la mediul social intre copiii care frecventeaza gradinite si cei care stau acasa.

Invatamantul pune bazele scolaritatii pregatind pentru viata scolara, introduce cerinte mai noi si mai complexe care depasesc cadrul limitat al familiei, solicita comportamente adaptive noi, socilaizeaza copilul facilitand achizitia normelor de conduita morala si sociala, ii consolideaza autonomia si ii stimuleaya dezvoltarea sa psihica si fizica.

Afectivitatea se dezvolta la copil in contextul noilo situatii de viata si activitati in care copilul este implicat. Pe planul vietii afective apar acum atitudini si emotii variate care se consolideaza prin repetare, se extind si se imbogatesc devenind mai stabile si stand la baza formarii treptate a sentimentelor.

Prima forma de invatare care apare este invatarea prin imitatie care se manifesta si pe plan afectiv: astfel copilul preaia prin imitatie de la adult o serie de trairi afective observate la acesta si de expresii emotionale asociate lor. Tot prin imitatie copilul ajunge sa preia si stari afective de la unele personaje din povesti, desene animate.

La 4-5 ani poate ajunge chiar sa simuleze unele stari afective pentru a obtine de la adult ceea ce doreste.

Integrarea in colectivitatea gradinitei si in grupul de joaca conduce treptat la aparitia relatiilor afectiv-preferentiale de simpatie, antipatie, acceptare, respingere fata de alti copii cu care vine in contact. In aceasta etapa fenomenul cel mai important al vietii afective al copilului este identificarea copilului cu adultul parinte sau cu alte modele parentale.

Acest fenomen se poate realiza pe 4 cai:

Copilul se identifica cu adultul ca urmare a perceperii unor asemanari fizice cu acesta

---".."- psihice cu acesta

..ca urmare a adoptarii prin imitatie a unor comportamente sau gesturi

ca urmarea a insusirii unor comportamente sau gesturi din ceea ce spun altii ca ar semana cu adultii

Identificarea copilului cu adultul incepe inca din etapa anterioara pe caile 3 si 4 pentru ca in aceasta etapa sa fie cat mai active caile 1 si 2. Daca ambii parinti sunt admirati si valorizati de copil acesta se straduieste sa se identifice cu amandoi. In mod obisnuit se identifica cu cel de acelasi sex.

Efectele identificarii copilului cu adultul sunt:

1.     adoptarea de catre copil a unor conduite considerate ca apartinand celor de acelasi sex cu el.

Analiza: Efectele consumului de alcool Analiza: Identitatea de secui

2.     formarea la copil a constiintei de sine in general si a constiintei apartenentei la unul din cele doua genuri:masculin sau feminin in special.

Dupa 5 ani ca urmare a diversificarii activitatilor la care participa si a posibilitatilor mai crescute de a relationa si cu alte persoane decat cele din mediul familial are loc extinderea identificarii asupra altor persoane valorizate de copil(educatoarea) sau cu persoanje imaginare.

Relatiile afective din triunghiul mama-tata-copil

La aprox 4 ani incep sa apara si sa se manifeste la copil asa-numitele complexe Oedip( in cazul baiatului) si Electra(fata) descrise de psihiatrul austriac S Freud intemeietorul psihanalizei.

Cele 2 complexe se manifesta prin aparitia la copil a unor stari inconstiente de frustrare si de tensiune afectiva datorita faptului ca acesta simte ca trebuie sa imparta afectiunea parintelui de sex opus cu parintele de acelasi sex.

Astfel baiatul descopera treptat ca mama sa de care este atat de legat este altfel decat el, iar tatal care esre la fel ca el este iubit de mama fapt care este trait de copil ca o frustrare, ca o amenintare a propriului drept de a fi iubit de mama. La randul sau fata descoperind asemanare cu mama sa prin raportare la tata fata de care simte o puternica afectiune traieste si ea o stare de frustrare observand afectiunea tatalui pentru mama.

Forme mai intense de manifestare a celor 2 complexe apar la copiii din familiile cu mai multi copii. Din fericire exista la copil o forma puternica de uitare(amnezie) care conduce treptat la disparitia acestor trairi afective. Cele 2 complexe caractrizeaza normalitatea dezvoltarii psihoafective a copilui.

Perioada adolescentei

Este o perioada de insertie, patrundere si fixare in universul social al varstei adulte.

Caracteristici generale:

se definitiveaza procesul de formare al personalitatii si se stabilizeaza trasaturile psihice de personalitate. Acest fapt face ca la finalul adolescentei in profilul psihologic al adolescentului sa poata fi anticipat in linii mari profilul psihologic al viitorului adult.

Nevoia crescuta de independenta, individualizare, autoconducere, autoeducatie precum si dezvolatrea spiritului critic, fac ca adolescentul sa se indeparteze de copilarie dorind sa devina participant la propria sa formare

Cordonul ombilical dintre familie si adolescent este indepartat avand loc detasarea treptata de sub tutela, autoritatea parentala

Dobandirea maturitatii de gindire si a capacitatii de a judeca independent

Dobandirea autonomiei morale prin formarea propriului sistem de principii si valori morale dupa care tanarul ajunge sa se conduca in actiunile sale

Are loc alegerea drumului de viata(autodeterminare) inclusiv prin alegerea traseului profesional

Are loc insertia activa in scoala unde tanarul adolescent ajunge sa ocupe anumite statute sociale si profesioanle si isi asuma anumite responsabilitati

Definirea identitatii proprii

Viata afectiva

Daca in preadolescenta era caracterizata prin instabilitate emotionala si hipersensibilitate afectiva in adolescenta viata afectiva incepe treptat sa se echilibreze. Adolescenta poate fi considerata varsta sentimentelor. Comparatic cu copilul adolescentul are o viata afectiva mai intensa, secreta, mai selectiva, mai banuitoare, mai exclusiva. In profilul psihologic al adolescentului se imbina adesea trasaturi contrare: inclinatia spre bravada care se asociaza cu timiditatea iar conformismul care se imbina cu nonconformismul.

Dezvoltarea motivationala

Inca din preadolescenta incep sa se manifeste nevoia de independenta, aspiratia spre autonomie si de emancipare de sub tutela parentala. La adolescent are loc procesul de clasificare a valorilor. Astfel adolescentul preia critic si selectiv modele de conduita sociala iar uneori isi poate singur construi contramodele prin contrast cu ceea ce vede in jurul sau si adesea altele decat cele propuse de generatia adulta.

Cercetarile psihologice indica preocuparea adolescentiolr de alegere a uni model in viata prezenta mai ales intre 12-14 ani si de construirea unui ideal de viata care apare mai ales dupa 15 ani. Spre deosebire de copil care este influentat de modelele din proximitatea sa pe care le imita adolescentul alege adesea modele reale sau imaginare chiar indepartate spatio-temporal pe care le cauta, le selecteza si le compara critic raportandu-le la propriile capacitati si posibilitati. Alegerea modelului de viata este influentat de mediul familial si social, de grupuri de aceeasi varsta, mass-media, de educatie etc. La momentul actual sub influenta mass+mediei in alegerile tinerilor se impun tot mai mult ca modele de conduita si de viata diferite vedete, sportivi, cantareti, oameni de cultura etc. In locul modelelor traditionale(parinti si profesori). Alegerea modelului de viata determina dorinta si efortul de a fi asemenea acestuia, proces care o valoare formativa pentru adolescent constituind suportul autoeducatiei sale.

Specific adolescentei este si nevoia de castigare a independentei proprii, proces care cuprinde 3 aspecte:

Castigarea independentei emotionale(de apartenenta afectiva)

-..-..-de mentalitate(de valori)-prima

-- material-economice

Independenta de mentalitate  se castiga prin aderarea la valorile specifice varstei si prin devalorizarea unor idei si obiceiuri din copilarie care incep sa fie considerate invechite si demodate odata cu intrarea la pubertate. Apare astfel o pozitie fatisa a adolescentei fata de valori traditionale, de rutina si banalitate, de ceea ce era pana acum cunoscut, acceptat si respectat, fapt care constituie un indicator al nevoii sale de independenta.

Mai dificil de dobandit este independenta emotionala mai ales in cazul tinerelor fete.

Alegerea profesionala

Ocupa un loc important in preocupare acestei varste, schitarea proiectului profesional devenind un vector al personalitatii adolescentului.

Daca in preadolescenta oscilatiile intre diferite alternative profesionale sunt frecvente, la adolescenta apare un interes mai constant pentru cunoasterea anumitor domenii de activitate profesionala precum si incercarea de raportare a potentialului propriu la exigentele diferitelor profesii. Asadar in adolescenta procesul orientarii profesionale tinde sa fie mai motivat si mai intelectualizat. Totusi cercetarile arata ca in alegerea unei profesii 80% din tineri se sprijina pe aspiratii si doar 20% pe cunoasterea obiectiva a apropriilor aptitudini si capacitati.

Viata sociala

Ocupa un loc important fiind traita la adolescenta cu o intensitate mai mare decat in alte perioade ale vietii. La adolescenta are loc schimbarea sistemului de referinta(incepe in preadolescenta), valorile de referinta fiind preluate de la grupul de aceeasi varsta. Astfel opinia colectiva a grupului de varsta propune, stabileste, intareste sau respinge anumite modele de conduita pentru adolescenti. Gesturi, atitudini si comportamente tipic adolescentine dar care in lumea adultilor nu isi gasesc uneori aprobare sunt aici acceptate sau chiar promovate si intarite. Nu de putine ori imaturitatea in intelegerea anumitor valori se rezolva prin conformarea la opinia grupei de aceeasi varsta. Multe dintre comportamentele adolescentilor sunt preluate prin imitatie de la grupa de varsta care este pentru adolescenti un cadru de formare al personalitatii si de invatare psihosociala.

Relatia parinti-adolescenti

Specific adolescentei este si nevoia crescuta de intimitate si apararea acesteia care reflecta tot trebuinta adolescentului de diferentiere si dobandire a independentei fata de adult. Acest lucru face ca in relatia parinti-adolescenti sa apara adesea situatii de tensiune datorate uneori dorintei parintelui de a le controla continuu intimitatea si refuzului acestuia de a accepta "eliberarea" propriilor copii. Aceasta nevoie inconstienta caracteristica adultului parinte de a-si impune si prelungi tutela si autoritatea asupra copilului devenit acum tanar poarta numele de adultocentrism. Din dificultatea de a intelege nevoia de independenta a propriilor copii parintii ajung sa traiasca frecvent stari de panica, frustrare si sa resimta situatia ca pe o criza de autoritate. Acest mod eronat de intelegere al adultului poate insa conduce in final la o distorsionare a evolutiei firesti spre maturitate a tanarului adolescent.

Strategii in atentia parintilor adolescentilor

Se recomanda intelegerea faptului ca nevoia crescuta de independenta si tendinta de opozitie a adolescentilor nu inseamna ostilitate propriu-zisa fata de proprii parinti ci este mai degraba o caracteristica specifica varstei. Pornind de aici strategia psihopedagogica cea mai indicata pentru parinte nu este aceea de a-i ordona, trasa sau indica adolescentului drumul cel bun ci aceea de a-l ajuta, indruma, asista pe acesta la descoperirea celui mai potrivit drum de viata pentru el pe care adolescentul trebuie singur sa il urmeze si sa si-l construiasca.