Dovada faptului ca cercetarilor
omului nu le sunt deschise decat doua cai, cauzalitatea si
teleologia, este furnizata de problemele ridicate in legatura cu
efectul benefic al instinctelor. Exista tipuri de comportament care nu pot
fi, pe de o parte, corespunzator interpretate cu ajutorul metodelor
cauzale ale stiintelor naturale, dar care, pe de alta parte,
nici nu pot fi considerate actiuni umane deliberate. Pentru a
intelege un asemenea comportament suntem nevoiti sa recurgem la
un artificiu. Ii atribuim caracterul de cvasi-actiune si vorbim
despre instincte benefice.
Putem observa doua lucruri: primul este
tendinta inerenta a organismelor vii de a reactiona la stimuli
conform unei scheme repetitive, iar al doilea este ca acest tip de
comportament are efecte favorabile asupra consolidarii sau
prezervarii fortelor vitale ale organismului. Daca am avea
posibilitatea sa interpretam asemenea comportamente ca pe rezultatele
urmaririi deliberate ale anumitor scopuri, atunci le-am numi actiuni
si le-am analiza conform metodelor teleolologice ale praxeologiei.
Insa, deoarece nu dispunem de nici un indiciu ca indaratul
acestui comportament s-ar afla o minte constienta, presupunem ca
a intervenit un factor necunoscut - pe care-l numim instinct. Spunem
ca instinctul dirijeaza
comportamentele animale cvasi - deliberate si reactiile
inconstiente, dar cu toate acestea benefice, ale musculaturii si
nervilor omului. Totusi, simplul fapt ca ipostaziem elementul
neexplicat din acest comportament ca pe o forta si ca il
numim instinct nu largeste sfera cunostintelor noastre. Nu
trebuie nicicand sa uitam ca acest cuvant, instinct, nu este
decat o piatra de hotar asezata pentru a indica punctul dincolo
de care am fost incapabili, cel putin pana in prezent, sa ne
desfasuram cercetarile stiintifice.
Biologia a reusit sa descopere
explicatii "naturale", i.e., mecaniciste, pentru multe din procesele care
au fost inainte atribuite functionarii instinctelor. Totusi, au
ramas multe altele care nu pot fi interpretate ca reactii mecanice
sau chimice la stimuli mecanici sau chimici. Animalele manifesta atitudini
care nu pot fi intelese altfel decat apeland la presupozitia ca
a intervenit un factor diriguitor.
Telul
behaviorismului, de a studia actiunea umana din afara, cu
ajutorul metodelor psihologiei animale, este iluzoriu. In
masura in care comportamentele animalelor trec dincolo de procesele
fiziologice, cum ar fi respiratia si metabolismul, ele nu pot fi
investigate decat cu ajutorul conceptelor axate pe semnificatie,
dezvoltate de praxeologie. Behavioristul abordeaza obiectele [p.28]
investigatiilor sale cu notiunile umane de scop si succes. El
aplica inconstient obiectului sau de cercetare conceptele umane
de utilitate si de perniciozitate. El se amageste eliminand
toate referintele verbale la comportamente constiente si la
urmarirea de scopuri. In realitate, mintea sa cauta pretutindeni
scopuri si masoara fiecare atitudine cu etalonul unei
notiuni confuze de utilitate. Stiinta comportamentului uman - in
masura in care nu este fiziologie, nu poate renunta la a se referi la
semnificatii si scopuri. Ea nu poate invata nimic de la
psihologia animalelor si de la observarea reactiilor
inconstiente ale nou nascutilor. Dimpotriva, psihologia
animala si cea a nou nascutilor sunt cele ce nu pot
renunta la ajutorul furnizat de stiinta actiunii umane.
Fara categorii praxeologice am fi lipsiti de reperul necesar
pentru a concepe si a intelege atat comportamentul animalelor cat
si pe cel al copiilor mici.
Observatia comportamentelor instinctive
ale animalelor il umple pe om de uimire si ridica probleme
carora nimeni nu le poate raspunde in mod satisfacator.
Insa faptul ca animalele si chiar plantele
reactioneaza intr-un mod cvasi-deliberat, nu este nici mai mult nici
mai putin miraculos decat faptul ca omul gandeste si actioneaza,
ca in universul anorganic predomina acele corespondente
functionale pe care le descrie fizica si ca in cel organic se
desfasoara procese biologice. Toate aceste lucruri sunt
miraculoase, in sensul ca reprezinta date ultime pentru mintea
noastra cercetatoare.
Tot o astfel de data ultima este
si ceea ce numim instinct animalic. Ca si conceptele de miscare,
forta, viata si cunostinta, si
conceptul de instinct este doar un termen care desemneaza o data
ultima. Desigur, el nici nu "explica" nimic, nici nu indica o
cauza sau o cauza ultima. [10]
