Teorii criminologice integrative

TEORII CRIMINOLOGICE INTEGRATIVE

1. Caracterizare generala

Incercarile de integrare au vizat urmatoarele directii:

- integrarea variatelor aspecte ale crimei si criminalului intr-o singura teorie de natura „multifactoriala”;

- integrarea selectiva, bazata pe ideea ca toate orientarile contin anumite adevaruri, iar contradictiile dintre ele reflecta natura complexa a problemei studiate.

Teoriile prezentate in continuare se inscriu in a doua directie.

2. Teoria integrativa a violentei

Reprezentanti: Wolfgang si Ferracuti. Considera ca o teorie integrativa trebuie sa coreleze opiniile privind unde, de ce, cum s-a comis o crima. In elaborarea teoriei, folosesc conceptul de subcultura al lui Sellin si teoria asociatiilor diferentiale a lui Sutherland.

3. Teoria „generala” a lui Hirschi si Gottfredson

Se inspira, pe plan conceptual, din scoala clasica de criminologie. Fenomenul criminalitatii (care e format dintr-un numar impresionant de infractiuni marunte) ar trebui privit ca un intreg in cadrul unei teorii

integrative

4. Teoria integrarii culturale diferentiale a lui Denis Szabo

Studiaza problematica integrarii culturale diferentiale din perspective antropologiei culturale. Considera ca personalitatea si cultura reprezinta elementele constitutive ale oricarei stiinte umaniste si reuneste aceste elemente intr-o conceptie cu valente integrative. Crima este caracterizata ca fiind o structura sociala: aceleasi forte care modeleaza omul in societate modeleaza la randul lor si criminalitatea.