Falsul in documente prin acoperire cu cerneala sau cu alte substante

Falsul in documente prin acoperire cu cerneala sau cu alte substante

Falsificarea actelor se face deseori prin acoperirea semnelor de pe act, fie a unei cifre, litere cu diferite materiale (tus, cerneala) sau prin hasurare cu tocul, creionul etc. Stabilirea scrisului acoperit depinde de asa factori: volumul scrisului alterat si nealterat, marimea intervalului de timp care a trecut de la executarea scrisului si pana la acoperire, gradul de presiune exercitat la scriere, calitatea hartiei si calitatea acesteia, prezenta altui text sau a altei pete pe versul hartiei, natura si culoarea materialului de scriere si de acoperire.

Mai usor se releva scrisul care a fost acoperit cu un material de alta natura si culoare decat acela cu care s-a scris. Contribuie la usurarea lucrului si scurgerea unei perioade de timp mai mare intre aplicarea pe hartie a ce lor doua materiale, presiunea mare cu care s-a actionat in momentul scrierii, absenta altui scris pe versul actului, volumul mare a actului. Volumul mare a actului permite studierea particularitatilor scrisului, reconstituirea sa dupa fragmentele care n-au fost acoperite si dupa sensul textului.

Examinarea actului pe ambele parti cu lumina unilaterala si prin transparenta este metoda cea mai simpla prin care se poate citi scrisul acoperit[1]. E recomandabil ca examinarea sa se faca intr-o camera obscura. Partea opusa a actului se acopera cu o hartie neagra cu exceptia locurilor afectate. Imaginea obtinuta trebuie fotografiata, negativul si pozitivul putandu-se prelucra pentru accentuarea contrastului.

Diferenta culorilor materialului de scriere si a materialului cu care s-a acoperit scrisul se obtine cu folosirea filtrelor de lumina adecvata. Pot fi folosite doua filtre de lumina odata, unul care sa micsoreze culoarea petei, iar altul sa mareasca intensitatea culorii materialului de scriere. Mai poate fi folosit si un filtru care sa micsoreze intensitatea culorii fondului hartiei.

Folosirea radiatiilor infrarosii la fotografiere ne va da rezultate bune daca materialul de scriere va fi opac pentru ele, iar cel care le acopera, penetrabil.  Deoarece ziarul a fost acoperit cu culoare neagra, iar fotografierea in radiatii infrarosii ne-a dat rezultatul dorit. Daca la acoperirea scrisului se va folosi cerneala obisnuita si daca la scriere s-a folosit creion de grafit, tus negru, cerneala tipografica vom putea aplica acest mod de relevare. Cernelurile care au in componenta lor coloranti sintetici sunt in genere transparente la radiatii infrarosii, insa daca ele au o concentratie mai mare, pot deveni opace si deci irelevabile pe aceasta cale.

Scrisul care este necesar a fi relevat daca are in componenta sa substante cu un numar atomic mai mare de 24-25, poate fi stabilit cu ajutorul razelor X.

Aplicand prima metoda fotoelectronografica si metoda roentgenografica, pe care le-am descris mai sus, obtinem rezultate pozitive chiar daca scrisul a fost acoperit cu aceeasi pasta cu care s-a scris. Aceasta metoda poate fi aplicata, deoarece in locurile unde avem semne grafice la acoperire se formeaza straturi mai groase. Este recomandabil acest procedeu si pentru a citi scrisul executat cu creioane colorate, care contin coloranti minerali si talc, ce absorb razele X moi si acoperite cu creion de grafit, care este transparent la aceste raze.

Daca intre scriere si acoperire s-a scurs mult timp, pentru relevarea scrisului putem aplica si metoda difuzo-copiativa[2]. La aceasta metoda mai avem nevoie ca materialul de acoperire sa fie inert. Scrisul efectuat cu cerneluri care contin violet si albastru de metil, cu creioane chimice, creioane de grafit, tus negru sau alte materiale ce nu pot fi eliminate optic cu ajutorul filtrelor ori a radiatiilor infrarosii, pot fi stabilite la fel prin aceasta metoda.

Scrisurile acoperite cu acelasi material cu care au fost executate pot fi relevate cu ajutorul fenomenului de stingere a luminiscentei. La aceasta metoda materialul trebuie sa aiba capacitatea de a absorbi solutia fluorescenta ce se aplica deasupra petei. Solutia data este compusa din 0,04 gr bromura de argint, 0,1 gr metol, 0,5-1 gr sulfat de sodiu, 0,5-1 gr carbonat de sodiu, 10 ml de apa distilata sau 0,005 gr de fluoresceina, doua picaturi de amoniac, 10 ml apa distilata. In continuare actul se va supunea radiatiei ultraviolete dar nu inainte de a intinde solutia fluorescenta si uscarea ei. Grafismul apare de o culoare mata pe un fond stralucitor sau cu o luminescenta mult mai redusa decat cea a hartiei. Aceasta se intampla datorita concentratiei mai mare a materialului de scriere in locurile unde se afla trasaturile grafice. Pentru fixare din nou apelam la fotografie.

Daca procedeele explicate mai sus nu dau rezultatele scontate, atunci se procedeaza la inlaturarea petelor pe cale chimica sau mecanica.

Scopul eliminarii chimice a petei este de a dizolva pata, iar scrisul sa nu fie inlaturat sau sa se dizolve cat mai putin posibil. Ca solvent se foloseste in cele mai dese cazuri solutia oxidanta si reducatoare. De exemplu tusurile se dizolva cu alcool etilic sau cu piridina, coloranti de anilina, cu exceptia eozinei si nigrozinei, se dizolva cu permanganatul de potasiu; colorantii acizi se dizolva cu solutie de amoniac de 10%.

La inlaturarea petelor pe cale chimica trebuie sa tinem cont de faptul ca dizolvantul sa nu dizolve si trasaturile grafice ale scrisului. De exemplu, pasta neagra care se foloseste la fabricarea stilourilor cu bila, se dizolva cu detilformiamida HCON(C₂H₅)₂ . Aceasta substanta dizolva alte materiale, dar nu dizolva scrisul executat prin intermediul hartiei indigo, fie de culoare albastra sau neagra . Inactiv fata de materialele de scriere obisnuite si dizolva majoritatea pastelor cu care se incarca stilourile cu bila, este amestecul din doua parti de alcool butilic si o parte de alcool etilic, iata de ce unii autori o propun pentru dizolvarea pastei ce acopera scrisul. Stabilirea materialului chimic de decolorare se face pe cale experimentala, prin aplicarea substantelor pe rand pe partea actului care a fost citita. La experiment se aplica pe rand apa, alcool, benzenul, tetraclorura de carbon, terebentina, toluenul, xilenul, acetatul de amil. Substanta folosita la acoperire se extrage de pe act cu hartie de filtru, care se inlocuiesc tot timpul dupa imbibare. Mai trebuie sa cunoastem ca solventul trebuie aplicat pe versul actului.

Stabilirea scrisului acoperit se face si cu ajutorul electroforezei. Neajunsul acestei metode este ca poate fi aplicata numai daca la scriere s-au folosit substante bazice, iar la acoperire substante acide sau invers. Procedeul dat consta in deplasarea particulelor spre polul opus incarcaturii lor. De aici intelegem ca colorantii bazici sant antrenati spre catod, iar cei acizi spre anod. Avem nevoie de doi electrozi care se vor lega la sursa de curent. La unul din ei se va pune o hartie de filtru imbibata cu electrolit aplicata deasupra petei. Particulele scrisului se vor deplasa spre hartia de filtru si se vor fixa pe aceasta. Electrolitul folosit este compus din solutie de acid acetic si acid boric in proportie de 2:1.

O alta metoda de inlaturare a materialului ce acopera scrisul este cea mecanica. La procedura data apelam cand aplicarea primei metode n-a dat rezultatele scontate. Actiunile urmatoare depind de natura petei si de calitatea hartiei. Prelucrarea mecanica a petei de pe materialele ca suport de scriere calitative se face cu hartie fotografica nedevelopata si nefixata. La inceput inmuiem stratul de gelatina apoi taiem in fasii de dimensiunea petei si le aplicam pe rand de 10-15 ori. In caz ca pe una din ultimele hartii fotografice vor ramane si trasaturile grafice le vom citi cu ajutorul oglinzii.

Pata aplicata pe un act din hartie de calitate inferioara se inlatura cu un material care sa nu fie prea adeziv fata de fibrele hartiei. Este recomandabil de a se folosi albusul de ou fiert. Mai putem folosi si plastilina alba pe care o aplicam pe act prin rulare pentru a nu desprinde fibrele de hartie.

Relevarea scrisului acoperit cu creion simplu de grafit se face cu ajutorul cauciucului brut. Cauciucul al aplicam de mai multe ori pe partea actului acoperit si-l presam usor. Aceste actiuni le efectuam pana la capatarea rezultatului dorit.

Este cunoscuta si metoda ultrasunetului care trebuie sa aiba o frecventa nu mai mica de 20000 Hz. La ultrasunet apelam mai ales cand scrisul este acoperit cu tus negru. Operatia se efectueaza intr-un mediu lichid, deoarece intr-un asemenea mediu ea este insotita de fenomenul bulelor de aer care produc pulsatii de presiune egala cu sute de atmosfere, in stare sa provoace distrugerea suprafetei de corp solid, aflat in zona de spargere a bulelor, iar in cazul nostru, tusul ce acopera scrisul.

Unii savanti in domeniu propun boraxul ca substanta pentru crearea mediului umed[4]. Mai putem folosi si asa compusi ca: alcoolul etilic, tetrametafosfatul de sodiu trisubstituit, clorura de amoniu, morfolina si clorhidrina, care actioneaza nu numai mecanic dar si chimic, ceea ce scurteaza timpul necesar pentru aceasta.

Pentru a inlatura riscul de deteriorarea intregului document este necesar a separa fragmentul de hartie cu scrisul acoperit prin decupare. Partea decupata pentru o perioada de 3 min. max., o introducem intr-un vas cu una din solutiile aratate mai sus. La fel in acest vas mai introducem si generatorul de ultrasunete. Se obtin rezultate inalte daca scrisul a fost executat cu pasta, cu creion de grafit, dactilografiat sau scris prin intermediul hartiei indigo, deoarece este inactiv fata de lichidul folosit ca mediu. Se poate intampla ca compusul sa dizolve mai repede urmele scrisului decat tusul si in asa conditii va ramane un fond mai deschis a scrisului pe pata intunecata.