DESFASURAREA CERCETARII LA FATA LOCULUI

Sectiunea I

Reguli tactice privind cercetarea la fata locului

§ 1. Definitia si necesitatea diversificarii regulilor tactice criminalistice aplicabile in cercetarea la fata locului

Pentru a pune de la inceput termenii ecuatiei investigative in raporturile lor logice, este limpede ca operand prin psihicul uman, investigatiile si anchetele penale nu vor conduce la adevaruri absolute de tipul celor cu care opereaza stiintele exacte in laborator. Or, tocmai daca sunt implicate in activitatea organelor judiciare elemente care tin de aceste stiinte, relativitatea este limitata iar probatiunea va avea o calitate vecina cu certitudinea.

La sfarsitul mileniului al doilea, societatea umana contemporana plateste tributul greu de imaginat din urma cu o jumatate de secol al cresterii fara precedent al criminalitatii si al noilor forme de manifestare, tot mai sofisticate si mai agresive ale criminalitatii organizate.

In egala masura, evaluarea criminalisticii si a aportului sau in procesul judiciar trebuie sa tina seama de cateva elemente principale ale starii de fapt si evolutia societatii contemporane.

Omul, insa, nu poate fi inlocuit cu computerul, macar pentru ca datele primare cu care opereaza sunt cele pe care i le-a oferit activitatea nemijlocita a acestuia in identificarea si culegerea probelor la locul faptei si in final cel care decide asupra solutiei este tot el. Computerul prin programul inoculat de om ofera posibilitati mult mai rapide si mai fiabile de analiza si contribuie decisiv la obtinerea reusitei.

Asadar, incercand o definire a regulilor tactice criminalistice aplicabile la fata locului, putem spune ca, ele reprezinta un sistem de procedee specifice, bazate pe dispozitiile legii procesual penale, si pe experienta generalizata in practica de cercetare criminalistica, prin care este impusa o anumita conduita privind oportunitatea, ordinea si modul concret de efectuare a unor acte de investigatie, pentru atingerea scopului cercetarii la fata locului.       

Regulile tactice de cercetare criminalistica, cum este si firesc, n-au o prevedere expresa in acte normative, ele fiind rezultatul practicii judiciare si experientei dobandite de-a lungul vremii, care in rezolvarea anumitor cazuri a fost adoptata strategia corespunzatoare starii de fapt concrete.

§ 2. Reguli tactice criminalistice generale aplicabile in efectuarea cercetarii la fata locului

Cercetarea la fata locului constituie o activitate initiala si imediata, adica activitatea de inceput a investigatilor legate de savarsirea unei infractiuni. Ea, se situeaza intr-un moment in care organele judiciare nu cunosc nimic, sau se afla in posesia unor informatii reduse, neverificate cu privire la modul de comitere al infractiunii.

Imediat dupa ce a sosit la fata locului si a realizat masurile pregatitoare, echipa de cercetare, trece la efectuarea cercetarii la fata locului. Cercetarea la fata locului presupune, alaturi de o pregatire atenta si constiincioasa, respectarea unor reguli tactice cu caracter general aplicabile in intreaga cercetare astfel incat sa se ajunga la scopul propus.

Regulile tactice generale ale cercetarii la fata locului sunt in esenta urmatoarele: urgenta, caracterul obiectiv, complet si detaliat al cercetarii, relevarea si fixarea integrala a tuturor aspectelor si mijloacelor materiale de proba ce pot servi la clarificarea cazului, si planificarea activitatii echipei de cercetare, respectarea cerintelor morale si observarea comportamentului faptuitorului prezent la fata locului, cand este cazul.

Cercetarea propriu-zisa a locului faptei se va face cu respectarea stricta a regulilor tactice generale enuntate mai sus. Aceste reguli se vor respecta, indiferent de natura faptei penale cercetate, chiar si in ipoteza in care la fata locului au patruns anterior alte persoane. Aplicarea regulilor tactice se face si in functie de specificul zonei cercetate (locuri inchise sau deschise).

Cercetarea la fata locului trebuie efectuata de urgenta

Ca o reflectare a principiului operativitatii ce se aplica intregului proces penal si in cazul cercetarii criminalistice la fata locului se impune efectuarea acesteia cu operativitate. Aceasta cerinta implica obligativitatea organelor judiciare ca, de indata ce au luat cunostinta de savarsirea infractiunii, sa ia contact nemijlocit cu locul faptei, atata timp cat se mai pastreaza nemodificate urmele si consecintele infractiunii.

Respectarea acestei reguli are o importanta deosebita, cu atat mai mult cu cat, probele de la locul faptei pot suferi modificari insemnate, atat datorita unor factori obiectivi (conditiile meteorologice, perisabilitatea unor urme, factori nocivi care atenueaza sau distrug detaliile urmelor, etc), cat si datorita unor factori subiectivi (posibilitatea influentarii martorilor de catre persoanele interesate, modificarea locului faptei de catre autor sau alte persoane curioase). Nu in ultimul rand, trebuie subliniata posibilitatea organului judiciar, prin ajungerea rapida la locul faptei, de a surprinde autorul sau de a identifica eventualii martori oculari.

Cercetarea si fixarea la fata locului trebuie efectuata in mod obiectiv si complet

Intreaga activitate a organelor judiciare presupune adoptarea de catre acestea a unei atitudini ce exclude orice pornire subiectiva, in sensul ca trebuiesc cautate si fixate toate urmele, indiferent daca ele confirma sau infirma versiunile organului de urmarire penala.

Pozitia de obiectivitate este uneori amenintata de anumite manifestari, consecinte ale deformatiei profesionale, explicate de cele mai multe ori, de existenta unor elemente de apropiere intre infractiunile de acelasi gen, cunoscute dintr-o experienta anterioara asemanatoare. Este vorba de acea pornire, intr-o oarecare masura fireasca, de a gasi, intr-un anumit stadiu al investigatiilor o anume explicatie faptei savarsite, de a desprinde natura faptei comise de a subordona intreaga activitate de cercetare la fata locului justificarii explicatiei prematur formulate. Primejdia subiectivitatii se resimte mai cu seama in acele cazuri in care situatia de fapt constatata la fata locului este compatibila cu formularea mai multor explicatii, mai multor versiuni. Subordonarea intregii activitati de cercetare la fata locului verificarii versiunii considerate mai verosimile, se repercuteaza defavorabil asupra acestei activitati, atribuindu-i un caracter unilateral, in sensul strangerii numai a acelor probe ce par a confirma versiunea elaborata. Pornirile subiective, parerile preconcepute canalizeaza activitatea de cercetare intr-o singura directie, cea a confirmarii versiunii elaborate, cu riscul, in cazul neconfirmarii acelei versiuni, a pierderii acelor urme si mijloace materiale de proba considerate initial irelevante, dar, care, ulterior, se dovedesc a fi fost utile cauzei.

. Cercetarea la fata locului trebuie efectuata in mod amanuntit (minutios)

Cu ocazia cercetarii la fata locului trebuie cautate, ridicate si fixate, in vederea examinarii lor ulterioare, toate urmele si mijloacele materiale de proba rezultate ca urmare a savarsirii faptei, intrucat printr-o examinare ulterioara ar putea ajuta la stabilirea unei stari de fapt reale.

ESEU: Comunicarea de informatii false ESEU: Dreptul - fapt social specific

Unele urme sau anumite obiecte din perimetrul locului faptei, chiar daca nu au legatura nemijlocita cu savarsirea infractiunii, este posibil sa fie considerate de organul judiciar, importante pentru solutionarea cauzei, iar altele, desi create in procesul comiterii infractiunii exista posibilitatea de a nu li se dea importanta cuvenita si, drept urmare, prezenta lor sa fie neglijata.

Tot la fata locului pot fi identificate anumite obiecte sau urme, detalii neinsemnate la prima vedere, fara legatura directa cu fapta, dar care prin prezenta, pozitia si starea in care se afla intr-un ansamblu probator, putand fi utilizate la explicarea unor ,,situatii controversate” de la locul faptei.

Cercetarea la fata locului trebuie efectuata cu respectarea cerintelor morale

Cercetarea la fata locului in aceste cazuri trebuie efectuata de organul de urmarire penala cu multa discretie si seriozitate, evitandu-se, pe cat posibil transformarea acestei activitati intr-o “scena de spectacol” cu public. Trebuie evitate glumele, zambetele si aprecierile la adresa corpului victimei, vestmintelor cu care este imbracata, averea pe care o poseda etc, iar martorilor asistenti li se va comunica menirea lor si scopul urmarit de catre membrii echipei de cercetare.

Observarea comportamentului faptuitorului prezent la cercetarea la fata locului

Dupa savarsirea unei infractiuni orice persoana nu poate ramane indiferenta, fiind ingrijorata ca activitatea sa infractionala a fost descoperita, astfel incat de cele mai multe ori poate avea reactii necontrolate. El va avea emotii exteriorizate in principal prin mimica si gesturi, atunci cand sunt descoperite si ridicate urme ale infractiunii care constituie probe in dovedirea vinovatiei.

Cercetarea la fata locului trebuie efectuata organizat, dupa un plan judicios elaborat

Pentru a fi efectuata eficient, cercetarea la fata locului trebuie sa se desfasoare calificat, in echipa si pe baza unui plan.

Caracterul complex al cercetarii la fata locului, a condus la abordarea in mod plurivalent a actiunilor si activitatilor ce se succed si sunt necesare a se realiza in instrumentarea diferitelor feluri de infractiuni.

Cel mai mare randament in identificarea rapida a autorilor, descoperirea si ridicarea unor probe utile si pertinente cauzei s-a dovedit cercetarea in echipa a locului faptei.

Echipa de cercetare reprezinta organul constituit, dupa savarsirea unei infractiuni, din procuror, ofiter criminalist, medic legist si lucrator de politie judiciarist, care realizeaza o activitate organizata, complexa si temeinica, in vederea descoperirii si valorificarii urmelor rezultate, a identificarii operative a autorului si stabilirea vinovatiei sale.   

Sectiunea a II-a

Fazele cercetarii la fata locului

Dupa ce echipa de cercetare a ajuns la fata locului, si-a format primele impresii si a cules informatii cu privire la natura infractiunii comise, efectele sale principale si secundare, s-a reusit si clarificarea aspectului anterior al locului faptei, cat si raporturile victimei cu infractorul sau cu alte persoane.

Pe baza datelor obtinute organele judiciare vor trebui sa delimiteze corect locul faptei si sa-si fixeze limitele locului in care isi va desfasura activitatea pentru a asigura astfel descoperirea tuturor urmelor si altor probe ce au legatura cu cauza.

Ca metodica tactica generala, activitatea de cercetare propriu-zisa la locul savarsirii infractiunii parcurge doua etape, care – asa dupa cum s-a intalnit in practica, se pot intrepatrunde raportat la specificul si particularitatile locului cercetat - si anume:

- Faza statica

- Faza dinamica

Activitatea desfasurata in faza statica a cercetarii constata starea de fapt, urmele si alte mijloace materiale de proba fara atingerea si schimbarea pozitiei in care acestea au fost descoperite.

In faza dinamica a cercetarii sunt examinate minutios si in miscare fiecare urma sau mijloc material de proba gasit la locul faptei prin folosirea mijloacelor tehnice adecvate.

§ 1. Faza statica a cercetarii la fata locului

Faza statica a cercetarii la fata locului mai este denumita si faza trecerii in revista sau stadiul cercetarii generale.

Echipa de cercetare, in aceasta faza, examineaza intregul loc al faptei, aspectul sau de ansamblu, pozitiile diferitelor obiecte si urme, identificarea cailor de acces si de parasire a locului faptei catre faptuitor, stabilirea, alegerea metodei de cercetare precum si fixarea acestor activitati, fara sa schimbe nici un obiect din pozitia lui initiala.

Ca exceptie cand sunt descoperite urme care se afla in pericol de degradare sau chiar de distrugere, fixarea acestor obiecte sau urme devine o prioritate.

Astfel, aceasta faza, de regula, cuprinde: orientarea de ansamblu, stabilirea metodei de cercetare, fixarea urmelor descoperite in zonele in care se afla.

1.1. Orientarea de ansamblu

Orientarea generala la locul faptei prezinta din punct de vedere tactic o importanta practica deosebita intrucat reprezinta primul contact al echipei de cercetare cu locul in care a fost savarsita infractiunea.

Organul judiciar, inainte de a incepe examinarea propriu-zisa a locului faptei, trebuie sa fixeze limitele teritoriale asupra carora se va extinde cercetarea. Faza statica incepe cu observarea locului faptei prin parcurgerea acestuia, daca are o intindere mai mare, insa in cazul interioarelor, se va incepe observarea dintr-un singur punct. In acest context, seful echipei de cercetare are posibilitatea sa verifice concret daca locul de examinat a fost corect delimitat, de catre organele care au precedat cercetarea.

1.2. Stabilirea metodelor de cercetare la fata locului

In legatura cu alegerea metodei de cercetare la fata locului, a existat o preocupare permanenta in literatura de specialitate, cu atat mai mult de aceasta, in practica poate sa depinda, inclusiv operativitatea si calitatea actului de finalizare.

In literatura de specialitate sunt prezentate urmatoarele metode de cercetare:

In cazul metodei subiective, care consta in aceea ca echipa de cercetare procedeaza la cautarea, descoperirea, relevarea, fixarea si ridicarea urmelor si mijloacelor materiale de proba, urmand fidel traseul parcurs de faptuitor din momentul patrunderii in campul infractional si pana la parasirea acestuia. Avantajul acestei metode consta in faptul ca se pot obtine rapid unele date si indicii referitoare la faptuitor, in luarea masurilor de urmarire si prindere a acestuia, dar are dezavantajul ca nu permite o examinare sistematica si detaliata a intregului loc al faptei.

Daca este aleasa metoda obiectiva, facand abstractie de modul si succesiunea actiunilor, presupuse a fi fost desfasurate de faptuitor in campul infractiunii, cautarea, descoperirea, relevarea si fixarea urmelor se face intr-o anumita ordine. Metoda prezinta avantajul ca desi necesita o perioada mai mare de timp si forte sporite, permite o examinare de calitate, oferind posibilitatea descoperirii tuturor urmelor ce au legatura cu cauza.

In practica foarte frecvent este adoptata o metoda combinata, adica pe parcursul cercetarii este folosita atat metoda subiectiva, cat si metoda obiectiva, trecandu-se de la una la alta, functie de natura cauzei si diferitele momente ale cercetarii.

1.3. Examinarea, fixarea si importanta urmelor din faza statica

Perceperea generala a locului faptei, retinerea particularitatilor sale, de cautarea si fixarea urmelor, se efectueaza astfel incat sa se evidentieze si raporturile dintre ele, succesiunea formarii lor.

Asa cum am mai mentionat, denumirea de ,,statica” atribuita primului moment al cercetarii la fata locului este data de imprejurarea ca in aceasta etapa locul se conserva, schimbarile ce constituie o consecinta a infractiunii savarsite este examinat in stare de nemiscare, situatiile de fapt, urmele si mijloacele de proba, aspectul de ansamblu al locului savarsirii infractiunii sunt fixate in pozitia in care au fost gasite.

Organul de cercetare cauta sa nu modifice nimic din aspectul initial al faptei, iar cand face deplasarile dus-intors, o face pe o singura directie putandu-si nota intr-un carnet aspectele generale, forma, pozitia si distanta dintre obiecte sau dintre urmele intalnite pe parcurs.

Masurarea distantelor dintre obiectele si urmele infractiunii se face intotdeauna prin raportare la cel putin doua puncte fixe din planul locului cercetat.

Astfel fixate, fiecare in parte, in pozitia initiala, ca obiecte principale de la locul faptei, sunt redate atat sub aspectul lor general, cat si in raport cu alte urme din imediata lor apropiere.

Urmele descoperite se fixeaza fara a le misca din pozitia in care se afla prin descriere, fotografiere si filmare.

Aceasta activitate va servi la aprecierea de ansamblu a modului cum s-a savarsit infractiunea precum si la alegerea ulterioara a celor mai bune metode de cercetare dinamica.

Toate constatarile facute in cursul fazei statice notate provizoriu, asa dupa cum am aratat, vor fi consemnate si vor servi la procesului verbal de cercetare la fata locului.

Imaginea de ansamblu a locului faptei, mai inainte de a fi suferit vreo modificare, precum si pozitia urmelor si mijloacelor materiale de proba, se obtine cu ajutorul fotografiei si filmului judiciar, respectiv cu fotografia si filmarea de orientare, fotografia schita, fotografia obiectelor principale.

§ 2. Faza dinamica a cercetarii locului faptei

Faza dinamica, care mai este numita si ,,stadiul cercetarii detailate”, presupune examinarea minutioasa si in aceeasi ordine a tuturor obiectelor, mijloacelor materiale de proba aflate in anumite raporturi cu infractiunea savarsita, precum si a urmelor de reproducere ce constituie o consecinta a infractiunii savarsite.

2.1. Examinarea amanuntita a fiecarui obiect purtator de urme sau care a servit la savarsirea infractiunii

In aceasta faza a cercetarilor, luand parte activa toti membrii echipei si toti specialistii care participa, se desfasoara o activitate intensa in raport de felul infractiunii comise, de natura si numarul urmelor formate. Obiectele care se banuiesc a fi purtatoare de urme pot fi ridicate si deplasate din pozitia in care se afla pentru a fi examinate in detaliu. In vederea fotografierii si a descrierii pentru procesul verbal, aceste obiecte pot sa fie atinse, deplasate si asezate in alte locuri care permit o examinare de detaliu corecta si in pozitie optima. Cele care necesita o examinare suplimentara in completarea celei facute de expertul criminalist si se pot transporta, se impacheteaza si se trimit la laboratoarele de criminalistica.

2.2. Examinarea corpului victimei si a persoanei suspecte

Examinarea corpului victimei sau a cadavrului si a persoanei suspecte ofera multiple posibilitati de descoperire a urmelor infractiunii. Aceasta operatiune o executa medicul legist la fata locului care descrie tabloul lezional si obiectele folosite de autori pentru producerea plagilor. Examinarea are in vedere si garderoba cadavrului care se face fie la fata locului, fie intr-un laborator unde posibilitatile tehnice sunt mai bune si permit evidentierea microurmelor.

2.3. Se continua primele investigatii si se pot lua declaratii martorilor si victimei

2.4. Fixarea rezultatelor cercetarii la fata locului

Sectiunea a III-a

Reluarea si repetarea cercetarii la fata locului

Reluarea si repetarea cercetarii la fata locului sunt, in realitate, activitati tactice de completare a unei activitati incepute, dar neterminate, ramanand astfel in perimetrul locului respectiv zone neexplorate, urme nedescoperite. In situatiile cand cercetarea initiala la fata locului, fie, din anumite cauze obiective, a fost intrerupta in procesul desfasurarii ei, fie daca nu si-a atins scopul datorita unor greseli substantiale din partea persoanelor in cauza, fapt ce conduce la nerecunoasterea intregului loc al faptei, la superficialitate in cautarea si examinarea urmelor face necesara efectuarea acestor activitati.

Reluarea cercetarii la fata locului este o continuare a unei cercetari incepute anterior si intrerupte din anumite motive. Ea continua cu faza ori cu zona in care s-a intrerupt. Fiind continuarea unei activitati tactice intrerupte, reluarea cercetarii la fata locului necesita sa aiba loc de indata ce cauzele care au determinat intreruperea si-au incetat existenta.

§ 2. Repetarea cercetarii la fata locului se efectueaza in situatii cu totul rare, cand prima cercetare nu si-a atins pe deplin scopul, fiindca s-a desfasurat defectuos, superficial sau in conditii neprielnice pentru o asemenea activitate. Drept consecinta, fie nu s-a stabilit bine intregul loc al faptei, ramanand zone ale sale neexplorate, fie nu au fost descoperite anumite urme, poate partial distruse de persoane interesate (cum ar fi ,de pilda, urmele de sange partial distruse prin spalare), ramanand astfel nevalorificate.