Metode si mijloace de fixare a cercetarii la fata locului

METODE SI MIJLOACE DE FIXARE A CERCETARII LA FATA LOCULUI

Sectiunea I

Notiuni introductive

Consideratii generale despre fixare a locului faptei

Fixarea locului faptei in ansamblul sau, a urmelor descoperite in limitele lui, cu pozitia si starea in care ele se afla, activitate ce nu trebuie confundata cu conservarea urmelor si a obiectelor purtatoare de urme, care presupune pastrarea si protejarea lor impotriva factorilor distructivi.

In literatura de specialitate si cu aplicare permanenta in practica sunt cunoscute doua modalitati de fixare a urmelor si anume:

fixarea prin descriere;

fixarea cu ajutorul mijloacelor tehnice

Sectiunea a II-a

Procesul verbal de cercetare la fata locului

§. 1. Notiuni generale si importanta procesului verbal de cercetare la fata locului

In sfera mijloacelor de proba un loc deosebit il ocupa procesele verbale care se incheie imediat dupa efectuarea cercetarii la fata locului, prin descrierea locului faptei, a urmelor gasite, a obiectelor examinate si a celor ridicate, a pozitiei si starii celorlalte mijloace materiale de proba, astfel incat acestea sa fie redate cu precizie si pe cat posibil cu dimensiunile respective.

§. 2. Trasaturile procesului verbal de cercetare la fata locului

Pentru a raspunde exigentelor teoriei si practicii criminalistice si pentru ca procesul verbal de cercetare la fata locului sa fie in cadrul strict al legii procesual penale, trebuie ca la incheierea acestuia sa fie respectata o serie de conditii de fond si forma.

Astfel, sub aspectul formei, procesul verbal trebuie sa raspunda atat unor exigente de stil cat si unor alte cerinte dupa cum urmeaza:

sa fie obiectiv;

sa fie complet;

sa se caracterizeze prin precizie si claritate;

sa fie concis;

§. 3. Structura si continutul procesului verbal de cercetare la fata locului

Procesul verbal de cercetare la fata locului, pentru a respecta conditiile de fond impuse de dispozitiile art.131 si 91 CPP, trebuie sa invalui datele referitoare la cercetarea la fata locului si are o structura tripartita, respectiv preambulul sau partea introductiva, partea descriptiva si incheierea sau partea finala.

Sectiunea a III-a

ESEU: Comunicarea de informatii false ESEU: Dreptul - fapt social specific

Schita locului faptei

§. 1. Consideratii generale

Notitele, fotografiile si schitele reflecta locul faptei si actiunile desfasurate in timpul investigatiilor cu ocazia cercetarii la fata locului, reprezentand un element de baza la aflarea adevarului.

Schitele intocmite completeaza fotografiile, putand clarifica anumite probleme din caz. Ele reprezinta probe admise de instanta daca reprezinta cu exactitate zona examinata, distanta dintre obiecte.

Schitele reprezinta surse valoroase de informatii pentru a familiariza instanta cu locul faptei si pentru a ajuta martorii sa se orienteze in timp ce depun marturie.

§. 2. Modalitati de realizare a schitei

Schitele se concentreaza asupra elementelor esentiale ale locului faptei si asupra legaturilor dintre ele.

In literatura de specialitate, exista mai multe clasificari ale schitelor, functie de modalitatea lor de realizare sau daca transpunerea in plan a locului faptei respecta proportiile reale ale obiectelor sau suprafetelor reprezentate.

Unii autori disting doua feluri de schite, dupa modalitatea de realizare: schita bruta si schita slefuita.

Procedee tehnice de intocmire a schitei

Atunci cand este intocmita schita, organul de urmarire penala trebuie sa aiba in vedere respectarea unor reguli tactice privind orientarea schitei, claritatea ei, exactitatea, cotarea si individualizarea schitei, precum si reprezentarea prin semne conventionale.

Felurile schitei efectuate la fata locului

Cu ocazia cercetarii la fata locului, organele judiciare intocmesc mai multe feluri de schite:

- Schita de orientare;

- Schita unei portiuni din locul faptei si a obiectelor principale;

- Schita urmelor;

- Schita de detaliu;

- Schita locului faptei.

Principalul rol al schitei locului faptei este acela de a facilita formarea unei imagini cat mai apropiate de realitate asupra scenei infractiunii, astfel incat constatarile cuprinse in procesul verbal sa fie clar intelese.

Pentru fixarea pozitiei unui obiect in plan, se recurge la mai multe metode stabilite in functie de intinderea si de complexitatea locului faptei, aceste metode fiind:

a.) Metoda triangulatiei;

b.) Metoda proiectiei;

c.) Metoda coordonatelor;

d.) Metoda axelor;

e.) Metoda planului de rabatare;

f.) Metoda proiectiei orizontale;

g.) Metoda proiectiei verticale;

h.) Metoda punctelor de compas;

i.) Proiectia verticala laterala;

Sectiunea a IV-a

Fixarea rezultatelor cercetarii la fata locului cu ajutorul

fotografiei judiciare

§. 1. Consideratii generale

Obiectele nu trebuie mutate sau supuse unei examinari amanuntite pana nu sunt fotografiate din toate unghiurile necesare, iar daca obiectul de interes a suferit modificari majore odata cu trecerea timpului este absolut necesara inregistrarea lui pe pelicula. Fotografiile de la locul faptei si cele ale probelor vin in completarea notitelor si a schitelor reusind adesea sa rezolve multe probleme. Este posibil ca un aparat de fotografiat sa nu poata aprecia corect distantele dintre doua obiecte sau sa nu le surprinda dintr-o perspectiva corespunzatoare, atunci un rol in completarea acestora le revine schitelor si notitelor. Oricum, fotografiile raman probe admise de instanta daca se dovedesc ca descriu exact zona examinata, iar obiectele sunt redate sub aspectul formei, nuantei, culorii si distantelor dintre ele.

Felurile fotografiilor judiciare ca mijloc tehnic de fixare a cercetarii la fata locului

Fotografia judiciara cu caracter operativ, care se executa cu ocazia cercetarii locului faptei de catre tehnicienii criminalisti, se numara printre cele mai importante mijloace de fixare a rezultatelor cercetarii, reprezentand un auxiliar pretios al procesului verbal.

Pentru a se asigura fixarea imaginii la locul faptei este necesar sa se efectueze urmatoarele genuri de fotografii: fotografia de orientare; fotografia schita; fotografia obiectelor principale, a cadavrelor, a urmelor; fotografia de detaliu a micro si macro reliefului urmelor sau obiectelor izolate.

2.1. Fotografia de orientare

Fotografia de orientare reda imaginea locului faptei in intregul sau, impreuna cu imprejurimile. Acest gen de fotografie se executa pentru a reda cat mai complet posibil si cadrul inconjurator al locului faptei.

2. 2. Fotografia schita

Fotografia schita are rolul de a fixa in mod fidel locul savarsirii infractiunii, excluzand imprejurimile. De asemenea, va reda o parte din locul infractiunii unde sunt amplasate instrumentele folosite la comiterea faptei, obiectele despre care se presupune ca au legatura cu activitatea ilicita.

2.3. Fotografia obiectelor principale

Acest gen de fotografie se foloseste pentru fixarea diferitelor obiecte care poarta urme ale infractiunii, au servit sau au fost destinate sa serveasca la comiterea faptei, sunt produsul activitatii ilicite ori au legatura directa cu producerea evenimentului. In randul obiectelor principale mentionam: cadavrul; instrumentele folosite la efractie; arme de foc; mijloace de transport; mijloace materiale de proba existente la fata locului.

2.4. Fotografia in detaliu

Spre deosebire de celelalte genuri de fotografii, care se executa in statica cercetarii la fata locului, fotografia de detaliu se executa in faza dinamica. Acest gen de fotografie se refera la micro si macro relieful urmelor sau obiectelor izolate. Ea trebuie sa redea fidel dimensiunile, particularitatile si urmele pe care le prezinta obiectul, ca rezultat al savarsirii faptei, sa indice detaliile ce intereseaza si care sa fie reproduse cat mai fidel. Se executa dupa procedeul fotografiei la scara, pentru fixarea diferitelor urme, detalii ale mijloacelor materiale de proba.