Falsul din perspectiva dreptului civil si a dreptului penal

Falsul din perspectiva dreptului civil si a dreptului penal

Practic, este de neconceput desfasurarea normala a relatiilor sociale fara nasterea, modificarea  si stingerea unor raporturi juridice. De aceea, normele legale impun intocmirea acestor acte juridice intr-o anumita forma, mergand pana la neadmiterea probei testimoniale. Acest lucru poate fi exemplificat prin dispozitiile legii civile care statuteaza obligativitatea formei scrise in cazul actelor juridice avand ca obiect bunuri cu valoare mare, declaratiile martorilor nefiind admise ca mijloc de proba in proces. Fiind mijloace de proba cerute de dispozitiile legale, aceste acte trebuie sa prevada exact atat drepturile partilor si intinderea acestora, cat si obligatiile ce le revin si sa nu fie alterate in nici un mod.

Alterarea unui inscris ce consfinteste un raport juridic se intalneste atat in cazul inscrisurilor oficiale, cat si in cazul celor sub semnatura privata.

Potrivit opiniilor doctrinare, intre actele oficiale si cele sub semnatura privata exista unele deosebiri, din care :

in cazul actelor oficiale, obiectul juridic generic al ocrotirii-penale sau civile-este format din relatiile sociale a caror existenta implica protejarea increderii publice. Consecintele produse de actul oficial sunt garantate de functionarul public, competent sa-l autentifice.

inscrisurile sub semnatura privata, nefiind intocmite in fata functionarului public, nu sunt garantate decat de simpla semnatura a partilor. Aceasta inseamna ca un astfel de inscris se constituie in propriul sau martor, persoana care il invoca neavand alta garantie decat semnaturile depuse pe el.

inscrisurile sub semnatura privata nu se pot impune cu aceeasi autoritate ca si inscrisurile oficiale. Conventiile nu produc efecte decat numai intre parti.

in materia dreptului civil, constatarea ca printr-un inscris s-a atestat o conventie care in realitate nu a avut loc constituie un neadevar, dar nu in mod obligatoriu si un fals. Nu trebuie confundat falsul cu simularea,deoarece in cazul falsului este atacat inscrisul invocat, pentru a inlatura operatia pe care el o constata si despre care se pretinde ca nu a avut loc, operand prezumtia ca din moment ce exista un inscris inseamna ca operatiunea pe care inscrisul o proba este necesara atacarea inscrisului – ca instrument al acesteia – legea civila nepermitand administrarea altei probe contrarii ori a unei probe peste ceea ce contine un act scris. In cazul unei simulari, atunci cand partile au posibilitatea evidentierii foloaselor ilicite dobandite prin dovedirea faptului ca un anumit act stipuleaza o operatie diferita fata de cea care a avut loc in realitate. In practica sunt suficiente cazuri de intocmiri de acte de vanzare – cumparare, cand in realitate a fost vorba de o donatie. Chiar daca un asemenea act contine un neadevar, el nu constituie un fals.

din punct de vedere al legii penale un inscris oficial poate fi intocmit de un functionar public care confirma sub semnatura, in mod mincinos, o operatiune care nu a avut loc.[2]Este posibil ca un act sa nu aiba decat o aparenta de inscris oficial, in realitate el fiind intocmit in mod fraudulos de catre o persoana care consemnand fapte imaginare ii da forma unui inscris oficial.

chiar in sens restrans, falsul este privit diferit in dreptul penal fata de dreptul civil, urmand proceduri de cercetare diferite. Notiunea de fals, in acceptiunea restransa desemneaza o actiune de contrafacere sau de alterare a unui inscris. In materia dreptului penal, cercetarea presupune atat dovedirea falsului, cat si a vinovatiei persoanei implicate, procedurile avand un caracter represiv.In materia dreptului civil, asa cum am mentionat, se poate vorbi de fals pana la proba contrarie,numai in masura in care inscrisul prezentat in proces este contestat de partea careia i se opune.

spre deosebire de dreptul penal, in materie civila este prevazuta expres procedura verificarii de scripete. In materie civila, instantei de judecata ii revine obligatia de a dispune verificarea unui inscris sub semnatura privata contestat de una sau mai multe parti ori in cazul in care mostenitorii sau urmasii in drepturi ai persoanei despre care se pretinde ca a redactat inscrisul declara ca nu cunosc nici scrisul si nici semnatura acesteia.

finalizarea actiunii de dovedire a falsului are momente diferite in dreptul civil fata de dreptul penal. Daca in dreptul civil actiunea declansata de prezentarea unui inscris se incheie in momentul in care s-a dovedit ca acesta este fals, in dreptul penal nu se finalizeaza decat dupa ce s-a realizat identificarea si s-a dovedit vinovatia autorului falsului. Uneori, la implinirea termenului de prescriptie a faptei penale, precum si atunci cand actiunea penala nu poate fi pusa in miscare sau nu poate fi exercitata, calea falsului ramane singura deschisa.

Indiferent daca falsul este abordat din perspectiva dreptului civil ori a dreptului penal, notiunea de fals in inscrisuri nu trebuie confundata cu notiunea de fals tehnic.

Falsul tehnic are o arie de cuprindere mult mai diversificata, cuprinzand pe langa manoperele frauduloase executate pentru alterarea inscrisului, si actiunile – voluntare ori involuntare – efectuate asupra actelor, fara ca prin aceasta sa se urmareasca producerea unor consecinte juridice.