Probleme pe care trebuie sa le lamureasca ancheta in cazul omorului cu premeditare

Probleme pe care trebuie sa le lamureasca ancheta in cazul omorului cu premeditare

Sectiunea 1 Importanta si rolul investigatiei criminalistice a omorului .

Viata este un fenomen complex.Ca forma superioara de miscare ea are la baza procese biologice si psihice care isi subordoneaza procesele inferioare; dar mai presus de toate ea este un fenomen social, o valoare sociala. ,,Trebuie deci sa tinem seama atat de esenta ei biologica cat si psihica, insa cea mai profunda esenta este cea sociala, care ii da calitatea cea mai inalta, aceea de valoare sociala-adica de relatie sociala care constituie dreptul absolut la viata al persoanei umane.”[1]

Apararea uneia dintre cele mai mari valori, ea insasi creatoare de valoare, are o semnificatie cu totul deosebita. A pune in pericol viata unui om reprezinta un act care primejduieste nu numai existenta individului, ci insusi ansamblul relatiilor sociale, omul reprezentand esenta acestor relatii. A ucide inseamna a suprima pe faptuitorul de istorie, pe beneficiarul bunurilor create impreuna cu semenii sai. Prin apararea acestei valori inestimabile este ocrotita, nu numai fiinta umana, dar si imensa masa a relatiilor sociale.

Omorul cu premeditare este o infractiune care aduce atingere relatiilor sociale privitoare la dreptul la viata al persoanei. Aspectele extrem de variate pe care le poate lua moartea violenta a unor persoane si consecintele sociale grave ale acestora au determinat stabilirea unor metode complexe de cercetare, pentru a corespunde numeroaselor probleme ce trebuie rezolvate.[3]

Prin multiplele mijloace de aparare a vietii omului se afla si mijloacele juridice, iar dintre acestea, un loc bine definit ocupandu-l cele proprii dreptului penal. In domeniul criminalisticii, facandu-se apropierea de o terminologie devenita tot mai frecventa, si anume cea anglo-saxona (crime investigation), se foloseste termenul de investigare, avand acceptiunea de ancheta a unor fapte penale, de cercetare. Aceasta modalitate specifica de aparare a existentei persoanei nu poate fi conceputa decat in cadrul unui sistem organizat de ancheta destinata aflarii adevarului, intre care activitatile tehnico-tactice ocupa o pozitie cu totul deosebita.

Rolul si importanta investigatiei criminalistice in solutionarea infractiunilor de omor cu premeditare – ca si a celorlalte fapte penale – rezulta din aceea ca stiinta criminalisticii pune la indemana organelor judiciare metodele si mijloacele tehnico-stiintifice necesare descoperirii, fixarii, ridicarii si examinarii urmelor omuciderii, a identificarii autorului si eventual a victimei. Prin regulile tactice de efectuare a actelor de urmarire penala, precum si prin metodologia cercetarii mortii violente, este posibila strangerea probelor necesare stabilirii adevarului.[4]

Criminalistica ofera, in esenta, instrumentele stiintifice destinate conturarii elementelor constitutive ale infractiunii, identificarii faptuitorului si aplicarii unei pedepse potrivit vinovatiei sale.

Sectiunea 2.Probleme principale ce trebuie rezolvate cu ocazia cercetarii.

Ceea ce particularizeaza investigarea omorului fata de alte categorii de infractiuni este problematica sa specifica care poate fi concentrata in cateva directii principale, respectiv:

stabilirea cauzei si naturii mortii;

- stabilirea circumstantelor de timp si loc in care a fost savarsita fapta;

-descoperirea mijloacelor sau instrumentelor folosite la suprimarea vietii victimei;

- stabilirea identitatii si calitatii victimei;

- identificarea autorului si a eventualilor participanti la comiterea omorului;

- precizarea scopului sau a mobilului infractiunii;

- conditiile si imprejurarile care au favorizat sau facilitat savarsirea omorului;

- forma de vinovatie.

Aceasta enumerare are un caracter general, problemele ce se cer solutionate intr-un caz concret fiind mult mai numeroase, ele constituind obiectul probatiunii. Indiferent de particularitatile omorului, organul judiciar va trebui sa-si orienteze cercetarile potrivit formulei “celor 7 intrebari”: ce fapta s-a comis si care este natura ei ?; unde s-a comis fapta ?; cand a fost savarsita ?; cine este autorul ?; cum si in ce mod a savarsit-o ?; cu ajutorul cui?; in ce scop ?[5] La aceste intrebari se mai adauga una foarte importanta: cine este victima ?

Numai pe baza raspunsurilor la aceste intrebari este posibil sa se alcatuiasca un probatoriu de natura sa reflecte realitatea si, astfel, sa permita stabilirea adevarului.

§1.Natura mortii. Infractiunea de omor cu premeditare poate prezenta numeroase modalitati faptice determinate de imprejurarile concrete in care a fost savarsita. Indiferent de modalitatile de comitere, cercetarea trebuie sa lamureasca daca in cauza este vorba de un omor, de o moarte neviolenta (patologica sau fiziologica), sinucidere sau accident, iar daca se confirma existenta mortii violente, organele de urmarire penala trebuie sa lamureasca daca rezultatul produs este sau nu urmarea directa a actiunii de ucidere.

In stabilirea naturii mortii, implicit a cauzelor si a mecanismului de producere, primul rol revine medicinii legale. Totusi, organele de urmarire penala trebuie sa cunoasca, avand in vedere situatiile concrete in care actioneaza, un minim de date menite a face diferentierea dintre o moarte violenta si una neviolenta, intre leziunile produse prin actiunea diferitelor mijloace, influentele factorilor de mediu asupra aspectului initial al traumatismelor[6]. Aceste probleme vor fi lamurite pe baza argumentelor stiintifice prin constatarea sau expertiza medico-legala. Dar pana la obtinerea concluziilor specialistilor, organul de urmarire penala va trebui sa interpreteze o serie de urme, sa-si explice mecanismul de formare a acestora, sa elaboreze anumite versiuni si, in raport cu acestea, sa desfasoare activitati concrete de identificare si prindere a faptuitorului. Astfel, in cazul mortii produse ca urmare a leziunilor unor obiecte contondente – plane (scandura, caramida, muchia toporului), in unghi obtuz (drug de fier in patru muchii, ciocan), cu suprafata sferica (bila, piatra) sau cu o suprafata cilindrica (teava, baston) – forma obiectului se reflecta complet sau partial in leziune, depinzand de regularitatea ei si de unghiul de inclinare, la care se adauga greutatea obiectului si energia cinetica, precum si regiunea corpului unde actioneaza lucrul mecanic. Ranile contuze au marginile neregulate, zdrentuite, intrerupte adesea de punti de piele intacta, motiv pentru care nu trebuie confundate cu ranile taiate ce au marginile absolut netede, transante. Ranile de acest gen nu sunt profunde, iar hemoragia este redusa.

In cazul leziunilor mortale determinate de actiunea unor obiecte ascutite-despicatoare, taietoare, intepatoare-taietoare, in general, ranile taiate au lungimea mai mare decat adancimea. Sinucigasul se injunghie stand in picioare sau sezand si atunci sangele se scurge in siroaie paralel cu partile anterioare ale corpului si picioare, producand mici balti de sange prin scurgere. La infractiunea de omor, miscarea victimei, actiunile de aparare, vor face ca petele de sange sa fie numeroase, de forme si marimi diferite si imprastiate in campul infractiunii. Caracteristica ranilor produse prin obiecte intepator-taietoare este existenta unui orificiu de patrundere si a unui canal. In general orificiul reflecta latimea minima a instrumentului si uneori, chiar unele particularitati ale acestuia.

La infractiunile de omor savarsite prin arme de foc, leziunile corporale si modificarile tesuturilor determinate prin impuscare se datoreaza factorilor primari, influentati de actiunea directa a proiectilului, si factorilor suplimentari, concretizati in rupturi provocate de gaze, arsurile, afumarile, tatuajul, inelele de frecare si de metalizare si imprimarea gurii tevii[8]. Glontul actioneaza asupra corpului formand un orificiu de intrare si un canal, sau la capetele canalului formeaza un orificiu de intrare si unul de iesire.Caracteristica principala a orificiului de intrare consta in lipsa de substanta, pe cand la iesire, glontul actioneaza prin compresiunea si infundarea tesuturilor, desfacandu-le fara a le distruge .

Daca moartea a survenit ca urmare a unei asfixii mecanice, ea se caracterizeaza prin modificarile externe asupra cadavrului,respectiv invinetirea unghiilor si prezenta lividitatilor cadaverice intense si intinse .

Santul de spanzurare, caracteristic mortii prin spanzurare, se prezinta sub forma unei zone denivelate, pergamentoase si pastreaza forma, dimensiunile si structura latului.

In cazul mortii prin sufocare, la nivelul orificiilor se vor observa leziuni traumatice; astfel, in cazul sufocarii cu mana, la nivelul nasului si al gurii apar echimoze si excoriatii. Aceste leziuni lipsesc in situatia in care sufocarea s-a realizat cu obiecte moi. Cercetarea mucoaselor buzelor vor evidentia insa echimoze produse prin compresiunea buzelor pe arcadele dentare. Acest lucru, coroborat cu descoperirea in fosele nazale sau in gura de fibre textile ori fulgi, demonstreaza savarsirea infractiunii de omor[11]

§2.Cauza nemijlocita a mortii. Pentru dovedirea existentei infractiunii de omor cu premeditare organele de urmarire penala trebuie sa lamureasca daca intre activitatea desfasurata de faptuitor, mijloacele folosite de acesta si rezultatul produs exista sau nu o legatura de cauzalitate. Cu alte cuvinte, daca actiunile ori inactiunile celui in cauza si modalitatile concrete in care a actionat constituie cauza mortii, in cazul infractiunii consumate, sau erau susceptibile de a produce acest rezultat, in cazul tentativei.

Eseu: Obligatiuni - elementele obligatiei - clasificarea obligatiilor Referat: Libertatea constiintei - drept fundamental

Fiind vorba de o legatura de cauzalitate, aceasta nu este conditionata de suficienta actiunii de ucidere, de a produce prin ea insasi moartea victimei. Nu prezinta relevanta, sub aspectul raportului de cauzalitate, daca actiunii de ucidere i s-au adaugat si alte cauze preexistente, concomitente sau survenite, cum ar fi: boala victimei, ori complicatii survenite ca urmare a renuntarii tratamentului medical prescris sau neglijentei in aplicarea acestuia[12].

In practica judiciara se retine faptul ca este autor al infractiunii de omor cel care a actionat cu intentia de a ucide asupra unei persoane cunoscand ca sufera de o boala de cord, chiar daca fapta nu era de natura sa produca moartea. Nu are nici o semnificatie, pentru existenta legaturii cauzale, daca moartea a survenit ca o consecinta directa ori indirecta a loviturii aplicate, daca lovitura avea aptitudinea de a provoca moartea, atat ca o consecinta directa cat si indirecta. Legatura de cauzalitate ar fi putut fi intrerupta numai daca ar fi intervenit un alt lant cauzal, fara nici o legatura cu actiunea faptuitorului.

Chiar daca victima suferea de o boala incurabila exista legatura cauzala pentru ca moartea ar fi survenit pe calea unei evolutii naturale, la o data imprevizibila, iar nu violent, datorita activitatii de lovire care, grabind rezultatul, a constituit insasi cauza lui.

Factorii concomitenti si convergenti (atitudinea victimei, a unei terte persoane, interventia unei forte straine)nu se anuleaza si nu se compenseaza, ci concura la producerea rezultatului. Rezulta ca declansarea factorilor externi nu inlatura legatura cauzala.

§3.Locul si timpul savarsirii infractiunii. Identificarea locului in care a fost savarsit omorul este o problema importanta pentru solutionarea cazului, acesta fiind de regula, cel mai bogat in urme si date cu privire la imprejurarile in care s-a comis fapta. Astfel, locul faptei ofera cele mai multe posibilitati pentru descoperirea, relevarea, fixarea, ridicarea urmelor si mijloacelor materiale de proba, interpretarea acestora si valorificarea stiintifica a lor prin intermediul constatarilor tehnico-stiintific sau expertizelor criminalistice ori de alta natura.  

Nu de putine ori, pentru a induce in eroare organele de urmarire penala, faptuitorii transporta cadavrul victimei din locul unde a fost savarsita infractiunea, fie pentru a ingreuna descoperirea acestuia, fie pentru a disimula omorul intr-o alta fapta: sinucidere, accident etc.

Trebuie subliniat faptul ca in procesul probatiunii judiciare, organele de urmarire penala urmeaza traseul victima-faptuitor si nu invers, avand in vedere principiul aflarii adevarului si al prezumtiei de nevinovatie.

Ambianta locului faptei, urmele si modul lor de amplasare in campul infractiunii sunt de natura sa prefigureze actiunile desfasurate de faptuitor inainte, in timpul si dupa comiterea agresiunii, reactia victimei, modul de operare folosit, mobilul si scopul faptei, in raport cu care pot fi elaborate cele mai plauzibile versiuni si desfasurate cele mai eficiente masuri de verificare a lor.

Cu ocazia cercetarii locului faptei, trebuie stabilit daca locul unde a fost descoperit cadavrul coincide sau nu cu cel in care faptuitorul a desfasurat activitatea ilicita. La lamurirea acestui aspect contribuie, deopotriva, natura leziunilor existente pe corpul victimei, modul lor de amplasare, forma acestora, lipsa unor urme ce trebuia sa existe in contextul dat, existenta unor urme ce nu se justifica.

Momentul suprimarii vietii victimei constituie o problema cu semnificatii multiple. Astfel, rezultatele cercetarilor trebuie sa conduca, pe de o parte, la stabilirea datei exacte la care a survenit moartea, iar pe de alta parte, la incadrarea in timp a activitatii infractionale desfasurate de faptuitor. O serie de date pot conduce la delimitarea unei perioade de timp in care autorul a efectuat diverse acte de pregatire, aspect de natura sa permita incadrarea faptei in categoria omorului cu premeditare.

Stabilirea exacta a datei serveste nu numai la clarificarea modului in care autorul si-a petrecut timpul inaintea comiterii infractiunii, ci si la precizarea intervalului in care acesta s-a aflat in campul infractional, ori a activitatilor desfasurate dupa finalizarea actului, aceasta si in scopul contracararii unor false alibiuri.

Cunoscand timpul comiterii omorului, se poate stabili traseul parcurs de victima pana la locul agresiunii, activitatile desfasurate de aceasta anterior declansarii atacului, persoanele care au vazut-o ultima data, eventualele incidente ori altercatii avute si cu cine, bunurile si valorile avute asupra sa, starea in care se afla in momentul producerii infractiunii.

Odata clarificate locul si timpul savarsirii faptei, acestea constituie un indiciu valoros pentru formarea corecta a ,,cercului de banuiti” .In raport cu locul si natura faptei, atentia organelor de urmarire penala va trebui indreptata spre persoanele care ar fi avut interes sa suprime viata victimei-obtinerea unor avantaje materiale, inlaturare de la succesiune, razbunarea, inlaturarea unui martor- precum si spre persoanele din anturajul acesteia. Nu trebuie sa omitem viciile victimei, locurile pe care le frecventa si nici persoanele suspecte cu care intra in contact.

Stabilirea locului si timpului savarsirii infractiunii constituie punctul de plecare in identificarea martorilor si a persoanelor suspecte. Astfel, organele de urmarire penala au posibilitatea sa verifice daca acestia sau aflat sau nu in locul si la data la care sustin ca au perceput cele relatate.

Locul si timpul savarsirii omorului are implicatii si asupra incadrarii juridice a faptei comise. Astfel, exista premeditare cand hotararea de a ucide luata din timp a fot concretizata in acte de pregatire. Elementele premeditarii se caracterizeaza prin aspectul psihologic, cronologic si cel de pregatirea a infractiunii: se cere sa fi existat hotararea de a ucide mai inainte de data survenirii mortii, faptuitorul sa fi fost si in situatia de a medita asupra hotararii infractionale, sa fi avut timp sa aprecieze rational activitatea viitoare cu toate consecintele ei .

§4.Metode si mijloace folosite pentru savarsirea si acoperirea infractiunii

Tinand cont ca infractiunea de omor cu premeditare e o fapta comisiva si materiala, si deci conditionata de producerea unui rezultat, fiind susceptibila de o desfasurare in timp, organele de urmarire penala trebuie sa lamureasca atat metodele si mijloacele ce au dus la consumarea faptei, cat si actele preparatorii.

Astfel, pe parcursul cercetarii trebuie sa se stabileasca daca victima a fost urmarita, atrasa in cursa, atacata prin surprindere, toate de natura sa demonstreze premeditarea.

Stabilirea modului de operare folosit pentru savarsirea infractiunii se poate realiza cu ajutorul datelor obtinute in cursul investigarii criminalistice si a valorificarii stiintifice a urmelor si mijloacelor materiale de proba descoperite, cu privire la intreaga activitate desfasurata de infractor[14].

In functie de metodele si mijloacele utilizate pentru suprimarea vietii noului- nascut pot conduce la retinerea infractiunii de omor cu premeditare si nu a infractiunii de pruncucidere. In lipsa cerintelor esentiale ale laturii subiective a faptei de ucidere a noului-nascut, uciderea noului-nascut sa aiba loc imediat dupa nastere iar actiunea sa fie determinata de starea de tulburare pricinuita de nastere, fapta poate fi considerata omor. Trebuie avut in vedere atat imprejurarile in care a avut loc nasterea, cat si actiunile concrete desfasurate de faptuitor anterior procesului nasterii: cand intentia inculpatei de a-si ucide copilul nu s-a nascut ca urmare si sub impulsul unei stari de tulburare psihica consecutiva nasterii, ci a fost determinata de factori si motive exterioare procesului fiziologic al nasterii, fapta constituie omor cu premeditare.

Astfel, pentru existenta premeditarii se cere ca luarea rezolutiei infractionale sa preceada cu oarecare timp activitatea infractionala, iar hotararea luata dinainte sa se materializeze in unele activitati pregatitoare.

Lamurind problema metodelor si mijloacelor folosite pentru savarsirea infractiunii, organele de urmarire penala trebuie sa depuna toate diligentele pentru identificarea instrumentelor folosite pentru atingerea scopului propus (arma de foc, topor, cutit, substanta toxica), sa stabileasca daca in executarea rezolutiunii infractionale s-au folosit mijloace ce pun in pericol viata mai multor persoane ori daca autorul faptei a recurs la cruzimi pentru suprimarea vietii victimei.

Pe parcursul cercetarii, trebuie sa se stabileasca activitatile concrete desfasurate de faptuitor pentru a se sustrage de la urmarirea penala, arestarea sau de la executarea pedepsei, actiunile intreprinse pentru derutarea cercetarilor (distrugerea sau dezmembrarea cadavrului, ingroparea acestuia, disimularea omorului intr-o alta forma de moarte violenta sau neviolenta).

Cunoscand modul de operare, organele de urmarire penala au posibilitatea ca, pe baza datelor percepute nemijlocit in campul infractional, a analizarii si interpretarii urmelor descoperite la fata locului sa elaboreze versiunile cele mai plauzibile cu privirea la mobilul si scopul faptei.

§5.Identitatea si calitatea victimei. Identificarea victimei are o importanta particulara pentru ancheta, intrucat, odata stabilita identitatea, este posibila determinarea cercului de suspecti, a incadrarii faptei in functie de calitatea subiectului pasiv al infractiunii[15].Identitatea victimei constituie un punct de reper in prefigurarea mobilului si scopului infractiunii, fixarea corecta a cercului de banuiti, desfasurarea operativa a activitatilor necesare pentru urmarirea si prinderea faptuitorului.

In ipoteza disparitiei unei persoane, cand exista indicii ca aceasta ar fi putut fi victima unui omor, una dintre problemele importante ramane descoperirea cadavrului. In cazul descoperirii acestuia, organului judiciar ii revine sarcina sa probeze cat mai temeinic vinovatia autorului faptei, sa cerceteze cu maxima atentie cazul, pentru a evita savarsirea unei erori judiciare.

Stabilind identitatea victimei, organele de urmarire penala trebuie sa lamureasca starea in care se gasea aceasta anterior agresiunii, pentru a se putea concluziona daca se afla sau nu in stare de neputinta de a se apara si, pe cale de consecinta, daca faptuitorul a profitat de acea stare. Se gasesc in situatia de a nu se putea apara persoanele grav bolnave, cele infirme sau varstnice, persoanele aflate in stare de inconstienta, precum si cele care au o forta vadit disproportionata fata de a faptuitorului.

Calitatea victimei este necesara si pentru incadrarea corecta a infractiunii.Astfel, ne intereseaza daca victima se afla in indeplinirea indatoririlor de serviciu sau publice si daca omorul s-a savarsit in legatura cu aceste calitati. Retinerea formei calificate este conditionata si de faptul daca omorul a fost sau nu determinat de nemultumirea-justa sau injusta-a faptuitorului fata de modul in care victima si-a indeplinit fata de el indatoririle de serviciu sau publice.Absenta acestei legaturi conduce la incadrarea faptei ca omor simplu .

La omorul calificat savarsit asupra sotului sau a unei rude apropiate, odata cu identificarea victimei, organul de urmarire penala trebuie sa stabileasca daca aceasta avea calitatea ceruta de lege.De retinut ca prezumtia de paternitate, contestarea paternitatii sunt dovezi care nu pot admise decat in limitele si la termenele prevazute de Codul familiei,calitatea de sot sau ruda fiind o chestiune prejudiciala care se rezolva numai in acest cadru .Nu prezinta importanta daca rudenia provine din casatorie sau din afara acesteia, calitatea de ruda fiind determinata de fenomenul natural al nasterii si nu de existenta casatoriei, dupa cum nu prezinta relevanta daca persoanele au devenit rude apropiate prin infiere cu efecte depline sau cu efecte restranse.

§6.Faptuitorii si contributia la savarsirea infractiunii. Identificarea autorului, a eventualilor participanti la savarsirea infractiunii, e una din problemele centrale ale cercetarii, de ea depinzand atat desfasurarea normala a procesului penal, cat si incadrarea corecta a faptei.

Subiect nemijlocit al infractiunii de omor cu premeditare, autor al faptei, indiferent de modalitatile concrete de savarsire ori de elemente de circumstantiere ce duc la agravarea faptei, poate fi orice persoana, responsabila penal, care savarseste o actiune sau inactiune ce are drept urmare imediata suprimarea vietii unei persoane.

La savarsirea faptei pot contribui si alti subiecti activi, in calitate de coautori, instigatori, complici, cercetarii revenindu-i sarcina de a stabili, in concret, calitatea si gradul de participare al fiecaruia.

Astfel, prin coautori se intelege doi sau mai multi participanti care au contribuit la savarsirea infractiunii.Contributia coautorilor poate fi simultana sau succesiva, esential fiind ca actele de executare savarsite de ei sa se inlantuie in complexul activitatii prin care se realizeaza fapta prevazuta de legea penala.In ceea ce priveste infractiunea de omor, rezulta ca sunt considerate astfel de acte toate activitatile susceptibile de a produce moartea unei persoane.Coautorul poate chiar sa nu loveasca victima n mod nemijlocit, fiind suficient sa creeze conditii favorabile ca alti coautori sa ii aplice lovitura mortala.

Se poate retine omor cu premeditare atunci cand unul dintre infractori conduce autoturismul cu viteza si la cererile insistente ale victimei refuza sa opreasca, iar celalalt infractor aplica cu un cutit lovituri mortale victimei, aceste actiuni fiind prevazute si organizate dinainte, in scopul de a suprima viata victimei.

Complicitatea consta intr-o activitate de ajutorare, de inlesnire, legata in mod mijlocit si indirect de activitatea care constituie latura obiectiva a infractiunii. Complicitatea poate fi materiala sau morala. Constituie complicitate materiala procurarea ori prepararea mijloacelor care au servit la suprimarea vietii victimei, punerea la dispozitie a banilor necesari pentru procurarea acestora, crearea conditiilor favorabile pentru autor, ori inlaturarea obstacolelor materiale. Complicitatea morala consta in intarirea sau intretinerea hotararii autorului de a savarsi omorul prin sfatul sau indemnul, procurarea de informatii utile, incurajarea ori promisiune de a-l favoriza pe infractor.

Nu constituie complicitate actele care sunt inutile ori improprii pentru realizarea uciderii, precum si actele care nu au fost utilizate de catre autor si care nu au reprezentant o contributie efectiva la comiterea infractiunii de omor[18].

Instigarea consta in fapta unei persoane ce a determinat, cu intentie, o alta persoana sa comita o fapta de natura penala. In cazul omorului, activitatea instigatorului trebuie sa se manifeste sub forma unei ascendente morale sau materiale care sa faca din autor un simplu instrument[19].Practica judiciara s-a pronuntat in sensul ca pentru a exista instigare sun raport obiectiv, aceasta trebuie sa constea in fapte concrete bine precizate, care sa demonstreze caracterul determinant al acesteia, si nu numai existenta unor simple indemnuri.

Numarul participantilor care au conlucrat la savarsirea omorului intereseaza in ceea ce priveste corecta incadrare juridica, dar si in ce priveste stabilirea infractiunilor concurente si posibilitatea extinderii cercetarilor.

§7.Mobilul si scopul savarsirii infractiunii. Stabilirea mobilului omorului este o problema cheie, ea prezentand importanta atat in stabilirea faptelor si imprejurarilor cauzei, a identificarii autorului, cat si in incadrarea juridica a faptei, la individualizarea pedepsei. De exemplu, omorul comis din ura sau gelozie serveste adeseori la alcatuirea rapida a cercului de banuiti. Omorul poate avea ca mobil teama, dorinta de razbunare, ura, gelozia, dorinta de imbogatire etc. in situatia in care omorul a fost comis pentru a savarsi sau a ascunde savarsirea unei talharii sau piraterii[20],trebuie urmarit scopul faptuitorului, neavind nici o relevanta juridica imprejurarea ca talharia sau pirateria si-au atins scopul sau nu.

§8.Forma de vinovatie. Intentia calificata

Intr-o conceptie mai veche, adoptata si de Codul nostru penal de la 1864 care vorbea de „precugetare” ,premeditarea avea caracter pur subiectiv si consta in luarea hotararii pur infractionale in cursul unui proces psihic de reflexiune, de deliberare chibzuita anterioara savarsirii infractiunii.

Aceasta conceptie a fost parasita, aspectul subiectiv fiind imbinat cu cel obiectiv si premeditarea conceputa ca o activitate de pregatire materiala a infractiunii, ca manifestare hotararii mai de dinainte luate de a o savarsi. Daca in prima conceptie omorul este o infractiune dinainte proiectata, iar actele de pregatire numai imprejurari care pot dovedi existenta unei hotarari luate anterior, in cea de-a doua conceptie este un omor pregatit mai inainte, iar actele de pregatire sunt elementul constitutiv al premeditarii .

Deci premeditarea exista atunci cand hotararea de a ucide luata din timp a fost concretizata in acte de pregatire .

Elementele premeditarii, asa cum le caracterizeaza literatura juridica,dar mai ales cum se desprind din practica judiciara[22], ar fi :aspectul ideologic, cel cronologic si cel de pregatire a infractiunii .

Trebuie, in primul rand, sa fi existat hotararea de a ucide luata mai inainte, iar faptuitorul sa fi fost si in masura de a medita asupra ei si a o mentine, sa fi avut timp si sa fi fost in masura sa aprecieze rational activitatea viitoare cu toate consecintele ei.Astfel, premeditare nu poate exista in cazul in care de la luarea hotararii si pana la executarea ei, infractorul s-a gasit intr-o activitate continua, dominata de hotararea luata, astfel incat fapta savarsita apare ca o concluzie imediata, concomitenta cu hotararea luata, intr-o continuitate atat materiala cat si psihica cu aceasta .In speta, inculpatul, cand a vazut victima trecand pe langa casa lui, a pornit la executarea hotararii de a ucide, pe care a indeplinit-o in urma unei succesiuni de imprejurari legate de momentul vederii acesteia.

Pentru a exista premeditare, hotararea de a omori victima nu se poate plasa in momentul cand inculpatul a plecat in urmarirea victimei, ci trebuie dovedit ca a existat anterior.

Daca se constata insa ca inculpatul, aflandu-se intr-o stare psihica calma, a cugetat cu privire la savarsirea omorului, asupra timpului, locului si mijloacelor de realizare a faptei si s-a hotarat sa o comita, exista premeditare.Astfel, dusmania inculpatului fata de victima, procurarea din timp a cutitului, precum si pandirea acesteia inainte de a dezlantui atacul invedereaza cu prisosinta atat existenta criteriului psihologic al premeditarii(chibzuirea in timpul formarii rezolutiei infractionale), cat si a criteriului cronologic intrucat de la luarea hotararii si pana la infaptuirea ei a trecut un timp suficient de indelungat, inauntrul caruia a cugetat indeajuns asupra planului sau criminal .Este vorba de o hotarare anterioara -„pre”- si de o chibzuire activa-„meditare”- asupra aspectului tactic, de o comportare nesovaielnica, ceea ce explica gradul mai mare de pericol social.

Traducerea obiectiva a hotararii, mai dinainte luata, in acte de pregatire in vederea savarsirii faptei constituie cea de-a treia conditie, esentiala pentru constituirea infractiunii de omor cu premeditare. De exemplu, luarea de informatii, procurarea mijloacelor, cautarea de complici, pandirea victimei, atragerea ei in cursa, inlaturarea de obstacole, precautiuni pentru ca fapta sa nu fie descoperita.Aceste acte pregatitoare trebuie sa fie in stransa legatura cu savarsirea efectiva a omorului, pentru ca prin ele insele nu au relevanta penala.

In cazul erorii asupra persoanei -error in personam-intetia este directa intrucat autorul prevede si urmareste rezultatul raspunderii penale daca victima efectiv ucisa este aceeasi cu cea vizata.

Trebuie subliniat si faptul ca stabilirea intentiei cu care a actionat faptuitorul constituie unicul criteriu de diferentiere a infractiunii de omor de infractiunea de ucidere din culpa sau de cea de vatamare sau lovituri cauzatoare de moarte.