Expertiza grafica in sfera juridicului

Expertiza grafica in sfera juridicului

Epoca prezenta se caracterizeaza in privinta probatiunii printr-o etalare stiintifica a probelor, aspect in stransa legatura cu dezvolatrea fara precedent a stiintei, inclusiva cercetarii si aplicatiilor criminalitatii.

In acest context pare firesc ca legimitorul roman a consacrat expertiza prin mijloacele de proba admise in procesul penal.

Aflarea adevarului in anumite cauze penale necesita cunoasterea si rezolvarea unor probleme de stricta specialitate pe care organul judiciar nu le stapaneste. In asemenea cazuri se recurge la cunostintele unui expert dispunandu-se din oficiu sau la cerere efectuarea expertizei. In practica judiciara expertizele pot interveni in domenii foarte variate. Astfel se pot efectua expertize criminalistice (grafice, dactilocopice, balistice).

Rolul expertizei creste in conditiile dezvoltarii necontenite a progresului stiintei. Fara ca solutiile si concluziile expertului sa fie hotaratoare , ele atarna foarte greu si adesea sunt determinate in solutioanarea cauzei[1].

In cauzele penale, se folosesc numeroase inscrisuri pentru a face diverse dovezi. Totusi, in procesul penal inscrisurile ca mijloc de dovada au o importanta si o frecventa mai redusa ca in procesul civil. In procesul civil au precadere inscrisurile in timp ce in procesul penal au precadere probele orale.

inscrisurile constitue mijloace de proba in masura in care cuprind in continut fapte sau mijloace de natura sa contribuie la aflarea adevarului.

Notiunea de inscris poate avea doua sensuri. In sens larg prin inscris se intelege orice act scris, cuprinzandu-se si formele scrise in care se consemneaza celelalte mijloace de proba. In sens restarans , prin inscris ca mijloc de proba se inteleg numai actele, care prin continutul lor contribuie la aflarea adevarului fara sa reprezinte forma scrisa de manifestare a celelalte mijloace de proba.

Potirvit art.116 Cod procedura penala, in cazurile in care pentru lamurirea unor fapte sau imprejurari ale cauzei, in vederea aflarii adevarului, sunt necesare cunostintele unui expert, organul de urmarire penala ori instanta de judecata pot dispune la cerere sau din oficiu efectuarea unei expertize.

Aceasta definitie priveste expertizele judiciare care, in functie de natura problemelor pe care sunt chemate se le rezolve, pot fi impartite in : criminalistice, medico-legale, psihiatrice, contabile si tehnice.

Cercetearea inscrisurilor de incadreaza in domeniul expertizei criminalistice.

Definitoriu pentru expertiza criminalistica este faptul ca ea reprezinta o cercetare stiintifica a probelor materiale destinata identificarii persoanelor, obiectelor, substantelor si fenomenelor aflate in legatura cauzala cu fapta, stabilirii anumitor proprietati ale acestora precum si ale unor eventuale modificari de forma, continut sau structura.

Dupa cum prevede art. 116 C.p.p, dispunerea expertizei criminalistice poate fi facuta atat de organele de urmarire penala, cat si de cele de judecata.

Acest demers este facultativ, cu exceptia cazurilor in care legea prevede expres obligativitatea efectuarii unei expertize judiciare. Pentru efectuarea unei expertize criminalistice, instanta sau organul de urmarire penala, printr-o incheiere, iar in al doilea caz, printr-o rezolutie sau ordonanta vor desemna un expert.

De obicei, dat fiind faptul ca expertiza se efectueaza de catre un laborator sau un institut de specialitate, investirea expertului nu se face direct, ci acesta este numit de organul caruia ii apartine.

Legea prevede ca daca in specialitatea respectiva exista experti oficiali, nu pot fi numiti experti alte prsoane decat daca situatia ar necesita un astfel lucru.

In actul de dispunere al expertizei , organul solicitant va insera si obiectivul acesteia sub forma unei intrebari la care expertul urmeaza sa raspunda. Instantei sau organului de urmarire penala ii incumba obligatia de a remite expertului materialul necesar efectuarii expertizei. Acestea trebuie sa poarte viza organului respectiv.

In situatii exceptioanale, cand din motive intemeiate actul in litigiu sau piesele de comparatie - in cazul expertizelor grafice - nu pot fi trimise spre expertizare (de exemplu sunt supuse regimului arhivelor) organul respectiv poate dispune ca examinarea acestora sa fie facuta prin delegarea unui expert.

La randul sau , expertul poate cere lamuririle pe care le considera necesare organului solicitant. Chiar si partile pot da lamuriri expertului, dar numai cu incuviintarea organului care a cerut efectuarea expertizei[2].

Asigurarea oportunitatii expertizei constituie o prima cerinta ce trebuie avuta in vedere de catre organele judiciare. In functie de probele , datele sau materialele existente in cauza , este necesar sa se aprecieze daca, si in ce masura o expertiza este utila, astfel incat nici sa nu se intarzie efectuarea unei expertize indispensabile solutioanarii cazului, dar nici sa nu sa dispuna efectuarea de expertize fara importanta, ceea ce ar duce la intarzierea nejustificata a procesului judiciar[3].

Oportunitatea expertizei se raporteaza si la momentul dispunerii acesteia, intrucat consecinte negative pot avea atat intarziere cat si ordonarea ei prematura. In prima ipoteza, obiectele sau materialele trimise expertului pot suferi modificari, degradari, etc, iar in a doua ipoteza , datele sau urmele sunt insuficiente pentru realizarea cercetarii.

In situatia in care materialul remis expertului nu este suficient, organul de urmarire penala sau instanta pot folosi reglementarile cuprinse in art 127 Cod procedura penala. Conform acestora, in cazul falsurilor in inscrisuri organul judiciar poate ordona sa fie prezentate scripte de comparatie.

Cererea se poate adresa particularului - cu conditia ca acesta sa nu fie sot sau ruda apropiata cu invinuitul sau inculpatul - ori actele se afla in depozitele autoritatilor in drept. De asemenea, organele solicitante pot dispune ca invinuitul sau inculpatul sa prezinte probe scrise.

O data incheiata aceasta etapa, expertul va proceda la efectuarea lucrarii in baza metodologiei cerute de genul expertizei criminalistice solcitate. Investigatiile sale si rezulatatul lor final vor fi cuprinse intr-un raport de expertiza, ce se intocmeste in scris si se remite organului solicitant.

Raportul de expertiza se redacteaza in termeni clari si precisi, evitandu-se formulari incomplete, echivoce sau tehniciste, astfel incat ele sa reflecte temeinicia stiintifica a cercetarii.

Trebuie precizat ca independent de numarul expertilor se va redacta un singur raport.

Potrivit art. 123 Cod procedura penala , raportul de expertiza urmeaza sa cuprinda trei parti: prima parte, cea introductiva , indica organul care a dispus expertiza, numele expertului, data dispunerii expertizei si a intocmirii raportului, obiectul expertizei, materialul pe baza caruia s-a efectuat aceasta si explicatiile partilor (daca acestea au participat la efectuarea expertizei) ; a doua parte, expunerea cuprinde desprinderea operatiunilor si analizelor efectuate, diferite explicatii s.a; in fine,a treia parte va cuprinde concluziile la care a ajuns expertul,ce reprezinta raspunsul la intrebarile care i-au fost puse.

In situatiile in care se apreciaza ca expertiza nu este completa, instanta sau organul de urmarire penala au posibilitatea legala de a cere completarea raportului de expertiza, iar in cazul in care se manifesta indoieli cu privire la exactitatea concluziei organale solicitante pot cere efectuare unei alte expertize (a se vedea in acest sens prevederile art 177 Cod procedura penala).

In ceea ce priveste valoarea probatorie a expertizei criminalistice, trebuie retinut ca desi acesta este un mijloc de proba girat de stiinta , totusi nu are o foita probanta deosebita fata de celelalte mijloace de proba.

Expertiza este considerata ca mijloc de proba si de legea civila. In acest sens art. 201 Cod procedura penala prevede: “cand pentru lamurirea unor imprejurari de fapt instanta socoteste de cuviinta sa cunoasca parerea unor specialisti, va numi unul sau trei experti , statornicind punctele asupra carora ei urmeaza sa se pronunte”.

Efectuarea expertizei este facultativa. Ea poate fi dispusa din oficiu sau la cererea unei dintre parti. Ordonarea expertizei se face printr-o incheiere ce va trebui sa cuprinda, pe langa desemnarea expertului, obiectul expertizei.

Efectuarea expertizei si intocmirea raportului nu comporta distinctii in raport cu modul in care se desfasoara lucrurile in domeniul penal.

Legea procesual civila prevede si posibilitatea efectuarii unui supliment de expertiza (art 212 alin 1 Cod procedura civila) sau a unei noi expertize (art 212 alin 2 Cod procedura civila).

In ceea ce priveste forta probanta a expertizei, legea lasa ca aprecierea acesteia sa fie facuta de instanta.

In cazul in care instanta se afla in fata a doua expertize contradictorii, ea va trebui sa respinga motivat pe una dintra acestea, sa le elimine pe amandoua sau sa apeleze la alt mijloc de proba.