Consideratii privind sistematizarea caracteristicilor individualizatoare ale scrisului

Consideratii privind sistematizarea caracteristicilor individualizatoare ale scrisului

Organizarea datelor oferite de institutie nu constituie un lucre deloc simplu. Uneori, un asfel de demers sfideaza abstractiunea. De aceea, aceasta trebuie ajutata. Ajutorul va veni sub forma tablourilor de caracteristici individualizatoare prin care de-a lungul timpului, incepand cu grafologii, specialistii in materie au incercat sa surprinda orice scris pecetluit sa reflecte doar una si o singura persoana pe cat dureaza viata acesteia. Se contureaza, astfel mijloacele prin care expertul, depasind primele faze de examinare a -crisului in litigiu, procedeaza la definirea grafica a acestuia.

Este vorba de nenumaratele observatii directe si comparatii avand ca

repere o serie de caracteristici acceptate de criminalistica timpului. Cat timp dureaza un astfel de proces este o chestiune ce ramane la aprecierea expertului.

Oricum, ideal ar fi ca aceasta sa nu se rezume la primele faze ale cercetarii si pd la primele studii ale abstractizarii concretizate in descrieri[1].

Este indicat, insa, ca aceasta etapa sa incerce, prin analize repetate, sa ofere o cat mai bogata imagine a scrisului in litigiu.

In ceea ce priveste „tablourile caracteristice ale unui scris” de care expertul este obligat sa se foloseasca, ar trebui inteles ca acestea sunt de o mare diversitate, de la o epoca la alta, de la un specialist la altul. Pentru exemplificare oferim mai multe astfel de sistematizari apartinand unor nume ilustre in domeniul criminalisticii moderne. Dupa cum se observa, acestea sunt relativ asemanatoare, deosebirile fiind practic neesentiale[2].

Expertii, mai ales cei in formare, ar trebui sa inteleaga faptul ca desi aceste tablouri reprezinta sistematizarea in materie, acestea nu sunt “tabu”. Ei ar trebui, de exemplu, sa stie ca J. Crepieux - Jamin impartise caracteristicile scrisului in 7 genuri subdivizate in 175 de specii, iar P. Humbert oferea un tablou cu 70 de specii. Celebrul expert (de scoala grafologica) H. Schneickert impartea caracteristicile scrisului in esentiale (primordiale) si caracteristici generale (nelegate de diferite litere) si caracteristici particulare (legate de litere, cifre si gruparile lor); la noi in tara A. Boia oferea un tablou grafologic al caracteristicilor scrisului, perfect adaptabil necesitatilor expertizei grafice etc.

Nu este exclus ca la impartirea moderna a caracteristicilor in generale si speciale, o contributie foarte mare sa fi avut Osborn, expert criminalist, reputat si teoretician de exceptie, care a “lucrat” cu un astfel de tabel.

Caracteristica de ritm a scrisului, pe care orice expert grafic influientat de scoala grafologica germana ii vizeaza in primul rand la o prima analiza grafica, este vizata si de R. M. Mayer care stabilea ritmul unui scris prin analiza distribuirii presiunii ce manifesta o anumita regularitate. Astfel spus, ritmul ar putea fi definit ca o repetitie regulata de trasee executate cu aceeasi presiune. Este vorba de un fel de „motiv” analogic ce aparea periodic in derularea unui scris. Pentru expertii grafici de „scoala germana” aceasta caracteristica este considerata a fi extrm de importanta[3].

Oferim un alt exemplu. Aceeasi experti de scoala germana opereaza cu notiunea numita intensitatea impulsului scrisului ce ar putea fi definita ca reprezentand scrierea unui numar de litere fara a ridica instrumentul scriptural de pe hartie.

Se vorbeste astfel de o definire a unui scris in raport de impulsul literei adica situatia in care fiecare litera este scrisa separat; impulsul cuvantului adica situatia in care un cuvant este scris dintr-o miscare.

Trebuie, de asemenea, retinut ca aceasta ajustare a materialului in litigiu, desi guvernata si bineinteles directionata de „tabele” ale caracteristicilor este absolut dependenta de datele oferite de acesta. Astfel spus, un text va oferii un tablou despre sine insusi complex sau mai putin complex in functie de caracteristicile sale. In principiu, un text amplu se va preta la o descriere detaliata, directionata in functie de caracteristicile sale. Un text de mica intindere nu va permite insa o analiza sub toate aspectele, anumite caracteristici neputand fi evaluate.

“Tabloul” scrisului in litigiu nu trebuie absolutizat, el putandu-se dovedi a fi inselator. Va trebui, inca din prima faza a examinarilor, sa se opereze cu posibilitatea ca anumite caracteristici ale scrisului sa fi fost modificate, cunoscut fiind ca acestea se afla intr-o prima etapa intr-o stransa dependenta.

Astfel, de pilda este verificat ca o sporire a vitezei produce un impact in privinta inclinarii acestuia, care se mareste; o sporire a dimensiunii literelor conduce la o scadere a legeturii acestora etc.

Toate aceste aspecte trebuie retinute, deoarece in faza evaluarii asemanarilor si / sau deosebiri ele trebuie luate in calcul, fiind in masura sa contribuie la potentarea uneia sau alteia dintre ipotezele de lucre. Pe plan logic, operatiunile la care ne-am referit echivaleaza cu o intelegere, cu o rezumare cat mai exacta a tot ceea ce ofera intuitia. Definirea scrisului in litigiu constituie reprezentarea abstracta a intuitiei acestuia, altfel spus transformarea acstui obiect nu au intrat in sfera cunoasterii, intr-unul operant.