Expertiza criminalistica a scrisului de mana - mijloace tehnice de examinare

Expertiza criminalistica a scrisului de mana - Mijloace tehnice de examinare

Pentru examinarea criminalistica a semnaturilor, expertul se foloseste de microscop si de stereomicroscop - intrucat acestea permit observarea pe traseul semnaturii a eventualelor intreruperi, retusari etc. - de lampa cu radiatii ultraviolete si de un traductor din infrarosu.

De asemenea sunt necesare aparate sau alte ustensile pentru realizarea fotografiilor de umbre, cum sunt: o lampa cu fascicul ingust, un aparat de fotografiat, un dispozitiv de reprodus documente, aparate de copiat si marit precum si filtre pentru realizarea fotografiilor separatoare de culori. In cazul in care traseul semnaturii a fost marcat mai intai cu creionul si apoi cu cerneala, se foloseste un microscop cu lumina polarizata, pentru a pune in evidenta particulele de grafit tangente traseului.

In procesul examinarii semnaturilor prin suprapunere sunt necesare dispozitive si aparate pentru realizarea imaginilor la scara, un aparat de copiat prin contact si un epidiascop (aparat care serveste la proiectarea pe ecran a unei figuri iluminate).

Expertul trebuie sa dispuna si de un minimum de instrumente de masurat si trasat, cum sunt: lupa microscopica, raportor, rigla, compas, echer, grile trasate pe folii transparente si tragatoare pentru tus.

Din Noiembrie 1975, Institutul de criminalistica al politiei germane populare are la dispozitie pentru a fi folosit si perfectionat prin utilizare practica “sistemul de mijloace Densitron”.

Caracteristici generale

Aceste caracteristici se refera, in primul rand, la asezarea semnaturii pe document. Pe foarte multe acte, cum sunt de exemplu statele de plata, foile de depunere si restituire tip CEC, diplome, etc, semnatura are un loc anume determinat, marcat prin mentiunea “semnatura titularului”, “de acord”, “aprob”, etc, sau pur si simplu printr-un chenar.

Pe numeroase alte acte, ca: cereri, scrisori, dovezi, etc, locul depunerii semnaturii ramane la latitudinea semnatarului, astfel incat fiecare persoana capata obisnuinta de a depune semnatura intr-un anumit loc pe asemenea documente.

Punerea in evidenta a caracteristicilor topografice se face prin examinarea amplasamentului semnaturii, in raport cu alte repere pe care le contine documentul. Astfel, semnatura poate fi depusa in partea inferioara stanga, mediana sau dreapta a documentului, in partea superioara a actului, iar la unele documente chiar pe partile laterale.

La semnaturile al caror loc nu este stabilit dinainte pe document, se impune studierea amplasamentului lor fata de text. Uneori semnatura este depusa foarte aproape fata de text, pentru a impiedica eventualele adaugiri la continutul documentului.

Alteori, chiar unele trasaturi care alcatuiesc semnatura nu pot interfera cu unul sau mai multe randuri din finalul textului.

De asemenea, trebuie sa se studieze amplasarea semnaturii in raport cu marginile documentului, respectiv distanta fata de acestea, semnatura putand fi orientata in sens ascendent, descendent sau paralel cu marginile orizontale. Atunci cand documentul poarta o anumita data, este absolut necesar sa se studieze locul de asezare a semnaturii in raport cu aceasta. Chiar in cazul documentelor pe care locul semnaturii este dinainte stabilit printr-un chenar, linie, etc, trebuie studiate plasamentul si orientarea semnaturii fata de anumite repere.

Pentru a pune baza si a lua in calcul caracteristicile generale topografice expertul trebuie sa studieze suficiente semnaturi pentru a-si crea convingerea ca este vorba de deprinderi ale scriptomlui si ca pot fi calificate cu adevarat caracteristici.

Spre deosebire de textele manuscrise, la semnaturi, caracteristicile generale capata un anumit specific, constand in aceea ca ele ofera, de regula, o cantitate mica de semne grafice, ca adeseori contin si trasaturi neliterale si ca, fiind o varietate speciala a scrisului cursiv, de cele mai multe ori elementele proprii acestuia nu se mai pastreaza si in semnaturile aceleiasi persoane.

Prin urmare, examinarea si aprecierea caracteristicilor generale la semnaturi se fac tinandu-se seama de particularitatile concrete ale fiecarui caz in parte, experienta expertului avand un rol important in interpretarea corecta a acestor elemente.

Alte caracteristici generale care se iau in considerare in examinarea comparativa a semnaturilor sunt urmatoarele:

structura semnaturii , ce este determinata de gradul de simplificare sau de complicare al ei, de fantezia cu care sunt executate unele elemente componente neliterale;

compozitia semnaturii, care poate fi literala (redand numele si prenumele semnatarului), neliterala (cand este alcatuita exclusiv din trasaturi mai simple sau mai complicate, indescifrabile) cuprinzand initiala numelui si apoi prenumele sau invers si mixta (fiind alcatuita din trasaturi literale si neliterale);

gradul de evolutie respectiv caracterul format, neformat sau mediu al scrisului folosit pentru executarea semnaturii. Se are in vedere cat de frecvent este utilizata semnatura, astfel determinandu-se gradul de evolutie. O eventuala executare simplificata atrage dupa sine o utilizare frecventa;

intensitatea apasarii sau felul repartizarii acesteia pe traseul semnaturii, are o importanta majora in examinarea comparativa a semnaturii, intensitatea apasarii fiind diferentiata de o serie de elemente vizate de noi si la intensitatea apasarii ce vizeaza scrisul:

REFERAT: Drept constitutional - subiecte si raspunsuri pentru examen REFERAT: Omisiunea sesizarilor organelor judiciare - arte 263 Cod penal

viteza de executie a trasaturilor reprezinta o alta caracteristica generala luata in considerare in executarea comparativa a semnaturilor

dimensiunea grafismelor care pot varia in cuprinsul uneia si aceleiasi semnaturi si are in vedere si viteza cu care se executa semnatura care influenteaza dimensiunea grafismelor; totodata si personalitatea semnatarului influenteaza dimensiunea semnaturii;

inclinatia literelor si a trasaturilor grafice;

gradul de coeziune al trasaturilor grafice.

Totodata, in examinarea caracteristicilor generale trebuie avute in vedere alaturi de identificarea lor, constanta si frecventa acestora, pentru a putea aprecia valoarea lor.

Caracteristici individuale

Pentru punerea in vedere a caracteristicilor individuale se procedeaza ca si in cazul scrisului cursiv sub forma de text, adica se studiaza amplasarea punctelor de atac si de sfarsit ale miscarii, particularitatile executarii literelor, felul legaturii dintre litere, caracteristicile trasaturilor suplimentare, particularitatile executarii si amplasarii semnelor diacritice.

Atunci cand se incearca identificarea semnatarului dupa un scris de mana sub forma de text, trebuie sa se tina seama de faptul ca, dat fiind specificul semnaturilor executate de aceeasi persoana, elemente individuale de la aceleasi

litere sunt de multe ori diferite la cele din scrisul sub forma de text fata de cele

din semnatura.

In trasaturile neliterale se urmaresc unghiurile formate intre diferite trasee, curburile, lanturile, sinuozitatile si alte semne fanteziste, toate acestea analizandu-se din punct de vedere al formei, dimensiunilor, plasamentului, gradul de complicatie cu care sunt executate, constantei si frecventei.

Sectiunea 10 – Examinarea separata

La inceput, expertul studiaza semnatura in litigiu pentru a stabili daca poate sau nu sa faca obiectul unei cercetari grafice criminalistice. In continuare, examineaza documentul ce o contine, stabileste instrumentul si substanta cu care s-a scris, data executarii semnaturii.

In aceasta faza se impune a fi puse in evidenta eventualele urme care atesta ca semnatura in litigiu nu este autentica. In acest scop, cu ajutorul unui stereomicroscop sau cu un convertizor electrooptic se studiaza traseul semnaturii si portiunile invecinate, in vederea depistarii unor urme, cum ar fi: opriri nejustificate pe traseu, retusari, intepaturi, urme de apasare tangente traseului ori de radiere, urme de transferare a semnaturii de pe un alt document, urme ale substantei cu care s-a copiat initial semnatura, devieri de traseu si altele.

Faza urmatoare a examinarii consta in determinarea compozitiei semnaturii, respectiv a proportiei si repartizarii traseurilor literale si neliterale din alcatuirea ei. Pentru aceasta este foarte important ca expertul ca cunoasca numele si prenumele titularului semnaturii in litigiu.

Rezultatele examinarii compozitiei semnaturii nu sunt intotdeauna edificatoare. Aceasta se datoreaza faptului ca semnatura se poate schimba la una si aceeasi persoana, iar in cazul in care individul intentioneaza sa depuna o semnatura modificata, va cauta sa-i schimbe compozitia. De asemenea, trebuie sa se aiba in vedere faptul ca in cazul unei imitatii reusite este firesc sa existe o compozitie foarte asemanatoare cu cea a semnaturii model.

In continuare se studiaza gradul de evolutie a semnaturii, se determina caracteristicile generale si cele individuale care pot conduce la identificarea

scriptorului.

Examinarea separata a semnaturii are rol de a-1 familiariza pe expert cu

toate detaliile pe care aceasta le poate oferi.

Concomitent este apreciata de catre expert si valoarea de identificare a caracteristicilor relevate, indeosebi a celor individuale.

In cursul studiului el poate executa schite ale unor detalii, sa le selectioneze si sa la mareasca pe fotografii, ori sa-si faca anumite insemnari cu privire la cele observate, care sa-I asigure un ajutor in procesul examinarii

comparative.

In cazul cand la semnatura in litigiu se observa trasaturi nesigure, expertul trebuie sa stabileasca daca titularul semnaturii a suferit sau nu in perioada respectiva de o maladie care ar fi putut influenta scrierea, ori daca se gasea intr-o alta stare de natura sa-i provoace anumite schimbari temporare ale scrisului (o emotie puternica, o slabire in urma unei boli, starea de ebrietate, etc.)[1].

Pe de alta parte, trebuie sa se aiba in vedere si faptul ca se poate distinge tremuratul natural (patologic) care se reflecta in semnatura titularului, de tremuratul falsificatorului, acesta din urma manifestandu-se, in pozitie cu primul prin discontinuitati, vizand indeosebi trasaturile drepte, fiind grosier, apasat, cu un numar redus de oscilatii si cu tendinta de scadere spre sfarsitul semnaturii.

Cunoasetrea eventualelor stari de natura sa fi influentat scrierea se impune cu atat mai mult cu cat insusi falsificatorul poate avea un tremurat patologic specific, pe care sa nu-1 aiba titularul semnaturii.

Examinarea comparativa

Intrucat semnatura reprezinta adeseori un material grafic saracacios in privinta caracteristicilor de identificare, este absolut necesar ca materialul de comparatie sa indeplineasca anumite conditii indispensabile, dupa cum urmeaza: sa fie suficient sub aspect cantitativ pentru a da posibilitatea expertului sa observe constanta caracteristicilor generale si individuale, in vederea aprecierii valorii lor; sa fie executat din pozitia “sezand” si din “picioare” ori dintr-o alta pozitie in care expertul presupune ca a fost executata semnatura in litigiu; sa cuprinda semnaturi din perioada in care a fost executata cea in litigiu, precum si anterioare si ulterioare; sa contina diverse variante de executie folosite de persoana de la care se preleva modele de comparatie; sa existe certitudinea ca toate modelele de comparatie provin de la persoana in cauza.

Este gresit procedeul de a se punein fata persoanei de la care se preleva probe de comparatie semnatura in litigiu, pentru a o folosi ca model, intrucat se pot formula concluzii eronate, cu consecinte grave, mai ales atunci cand expertul nu este incunostiintat de acest lucru.

In cazul in care materialul pus la dispozitia expertului nu intruneste conditiile care sa-1 faca apt pentru studiu, expertul este dator si totodata interesat sa solicite completarea ori refacerea lui. Cu cat semnatura in litigiu este mai saraca in ceea ce priveste caracteristicile de identificare, cu atat mai numeroase trebuie sa fie modelele de comparatie pentru ca expertul sa poata aprecia just constanta si valoarea caracteristicilor de identificare[2].

Atunci cand se apreciaza ca semnatura in litigiu nu este autentica si se pune problema identificarii falsificatorului, este necesar ca de la persoanele banuitesa fie prelevate si semnaturi de comparatie executate pe numele titularului semnaturii in litigiu.

Dupa ce expertul s-a convins ca materialul de comparatie este corespunzator, se procedeaza la examinarea caracteristicilor generale si individuale ale semnaturilor si se selecteaza cele care ofera cele mai multe particularitati, din fiecare varianta, daca persoana in cauza semneaza in mai multe feluri.

Dupa aceasta, expertul studiaza si alte particularitai din care se pot trage concluzii valoroase. In acest caz, trebuie manifestata mare atentie, deoarece unele asemanari dintre semnatura in litigiu si cele de comparatie emanate de la titular se pot datora maiestriei cu care falsificatorul a imitat semnatura ori a copiat-o dupa una identica.

In etapa examinarii comparative se pun deci in evidenta fie asemanari de constructie grafica, fie deosebiri, in functie de materialul supus examinarii. Tot in aceasta etapa sunt evidentiate, daca este cazul, caracteristicile care atesta procedeul de falsificare a semnaturii in litigiu.

Studiul comparativ trebuie facut in ordinea in care sunt reflectate caracteristicile individuale in piesa in litigiu si in cele de comparatie. Este necesar sa se explice orice deosebire ce apare intre semnaturi, sa nu se neglijeze nici un detaliu si sa se clarifice situatia lor, fie ca sunt deosebiri care indica un alt autor decat titularul, fie ca reprezinta variante normale ale unei semnaturi originale[3].

Pentru efectuarea comparatiiloreste indicat ca materialul in litigiu sa se aseze in partea stanga, iar cel de comparatie in partea dreapta, impreuna cu schitele si insemnarile facute in cursul examinarilor separate, apoi sa se analizeze fiecare caracteristica in parte, aprecierile fiind consemnate intr-un tabel.

Cu ajutorul reproducerilor fotografice executate la aceeasi scara, semnaturile pot fi selectate pe portiuni, respectand partile incipiente, mediane, finale si paralele, care se examineaza apoi comparativ. De asemenea poate fi selectat si examinat fiecare grafism care alcatuieste semnatura fara sa se neglijeze ulterior si legaturile dintre ele.

In cursul examenului comparativ se pot executa proiectii ale semnaturilor, masurarea unor grafisme sau inclinatii. De asemenea, pe fotografiile executate la aceeasi scarapentru completarea examenului comparativ, pot fi trase, in sus si in jos, linii drepte in prelungirea grafismelorsemnaturilor; ele formeaza prin intersectare, diferite figuri geografice, care la randul lor se examineaza comparativ.

In Institutul de drept penal de pe langa Universitatea din Varsovia s-a folosit cu eficienta metoda cercetarilor geometrice structurale, care de fapt reprezinta o imbinare a grafometriei lui Locard cu desenarea unor figuri geometrice plane ce se creeaza prin circumscrierea acestora in jurul unor ansambluri mai mici sau mai mari de grafisme, ori chiar in jurul anumitor litere. Conditia de baza este aceea ca in ambele ansambluri comparate figurile sa fie trasate la fel. In acest mod se pot examina si pozitiile reciproce ale caracteristicilor structurale, ale trasaturilor sau ale diferitelor ansambluri de grafisme, metoda fiind de un real folos in ilustrarea elementelor unui grafism.

Criminalistul sovietic Matvieiev, de asemenea recomanda sa se foloseasca mai mult masuratorile in expertiza semnaturilor. Dupa parerea sa deplasarea punctului de sprijin al mainii diferitelor persoane in timpul scrierii poate fi regulata sau neregulata, fapt care se reflecta in inclinarea deosebita a elementelor unui grafism. Pentru a pune in evidenta acest fapt se procedeaza astfel: intr-un sistem dcoordonate se amplaseaza pe axa “x” locul fiecarei litere a semnaturii de pe linia de baza, iar pe axa “y' inclinatia literei in grade, in raport cu aceeasi linie de baza. Masuratorile se fac numai in ceea ce priveste liniile drepte. Se traseaza curbele in sistemul de axe, care apoi se compara intre ele. Evident aceasta metoda nu poate fi aplicata in cazul semnaturilor emanate de la o persoana care nu si-a format deprinderea de a scrie si nici atunci cand semnaturile au fost executate in conditii normale.

Diagnosticarea ca fals a scrierii sau a semnaturii examinate nu este intotdeauna o sarcina usoara. Conditiile neobisnuite de scriere ori de executare a semnaturii, accidentele de scriere si chiar unele dereglari intentionate ale propriului grafic dau nastere la elementele care se aseamana cu cele rezultate dintr-un proces de contrafacere. De aceea simptomele prezentate de anumite forme de contrafacere nu trebuie privite unilateral, ci corelativ, in interdependenta cu toate imprejurarile care au concurat la aparitia grafismului supus examinarii: numai in felul acesta se vor delimita elementele de fals de cele autentice ale grafismului adevarat[4].

Cercetatorului ii sunt necesare date cu privire la titularul scrisului ori semnaturii in litigiu, precum si cu privire la conditiile concrete in care acestea au fost executate. Intereseaza varsta, gradul de cultura, faptul ca persoana respectiva scrie cu mana stanga, daca are afectiuni la ochi sau sufera de maladii nervoase, daca a scris sau semnat cu mana traumatizata sau inghetata ori dupa o activitate fizica grea, daca era in stare de ebrietate, etc.