Criminalistica
Expertiza criminalistica a scrisului de mana - examinarea preablabilaExpertiza criminalistica a scrisului de mana - Examinarea preablabila Expertiza criminalistica a scrisului de mana compara o activitate complexa, a carei dificultate este rareori perceputa de persoanele care nu lucreaza in domeniu. De aceea este nevoie de interventia expertilor care sa aiba in vedere toate elementele problemei. Practica a demonstrat ca tratarea superficiala a problemelor preliminare, a caror importanta nu trebuie ignorata, duce la aparitia unor regretabile erori. Examinarile prealabile trebuie demarate imediat dupa primirea materialelor de expertizat. De obicei, acestea sunt inaintate pe adresa Laboratorului de criminalistica impreuna cu dosarul cauzei sau sub forma unui set de acte. Cum este si firesc, materialele sunt insotite de o adresa sau un act procedural in care sunt consemnate obiectivele expertizei si, sunt individualizate, piesa in litigiu si cele de comparatie. Uneori, in cazuri rare, organele solicitate pot dispune ca anumite acte (chiar si toate inscrisurile necesare efectuarii expertizei) sa fie prezentate de persoanele fizice interesate. Un astfel de procedeu nu contravine normelor procedurale ce guverneaza expertiza. Exista insa cerinta, ce nu se prea respecta in practica, dupa care piesele respective sa fie vizate de organul solicitant[1]. In cazul identificarii, aprecierea de specialist sau expert, a asemanarilor si deosebirilor se materializeaza sub forma concluziilor, care pot fi certe (categorice) si probabile. Literatura de specialitate si practica expertizei criminalistice cunosc si situatii in care specialistul, sau expertul, nu poate formula nici una din concluziile de mai sus. Concluziile certe, la randul lor, pot fi pozitive sau negative. O categorie de concluzii ce au generat mai multe discutii in randurile specialistilor si practicienilor sunt cele de probabilitate[2]. De cele mai multe ori, la o asemenea concluzie se ajunge din cauza suficientei cantitative sau calitative necorespunzatoare a materialelor. Cu alte cuvinte, obiectul cautat sau dovada cautata, in special, nu confera specialistului sau expertului caracteristici suficiente din punct de vedere cantitativ si calitativ care sa permita formularea unei concluziicategorice.Pedealta parte, caracteristicile descoperite mai pot fi intalnite si la alte persoane, obiecte, adica formeaza un ansamblu irepetabil care sa individualizeze in mod categoric un anumit obiect dintre toate celelalte asemanatoare lui. In efectuarea constatarii tehnico-stiintifice si expertizei se folosesc metode, procedee, mijloace tehnice si tehnici de lucru comune. In cadrul efectuarii expertizei se are in vedere studierea actului prin care s-a dispus efectuarea expertizei, fiind necesar sa se acorde o atentie deosebita si conditiilor in care au fost descoperite, ridicate si conservate urmele si celelalte obiecte trimise prin expertiza, precum si imprejurarilor ce ar putea influenta intr-un fel sau altul rezultatul final. Aceasta activitate incepe cu verificarea si studierea ambalajului in care au fost trimise obiectele supuse expertizei. In primul rand se verifica aspectul ambalajului, pentru a se constata daca este intreg si deteriorat, apoi se stabileste daca continutul corespunde enumerarii din actul insotitor. Concomitent se apreciaza daca materiarul ce urmeaza a fi examinat corespunde din punct de vedere cantitativ si calitativ dupa care se trece la stabilirea caracteristicilor generale si individuale ce permit identificarea. Atunci cand se constata neconcordanta intre cele mentionate in actul procedural de dispunere intocmit de organele judiciare si cele constatate de expert se va face mentiunea in raportul de expertiza. Dupa cum s-a aratat, sarcina remiterii materialelor de expertizat incumba organului solicitant. Uneori apar si situatii de exceptie. Instantele judecatoresti sau organele de urmarire penala pot dispune ca cercetarea unor acte sau a unor texte aflate pe suporturi neobisnuite sa se faca printr-un expert delegat. Ne gandim in special, la acte ce nu pot fi ridicate datorita regimului arhivelor. Avem, de asemenea, in vedere scrierile anonime executate pe carosabil, pereti, garduri sau pe alte suprafete. Pentru o cat mai buna cercetare a acestora se recomanda ca expertul sa se deplaseze la locul respectiv. Imaginea grafismelor va fi retinuta prin fotografiere. Fotografiile vor fi executate in asa fel in cat sa surprinda scrisul respectiv cat mai fidel, in imagini a caror calitate sa permita o analiza eficace[3].
In astfel de situatii, expertul va trebui sa isi indrepte cercetarile si asupra materialului de scriere folosit, avand in vedere faptul ca scrierea pe suprafete atipice se face cu instrumente, respectiv materiale de scriere ce nu au in mod obisnuit o astfel de destinatie. Cand scrisul se afla pe un suport atipic dar deplasabil sau detasabil, de exemplu pe o suprafata de lemn, se recomanda ridicarea obiectului respectiv pentru a fi examinat in conditii de laborator. Dupa primirea materialelor de expertizat, expertul va studia obiectivele expertizie, operatiune ce se impleteste cu individualizarea actului in litigiu si a celor de comparatie. Stabilirea obiectivelor expertizei nu ridica probleme deosebite cu exceptia cazurilor in care acestea sunt defectuos formulate. In situatii de acest gen, expertul se va adresa pentru lamuriri organului solicitant. Probleme pot aparea si atunci cand expertului i se cere sa raspunda la intrebari ce depasesc sfera de competenta a investigatiei criminalistice a scrisului fiind de apanajul altor categorii de specialisti. Situatiile de acest gen - rare ce este drept - trebuie tratate extrem de atent. Se poate intampla ca o problema ce pare sa exceada competenta expertului grafic sa fie totusi tangentiala cu domeniul expertizei scrisului, caz in care specialistul va trebui sa se implice si sa faca un efort suplimentar pentru a rezolva chestiunea. Se solicita stabilirea faptului daca un testament olograf este autentic si de asemenea se cere transcrierea, cuvant cu cuvant, a continutul actului respectiv. Aceasta punea in evidenta un grafism puternic afectat de dezorganizarea indusa de batranetea si bolile de care este suferind autorul. Multe pasaje din text erau practic ilizibile. Interpretarea datei era, de asemenea, extrem de dificila. Studierea obiectivelor expertizei presupune, necesita, chiar individualizarea actului probatoriu si a celor de comparatie. In raport cu operatiile de acelasi gen vizand ,, cautarea “ semnaturilor, determinarea unor rexte ste mult mai usoara. Probleme pot aparea atunci cand datele identificarii textelor sunt total insuficiente sau chiar marcate de erori in cazurile in care piesele de expertiza sunt in numar foarte mare si nu sunt prezentate grupat in cadrai unor voluminoase dosare. Pentru a rezolva asemenea neajunsuri, expertul are dreptul ( si obligatia) de a se adresa organului solicitant pentru lamuririle ce se impun. Asemeneaaspecte,nedorite,afecteazaseriosprincipiulceleritatii instrumentarii cauzelor civile si penale, prin intarzierile pe care le provoaca. De asemenea, ar fi de dorit ca instantele de judecata si organele de urmarire penala sa acorde atentia cuvenita redactarilor actului de dispunere a expertizei si peditiei materialelor de expertizat. Dupa operatiunile ingemanate, de stabilire a obiectului expertizie si de individualizare a actelor necesare efectuarii acesteia, urmeaza o serie de examinari avand drept scop verificarea actelor in litigiu si a celor de comparatie pentrua vedea daca acestea reprezinta un material operant. Vom incepe cu piesele in litigiu. De obicei, acestea imbraca forma unor acte sau fac parte din continutul unor acte. A doua situatie se refera la diferite mentiuni, altfel spus la texte de mica intindere. In alte cazuri, piesele in litigiu sunt remise sub forma unor fotografii. Este vorba de actele scrise pe suprafete neobisnuite. Documentele din ambele categorii vor fi verificate sub aspectul calitatii grafismelor pe care le contin. Se va urmari daca acestea ofera material susceptibil unor analize complexe. Indiferent de forma in care sunt prezentate, originale sau copii, exista cerinta ca acestea sa fie de buna calitate. Uneori, chiar exemplarele originale sunt deteriorate. Din act pot lipsi anumite portiuni, textele pot fi slab vizibile prin estomparea materialului de scriere sau pot contine numeroase zone sterse. Confruntat cu o asemenea situatie, expertul va trebui sa aprecieze daca imaginea grafismelor afectate poate fi imbunatatita prin diferite metode fotografice, inclusiv prin fotografierea acestora intr-un larg spectru de radiatii invizibile. Daca operatiunea da rezultate bune, textul va trebui considerat apt pentru examinare. Expertiza va putea fi efectuata si in caz contrar, dar rezultatele la care se ajunge pot fi neconcludente. In cazul in care un act a fost intocmit in mai multe exemplare redate prin intermediul unei hartii copiative defectuozitatile originalului ar putea fi remediate prin analiza exemplarelor copie care trebuie solicitate organului care a dispus expertiza. Folosirea in acelasi scop a unor reproduceri realizate prin xerox sau fotografiere este posibila, dar necesita prudenta din partea expertului. Intr-adevar nu se exclude ca astfel de copii sa contina modificari ce nu pot fi sesizate. Specialistul va decide in aceasta problema, in functie de situatia concreta. In cazul textelor scrise cu instrumente atipice pe suprafete neobisnuite, fotografiile ce redau grafismele respective trebuie sa fie clare, de buna calitate.In caz contrar, expertul va trebui sa solicite remiterea unor alte fotografii, eventual sa se deplaseze la locul unde se afla scrisul si sa procedeze el insusi la o noua fotografiere. Daca acest lucru nu este posibil din motive obiective (si avem in special in vedere distrugerea textului datorita intemperiilor sau altor motive), iar imaginile avute la dispozitie nu pot face obiectul unor analize concludente, expertul va trebui sa comunice starea de fapt a organului solicitant si sa astepte decizia acestuia. Evident, efectuarea lucrarii este posibila, nu poate refuza, dar rezultatele vor fi neconcludente. Se constata in cadrul activitatii de expertiza ca destul de frecvent piesele in litigiu sunt remise sub forma unor reproduceri realizate cu ajutorul aparatelor copiatoare tip xerox. In general, in expertiza grafica exista cerinta ca actul in litigiu sa fie prezentat sub forma exemplarului original. Analiza efectuata asupra acestuia permit observatii sigure asupra hartiei si materialelor de scriere. De asemenea, orice interventie operata in scop fraudulos poate fi depistata. Or, adaugirile, stergerile, modificarile realizate pe un act original pot fi foarte bine mascate de o reproducere fotografica sau prin xerografiere a acestuia. Este, de asemenea, posibil ca o reproducere de felul celor la care ne referim sa nu reprezinte copia unui text, ci sa constituie un fals realizat prin folosirea unor texte anume alese cu o semnatura imitata servil sau copiata. Din punct de vedere tehnic trebuie precizat ca o copie de buna calitate permite o examinare eficace a scrisului. In consecinta, o copie de buna calitate care prezinta garantii ca este conforma cu originalul poate face obiectul expertizei grafice.Garantiile trebuie, bineinteles, oferite de catre organul solicitant intr-o formula fara echivoc. In cazul actelor in litigiu care sunt sub forma unor copii realizate cu ajutorul hartiei copiative, consideram ca o astfel de reproducere nu permite mascarea unor interventii precum stergerea, modificarea de semne grafice sau adaugirea. Pe astfel de documente, manoperele falsificate pot crea probleme cand vizeaza data sau semnatura. In asstfel de cazuri, expertul va trebui sa opereze cu ipoteza unui transfer de grafisme de pe un act pe altul. Asupra textului, insa examinarile se pot face in conditii de obiectivitate si cu o doza minima de risc[4]. [1] Adrian Fratila si Radu Constantin - „Expertiza grafica si rationamentul prin analogie” – Editura Tehnica, Bucuresti 2000 [2] Colectiv - „Tratat practic de criminalistica” - op. cit. pag. 17 [3] Adrian Fratila si Radu Constantin - „Expertiza grafica si rationamentul prin analogie” - Editura Tehnica, Bucuresti 2000, ap. cit. pag. 15 [4] Colaborare - Tratat de criminalistica, Volumul II, op. Citata
|