Modele contemporane de prevenire a criminalitatii

Modele contemporane de prevenire a criminalitatii

Abordarea moderna a criminalitatii se adreseaza „contextelor comportamentale in care apar infractiunile si atitudinile prevalente care fac delictele mai usor de comis“[1]. S-a constatat ca eforturile de a creste competenta sociala si stima de sine a populatiei in ansamblul sau, are efecte benefice extinse si dincolo de persoane aflate in situatii de risc. In aceasta situatie se impune o prezentare a utilitatii programelor de prevenire, pentru a oferi toate informatiile necesare, dar si a preveni abuzurile din partea unor impostori.

Modelul medical de prevenire s-a dovedit fecund si pentru criminologie. In medicina, prevenirea primara cauta sa reduca incidenta bolilor prin prevenirea aparitiei de noi cazuri; prevenirea secundara incearca sa detecteze cat mai devreme posibil tulburarea pentru a oferi un tratament eficient acesteia; prevenirea tertiara cauta sa inlature aparitia incapacitatilor si a handicapurilor ce pot fi asociate bolii de baza. Deci intreaga activitate de prevenire tinteste spre a preveni sa se intample ceea ce inca nu a aparut : instalarea unei tulburari in cazul preventiei primare, continuarea si inrautatirea tulburarii in cazul preventiei secundare si incapacitatea si handicapul in cazul preventiei tertiare.

Privite individual, programele de prevenire sunt de o mare diversitate – pentru minori si familie, pentru comunitati mai mari sau mai mici, pentru tineri in pericol si pentru infractori versati, pentru suporterii competitiilor sportive, pentru imigranti etc. – dar la o analiza prin prisma obiectivului principal urmarit, programele sunt orientate spre infractor, spre victima, spre mediu sau spre comunitate.

Astfel, programele centrate pe infractor pot fi „dure“ (inchisoarea este eficace pentru recidivisti) sau „blande“ (mediere, reparatie, munca in folosul comunitatii).Specificul acestor programe consta in aceea ca sursa comportamentului infractional este localizata la nivelul individului, in structura personalitatii sale.

Programele centrate pe victima vizeaza protectia acesteia sau a bunurilor sale printr-o serie de masuri fizice, achizitionarea de dispozitive, evitarea expunerii la contactul cu infractorii. In principal, se pune accentul pe situatiile in care victima se afla in locuri publice (in piete, la banca, in magazine, in parcuri) si mai putin in spatiul privat (crima din spatele usilor inchise).

Sfaturile de prevenire a criminalitatii se invart in jurul crimei publice. Si in timp ce politia si sistemul justitiei penale incep incet sa se implice, violenta privata este in continuare privita ca ceva diferit fata de violenta publica. Sfatul de prevenire a criminalitatii, incluzand multe din sfaturile pentru evitarea agresiunii sexuale, se focalizeaza pe domeniul public. Este mai usor sa dai sfaturi privind verificarea banchetei din spate a masinii sau sa nu astepte in statii de autobuz slab iluminate, decat a se gasi modalitati pentru a sfatui femeile sa nu aiba incredere in barbatii asa-zisi „de incredere“.

1. Modalitati practice de prevenire a unor genuri de infractiuni

In ultima perioada de timp, date de statistica si evidenta operativa, care au
fost folosite si la intocmirea evaluarilor lunare si trimestriale ale rezultatelor
Politiei, au evidentiat faptul ca infractiunile savarsite in strada au inregistrat o
crestere alarmanta.  

Din aceasta categorie de fapte penale, majoritare sunt furturile din auto (in cadrul infractiunilor de furt) si talhariile (in cadrul infractiunilor cu violenta).

Pentru prevenirea si combaterea acestei categorii de infractiuni, efectivele Politiei desfasoara permanent actiuni, controale, razii politienesti, ajutate fiind si de unele activitati premergatoare, cum ar fi: situatii furnizate de diversele aplicatii informatice, analize si prognoze ale evolutiei fenomenului infractional intocmite de structurile care isi desfasoara activitatea pe linie de prevenire, analizele situatiei operative etc.

Dintre aplicatiile informatice functionale la nivelul Politiei Capitalei, poate fi mentionata „Evidenta Grafica a Faptelor Penale“, in care sunt implementate informatii privind: infractiunile judiciare comise, date privind autorul/autorii infractiunii, data savarsirii infractiunii, locul si ora comiterii, modul de operare etc.

Cu ajutorul acestei baze de date se intocmesc, ori de cate ori este nevoie, analize tactice care furnizeaza informatii grupate dupa fiecare tip de date implementate in sistem.

Astfel, prin interogarea bazei, se trag concluzii, la nivel de Capitala, sector sau sectie de politie, privind un anumit tip de infractiuni, frecventa aparitiei acelei fapte penale intr-un anumit interval orar, modul de operare al unor infractori sau grupuri si zonele unde acestia isi desfasoara in mod curent activitatea infractionala, zonele unde se comit in numar mai mare fapte antisociale, precum si alte informatii necesare analizarii fenomenului infractional si dispunerii masurile necesare contracararii acestuia.

O alta masura destinata prevenirii si combaterii infractiunilor a fost infiintarea, la nivelul intregii tari, a Sistemului „112 - Apel unic in caz de urgenta“, iar la nivelul Capitalei, infiintarea dispeceratelor „112“ in cadrul sectoarelor de politie. Prin intermediul acestui sistem, cetatenii pot sesiza, pe langa cazurile care reclama necesitatea interventiei unitatilor sanitare mobile si a pompierilor, si cazuri in care este nevoie de interventia prompta a fortelor de politie.

Infiintarea Apelului „112“ a facut posibila micsorarea considerabila a timpilor de reactie a echipajelor la evenimente (10-12 minute de la inregistrarea sesizarii), aceasta avand ca rezultat, de cele mai multe ori, prevenirea comiterii unor infractiuni, aplanarea starilor de conflict inainte ca acestea sa degenereze, precum si, uneori, prinderea in flagrant a autorilor infractiunilor.

Formatiunile specializate in analiza si prevenirea criminalitatii, pe langa activitatile desfasurate permanent pentru pregatirea antiinfractionala si antivictimala a populatiei, elaboreaza studii si prognoze ale fenomenului infractional, pe diferite segmente ale criminalitatii, prin care sunt identificate zonele cu potential criminogen, categoriile de persoane potentiale victime ale infractiunilor, precum si persoanele predispuse la savarsirea de fapte antisociale.

Un rol deosebit de important in activitatea de prevenire revine Politiei de Proximitate. Tendintele actuale ale infractionalitatii, crima organizata, recrudescenta violentei la nivel individual, intrafamilial si de grup, amploarea faptelor penale de natura economica si a celor care determina accentuarea sentimentului de insecuritate personala, impun o orientare flexibila a strategiilor de actiune necesare activitatii politiei la schimbarile din societate, care influenteaza la randul lor criminalitatea.

Ca o consecinta a acestor fenomene, este mai mult decat utila o extindere a interesului in relatiile politie-comunitate, urmarindu-se elaborarea unor metodologii de actiune care sa aiba la baza principiile descentralizarii si al stransei interactiuni intre cetateni si politisti, in calitate de coautori ai sigurantei publice. Aceasta filozofie se bazeaza, pe convingerea ca identificarea si diminuarea factorilor care favorizeaza criminalitatea depinde de instituirea unor forme noi de relatii intre politie si persoanele din comunitate, care sa permita acestora din urma participarea activa la stabilirea prioritatilor activitatii politiei si implicarea ei in eforturile de ameliorare a calitatii vietii.

PROIECT: Infractiuni de serviciu sau in legatura cu serviciul PROIECT: Ipoteca mobiliara asupra mobilelor detinute de soti

Rolul politistului care activeaza in domeniul relationalii cu comunitatea se diferentiaza de cel al politistului traditional prin aceea ca nu se mai ocupa in exclusivitate de combaterea criminalitatii ci isi consacra o mare parte a timpului sau informarii cetatenilor cu privire la misiunile politiei.

Relatiile comunitare presupun un proces de comunicare in dublu sens, care sa exprime atat punctul de vedere al politiei cat si al membrilor comunitatii in rezolvarea unor probleme de interes comun.

Responsabilitatile in domeniul controlului social trebuie impartite intre comunitate si politie, aceasta din urma reprezentand doar un element esential in cadrul unui sistem general care asigura mentinerea si respectarea valorilor morale.

Activitatea politistului in cadrul relatiilor politie-comunitate se axeaza pe intretinerea si revitalizarea unor raporturi interumane in cadrul comunitatii si asigura o interventie operativa si eficienta impotriva faptelor antisociale si a autorilor acestora. In consecinta, s-a conturat un nou concept si anume acela de „politie de proximitate“, care reprezinta de fapt un parteneriat intre politie ca institutie care realizeaza mentinerea ordinii si linistii intr-o societate, veghind la respectarea valorilor morale ale acesteia pe de o parte, iar de cealalta parte chiar comunitatea respectiva, in calitate de beneficiar al ordinii mentionate, dar si de contribuabil la mentinerea acestora.

Politistul de proximitate isi dedica activitatea consilierii si informarii cetatenilor cu privire la prevederile unor acte normative, la modalitatile prin care acestia pot evita sa devina victimele unor infractiuni sau autori ai unor fapte penale, avand in acelasi timp si abilitati de cercetare, documentare si rezolvare a unor fapte penale.

Directii prioritare de actiune ale politiei de proximitate, misiunile politiei de proximitate sunt definite in functie de nevoile cetatenilor. Politia trebuie sa cunoasca foarte bine aceste nevoi pentru a fi capabila sa le solutioneze. Formele care pericliteaza securitatea publica, cauzele si conditiile favorizatoare variaza de la un cartier la altul si evolueaza de-a lungul timpului. La fel trebuie sa evolueze si metodele de combatere a acestor acte. Eficacitatea in acest domeniu cere sa fie indeplinite trei exigente majore:

politie care sa comunice cu populatia;

politie care sa colaboreze cu toate institutiile care au atributii pe linia securitatii publice;

stabilirea cu comunitatea de masuri optime pentru solutionarea problemelor acestora.

Obiective ale politiei de proximitate

• Responsabilizarea politistilor pe un teritoriu determinat. Rolul central al politistului de proximitate, capacitatea sa de initiativa la care se face apel, comunicarea pe care trebuie sa o stabileasca cu publicul, toate acestea au condus la introducerea in cadrul politiei a unor noi metode de lucru si organizare. Politistul de apropiere isi exercita, prin natura sa, activitatea zilnica si responsabilitatea pe un teritoriu bine determinat (un cartier, o strada), in acest sens, politistii de proximitate (apropiere) au fost desemnati din randul politistilor cu experienta, care dispun de reale capacitati de comunicare cu publicul.

• Anticiparea evenimentelor. Un lucru esential este acela ca politistul de proximitate nu se foloseste de mijloace represive pentru a obtine informatia si prognozeaza evenimentele fata de care intervine prin mijloace necoercitive. Trebuie spus faptul ca nu vor putea fi evitate niciodata toate situatiile care impun folosirea fortei, insa politia de proximitate urmareste tocmai reducerea acestui gen de interventie, punand accentul pe convingerea individului. Printr-o buna cunoastere a situatiei operative din sectorul de competenta, printr-o evaluare permanenta a riscurilor care se manifesta, putem in buna masura sa prevenim, chiar sa actionam inaintea producerii evenimentului nedorit.

• O politie prezenta mai mult in mijlocul publicului. Acest obiectiv indraznet este o dorinta mai veche; insistenta si legitima a cetatenilor, fiind justificata mai ales de faptul ca exista cartiere sau zone unde absenta politistilor sporeste sentimentul de insecuritate. Tocmai de aceea prezenta politistilor, mai ales in zonele si la orele in care riscul de agresiune se manifesta evident, are o dubla functie si anume determina o sporire a increderii cetatenilor in politie si permite, in acelasi timp, o mai buna cunoastere a situatiei operative, de care se va tine cont la repartizarea in teren a efectivelor (in functie de harta criminalitatii pentru fiecare zona).

• Relatii cu cetatenii bazate pe incredere. Politia de proximitate, constienta de faptul ca reusita depinde de calitatea relatiilor cu populatia, ia toate masurile necesare pentru ca primirea publicului sa se faca in conditii cat mai bune, respectand intimitatea cererii, in acelasi timp asigurand operativitate in rezolvarea acestora, acordand o atentie deosebita persoanelor mai vulnerabile, pot deveni mai usor victime (copii, victime ale violentei intrafamiliale, ale
agresiunilor sexuale, persoanelor in varsta, turistilor straini, etc.).

• Cooperarea cu alte institutii. Plecand de la ideea de parteneriat, toate institutiile incepand cu familia, scoala, biserica, serviciile sociale si grupurile comunitare si terminand cu politia sunt elemente esentiale ale unui sistem general care asigura mentinerea si respectarea valorilor morale, ele trebuind sa actioneze concret pentru mentinerea ordinii intr-un stat de drept, in vederea realizarii unui parteneriat benefic pentru ambele parti, se vor incheia protocoale de colaborare cu toate institutiile cu atributii in domeniul mentinerii climatului de siguranta publica, respectiv Primarii, Garda Financiara, Protectia Consumatorului, Inspectoratul de Sanatate Publica etc.

Atributiile politiei de proximitate

Realizeaza cunoasterea populatiei, sub aspectul numarului locuitorilor, structurii, obiceiurilor si traditiilor cu caracter local, domiciliului si resedintei;

Este prezent in fiecare zi minim 6 ore pe jos in cartier pentru ca cetatenii sa il poata aborda;

Stabileste contacte permanente cu administratorii asociatiilor de proprietari, factorii responsabili din cadrul unitatilor de invatamant, societatilor comerciale, organizatiilor neguvernamentale, administratiei publice locale pentru identificarea factorilor de risc privind ordinea publica si siguranta cetateanului si stabilirea masurilor comune de prevenire si combatere a faptelor antisociale;

Participa la sedintele asociatiilor de proprietari si la alte evenimente din cartier;

Consiliaza cetatenii care fac parte din categoriile cu grad inalt de risc din punct de vedere al victimizarii;

Mediaza si rezolva amiabil conflictele interumane;

Formeaza sau participa la ateliere, care au ca obiect de activitate imbunatatirea sigurantei publice si personale;

Recepteaza problemele populatiei si impreuna cu institutiile abilitate stabilesc masuri pentru rezolvarea acestora;

Atrage si mobilizeaza cetatenii in derularea unor programe de prevenire a criminalitatii in cartiere, pe baza de voluntariat;

Rezolva reclamatiile si sesizarile cetatenilor, ce nu au caracter penal si nu presupun aplicarea de sanctiuni contraventionale, care privesc:

stari conflictuale;

tulburarea linistii publice in unitatile de invatamant, asociatii de locatari, societati comerciale etc.;

fapte antisociale ale caror victime sunt persoane cu probleme sociale (minori, batrani, persoane cu handicap sau afectiuni neuropsihice etc);

Celelalte sesizari si reclamatii ale cetatenilor, din competenta formatiunilor de ordine publica, vor fi solutionate de catre ofiterii din cadrul birourilor sau sefii sectoarelor de siguranta publica.

- Colaboreaza cu mass-media pentru ameliorarea sigurantei publice;

- Efectueaza acte de constatare si sanctionare numai in cazul infractiunilor si contraventiilor flagrante;

- Intretine permanent relatii de colaborare cu politistii din formatiunile operative privind evolutia situatiei operative din sectorul de activitate, tine zilnic evidenta evenimentelor inregistrate si prezinta conducerii rapoarte privind activitatile desfasurate, problemele cu care se confrunta populatia si propuneri de imbunatatire a muncii;

- Zilnic analizeaza evenimentele inregistrate in sectorul de responsabilitate, pe care le prezinta sefilor si le evidentiaza pe harta criminogena.