Regimul general de executare a sanctiunilor penale

REGIMUL GENERAL DE EXECUTARE A SANCTIUNILOR PENALE

1. Penitenciarul

􀂾 Preliminarii

Penitenciarul este institutia in care se executa pedeapsa privativa de libertate, un loc de detinere special amenajat care implica o imprejmuire speciala, o paza speciala si camere speciale denumite celule. Penitenciarele trebuie amenajate si organizate pentru a indeplini functii cum ar fi: cazarea, hranirea, igiena, asistenta medicala, conditii de aplicare a regimului de detentie, desfasurarea de activitati educative, folosirea la munca a celor condamnati, paza si supravegherea lor. Dupa capacitatea lor, exista penitenciare mici (200-500 locuri), mijlocii (500 -1000 locuri), mari si foarte mari (1000-2000, 3000 locuri).

Penitenciarele sunt coordonate la nivel central de Directia Generala a Penitenciarelor, structura care face parte din Ministerul Justitiei, iar la nivel local fiecare penitenciar are conducere proprie reprezentata de un director civil, preferabil licentiat in drept, ajutat de un director adjunct militar, care raspunde de paza si securitatea penitenciarului. In cadrul fiecarui penitenciar exista o comisie formata din director, un educator, un medic sau un psihiatru, precum si seful compartimentului de evidenta si organizarea muncii, care analizeaza comportarea condamnatilor si face propuneri privind regimul si tratamentul acestora. Personalul este format din personal de paza si supraveghere, personal administrativ, personal specializat (psihologi, pedagogi etc.).

Repartizarea condamnatilor in penitenciare se face dupa criterii variate, cum ar fi: natura infractiunii, natura pedepsei, antecedentele penale etc. In functie de durata pedepsei, in penitenciar se executa pedepse pe termen scurt, pedepse de durata medie si pedepse pe termen lung.

􀂾 Regimul de detinere

Formele regimului de detinere existente in Romania Regimul de detinere in comun se caracterizeaza prin aceea ca persoanele condamnate sunt tinute impreuna ziua si noaptea, iau masa, dorm impreuna, lucreaza impreuna in ateliere comune, femeile fiind tinute separat de barbati.

Regimul de detinere celulara consta in tinerea condamnatilor inchisi in celule separate ziua si noaptea (mananca, dorm, eventual lucreaza in celula). Se aplica celor condamnati pentru infractiuni grave, celor condamnati la o pedeapsa de lunga durata.

Regimul de detinere mixt consta in tinerea condamnatului ziua, in comun, si noaptea, izolat, in celula.

Regimul de detinere progresiv consta in detinerea, la inceput, in regim celular si, in masura indreptarii si comportarii bune a condamnatului, in detinerea in comun, apoi la o faza intermediara-regim de „semilibertate”, iar in final trecerea la libertatea conditionata.

Regimul de detinere in Romania parcurge urmatoarele faze: faza detinerii in carantina, faza detinerii in comun (cu exceptia condamnatilor pentru infractiuni grave), faza muncii in afara penitenciarului fara paza (tot in aceasta faza, unii condamnati pot fi trecuti in colonii penitenciare, spitale, penitenciare cu regim de semilibertate), ultima faza de executare a pedepsei fiind cea a liberarii conditionate in termenul hotarat de instanta.

􀂾 Regimul de ordine si disciplina

Condamnatii sunt obligati sa respecte urmatoarele reguli: programul zilnic; disciplina si ordine interioara; sa se supuna perchezitiilor; sa respecte regulile de igiena; sa indeplineasca in bune conditii muncile la care sunt repartizati, sa execute dispozitiile date de conducere si de personalul penitenciarului etc.

􀂾 Regimul de munca si calificare profesionala

Munca este o componenta a regimului penitenciar, o obligatie inscrisa in Codul Penal, un mijloc de reeducare si este o necesitate pentru mentinerea unei stari fizice si psihice corespunzatoare a condamnatilor.

Condamnatii sunt repartizati in sectorul industrial, in constructii sau fac munci organizate in penitenciar. La repartizarea in munca se au in vedere aspecte cum ar fi: sanatatea, capacitatea de munca, pregatirea profesionala a condamnatilor. Muncile cu caracter permanent se platesc (o cota de 40% revenindu-i condamnatului), iar cele cu caracter gospodaresc din cadrul penitenciarului nu sunt platite.

Activitatea instructiv-educativa si de reeducare se realizeaza prin programe adecvate in cadrul carora se urmaresc: cunoasterea de sine, educatia morala, cunoasterea defectelor si propriilor tendinte. Activitatea educativa se realizeaza cu un corp de educatori, instructori (profesori cu experienta, psihologi, psihiatri etc.). Completarea studiilor condamnatilor se face prin programe de scolarizare, in colaborare cu institutii de invatamant public care asigura certificate scolare.

􀂾 Drepturile condamnatilor sunt urmatoarele: dreptul de a anunta familia despre situatia in care se afla, dreptul de a se consulta cu avocatul, dreptul de a primi vizite, de a coresponda, dreptul la ingrijire, la tratament medical, dreptul la instruire, dreptul de a li se respecta credinta religioasa.

2. Executarea in regim deschis sau semideschis

In penitenciarele cu regim semideschis, cei condamnati sunt tratati cu exigenta si cu incredere, fara a fi inconjurati de personal de paza in mod strict. Regimul semideschis se caracterizeaza printr-o munca creativa, disciplina liber consimtita, care ofera condamnatului simtul responsabilitatii, organizand gradual revenirea la viata normala. Pot beneficia de acest regim condamnatii nerecidivisti cu pedepse de pana la 5 ani care indeplinesc o serie de conditii (au executat 1/7 din pedeapsa, au varsta peste 21 ani, manifesta regret pentru victima, nu executa condamnari pentru infractiuni grave, au constant o comportare pozitiva etc.). Obligatiile, interdictiile, precum si consecintele la care se expun in caz de nerespectare se afla intr-un regulament pe care il semneaza condamnatii.

ESEU: Comunicarea de informatii false ESEU: Dreptul - fapt social specific

Obligatiile condamnatilor se refera la: respectarea programului de munca, indeplinirea activitatilor productive, respectarea regulilor de igiena, grija fata de bunurile din camerele de detinere etc. Ei au o serie de drepturi, in conformitate cu dispozitiile in vigoare: dreptul de a circula liber in afara penitenciarului, putand veni in contact cu mediul social obisnuit, dreptul la echipament, asistenta medicala, odihna, petitionare, vizite, corespondenta.

3. Executarea in libertate

Acest mod de executare a pedepsei inchisorii in libertate sau executarea in regim deschis sau in libertate se aplica in situatia in care o persoana este condamnata la o pedeapsa privativa de libertate de scurta durata. Argumentele avute in vedere pentru aplicarea acestui sistem sunt urmatoarele:

a) executarea pedepsei inchisorii in conditii de detinere in penitenciar exercita o influenta negativa, in special asupra infractorilor primari (a celor care au savarsit pentru prima data o infractiune);

b) penitenciarul este un loc de executare a pedepsei care provoaca teama, suspiciune si atrage oprobriul asupra celui ce a executat pedeapsa acolo, constituind o piedica in calea integrarii sale in societate (casatorie, profesie);

c) procesul de reeducare a condamnatilor este dificil si putin efficient in penitenciar;

d) costurile ridicate ale executarii pedepsei in penitenciar ;

e) executarea pedepsei intr-un loc de detinere inseamna o rupere de familie, de profesie.

Executarea pedepsei inchisorii fara privare de libertate se limiteaza la:

• condamnati pentru comiterea unor infractiuni usoare, cu un grad redus de pericol social pentru care se prevede pedeapsa inchisorii pana la cel mult un an sau doi;

• condamnati care au comis infractiuni din culpa si care sunt infractori primari;

Acesti condamnati sunt supusi conditiei de a nu mai savarsi alte infractiuni pe o perioada de timp.

In cazul acestui regim se mentine pedeapsa cu inchisoarea, dar ea este inlocuita, substituita (spre exemplu, cu executarea pedepsei la locul de munca).

Executarea pedepsei inchisorii in regim deschis imbraca urmatoarele forme:

a) obligarea la munca fara privare de libertate (executarea pedepsei la locul de munca);

b) suspendarea conditionata a executarii pedepsei;

c) executarea pedepsei inchisorii intr-o inchisoare militara;

d) liberarea conditionata;

e) executarea pedepsei inchisorii de catre condamnatul cetatean strain prin plata unei amenzi.

Aceste forme sunt reglementate in cuprinsul legii penale si in Legea nr. 23/1969 privind executarea pedepselor.

4. Liberarea conditionata

Este o forma de individualizare a executarii pedepsei. Aceasta institutie complementara a regimului de executare este reglementata in Codul Penal, in art. 59-61, si urmareste reducerea pedepsei cu inchisoarea si punerea in libertate a persoanei inainte de termen. Masura se ia la indeplinirea conditiilor exprese de acordare, prevazute in lege, dupa executarea unei parti din pedeapsa.

Conditiile pe care condamnatul trebuie sa le indeplineasca pentru a beneficia de liberare conditionata sunt:

- Executarea unei parti din pedeapsa aplicata.

- Perseverenta si disciplina in munca.

- Dovezi concrete de indreptare.

- Se iau in considerare antecedentele penale.

La cererea condamnatului, comisia din penitenciar, formata din comandantul unitatii, un reprezentant al compartimentului de tratamente si siguranta detinerii, un reprezentant al compartimentului de programe socioeducative si procurorul delegat, analizeaza daca sunt indeplinite conditiile prevazute in Codul Penal si redacteaza un proces-verbal in acest sens. Procesulverbal este trimis instantei de judecata competente sa acorde liberarea conditionata, adica celei din judetul in care se afla sediul penitenciarului.

Efectele imediate si provizorii ale liberarii conditionate: punerea in libertate a condamnatului, liberare cu efect provizoriu; conditionarea eliberarii, perioada in care condamnatul trebuie sa aiba o conduita buna si sa nu savarseasca noi infractiuni; efectul moral, care consta in satisfactia condamnatului ca, prin propriul efort, a fost eliberat inainte de termen.

Efectele finale si definitive ale liberarii conditionate: in cazul cand condamnatul nu a savarsit alte infractiuni, pedeapsa se considera executata, iar liberarea conditionata si provizorie se transforma in liberare definitiva, condamnatul fiind in stare de libertate ca si cum ar fi executat pedeapsa in intregime. Daca a savarsit o infractiune in perioada de pana la implinirea termenului, instanta poate dispune mentinerea sau revocarea masurii liberarii conditionate.

5. Probatiunea

Definitie. Din punct de vedere etimologic, termenul de probatiune provine din latinescul probatio, care desemneaza o perioada de incercare sau iertare.

Probatiunea este posibilitatea acordata infractorilor condamnati de a executa pedeapsa in comunitate, sub supraveghere, sau reprezinta un mijloc de a asigura in acelasi timp controlul si asistenta infractorului in timp ce acesta este lasat in comunitate sub supraveghere.

Scopul crearii unui sistem de probatiune: sprijinirea instantelor de judecata in procesul de individualizare a pedepselor, prin promovarea pedepselor neprivative de libertate, precum si cresterea gradului de siguranta a populatiei prin supravegherea in comunitate a infractorului.

Avantajele probatiunii si, totodata, dezavantajele sistemului de executare in penitenciar a pedepsei :

- Inlaturarea consecintelor negative ale pedepsei privative de libertate, inclusiv prin reducerea influentelor mediului penitenciar asupra infractorilor, mai ales asupra celor primari.

- Reducerea costurilor legate de privarea de libertate.

- Evitarea ruperii legaturilor cu familia, cu mediul profesional.

- Posibilitatea de reeducare este considerabila fata de mediul penitenciar.

- Contributia personala a condamnatului la reintegrarea sa sociala etc.

- Pe un plan general, contributie la diminuarea criminalitatii.

Cadrul legislativ

Probatiunea, ca sanctiune alternativa la pedeapsa inchisorii, are o vechime apreciabila in dreptul romanesc. Astfel, in Regulamentele

Organice si, spre sfarsitul secolului al XIX-lea, in traditia penala prin filiera franceza si belgiana se regasesc o paleta larga de sanctiuni denumite generic alternative la incarcerare. In Codul Penal actual se regasesc reglementate o serie de masuri si sanctiuni neprivative de libertate: suspendarea conditionata a executarii pedepsei, suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere, executarea pedepsei la locul de munca, eliberarea supravegheata- masura educativa aplicata primari.

Prin O. G. nr. 92/2000, termenul de probatiune a fost inlocuit cu cel de reintegrare sociala a infractorilor si supraveghere a executarii pedepselor neprivative de libertate. Prin prevederile O. G. nr. 92, serviciile de probatiune sunt organizate ca structuri independente fata de parchet, instante, penitenciare, in sistemul de justitie, in subordinea unei directii de probatiune din Ministerul Justitiei.

Noutatea si avantajele pe care le aduce institutia probatiunii sunt urmatoarele:

- probatiunea este un proces continuu: instanta incredinteaza spre supraveghere serviciului de probatiune un client in virtutea unor argumente strict juridice;

- supravegherea nu are caracter politienesc, ci este o posibila  ompletare intre control, asistare, ajutor;

- activitatea de probatiune este o activitate profesionista desfasurata de personal calificat;

- activitatea de reintegrare sociala se face prin colaborare cu organisme neguvernamentale;

- misiunea principala este de protejare a societatii.