CONCEPTUL DE PERSONALITATE

Personalitatea apare sub doua aspecte:

ca realitate psihologica;

in calitate de concept.

Ca realitate, personalitatea este totalitatea psihologica ce caracterizeaza si individualizeaza un om particular.

In calitate de concept, psihologia personalitatii atrage atentia asupra faptului ca nu trebuie neglijate celelalte domenii ale psihologiei deoarece ea se regaseste in toate teoriile si conceptiile psihologice.

Din punct de vedere teoretic, personalitatea este cadrul de referinta fundamental pentru definirea sensului si valorii explicative a celorlalte notiuni psihologice.

Notiunile de senzatie, perceptie, afectivitate, motivatie, vointa n-ar avea aproape nici o semnificatie daca ar fi interpretate in sine, neraportate la personalitate.

Practic, dat fiind faptul ca personalitatea este cea mai complexa si adeseori cea mai dramatica realitate umana cu care luam contact si pe care urmeaza s-o influentam, s-o amelioram sau s-o schimbam ea reprezinta principalul ghid in modelarea concreta a omului.

Numai cunoscand laturile, structura, finalitatea personalitatii vom putea selecta si utiliza cele mai potrivite mijloace, metode, procedee de influentare educativa.

Allport a descoperit, inca din 1936, existenta in limba engleza a 18000 de termeni prin care pot fi facute descriptii psihologice ale personalitatii. Dintre acestia 4504 termeni desemneaza trasaturi de personalitate reale, moduri stabile si consistente de ajustare a individului la mediul sau. Ceilalti termeni implica comportamente specifice si temporare, evaluari, metafore.

DELIMITARI CONCEPTUALE

In literatura de specialitate se utilizeaza nediferentiat o serie de termeni care sunt de multe ori folositi unul in locul celuilalt, si anume: individ, individualitate, persoana, personalitate, personaj.

Conceptul de individ

Individul reprezinta totalitatea insusirilor biologice (ereditare si dobandite) care asigura adaptarea la mediul natural.

El desemneaza caracterul indivizibil al organismului. De aici rezulta o serie de caracteristici ale individului:

este un produs in intregime determinat biologic;

este un reprezentant al speciei, indiferent daca aceasta este umana, animala sau vegetala;

este o notiune aplicabila tuturor organismelor.

Conceptul de individualitate

In decursul existentei individului insusirile biologice se specializeaza, se ierarhizeaza, se integreaza capatand astfel unele note distinctive originale.

Individualitatea este individul cu organizarea sa specifica, diferentiala, irepetabila si ireductibila.

Individualitatea exprima  acel atribut al organizarii structural-functionale interne care face ca un individ sa se distinga de altii din aceeasi specie si sa reprezinte un dat unic si ireductibil.

Individualitatea este de asemenea valabila si aplicabila in caracterizarea tuturor organismelor vii (chiar la nivelul inferior indivizii se diferentiaza prin modul organizarii lor structurale interne). La om se trece de la individualitatea biologica la una de tip psihologic; vorbim de particularitati psiho-individuale.

Conceptul de persoana

Persoana este corespondentul, in plan social, a individului in plan biologic.

Persoana reprezinta individul uman, ca entitate concreta, intr-un cadru relational dat, asa cum este perceput de cei din jur.

Analiza: Divortul si protectia sociala a familiilor aflate in divort Referat: Cauzele conflictelor etnice din spatiul postsovietic. cazul republicii moldova.

Prin conceptul de persoana desemnam ansamblul insusirilor psihice care asigura adaptarea la mediul social-istoric istoric si in cadrul acestor insusiri se subliniaza necesitatea prezentei componentelor de ordin superior constient. Se afirma astfel ca omul este persoana in virtutea faptului ca isi defineste constient atitudinile fata de realitate.

Acest atribut de persoana nu este dat prin nastere; el se dobandeste treptat in ontogeneza, gratie procesului de socializare. Notiunea de persoana este aplicabila doar omului, dar nu in general, ci doar celui dezvoltat din punct de vedere psihic. Copiilor la nastere si bolnavilor psihici nu li se pot acorda atributul de persoana.

De asemenea, acest atribut se poate pierde in anumite boli psihice care se caracterizeaza prin alterarea eului, a imaginii de sine, a autoperceptiei si a perceptiei realitatii inconjuratoare.

Conceptul de personalitate De-a lungul timpului, ansamblul insusirilor psihice ale persoanei suporta un proces de structurare in urma caruia se diferentiaza intre ele si se valorizeaza devenind unice.

Personalitatea este persoana plus o nota de valoare, ea este organizarea superioara a persoanei. Trebuie facuta o distinctie intre persoana si personalitate:

persoana se refera la forma fundamentala a fiintei umane care traieste si isi realizeaza destinul pe lume si ea trebuie studiata de psihologia generala.

Personalitatea se refera la particularitatile psihice individuale, la ceea ce-l distinge si il detaseaza pe un om de altul.

Cineva este personalitate numai comparativ cu altii. Esential deci in acest context este faptul ca notiunea de personalitate tinde sa  se lege de existenta unei componente si a unei dimensiuni axiologice, de valoare (spre deosebire de persoana).

Conceptul de personaj

Are doua acceptiuni:

personajul ca manifestare in afara, in comportament a persoanei si personalitatii

personajul ca "persoana in rol", omul interpretat ca un rol social.

Fiecare om poate juca mai multe roluri, deci el se manifesta prin mai multe personaje, isi releva fata de altii mai multe fatete ale personalitatii sale.

Tipuri de personaje:

personaje sociale (joaca roluri asteptate sau impuse de societate);

personaje volitive (joaca roluri pe care si le impun singure conform propriilor aspiratii);

personaje masca (joaca roluri straine personalitatii lor pentru a-si ascunde propria personalitate).

Datorita faptului ca sub fiecare personaj se afla o personalitate inseamna ca personajul este vesmantul social al personalitatii, mecanismul ei de aparare.

Personajul este o "fateta", o imagine fragmentara a persoanei, o masca, o aparenta in spatele careia se ascunde persoana.

Persoana si personajul nu se identifica; in timp ce persoana este o creatie originala, personajul este rutina, automatism.

DEFINITII ALE PERSONALITATII

Definitiile date personalitatii sunt extrem de numeroase si uneori chiar contradictorii. Totusi exista: definitii prin efect extern, prin structura interna si pozitiviste.

Definitii prin efect extern

Cand spunem despre cineva ca "are" sau "nu are" personalitate se are in vedere, pe de o parte cum se manifesta persoana respectiva in exterior si pe de alta parte modificarile pe care ea le produce in comportamentul semenilor.

Cu cat efectele externe sunt mai mari, cu atat se considera ca personalitatea cuiva este mai puternica.

Allport da astfel de definitii: "personalitatea este suma totala a efectului produs de un individ asupra societatii"; "personalitatea este ce cred altii despre tine".

Definitiile prin efect extern au avantajul ca ofera posibilitatea de a cunoaste personalitatea semenilor nostri. Dar ele au si unele limite:

se confunda personalitatea cu rolul ei, adica cu personajul;

intinde o capcana: daca exista o persoana care influenteaza oameni diferiti in moduri diferite inseamna ca are personalitati diferite?

stabilesc o relatie de cauzalitate intre calitatea personalitatii si capacitatea ei de influentare si modificare a conduitei altora. Aici se ridica o intrebare: o persoana care influenteaza are o personalitate bogata, iar o persoana care nu influenteaza nu dispune de personalitate?

Definitii prin structura interna

Conform acestor definitii personalitatea este o entitate obiectiva, este ceva ce exista cu adevarat, ceva valoros.

Cea mai cunoscuta definitie structural-esentialista a personalitatii este cea data de Allport in 1937: "personalitatea este organizarea dinamica in cadrul individului a acelor sisteme psihofizice care determina gandirea si comportamentul sau caracteristic".

O definitie asemanatoare a dat si Eysenck: "personalitatea este organizarea mai mult sau mai putin durabila a caracterului, temperamentului, inteligentei si fizicului unei persoane , aceasta organizare determina adaptarea sa unica la mediu".

Definitii pozitiviste

Aceste definitii au aparut ca reactie la definitiile structuraliste. Cei care au promovat acest tip de definitii au stabilit ca ceea ce cunoastem sunt propriile noastre operatii pe care le facem cand studiem personalitatea.

Allport da o astfel de definitie: "personalitatea este conceptualizarea cea mai adecvata a comportamentului unei persoane in toate detaliile sale, pe care omul de stiinta o poate da la un moment dat ".

Acest tip de definitii introduc personalitatea pe calea cercetarii obiective, riguroase pozitiviste. Dar exista si eroarea ca definesc obiectul de cercetare in functie de metodele utilizate care pot fi si imperfecte. Trebuie de fapt adaptate metodele la obiect.

Dincolo de aceste definitii reductioniste s-a incercat definirea personalitatii ca entitate complexa, eterogena, dupa natura substantial-calitativa a "elementelor" care o compun.

"Personalitatea este unitatea bio-psiho-sociala constituita in procesul adaptarii individului la mediu si care determina un mod specific, caracteristic si unic de comportare in diversitatea situatiilor externe". (Wiggins, 1971).

"Personalitatea este un sistem hipercomplex, cu autoorganizare, teleonomic (mod de explicare stiintifica a comportamentului orientat al sistemelor organice), determinat biologic si socio-cultural, cu o dinamica specifica, individualizata" (M. Golu, 1993).