Comunicarea dintre medic si pacientul in faza terminala (joc de rol)

Comunicarea dintre medic si pacientul in faza terminala (joc de rol)

Dr.-Krisztina, esti pentru prima data aici in clinica?

K:- Aici in Cluj da, dar am mai fost si in alta parte pentru analize.

Dr: Unde ai mai fost internata?

K: La noi, la Alba Iulia.

Dr: Cand anume?

K: In vara, o data in iulie si o data in august.

Dr: Si de la Alba te-au trimis la noi?

K: Aaaa, nu, nu de acolo!  N-am putut sa stau chiar pentru toate analizele.Aveam treaba pe acasa. Am stat un pic in spital, m-au pus cat de cat pe picioare si am plecat.

Dr. Asta a fost in iulie sau in august?

K In iulie. Dar dup-aia m-am simtit iar rau, m-am dus din nou la spital si a trebuit sa stau sa-mi faca toate analizele. De data asta n-am avut de ales.

Dr. Ce rezultat ai primit?

K: Mi-au zis ca nu-i bine si m-au trimis la Cluj. Dar n-am stiut ce am pana n-am venit aici.

Dr. Nu ti s-a spus?

K Nu! Stiti cum sunt medicii, n-au timp de noiNu vreau sa zic ca dv., dar altii.N-au rabdareEu am incercat sa citesc pe bilet , insa n-am reusitParca era chineza! (Rade)

Dr (rade) Da, stiu cum eNoi medicii suntem nevoiti sa scriem mult si de aceea ne deformam scrisul. Eu cateodata ma chinui sa scriu frumos si tot degeaba.

K In fine, asa cum va ziceam, n-am inteles, deci m-am dus acasa.

Dr. Acasa?! Mai bine mergeai la medicul de familie, poate iti spunea el.

K Da, dna. dr., aveti dreptate, insa mi-a fost frica. Va spun sincer, parca nici nu voiam sa aflu ce am.

Dr.Doar nu crezi ca-i mai bine daca nu sti?! Ba chiar poate fi mai rau! Macar daca sti te poti trata , iar boala nu progreseaza atat de rapid!

K Stiu ca am gresit, parca mi-e si rusine sa va spun acum toate astea, dar ce sa fac, asta a fost

Dr. In fine, ai aflat ce ai

K Da, m-am dus la medicul de familie pe la mijlocul lui august,ca iar ma simteam rauEram asa fara puteri, nu mai eram in stare de nimicChiar si la citit oboseam peste masuraE foarte neplacut sa ma simt asa neputincioasa, mai ales ca mie intotdeauna imi place sa fiu acti

Dr. Da, da.Hai sa ne grabim putinTe-ai dus la medicul de familie, iar el te-a trimis aici si te-a vazut dl. dr. Dumitrescu. Ti-a spus dansul ce ai?

K Da, leucemie.

Dr. Ce sti tu despre boala asta, Krisztina?

K Ca e o forma de cancer al sangelui, ca la unele persoane care raspund la chimioterapie prognosticul e mai bun, se poate face si transplant.Mai stiu ca in urma chimioterapiei e posibil sa-mi cada parul si sa-mi fie greata. Cam asta.

Dr. Vad ca sti multe lucruri si ma bucur ca esti o persoana careia ii place sa fie bine informata. Imi dai voie sa-ti mai spun si eu cateva chestiuni?

K Sigur ca da! Chiar va rog, vreau sa stiu totul!

Dr Probabil va fi necesar sa ti se faca uneori transfuzii. De asemenea, este posibil sa te simti uneori mai obosita. In plus, in cazul tau, dat fiind ca boala este mai avansata, este nevoie de transplant, ceea ce inseamna ca vei face o calatorie in strainatate, cel mai probabil in Germania, speram cat mai curand posibil, pentru un transplant cu celule stem. Ce spui de aceste idei?

K Despre transplant stiam, mi-a zis dl.dr. Dar nu stiu mai nimic despre celulele stem.Ce sunt?

Dr Uite, eu am adus pentru tine un material despre asta. E scurt, scris special pentru pacienti. Oricum, maine voi veni din nou in salon si, daca mai ai intrebari putem vorbi.

K Va multumesc tare mult! O sa-l citesc pana maine.

Dr. Acum as vrea sa te intreb daca familia ta stie ce problema ai.

K Parintii stiu, dar fratii mei nu. Sunt mai mici, nu vreau sa-i ingrijorez si pe ei.

Dr. Deci ai frati mai mici

K Da, doi, un frate si o sora.

Dr. Parintii tai ce cred despre ceea ce ti se intampla?

K Va dati seama, sunt distrusi, mai ales mama. Ea chiar insista sa vina sa stea cu mine in spital, dar sunt mare, ma descurc.

Dr. Si daca vei merge in Germania? Va veni vreunul dintre parinti cu tine?

K Da, cel mai probabil mama. Dar nu vreau sa ma gandesc cum va fi daca voi merge in Germania. Trebuie sa merg! Altfel mNici nu pot sa pronunt cuvantul!

Dr. Ti-e teama de moarte?

K Nu-i vorba de asta. Omul moare si atat, nimic mai mult. De murit, toti murim. Dar una e sa mori la 80 de ani si alta e sa mori la 20 si ceva. Ma gandesc la parinti, la frati, la mine.Am atatea planuri: sunt studenta, pe cale de-a incepe serviciul.Voiam sa fac si.

Dr. Stai linistita , Krisztina! In cancer sunt si cazuri fericite. Conteaza foarte mult atitudinea pozitiva.

K Da, stiu, chiar eu cunosc un caz cu cancer de san care a raspuns foarte bine la tratament. Sper sa fiu ca si ea. In acelasi timp, am vazut si cazul unui prieten care avea leucemie ca si mine  si a.Era atat de tanar si un baiat deosebit! Nu mai stiu ce sa credIn fine, eu tot sper sa fiu ca si persoana care a scapat

Dr.( cu caldura): Ti-am zis, atitudinea pozitiva este esentiala! Nu dispera!

K Eu chiar incerc sa-mi pastrez atitudinea pozitiva, dna. dr, si cred ca in general reusesc. Incercam sa va spun doar ca uneori ma simt.

Dr. (ridicandu-se de pe scaun): Krisztina, trebuie sa plec acum. Mai vorbim maine. ( Atingand-o cu caldura pe umar) Capul sus!