Formarea trasaturilor de caracter a copiilor

FORMAREA TRASATURILOR DE CARACTER A COPIILOR

Perioada dintre intrarea copilului in scoala si terminarea ciclului elementar este adesea descrisa fie ca un fel de sfarsit al copilariei, cu particularitati de varsta asemanatoare cu cele prescolare, fie ca etapa de debut primar al adolescentei, fie ca etapa distincta a copilariei. In toate cazurile, referirile descriptive sunt mai centrate pe problemele adaptarii scolare si ale invatarii decat descrierile privind alte etape ale dezvoltarii psihice, desi se stie ca in copilaria timpurie are loc cea mai importanta achizitie de experienta adaptativa.

Perioada scolara mica prezinta caracteristici importante si progrese in dezvoltarea psihica, din cauza ca procesul invatarii se constientizeaza ca atare. Intens solicitat de institutia scolara care pentru acest nivel de dezvoltare psihica este obligatorie si gratuita in numeroase tari cu traditii culturale dar si in tari in decurs de dezvoltare si din lumea a treia, invatarea devine tipul fundamental de activitate, mai ales datorita modificarilor oarecum radicale de conditionare a dezvoltarii psihice in ansamblul sau pe care le provoaca si ca urmare a dificultatilor pe care copilul le poate intimpina si depasi in mod independent. Copilul intra in zona "galaxiei Guttemberg" si se inscrie pe orbitele culturale ale acesteia. Aceasta inseamna ca activitatea scolara va solicita intens activitatea intelectuala, procesul de insusire gradata de cunostinte cuprinse in programele scolii elementare si ca in consecinta, copilului i se vor organiza si dezvolta strategii de invatare, i se va constientiza

Rolul atentiei si repetitiei, isi va forma depinderi de scris - citit si calcul. Invatarea si alfabetizarea constituie conditiile majore implicate in viata de fiecare zi a copilului dupa 6 ani. Aceasta conditie noua de existenta actioneaza profund asupra personalitatii lui. Efectele directe asupra dezvoltarii psihice sunt secundate de numeroase efecte indirecte ale vietii scolare. Prin alfabetizare copilul castiga potential instrumente valide de apropiere de toate domeniile culturii si stiintei contemporane si a celei ce s-a dezvoltat in decursul timpului. Nu se poate evalua in mod precis importanta si efectele invatarii in formarea unui regim de activitate intelectuala, a spiritului de ordine, disciplina in viata si in gandire in dezvoltarea intereselor intelectuale. Nu se poate ignora faptul ca scoala creeaza capacitati si strategii de invatare pentru toata viata si contribuie la dezvoltarea planului deliberativ avertizat al vietii interioare, la structurarea identitatii si a capacitatilor proprii, la dezvoltarea de aspiratii, la descoperirea viatii sociale. Mai mult decat atat, volumul mare de cunostinte pe care le vehiculeaza scoala permite sa se formeze o continuitate sociala, prin integrarea culturala a copilului in orbita cerintelor si intereselor sociale privind nivelul minimal de cultura, nivel cerut de conceptele implicate in continuarea dezvoltarii economiilor nationale moderne si in exercitarea de roluri profesionale si sociale. Scoala se apropie in zilele noastre de economie, ca institutie si devine implicit un fel de industrie a viitorului societatii. De cele mai multe ori, scoala raspunde si dorintei copilului de a fi ca cei mari ca si dorintei de realizare, de satisfacere si dezvoltare a curiozitatii cognitive a acestuia.

Realizand o educatie institutionalizata si obligatorie scoala egalizeaza social accesul la cultura. Fara indoiala, scoala ofera copilului cunostinte pe care el nu ar putea sa si le dobandeasca singur deoarece interesele, trebuintele si curiozitatile lui nu le solicita atat de intens incat sa fie contracarat efortul implicat in aceasta inzestrare.

In acelasi timp, creeaza mirajul de mentalitate spre lumea realului complex. Aceasta virare solicita intens adaptarea, iar aceasta din urma intampina la fiecare pas din viata scolara numeroase confruntari. In ceea ce priveste tipul de relatii, scoala ca institutie scolara include in clasele sale colective egale de varsta, care parcurg programe de instruire determinate intr-un spirit competitiv relatiile general fiind supuse acelorasi reguli si regulamente. Datorita acestor conditii de socializare a conduitei se contureaza rolul de elev din clasele mici si statutul social legat de randamentul scolar si de participarea copilului la sarcinile implicate in varsta scolara.

Scoala impune modelele ei de viata, dar si modelele sociale de a gandi si actiona. Ea creeaza sentimente sociale si largeste viata interioara, cat si conditia de exprimare a acesteia, in special exprimarea verbala si comportamentala. Prin preparatie pentru activitati complexe si variate, scoala formeaza capacitati de activitate, respectul fata de munca, disciplina si responsabilitate ca trasaturi prielnice active.

Exista numeroase asemanari intre scoala si procesul de productie, scoala produce programe si planuri de lucru. Si in scoala, ca si in munca din intreprinderi, exista norme, etape in evaluarea muncii parcurse, premieri si sanctionari ce sunt determinate de valoarea activitatii depuse si promptitudinea ei. Si in scoala exista functii si roluri, sarcini suplimentare legate de acestea. Prin toate acestea, scoala realizeaza si o preparatie pentru viata si munca. Implicit scoala dezvaluie copilului viata sociala si mecanismele ei.

Legatura dintre scoala si viata sociala poate fi mai mult sau mai putin stransa. Reformele invatamantului din deceniile 6 si 7 pun in evidenta nu numai intensificarea apropierii scolii de viata sociala, dar si influentele revolutiei tehnico-stiintifice asupra scolii care prin procesul si tendintele de "integrare" cu industria a capatat programe si tehnologii didactice, orare noi si chiar programe de activitati productive si de autogospodarire.

Primii 2 ani de scoala, chiar daca au fost pregatiti prin frecventarea gradinitei, modifica regimul; tensiunea si planul de evenimente ce domina in viata copilului. Asimilarea continua de cunostinte mereu noi, dar mai ales responsabilitatea fata de calitatea asimilarii lor, situatia de colaborare si competitie, caracterul evident al regulilor implicate in viata scolara contribuie la modificarea de fond esentiala a copilului scolar mic. Adaptarea copilului se precipita si se centreaza pe atentia fata de un alt adult decat cel din familie. Acest adult incepe sa joace, un rol de prim ordin in viata copilului. El este si devine tot mai mult reprezentantul marii societati, al tarii, cu idealurile ei si aspiratiile sale si al comunitatii din care face parte copilul. In acelasi timp, el este cel care vegheaza la exercitarea regulilor societatii si scolii si cel care antreneaza energia prielnica, modeleaza activitatea intelectuala a copilului si organizeaza viata scolara in ansamblul ei.

Pentru copil, caracteristica cea mai sensibila difera odata cu intrarea in scoala, consta in mentalitatea afectiva a mediului scolar, fapt ce creeaza conditia cerintei de a castiga independent un statut in colectivitatea clasei. Nu mai sunt valide manifestarile de afectiune si farmec pe care copilul le poseda. El devine membru al unei colectivitati in care se constituie un nou climat afectiv, de recunoastere a autoritatii si raporturi de reciprocitate. Treptat activitatea scolara imprima modificari in universul interior. Se destrama mitul copilariei si se dezvolta realismul conceptiei despre lume si viata in care actioneaza modele noi sociale de a gandi, simti, aspira, si tendintele de identificare ci acestea capata consistenta.

Procesul cresterii se tempereaza usor intre 6-7 ani pentru a se intensifica ulterior.

La 6 ani au loc cateva procese implicate in crestere si dezvoltare. Dentitia provizorie incepe sa fie inlocuita cu dentitia permanenta. Fenomenul ca atare, aparent putin important, creeaza totusi disconfort, modificari temporare ale vorbirii, oarecare dificultati in alimentare.

Nu poate fi ignorat faptul ca dezvoltarea dentitiei permanente evidentiaza intensificari ale metabolismului calciului. Procesul de osificatie este intens la nivelul toracelui, al claviculelor si al coloanei vertebrale. Dupa 7 ani, este intensa osificarea la nivelul bazinelor la fetite, precum si procesele de calcifiere la nivelul osului mainii. Articulatiile se intaresc si ele. Creste si volumul muschilor. Se dezvolta musculatura fina a mainii. Pozitiile incorecte in banca duc la deformari persistente. Servietele prea grele fac de asemenea deplasari de coloana. Sunt importante calirea organismului, sportul, deprinderile igienice.

Importante aspecte se contureaza in ceea ce priveste legaturile functionale nervoase. La 7 ani creierul cantareste cam 1200 grame, lobii frontali ajungand la 27 la suta din totalul substantei nervoase a creierului. Dupa 6 ani se organizeaza legaturi functionale implicate in lectura si scriere constituindu-se o largire mozaicala a zonelor limbajului.

Totusi, copilul nu e robust, nici solid ca la 5 ani. La 6 ani este sensibil dificil, instabil, oboseste usor, are indispozitii la alergii. Bolile contagioase sunt insa mai rare, datorita imunizarii active si a vaccinurilor. Dificultatile temporare legate de schimbarea dentitiei afecteaza si ele pofta de mancare. Copilul prefera mancaruri moi, are mici fantezii alimentare. Mirosul se dezvolta la unii copii relativ diferentiat. In general omul nu este una dintre fiintele cu miros dezvoltat, fiinte ce utilizeaza mirosul in cautarea hranei. La 9 ani sensibilitatea fata de mijloacele civilizatiei contemporane se dezvolta. Copilul agreeaza sapunurile cu miros placut, apa de toaleta, dar si mirosurile de benzina, uleiuri, rasini, incep sa fie diferentiate si utilizate ca indici in experiente, corespondenta verbala a diferitelor mirosuri contribuie la diferentierea sensibilitatii.

In ceea ce priveste indemanarea, creste forta musculara si se accentueaza caracterul de ambiodextru, dar si extremele de stangaci si dreptaci se pun in evidenta, creand probleme in procesul scrierii.

Rarele forme de TBC care incep sa se manifeste la 6-7 ani incep sa aiba caracteristici ca cele ale formelor adulte. Pofta de mancare este activa, apetitul mare, dar stomacul mic, copilul mai este excesiv atras de desert, ii place sa manance la televizor. In general, scolarul mic este mai stangaci, rastoarna usor toate din jur. Somnul este relativ bun. Copilul scolar mic manifesta o oarecare atitudine recalcitranta fata de baie, este usor neglijent in ceea ce priveste imbracamintea. Toate aceste fenomene sunt legate de noul fenomen de viata care schimba accentele si dezvolta o noua repartitie a investitiilor psihice. In contextul acestor schimbari, gratia in miscari este treptat inlocuita cu aspiratia spre forta.

In perioada celei de-a treia copilarii, transformarile psihice se fac totusi lent, nespectaculos. Prima schimbare care se pune in evidenta este latura de orientare generala. Pe acest plan se face o parasire a intereselor evidente din perioada prescolara, ca desenul, modelajul. Din acest motiv, produsele scolarului mic in aceste domenii devin mai putin spontane, pline de stersaturi. La 7 ani, Gessell considera ca ar fi un fel de varsta a gamei care pune in evidenta cresterea virulentei spiritului critic. Se modifica preferintele si pe alte planuri. Asa de pilda, incep sa fie preferate biografiile, legendele. Lectiile de aritmetica sunt preferate la 7-8 ani fata de lectiile de stiinta naturii, ulterior si cele de stiinta a naturii incep sa fie privite cu interes.

In structura preferintelor si intereselor se petrec si alte schimbari. Desi interesul pentru joc ramane foarte puternic, incep sa devina tot mai dese la 8-9 ani atitudinile de nepasare si indispozitie atunci cand copilul este trimis sa se joace in timp ce citeste. Interesul pentru film, cinematografie, televiziune devine tot mai clar. Incep sa prezinte interes cartile cu povesti, cu actiuni palpitante. Tot in perioada micii scolaritati se constituie un adevarat delir de colectionare. Copii incep sa faca mici colectii de ilustrate, timbre, plante, frunze, porumbei, insecte, iepuri. Sertarele si buzunarele lor devin pline cu tot felul de lucruri. Aceasta expresie a personalitatii pune in evidenta cerinta interna de reunire si clasificare. Micile colectii permit detasarea caracteristicilor diferentiale ale obiectelor asemanatoare.

O alta caracteristica pregnanta a acestei perioade este aceea a unei mari atentii acordate jocului cu reguli in colectiv. Regula devine fenomen central, un fel de atitudine, ce-l ajuta in adaptare si pe care o considera reper ca atare.

Regula se detaseaza insa de conditionarea singulara a jocului. Ea se manifesta extrem de organizatoare pentru conduita de colectiv a copilului. Se poate presupune ca aceasta organizare de dependenta de reguli - uneori excesiva prezinta o forma de restructurare a disponibilitatilor personalitatii in care creste emanciparea de dependenta fata de regulile familiei si subordonarea acestora cerintelor vietii scolare. Nu sunt putine situatiile in care copilul impune acasa reguli noi motivate de faptul ca "asa ne-a invatat doamna invatatoare la scoala".

Copii trec si printr-o faza de excesiva sensibilitate fata de aceste reguli. Uneori conduita lor este suspicionarea de incalcare a regulilor impuse de cei din jur. Se semnaleaza neglijente ale vecinului de banca privind faptul ca "nu sta cu mainile la spate", "si-a uitat acasa caietul" sau ca "priveste pe geam".

Exista o dezvoltare complexa de-a lungul perioadei scolare mici. Structura longitudinala a acesteia se manifesta ca modificari in formarea de noi disponibilitati fizice, integrarea acesteia in economia caracteristicilor psihice prin trecerea de la momente de usor dezechilibru la constituirea de forme noi de echilibru, implicate de marginea inegala a diferitelor caracteristici si noi inzestrari psihice. La 6 ani, copilul este total absorbit de problemele adaptarii la viata sociala. Procesul acesta este relativ dificil. Daca invatatorul insista numai pe disciplina, copilul prezinta o adaptare mai grea ce se manifesta prin cresterea nervozitatii a oboselii si chiar in tulburari digestive.

Invatarea citit-scrisului si a calculelor elementare constituie achizitiile de baza ale acestui moment de dezvoltare.

Dupa 7 ani se manifesta treptat o mai mare detasare psihologica, o crestere a expresiunii, o mai mare extraversiune si trairi numeroase euforice si de exaltare, semn ca adaptarea scolara a depasit o faza tensionala. In vorbirea copilului incepe sa fie frecvent folosit superlativul in descrierea de situatii, intamplari si obiecte. La 7 ani incepe sa creasca evident curiozitatea fata de mediul stradal. Copilul distinge la aceasta varsta capacitati mai stabilizate. Volumul lecturilor este in crestere. Si scrierea face progrese ia viteza si lizibilitate.

Scolarul mic, de 6-7 ani nu este capabil sa respecte toate regulile unor jocuri de tipul foot-bolului. De altfel, nici forta si nici rezistenta lui nu pot sustine un astfel de joc. De aceea, chiar cand se integreaza intr-un astfel de joc are momente de repaus. Totusi nu paraseste jocul chiar daca ceilalti indispusi de incurcaturile facute de inabilitatile lui motorii reactioneaza vehement. Copilul de 7 ani se supara repede si uita repede, este insa deosebit de sensibil la ignoranta- dar si daca a fost socotit incorect in joc, desi nu intotdeauna isi da seama ce regula a incalcat. Disputele din joc sunt extrem de acerbe si devin in fapt mici lectii de drepturi si datorii in conditii foarte diferite fata de aplicarea de reguli. Se constientizeaza tematica obligativitatii, loialitatii spiritului de echipa, suportarea esecului, precizarea caracteristicilor echitatii, cinstei.

In jurul varstei de 8 ani devin mai multilaterale si diferentiate interesele. Studiul aritmeticii trece prin preocuparile de prim ordin. Cresc evident capacitatile memorice, exprimarea discursiva. Competitia colectiva incepe sa devina de asemenea deosebit de activa si se evidentiaza in jocurile de echipa la fotbal si diferite alte jocuri cu reguli.

Momentul de 8 ani este foarte sensibil pentru educatia sociala, dat fiind faptul ca adaptarea a depasit inca o etapa tensionala si copilul a inceput sa treaca dintr-o faza de mai mult echilibru si mai mare stapanire a conditiilor de activitate scolara pe care la traverseaza. Incepe sa devina ceva mai reflexiv si preocupat de numeroase probleme printre care si acea a provenientei copiilor, dar si de probleme privind apartenenta sociala, identitatea de neam. Este un moment de intensa identificare sociala si concomitent de constituire a sentimentelor de apartenenta la scoala, clasa sa scolara, un fel de mandrie pentru aceste feluri de apartenente.

Tot la acest nivel de dezvoltare, copii organizeaza jocuri cu subiecte prelungite, ce se perpetueaza saptamani intregi in zilele insorite pe terenurile urbane sau parasite, apropiate de casa sau pe terenurile apropiate de scoala. Organizarea de serbari scolare devine atractiva. In jurul varstei de 9 ani, copii de sex diferit incep sa se separe in mod spontan in jocuri. Copilul devine ceva mai meditativ, se accentueaza caracterul pregnant al expansivitatii in conduite. Este o perioada de incercari numeroase de a rezolva activitati mai dificile. Evidenta este dorinta copilului de autoperfectionare, de imbogatire a cunostintelor. Copilul devine dintr-o data mai ordonat, mai perseverent in diferite feluri de activitati. Nu trece cu placere de la o activitate la alta. El simte nevoia de a planifica timpul si activitatile. Desenele, lucrarile scrise, se imbunatatesc, devenind adesea de performanta si activitatea la orele de aritmetica. Aceasta intereseaza mult daca invatatorul este destul de abil, poate crea emulatii complexe, interese statornice pentru aceste domenii.

Si in planul integrarii in colectiv intervin schimbari-copilul devine mai sensibil la informatii sociale, la opinia clasei. Preocuparea pentru colectiv se incarca de nuante si exprima prietenia si in cadrul acesteia se creeaza planuri copilaresti confidente, mici initiative.