Abordarea sistemica si abordarea sinergetica a psihicului

Abordarea sistemica si abordarea sinergetica a psihicului

1. Abordarea sistemica a psihicului

2. Abordarea sinergetica a psihicului

1. Abordarea sistemica a psihicului

Abordarea sistemica a psihicului depaseste limitele explicative ale abordarii structural-dinamice prin afirmarea deschiderii acestuia spre exterior.

Premisele acestei noi modalitati de abordare a faptelor de natura psihica sunt de doua categorii: premise din afara psihologiei si premise din interiorul psihologiei.

Ca premise din afara psihologiei ale abordarii sistemice a psihicului pot fi retinute perspectivele de abordare a propriului obiect al cunoasterii specifice unor stiinte ca: biologia, neurologia, fiziologia, cibernetica, teoria generala a sistemelor (TGS). Biologia si-a dezvoltat cel mai de timpuriu o perspectiva sistemica asupra organismului in sine si a organismelor aflate in diferite interrelatii. Neurologia si fiziologia descoperind aferentatia a oferit imaginea unor relatii existente in interiorul unui sistem. Cibernetica, prin notiunile de reglare si deviatie, control si programare, dar mai ales prin cea de conexiune inversa sau feed-back a contribuit la constituirea unei viziuni integrator-sistemice asupra psihicului. Teoria informatiei prin conceptele de informatie, redundanta etc a contribuit la intelegerea caracterului informational, nesubstantial al psihicului si la construirea unei viziuni holiste asupra acestuia. Teoria generala a sistemelor (von Bertalanfy) care prezinta sistemul ca ansamblu de elemente aflate intr-o interactiune ordonata, non-intamplatoare ofera psihologiei un context mai complex de explicare a psihicului.

La fundamentarea intelegerii psihicului ca sistem au contribuit si diverse orientari dezvoltate chiar in cadrul psihologiei:, cele mai importante fiind gestaltismul si structuralismul.

Gestaltismul, prin sublinierea rolului intregului in raport cu partea a contribuit in mod esential la modificarea viziunii atomiste asupra psihicului. Structuralismul, mai ales prin acceptiunea moderna a conceptului de structura (R.Mucchielli) conduce spre interpretarea functiilor psihice si a nivelurilor de organizare a psihicului ca sisteme de corelatii cu o anume semnificatie si o anume mobilitate.

Toate aceste premise conduc la conceperea psihicului ca un sistem cu toate caracteristicile sistemului. Un sistem "consta in multimea de elemente componente, in ansamblul relatiilor dintre aceste elemente structurate multinivelar si ierarhic si in constituirea unei integralitati specifice, ireductibile la componentele sau chiar la relatiile individuale dintre ele." (Vlasceanu, 1982, apud Zlate, 2000, p.362)

In componenta unui sistem intra: marimi (de intrare, de stare si de iesire), relatiile dintre marimi, structura, subsistemele, finalitatile. Dupa aceste componente poate fi caracterizat si sistemul psihic uman..

M.Golu precizeaza ca pentru a avea dimensiunea de sistem, psihicul trebuie sa ateste:

o      existenta unui numar de elemente,

o      relatii determinate intre aceste elemente,

o      o delimitare a lor in raport cu mediul.

In acelasi timp, afirma M.Golu, exista o serie de note care diferentiaza psihicul de alte sisteme informationale (biologic, fiziologic, masinist):

o      geneza sa reclama o dubla comunicatie (marea comunicatie ce are drept rezultat modelul informational al lumii obiective si mica comunicatie ce are ca rezultat elaborarea modelului informational al propriului eu);

o      sistemul psihic prezinta toate cele trei laturi definitorii ale fenomenului informational: cantitativ-statistica; semantica si pragmatica;

o      este orientat antientropic.

Sistemul psihic uman poate fi definit ca o "constructie" izomorfica a seriilor evenimentelor substantiale, energetice si informationale din mediul extern si intern al organismului, realizata in alfabetul specific al "retelelor logice" ale sistemului nervos. "Constructia" respectiva se obtine prin integrarea intr-o organizare unitara a imagisticului cu simbolicul, a codurilor "imagine" cu codurile simbolic-abstracte"     (M.Golu, A.Dicu, pg.95) sau ca "sistem energetic informational de o complexitate suprema, prezentand cele mai inalte si perfectionate mecanisme de autoorganizare si autoreglaj si fiind dotat cu dispozitii selective antiredundante si cu modalitati proprii de determinare antialeatorii" (Popescu-Neveanu, 1987, p.21)

Ca principii ale abordarii sistemice a psihicului se mentioneaza principiile globalitatii, contextualitatii, cauzalitatii, ameliorarii si valorii (Zlate, 2000, p.371) iar ca principii de organizare a sistemului psihic s-au identificat:

o      principiul semnalizarii-designarii conform caruia "organizarea sistemului psihic incepe prin transcrierea si traducerea informatiei obiective despre starile si proprietatile lucrurilor si fenomenelor din jur in "coduri"specifice interne, care prin aceasta dobandesc o anume semnificatie: orienteaza comportamentul intern sau extern in mod adecvat si selectiv in raport cu elementele din mediul ambiant" ;

o      principiul izomorfismului - homomorfismului conform caruia  "transcrierea si prelucrarea informatiei extrase se realizeaza nu in directia relevarii starilor interne "in sine" ale subiectului, ci in cea a conservarii identitatii obiectului";

o      principiul diferentierii si specializarii care exprima faptul ca organizarea sistemului psihic uman "implica in mod necesar trecerea de la forme cu caracter global-difuz la forme tot mai diferentiate, pregnant conturate, specializate, in cadrul carora integrarea informatiei sa se realizeze la un nivel calitativ progresiv mai ridicat";

o      principiul ierarhizarii emergente dupa schema relatiei "comandant-subordonat", nivelul ierarhic superior impunandu-si  emergenta sa asupra celor inferioare

o      principiul stocarii care afirma stocarea succesiva in retelele neuronale a "unitatilor" de informatie extrase din afara si prelucrate in concordanta cu criterii de ordin semantic si pragmatic";

o      principiul actiunii care exprima faptul ca inainte de a exista in forma ideala, mentala, functiile si procesele psihice se manifesta in forma operatiilor externe, practice asupra obiectelor sensibile";

Document online: Saracia in societatea romaneasca Referat: Sociologie economica rurala - intrebari

o      principiul interiorizarii si obiectivarii care reflecta dubla orientare a dinamicii sistemului psihic - dinspre exterior spre interior si dinspre interior spre exterior. (M.Golu, 1971, pg.103)

P.Popescu-Neveanu inventariaza drept caracteristici ale psihicului ca sistem urmatoarele:

o      caracterul informational-energizant;

o      caracterul interactionist;

o      caracterul ambilateral orientat (spre sine si spre exterior);

o      caracterul evolutiv;

o      caracterul antientropic si antiredundant;

o      caracterul adaptativ, cu functii de reglare si autoreglare (Popescu-Neveanu, 1987)

Abordarea sistemica a psihicului are o "mare valoare metodologica, exprimata si in sporirea posibilitatilor descriptive si explicativ - interpretative" ea permitand:

o      elaborarea unui model psihocomportamental veridic;

o      intelegerea naturii si specificului functiilor si proceselor psihice;

o      intelegerea raportului dintre subiectivitatea individului si comportamentele exteriorizate;

o      orientarea in planul cercetarii psihologice (Zlate, 2000, p.371)

Ca limite ale abordarii sistemice a psihicului se pot sublinia:

o      neglijarea autooragnizarii;

o      neglijarea rolului elementelor constitutive ale sistemului;

o      neglijarea rolului dezordinii si dezechilibrului in evolutia sistemelor vii (Zlate, 2000, p.372)

Aceste limitari in intelegerea si explicarea psihicului la care poate expune abordarea pur sistemica pot fi depasite prin abordarea sinergetica a psihicului.

2. Abordarea sinergetica a psihicului

Abordarea sinergetica a psihicului  care permite depasirea limitelor abordarii sistemice poate fi inteleasa pornind de la semnificatia termenului de sinergie introdus de fizicianul Herman Haken (actiunea simultana indreptata in acelasi sens, pentru indeplinirea aceleiasi functii a mai multor agenti). Sinergetica s-a afirmat ca stiinta autoorganizarii sau autostructurii sistemelor, independent de natura lor si a evoluat incepand cu 1970 in congruenta cu teoria stabilitatii structurale sau a catastrofelor a lui R.Thom si cu teoria structurilor disipative a lui I.Prigione.

Sinergetica, apreciaza multi psihologi, a oferit psihologiei alte cadre de referinta comparativ cu cibernetica: "psihologia cibernetica s-a straduit sa demonstreze ca omul este un sistem autoreglabil. Psihologia castiga precizie si un prestigiu vremelnic, dar continua sa ramana inca departe de cercetarea lumii interioare a omului, evita sa abordeze frontal problematica si drama Self-ului. Cibernetizarea a fost o obsesie care a echivalat cu o viziune dezumanizanta" (Manzat, 1999, p.13)

Incercari de abordare a psihicului asemanatoare sinergeticii sunt mai vechi decat impunerea acesteia in stiinta. Ganditori precum Dewey, Lewin, Allport, Piaget recurg in interpretarea psihicului la concepte precum echilibru cvasistationar, sistem deschis, organizare organizatoare care pregatesc adoptarea principiilor sinergeticii in psihologie. In psihologia romaneasca, autori ca Gh.Zapan, M.Ralea, V.Pavelcu, I.Manzat, D.Farcas, arata interes pentru noua modalitate de abordare a psihicului. V.Pavelcu utilizeaza termenul de psihosinergie, I.Manzat pe cel de psihologie sinergetica de care leaga temerarul demers de "cautare a umanului pierdut". Matematicianul si medicul D.Farcas apreciaza ca abordarea sinergetica a psihicului permite studierea psihicului sub trei ipostaze:

o      de mare, unic agent,

o      de metaagent,

o      de componenta a unui pluriagent

Principiile sinergeticii s-au dovedit extrem de fertile in explicarea complexitatii psihicului:

o      principiul instabilitatii dinamice si dezechilibrului creator,

o      principiul interactiunii (prin cooperare sincrona si cooperarea interactiunilor),

o      principiul procesualitatii,

o      principiul autoorganizarii optime si eficiente (Zlate, 2000, p.375)

M.Zlate apreciaza ca principalele contributii ale sinergeticii la explicarea psihicului uman se bazeaza pe:

o      interpretarea neclasica a notiunii de sistem;

o      regandirea dialecticii dintre ordine si dezordine, dintre echilibru si dezechilibru;

o      reconsiderarea principiului dezvoltarii care nu mai este organizarea ci autoorganizarea;

o      revalorizarea rolului elementului in raport cu intregul,

o      redimensionarea locului si rolului interactiunii in functionarea sistemului,

o      inlocuirea determinismului de tip cauzalitatea univoc liniara cu determinismul nonlinear.(Zlate, 2000, pp.373 - 374)

Exercitiu:

Descrieti o idee si un sentiment din perspectiva cibernetica si din perspectiva sinergetica

Rezumat

Unitatea de invatare 4: Abordarea sistemica si sinergetica a psihicului

Cuprinde informatii cu privire la abordarea sistemica a psihicului si informatii cu privire la abordarea sinergetica a psihicului. Abordarea sistemica a psihicului depaseste limitele explicative ale abordarii structural-dinamice prin afirmarea deschiderii acestuia spre exterior. M.Golu precizeaza ca pentru a avea dimensiunea de sistem, psihicul trebuie sa ateste: existenta unui numar de elemente, relatii determinate intre aceste elemente, delimitare a lor in raport cu mediul. Ca principii ale abordarii sistemice a psihicului se mentioneaza principiile globalitatii, contextualitatii, cauzalitatii, ameliorarii si valorii. Abordarea sistemica a psihicului are o "mare valoare metodologica, exprimata si in sporirea posibilitatilor descriptive si explicativ - interpretative" ea permitand: elaborarea unui model psihocomportamental veridic; intelegerea naturii si specificului functiilor si proceselor psihice; intelegerea raportului dintre subiectivitatea individului si comportamentele extreriorizate; orientarea in planul cercetarii psihologice (Zlate, 2000, p.371) Ca limite ale abordarii sistemice a psihicului se pot sublinia: neglijarea autooragnizarii; neglijarea rolului elementelor constitutive ale sistemului; neglijarea rolului dezordinii si dezechilibrului in evolutia sistemelor vii. Abordarea sinergetica a psihicului care permite depasirea limitelor abordarii sistemice poate fi inteleasa pornind de la semnificatia termenului de sinergie introdus de fizicianul Herman Haken. Incercari de abordare a psihicului asemanatoare sinergeticii sunt mai vechi decat impunerea acesteia in stiinta. Principiile sinergeticii s-au dovedit extrem de fertile in explicarea complexitatii psihicului. M.Zlate apreciaza ca principalele contributii ale sinergeticii la explicarea psihicului uman se bazeaza pe: interpretarea neclasica a notiunii de sistem; regandirea dialecticii dintre ordine si dezordine, dintre echilibru si dezechilibru; reconsiderarea principiului dezvoltarii care nu mai este organizarea ci autoorganizarea; revalorizarea rolului elementului in raport cu intregul, redimensionarea locului si rolului interactiunii in functionarea sistemului, inlocuirea determinismului de tip cauzalitatea univoc liniara cu determinismul nonlinear.a

Intrebari/probleme  de autoevaluare

Care sunt premisele din afara psihologiei ale abordarii sistemice a psihicului?

Care sunt premisele din interiorul psihologiei ale abordarii sistemice a psihicului?

Care sunt principalele note care diferentiaza psihicul de alte sisteme informationale (biologic, fiziologic, masinist)?

Enumerati principiile abordarii sistemice a psihicului

Enumerati principalele caracteristici ale psihicului ca sistem

Precizati valoarea metodologica a abordarii sistemice

Care sunt principalele limite ale abordarii sistemice a psihicului?

Precizati principiile sinergeticii

Precizati principalele contributii ale sinergeticii la explicarea psihicului uman

Precizati principalele limite ale abordarii sinergeticii a psihicului

BIBLIOGRAFIE MINIMALA

NEVEANU, POPESCU, P. (1976), Curs de psihologie generala, Tip.Univ.Bucuresti

ZLATE, M., (2000), Fundamentele psihologiei, EdituraUniversitara, Bucuresti

ZLATE, M., (2000), Introducere in psihologie, Editura Polirom, Iasi.

LECTURI SUPLIMENTARE

FARCAS, D. (1994), Sinergetica gandirii, Editura All, Bucuresti

GOLU, M., DICU, A. (1972), Introducere in psihologie, Ed.Stiintifica,Bucuresti, , pp.75-123

GOLU, M. (1971), Cibernetica generala, Centrul de multiplicare, Univ.Bucuresti, pp.86-117

GEORGESCU, A. (1987), Sinergetica - o noua sinteza a stiintei,Ed.Tehnica, Bucuresti

MANZAT, I., (1999), Psihologia sinergetica. In cautarea umanului pierdut, Ed. PRO HUMANITATE, Bucuresti