In psihologia contemporana, procesul de investigare presupune parcurgerea unor etape distincte, pentru a gasi raspunsuri corecte la cele mai complexe intrebari. In functie de cazul analizat, psihologul isi alege o anumita metoda de investigare, ceea ce presupune inlantuirea unor tehnici de specialitate.

Denumit si metoda anchetei, chestionarul a devenit cea mai utilizata metoda in cercetarile psihologice, psihosociologice si nu numai. De-a lungul timpului, chestionarului i s-au atribuit mai multe definitii. Spre exemplificare voi prezenta doar cateva. Astfel Roger Mucchielli spunea despre chestionar "ca nu poate fi considerat decat o lista de intrebari". P. Pichot spunea ca "sunt teste compuse dintr-un numar mai mare sau mai mic de intrebari prezentate in scris subiectilor si se refera la preferintele, sentimentele, interesele si comportamentele lor in circumstante precise". Cunoscutul psiholog roman S. Chelcea a definit chestionarul ca "o tehnica si corespunzator, un instrument de investigare constand intr-un ansamblu de intrebari scrise si eventual, imagini grafice, ordonate logic si psihologic care, prin administrarea de catre operatorii de ancheta sau prin autoadministrare, determina din partea persoanelor anchetate raspunsuri ce urmeaza a fi inregistrate in scris".
Am abordat un asemenea subiect din dorinta de a familiariza pe cititori cu anumite aspecte mai putin discutate si explicate, chestionarul fiind astazi din ce in ce mai utilizat, in comparatie cu celelalte metode de cercetare in psihologie.
In general, structura unui chestionar se prezinta astfel: o parte introductiva - care are rolul de a oferi explicatii cu privire la rolul investigatiei, la obiectivele acesteia, la ce vor folosi rezultatele studiului, precizandu-se faptul ca raspunsurile sincere ale persoanei respondente sunt foarte importante pentru reusita studiului; instructiunile de aplicare - in care se fac precizari concrete la timpul disponibil, la modalitatile concrete de raspuns, posibil chestiuni de detaliu; chestionarul propriu-zis - care contine intrebarile ce trebuie sa indeplineasca anumite criterii legate de format si continut.
Formatul chestionarului este in functie de logica interna stabilita de cercetator si de obiectivele urmarite. Exista chestionare care debuteaza cu intrebari simple, a caror complexitate creste pe masura ce avanseaza derularea lor. Acestea sunt denumite chestionare tip "palnie". Altele incep cu intrebari neutre avansand treptat catre intrebari mai personale. In functie de obiectivele particulare ale cercetarii, se pot folosi si chestionarele de tip "palnie intoarsa". Acestea sunt chestionarele care incep cu intrebari complexe, dar care se simplifica pe masura derularii chestionarului. Este foarte important a se tine seama de regulile ce favorizeaza comunicarea. Se recomanda folosirea unor intrebari simple, la care oamenii raspund cu placere si usurinta. Raspunsul la fiecare intrebare depinde si de modul cum se stabileste relatia subiect - psiholog. Plasarea cu abilitate a unor "intrebari-cheie" intr-o anumita succesiune de intrebari, poate fi esentiala pentru calitatea investigatiei. Din dorinta si ambitia de a descoperi cat mai multe aspecte relevante, exista tendinta de a se formula mai multe intrebari decat este necesar, lucru care poate determina o stare de disconfort a celui chestionat. Stiu, exista studii explorative, precum si explicative a anumitor situatii sau stari, insa un chestionar de calitate trebuie sa aiba un numar cat mai mic de intrebari, dar sa implice o multime de detalii semnificative.
In constructia intrebarilor este necesar a se tine cont de cateva criterii precum: adaptarea limbajului - care trebuie inteles in totalitate de catre persoanele supuse investigarii, claritatea, simplitatea, relevanta si simetria - in sensul ca fiecare intrebare ar fi indicat sa se refere la un anumit aspect particular al cercetarii.
Intrebarile unui chestionar pot fi: introductive, de trecere, filtru, bifurcate (adica Da/Nu cu precizarea ca alegerea variantei A presupune a merge mai departe si la celelalte intrebari), de tipul "de ce" - care au rolul de a cere explicatii suplimentare, de control - menite de a verifica atentia la raspunsurile date pana in acel moment, precum si cele de identificare privind datele personale de identificare. In ceea ce priveste formularea intrebarilor, exista o serie de reguli generale dar si anumite reguli specifice. Sunt preferate intrebarile formulate clar, simplu, concis, respectandu-se regulile gramaticale si topica frazei. De regula nu se folosesc negatiile si sunt strict interzise dublele negatii. Pentru protejarea stimei de sine a interlocutorului se mai folosesc intrebarile indirecte si tot mai des se folosesc eufemisme. De exemplu se spune "s-au aplicat pedepse corporale" in loc de "a fost batut(a)", sensibilitatea emotionala fiind un factor deloc de neglijat.
Din punct de vedere al formei intrebarilor se disting chestionare cu intrebari inchise, cu intrebari deschise, dar si chestionare cu intrebari mixte. Intrebarile inchise implica o alegere obligatorie de raspuns din partea persoanei chestionate, pe cand intrebarile deschise accepta orice raspuns. Sunt si situatii cand subiectul nu doreste a raspunde si pot aparea raspunsuri de tipul "nu stiu", "sa ma mai gandesc" sau pur si simplu "nu raspund la aceasta intrebare". Acesta poate constitui primul semnal ca se impun reformulari si de ce nu, o alta abordare a problemei.
Chestionarul, ca metoda de cercetare in psihologie este in primul rand un instrument aplicabil intr-o etapa intermediara a studiului. Ofera informatii pretioase si tocmai din acest motiv, trebuie privit cu multa seriozitate si nu cu dramatism.
Cand spun asta, ma gandesc la un raspuns oferit de catre un pacient psihologului sau.
Intrebarea introductiva era: "La ce va pricepeti mai bine?". Desi respondentul era o persoana cultivata, instruita in mai multe domenii, raspunsul a fost cat se poate de simplu: "Sa-mi aleg terapeutii". Relatia psiholog - pacient fiind excelenta de la bun inceput, totul a decurs perfect. Chestionarul

1. Definirea chestionarelor

Chestionarul este una dintre tehnicile cele mai frecvent utilizate in stiintele socio-umane. O ancheta, care a cuprins studii pe 10 ani, a aratat ca ½ din cercetarile realizate si publicate se bazeaza pe chestionar. De asemenea, cele mai des utilizate sunt chestionarele cu intrebari inchise (precodificate).

In ceea ce priveste psihologia sociala si sociologia romaneasca, S. Chelcea considera ca tehnica  chestionarii este principala tehnica de investigare sociala in detrimentul experimentului (in cazul psihologiei sociale).

Exista o disputa intre adeptii chestionarului si adversarii folosirii acestuia. Unul dintre critici, ca Pitirim Sorokin, au numit "chestionaromanie" utilizarea excesiva a instrumentului, in special in SUA. Aceasta s-a facut in detrimentul metodelor calitative, capabile sa sondeze realitatea sociala mai in profunzime si a permis unui numar mare de persoane lipsite de pregatire sa realizeze anchete sociologioce slabe calitativ, nevalide stiintific. Prin urmare, se recomanda folosirea cu precautie a acestui instrument de lucru.

Exista, insa, avantaje indiscutabile ale chestionarului si acestea sunt, in general, cele ale metodelor cantitative. In ceea ce priveste istoricul utilizarii chestionarului, el coincide cu cel al anchetei.

Unii cercetatori considera ca tehnica chestionarului in psihologie a fost initiata de catre Alfred Binet (1903). E hazardat insa sa se lege aceasta tehnica de un singur nume pentru ca in aceeasi perioada Th. Ribot publica in primul nr. din "Jurnal de psihologie" un studiu intitulat "Asupra valorii chestionarului in psihologie". In 1917, R. S. Woodworth elabora pentru centrele militare de recrutare din SUA un chestionar destinat depistarii celor inapti pentru armata.

S-au incercat mai multe definitii ale chestionarului.

Roger Mucchielli, 1968:

El da cea mai simpla si incompleta definitie: chestionarul poate fi considerat o lista de intrebari la care subiectul trebuie sa ofere raspunsuri in functie de scopurile cercetarii.

2. Septimiu Chelcea, 1975:

Chestionarul de cercetare reprezinta o tehnica si corespunzator, un instrument de investigare, constand dintr-un ansamblu de intrebari scrise si, eventual, imagini grafice, ordonate logic si psihologic, care, prin administrarea de catre operatorii de ancheta sau prin autoadministrare, determina din partea persoanelor anchetate raspunsuri ce urmeaza a fi inregistrate in scris.

In functie de elementele definitiei, Chelcea ofera urmatoarele explicatii:

Pentru ordonarea logica a intrebarilor

Se iau drept criterii:

Timpul: Subiectul este pus sa raspunda mai intai despre trecut, apoi despre prezent si viitor.

Gradul de abstractizare: Mai intai subiectul va raspunde la intrebari concrete si abia apoi la cele mai abstracte.

Pentru ordonarea psihologica a intrebarilor:

In functie de tema si de subiecti va prevala ordinea logica sau psihologica. Astfel, o ancheta in randul persoanelor adulte, cu un grad ridicat de cunostinte, va accentua elementele rationale ale ordonarii stimulilor, in timp ce investigarea adolescentilor va trebui sa rezolve in primul rand problemele psihologice ale structurarii chestionarului.

Pentru selectarea stimulilor:

Stimulii sunt selectati in raport cu ipotezele cercetarii. Astfel, chiar si cele mai banale intrebari sunt formulate in conformitate cu ipotezele stabilite anterior.

Ex: De unde cumparati paine? contine ipoteza ca nu toata populatia anchetata cumpara paine de la acelasi magazin, si exclude ipoteza ca cei chestionati fac paine acasa .

Se poate spune ca in alcatuirea chestionarului, mai putin in cazul intrebarilor "De ce?" se reflecta pozitia teoretica, reprezentarile, atitudinile si opiniile cercetatorului.

Pentru declansarea comportamentelor verbale si non-verbale

Intrebarile sau imaginile cuprinse in chestionar declanseaza comportamente verbale sau non-verbale, care sunt influentate de o serie de factori, cum ar fi:

Factorii de personalitate (personalitatea celui anchetat, personalitatea operatorului)

Factorii de situatie (situatia cadru de desfasurare a anchetei, timpul, situatia sociala globala)

Factorii care tin de tema cercetarii (alegerea temei, ipoteze, esantion)

Factorii care tin de instrumentul de cercetare si tehnica aplicata (tipul de chestionar, structura chestionarului, modul de aplicare).

M. A. Tremblay (1968) (Initiation à la recherche dans les sciences humaines) defineste un chestionar dupa 7 caracteristici principale:

Un chestionar este, prin definitie, un instrument de masura empirica a unor fenomene

Analiza: Manual de supravietuire - PRIMUL AJUTOR Analiza: Iubirea ca armonie si conflictualitate - dragostea

In scopul prelucrarii si utilizarii datelor, standardizarea este necesara: chestionarul este prezentat tuturor respondentilor in aceeasi forma: intrebari predeterminate, identice pentru toti, in aceeasi ordine;

Chestionarul este un instrument pretestat: inainte de utilizare este absolut necesar ca instrumentul sa fie incercat pentru a se vedea daca masoara bine ceea ce si-a propus sa masoare;

Chestionarul permite obtinerea informatiilor identificate in trei categorii: a) fapte, atitudini, opinii, preferinte, asteptari; b) caracteristici asociate respondentilor (sex, varsta, nationalitate); c) informatii legate de administrarea chestionarului (data, locul, grupa de respondenti etc.);

Datele culese prin chestionar au o dubla caracteristica: sunt atat subiective, cat si obiective. Prin urmare, masurarea poate fi privita printr-o dubla perspectiva: fie individuala, fie colectiva. Fiecare chestionar reprezinta un subiect, iar compilarea, crearea ansamblului de chestionare, corespunde unei colectivitati.

Chestionarul este administrat de obicei pe un esantion dintr-o populatie

Chestionarul este construit esential in functie de modelul de analiza a rezultatelor care permite sa se raspunda problematicii initiale. Planul de analiza si ipotezele corespunzatoare sunt specificate dinainte, cu scopul de a ghida alegerea specialistului in momentul elaborarii instrumentului.

2. Necesitate si domenii de aplicare

Chestionarele au aparut in activitatea umana ca urmare a dezvoltarii unor cerinte sociale de tip administrativ, medical si stiintific:

1) Dezvoltarea institutiilor sociale a generat anumite exigentele administrative ce au dus la multiplicarea documentelor si formularelor.

Frecvent, raporturile individului cu institutiile de stat se realizeaza pe baza unui chestionar:

Angajarea in munca

Inscrierea intr-o forma de invatamant

Obtinerea unui act oficial

Obtinerea unui serviciu din partea unei institutii etc.

2) Necesitatea cercetarii sociale a impus perfectionarea colectarii raspunsurilor prin chestionar. Elaborarea chestionarului reprezinta rodul colaborarii intre sociologi si psihologi. Elaborat initial in psihologie (sub forma instrumentelor de selectie), el a trecut apoi in etnologie, ca sa-si gaseasca apoi cea mai puternica utilizare in sociologie.

3) Cerintele practicii medicale si psihologice au dus la crearea mai multor tehnici individuale de interogare.

Exemplul cel mai elocvent este cel al utilizarii chestionarelor de personalitate.

4) Cerintele practicii manageriale si a verificarii competentelor in munca

Aceasta exigenta a dus la dezvoltarea unor instrumente apte sa: masoare aptitudinile specifice ale unui candidat la un post, sa evalueze competenta profesionala a unui angajat, sa masoare performantele unor echipe de munca.

O sistematizare a domeniilor psihologiei si sociologiei in care poate fi utilizat chestionarul ofera Patricia Delhomme si Thierry Meyer (Les projets de recherche en psychologie sociale, 1997):

1. Judecata directa de valoare. Se atribuie explicit o valoare (buna sau rea) unui obiect, organizatii, persoane sau grup sau chiar subiectului insusi. De exemplu: Considerati conducerea universitatii ca fiind: a) foarte competenta, b) mai degraba competenta, c) nici competenta, nici incompetenta, d) mai degraba incompetenta, e) foarte incompetenta. Astfel de judecati constituie materia prima pentru cercetarile cu privire la atitudini.

2. Atribuirea de cauzalitate si responsabilitate. Judecatile de aici sunt presupuse ca mai elaborate decat precedentele in masura in care evaluarea cauzei sau responsabilitatii ar rezulta in principiu dintr-o analiza mai controlata, mai obiectiva, decat judecatile de valoare. De exemplu: "Care sunt pentru voi cauzele principale ale reusitei unui student la Universitate?"

3. Cunostinte atestabile. Explicit exista un raspuns adevarat, participantul trebuie sa dea un astfel de raspuns si stie ca va fi evaluat (nu neaparat in mod singular).

4. Opinii, credinte. In mod explicit, nu exista raspunsuri bune sau rele si participantul stie ca diferentele individuale sunt acceptate fara a fi intotdeauna necesar sa prezinte si justificarea lor. Spre exemplu: "Sunteti de acord sa se inlocuiasca pedepsele cu inchisoarea sub 6 luni cu munca in folosul public?" Se raspunde pe o scala de la 1 la 5 (Deloc . Intru totul de acord).

5. Intentii comportamentale. Intrebarile vizeaza proiectele intentiile, comportamentele inca nerealizate. De exemplu: "Considerati ca va veti lasa de fumat?" (raspunsuri posibile: Da/Nu, daca da, Cand?).

6. Declaratii privind unele comportamente trecute sau actuale

Cat de des

7. Raportarea starilor mentale si fizice. Presupune calificarea starilor cognitive, motivationle si emotionale ale fiecarui participant. Frecvent folosita in chestionarele psihologice. Spre exemplu Scala de depresie Zung (exemple de trei intrebari).

Sunt deprimat si trist.

Dimineata ma simt cel mai bine.

Am momente cand plang sau ma simt ca si cum as plange.

8. Autodescrieri. Intrebarile de autodescriere trimit la diversi indicatori (trasaturi de personalitate, competente etc.). Un exemplu: Scala Rosenberg de masura a stimei de sine:

Simt ca am multe calitati de valoare.

Din ce in ce mai mult sunt inclinat sa cred ca sunt un ratat.

Sunt capabil sa fac lucrurile la fel de bine ca si multi alti oameni.

9. Culegerea retrospectiva a unor date factuale. Spre exemplu: "Ce venit ati realizat anul trecut?"

3. Clasificarea chestionarelor

Chestionarele pot fi clasificate:

A. Dupa continutul informatiilor solicitate de la subiect.

B. Dupa forma intrebarilor

C. Dupa modul de aplicare.

Bibliografie:

Mihaela-Theodora Popescu-¨Rolul chestionarelor ca metoda de cercetare in psihologie¨