Autocontrolul si componentele sale psihologice

AUTOCONTROLUL SI COMPONENTELE SALE PSIHOLOGICE

1. Definitii.
Autocontrolul, etimologic vorbind, este capacitatea de a te controla singur. In mod normal aproape orice om este inzestrat cu autocontrol, cel putin in ceea ce priveste unele functii ale organismului. Majoritatea oamenilor isi pot controla functiile excretorii, pot sa-si controleze foamea si setea, intr-o masura mai mare sau mai mica, pot sa-si controleze pana la un anumit punct vorbirea si gesturile. Acest autocontrol este insa foarte vag, deoarece el se manifesta doar atat timp cat fiinta se pastreaza in limitele unor stimuli obisnuiti. In momentul in care suntem nevoiti sa suferim de foame cateva zile (pentru unii sunt de ajuns cateva ore) este posibil ca atunci cand ne aflam din nou in fata mancarii sa nu ne mai putem controla deloc.
Aceasta lipsa de control sau mai exact de autocontrol este evidenta la majoritatea oamenilor. Autocontrolul trebuie verificat in situatiile critice sau in acele momente in care fiinta trece prin anumite incercari care depasesc limitele obisnuitului. In special in fata neprevazutului se poate verifica autocontrolul. Fiecare dintre noi are ceea ce se numeste, in mod curent o slabiciune (frica de serpi, caini, etc.). Atunci cand stimulii cu care ne confruntam ajung in domeniul acestei slabiciuni, devenim complet imprevizibili ; chiar si noi ajungem sa ne miram de reactiile pe care le putem manifesta atunci.
Definitia 1 - autocontrolul este acea capacitate umana prin intermediul careia noi ne putem comporta firesc, indiferent de natura situatiilor pe care le traim.
Atunci cand ai posibilitatea sa-ti pastrezi un comportament absolut normal, atunci cand poti sa-ti pastrezi controlul asupra intregului corp, indiferent de ceea ce iti este dat sa traiesti, abia atunci poti sa spui ca esti inzestrat cu o mare putere de autocontrol. Sa fii la fel de natural si in fata succesului si in fata esecului, sa nu te inflacarezi prea mult atunci cand lucrurile iti merg bine si sa nu te intristezi peste masura atunci cand lucrurile iti merg prost,. Sa vorbesti si sa te comporti la fel, atat cu cel ignorant cat si cu cel intelept, atat cu cel sarac cat si cu cel bogat este un mod de a manifesta autocontrolul. Naturaletea este una dintre cele mai frumoase trasaturi pe care o poate manifesta un om.
Copii sunt atat de multi admirati si iubiti si datorita extraordinarei spontaneitati pe care o manifesta in comportament ; intr-o secunda trec de la plans la ras ; ei pot sa rada in hohote inainte de a li se usca lacrimile de pe obraji. Despre un copil noi nu spunem niciodata ca este lipsit de control atunci cand se manifesta astfel. Noi spunem ca el este natural. O asemenea naturalete este coplesitoare si atunci cand este intalnita la un om matur, ea confera persoanei in cauza o forta deosebita.
Lipsa de control se refera la schimbarile bruste care pot sa apara in comportamentul nostru. Un om inzestrat cu puterea de a se autocontrola nu inseamna ca experimenteaza permanent o aceeasi stare sufleteasca, ci inseamna ca el trece de la o stare sufleteasca la alta intr-un mod perfect constient, pastrand cu claritate memoria starilor anterioare prin care a trecut. Ceea ce ne determina sa ne pierdem controlul cel mai adesea este frica, iar frica este generata de ceea ce nu cunoastem.
Definitia 2 - puterea de a-ti pastra o gandire coerenta, capabila de a dispune la maxim de inzestrarile sale (cum ar fi : memoria, logica, perceptia, intuitia), indiferent de situatiile prin care treci, se numeste autocontrol.

Din acest punct de vedere este vorba mai mult despre un control al gandurilor. Exemplul potrivit pentru aceasta forma de control este cel al unui acrobat de la circ. Cel care detine controlul asupra propriilor sale ganduri se aseamana cu un acrobat care merge pe sarma. Un acrobat este tot timpul atent sa nu-si piarda echilibrul si totodata trebuie sa execute salturile si celelalte miscari pe care si-a propus sa le prezinte spectatorilor. Un om care-si controleaza gandurile se aseamana cu un acrobat, deoarece el trebuie sa-si imbogateasca permanent anumite ganduri, dar in acelasi timp atentia sa este orientata in plan secundar, asupra unui camp cat mai vast de perceptie a altor forme de manifestare a constiintei pure. Trebuie permanent sa-ti dezvolti gandirea si totodata sa elimini orice gand cand apare in substanta mentala fara acordul vointei tale.
Definitia 3 - starea in care un om traieste fiecare emotie in profunzimea ei si in acelasi timp este perfect constient de ceea ce traieste, se numeste autocontrol.
Din acest punct de vedere a avea autocontrol, nu inseamna a fi lipsit de orice capacitate de a traii emotia, sentimentul, de a avea o fina sensibilitate sufleteasca.
2. Necesitatea si importanta autocontrolului.
O prima situatie in care autocontrolul este necesar a fost descrisa mai sus. Definind autocontrolul intr-un sens larg, ca fiind capacitatea de a-ti controla propria persoana, atunci autocontrolul este necesar oriunde si oricand.
In ceea ce priveste locul si timpul in care trebuie sa dam dovada de autocontrol, precizam ca nu este suficient sa manifestam stapanire de sine doar atunci cand suntem de fata cu ceilalti, ci si atunci cand suntem singuri. Altfel, suntem niste fatarnici care ne controlam doar de ochii lumii. Autocontrolul, daca exista cu adevarat atunci el se va manifesta tot timpul. Un om cu adevarat educat se comporta ca atare nu numai atunci cand este de fata alta persoana ci si atunci cand este singur.
Dintr-un alt punct de vedere, autocontrolul este echivalent cu atentia sustinuta. Astfel, autocontrolul devine o necesitate deoarece nimic nu poate fi facut fara atentie.
In fata unui pericol iminent, autocontrolul este intotdeauna bine venit. Daca nu vom intra in panica intr-un moment periculos vom avea mai multe sanse sa scapam cu viata sau sa reducem la minim efectele dezastruoase.
Examenele vietii pot fi trecute foarte usor atunci cand suntem capabili sa manifestam un puternic autocontrol. Vrand nevrand, viata ne examineaza mai des decat credem noi si autocontrolul ne poate asigura forta necesara pentru a depasi toate incercarile cu succes. Adeseori ne producem singuri tot felul de necazuri, pentru ca nu stim sa ne oprim la timp dintr-o actiune sau alta. Unii trag multe foloase din cauza ca "i-a luat gura pe dinainte". Autocontrolul va va scapa de toate aceste necazuri.
Intotdeauna pierdem foarte mult chiar si in ceea ce priveste sanatatea corpului fizic, datorita crizelor de manie si furie. Autocontrolul ne ofera arme redutabile impotriva maniei : smerenia, calmul si rabdarea. Nu credem ca exista vreun domeniu al vietii in care sa nu ne fie necesar autocontrolul ; nu exista vreun moment in viata in care sa nu ne fie util autocontrolul, sub o forma sau alta.
Foarte multe persoane isi doresc sa nu mai fie rautaciosi, sa nu mai rosteasca cuvinte fara sa le gandeasca, sa nu mai consume alcool etc., dar fara autocontrol nimeni nu poate sa obtina ceva valoros in viata sa.
Stapanirea de sine confera o mare putere charismatica ; in concluzie, oriunde si oricand autocontrolul este semnul distinctiv al omului superior.

3. Forme de manifestare ale autocontrolului.

Pe fiecare plan de manifestare al fiintei putem vorbi practic de o anume forma specifica de autocontrol, insa noi ne vom rezuma sa prezentam doar trei dintre acestea : stapanirea de sine, fermitatea si calmul.

A. Stapanirea de sine - se refera la conducerea sau controlul sinelui ; stapanirea de sine devine acum stapanire de catre sine. Sinele din expresia stapanirea de sine nu este altul decat egoul nostru ; avand aceasta clarificare deducem sensul general al stapanirii de sine ca fiind conducerea si controlul tuturor aspectelor care formeaza omul ca individualitate.

Asadar, avem de-a face cu o expresie foarte generoasa. Totul intra in stapanirea de sine. Tot ceea ce defineste un om : actele fundamentale lui, gandurile si emotiile lui, sentimentele si dorintele lui, nevoile lui, toate intra in sinele care trebuie stapanit, condus si controlat. Stapanirea de sine implica in mod obligatoriu cunoasterea de sine, pentru ca nu este posibil sa conduci ceea ce nu cunosti ; cunoasterea este cheia stapanirii de sine.

Avem cu totii visul de a stapani, de a avea putere, dar nu si dorinta de a ne cunoaste. A te intoarce spre tine insuti pentru a te cunoaste este un lucru anevoios, chiar foarte anevoios. Tot sistemul educational actual este bazat extrovertire, iar miscarea fundamentala a mintii fiecaruia este de tip centrifug, totdeauna spre exterior.

B. Fermitatea - daca bunavointa noastra nu este dublata de fermitate, rezultatele in ceea ce priveste stapanirea de sine vor aparea foarte greu. Multe persoane reusesc sa dea dovada de autocontrol pe o perioada de timp relativ scurta. dar daca problemele care ne tulbura persista o perioada de timp mai lunga, este posibil ca noi sa ne pierdem stapanirea de sine ; cedam psihic, dupa cum se mai spune, nu mai avem puterea de a rezista, de a lupta etc.

In aceste momente ceea ce ne lipseste este fermitatea. Sa presupunem ca cineva doreste sa se lase de fumat. In primele zile este posibil sa se poata controla, dar dorinta de a fuma va deveni treptat din ce in ce mai mare. Si daca nu avem suficienta tarie sau fermitate ii vom ceda. Si pe langa faptul ca vom fuma din nou, mai capatam si un complex de vinovatie si de neputinta, care ne va intuneca si mai mult dispozitia.

Majoritatea oamenilor sunt bine intentionati si au o dorinta sincera de a se cunoaste si de a deveni proprii lor stapani. Multi isi propun sa nu mai realizeze anumite gesturi, sa nu mai spuna anumite cuvinte, sa nu mai fie rautaciosi, sa tina posturile de peste an, sa nu mai consume alcool etc., dar aceasta dorinta a lor rezista prea putin timp, pentru ca ei nu urmaresc sa-si dezvolte fermitatea.
Fermitatea este de fapt puterea vointei. Asa cum intre dorinta si vointa exista o diferenta evidenta, la fel se deosebeste si stapanirea de sine de fermitate. Stapanirea de sine este inceputul autocontrolului, iar fermitatea este continuarea acestuia. Tot ceea ce ne poate ajuta sa ne dezvoltam vointa ne va dezvolta si autocontrolul.

A da dovada de fermitate inseamna, dintr-un anumit punct de vedere, a reusi sa elimini din mintea ta tentatia si indoiala. Acestea doua sunt relele care ne macina puterea vointei. Tentatia si indoiala sunt paraziti ai sufletului nostru, pe care de cele mai multe ori ii hranim noi singuri. Indepartati din minte tentatia si indoiala si in urma acestui efort, fermitatea isi va face simtita prezenta. Aici avem de-a face cu un paradox, pentru ca tentatia si indoiala daca au patruns in suflet nu le putem scoate decat prin puterea vointei dar, tocmai puterea vointei este cea care a fost distrusa de tentatie si indoiala. Iata un cerc vicios in care suntem prinsi aproape cu totii. Trebuie sa cautam solutii pentru a sfarama acest cerc vicios.

Altfel spus, fermitatea este acea forma de autocontrol care se caracterizeaza printr-o stapanire de sine continua, expansionata si asupra aspectelor care depasesc cadrul obisnuintelor noastre. Necesita forta, perseverenta, tarie de caracter, capacitatea de indurare, putere de sacrificiu si o vointa de fier.

C. Calmul - este cel mai evident semn al celui care este capabil de autocontrol. Linistea launtrica, gesturile sale controlate si gratioase, cuvintele sale stapanite induc o puternica senzatie de pace. Calmul este cea mai desavarsita dintre puteri, pentru ca le contine pe toate intr-o armonie perfecta.

Calmul este ceea ce urmeaza fermitatii. Stapanirea de sine este dorinta de a manifesta autocontrolul ; fermitatea este lupta cu toate obstacolele care apar ; calmul este linistea care apare dupa ce am supus toate fortele adverse. Calmul este o infinita putere, care se manifesta prin non-actiune.

Nu trebuie sa confundam niciodata calmul cu apatia, somnolenta, sau moleseala, pentru ca veti gresi. Calmul este cea mai puternica forta pe care o poate manifesta o persoana.

4. Factori care slabesc autocontrolul.

Vom mentiona in continuare factorii cei mai importanti care conduc la diminuarea puterii de autocontrol, astfel :

Supreficialitatea - nu numai ca diminueaza autocontrolul, dar am putea spune ca este de-a dreptul incompatibila cu aceasta. Persona care da dovada de superficialitate in viata este vitregit de multe calitati spirituale. El poate sa se manifeste ca un om bun, linistit, respectuos dar total ineficient.

Avand o personalitate stearsa, anosta, lipsita de initiative, incapabila de a-si forma o viata atractiva, persona superficiala este preponderent trista si plina de angoase. Cu toate acestea tristetile si angoasele sale sunt moderate.

Egoismul - acesta ne plaseaza adeseori intr-o pozitie gresita fata de diferite evenimente si forte exterioare, care tin de legile secrete ale universului (acestea au fost prezentate intr-un capitol anterior), ceea ce inseamna intotdeauna o condamnare sigura. Astfel de esecuri repetate conduc, pe de o parte la cresterea rigiditatii noastre in relatie cu ceilalti datorita amplificarii orgoliului, iar pe de alta parte la diminuarea increderii in sine.

Mandria - un proverb romanesc spune ca "Prostul nu e prost destul daca nu e si fudul." Datorita mandriei nu vom cunoaste niciodata binefacerile calmului profund. Mandria ne face sa cheltuim intotdeauna mult mai mult efort pentru orice bucurie traita.

Lacomia - aceasta actioneaza printr-un anumit gen de orbire a mintii si de opacizare a sufletului.

Dorinta de faima sau de stralucire - ne poate conferi pentru inceput o forta puternica si ne inzestreaza cu o mare putere de autocontrol ; insa, dupa ce scopul a fost atins (obtinerea unei anumite straluciri, realizari) motivatia actiunilor noastre dispare si ne trezim deodata suspendati deasupra unei prapastii ; in acest moment putem inregistra un soc teribil care ne va ravasi intreaga viata.

Majoritatea "starurilor" au deviatii comportamentale si un psihic mai mult sau mai putin stabil. Cei care sunt intelepti si stiu sa se fereasca de dorinta de faima vor straluci chiar cu mult mai mult si in acest moment celebritatea nu mai devine o povara.

Frica si indoiala diminueaza autocontrolul - pasiunile inferioare (adica cele care ne creeaza dependenta) de asemenea, slabesc capacitatea de autocontrol.

5. Componentele psihologice ale autocontrolului.

De cele mai multe ori noi reactionam la stimulii care provin din exterior sau interior in mod inconstient, fara a analiza natura lor, fara a cauta o cale optima pentru a-i integra in propria structura si astfel, uneori actionam chiar impotriva propriilor interese.

Datorita vitezei mari de propagare a unui stimul prin sistemul nervos, nu putem fi constienti de totalitatea efectelor pe care acesta le poate provoca. De exemplu, atunci cand trecem cu privirea foarte repede peste un text, nu vom reusi sa retinem toate cuvintele ci, doar cate unul din loc in loc. Uneori putem deduce intelesul paragrafului respectiv din putinele cuvinte pe care le-am retinut, alteori ajungem la o intelegere gresita sau cateodata nu putem deduce nimic.

A. Reflexele mentale.

Majoritatea proceselor care au loc in fiinta umana sunt inconstiente. Noi nu avem controlul asupra lor si poate ca este mai bine asa. Ce-ar fi ca inima noastra sa functioneze in urma unei comenzi sa i-o dam in mod constient ? Uitand sa activam aceasta comanda, nu am putea trai mai mult de doua-trei minute.

Deci, este minunat faptul ca cea mai mare parte a proceselor fiziologice sunt automatizate si ca sistemul nervos le rezolva singur. Exista insa pericolul ca acest mod "automat" de functionare a sistemului nervos sa se extinda la toate actiunile noastre, atat la cele somatice (pe care le realizam cu corpul fizic) cat si la cele psihice. Adica, este posibil ca atunci cand repetam unele gesturi o perioada de timp, sistemul nervos sa preia comanda asupra miscarii respective si sa o execute cu regularitate, chiar si in momentele cand nu este necesara. Astfel se formeaza ceea ce se numim un tic sau un act reflex conditionat.

Acelasi lucru se poate petrece si la nivel psihic, cu un obicei mintal sau de alta natura. De exemplu, cand erati mici si mergeati la gradinita v-ati obisnuit sa numarati copacii de pe marginea strazii. Astazi, ori de cate ori mergeti pe strada, aveti tendinta de a numara copacii si poate acest lucru a devenit chiar o obsesie. Ceva asemanator se poate petrece cu numerele de la masini. La inceput era o curiozitate sa le citesti, astazi poate a devenit o obsesie - cititi numerele de la toate masinile care trec pe langa dumneavoastra.

In momentul in care repetam mai mult timp unele actiuni, ele tind sa devina automate si astfel, controlul vointei asupra desfasurarii lor diminueaza pana la disparitie. Cei care doresc sa obtina autocontrolul desavarsit trebuie sa evite "automatizarea" vietii. Fiecare om trebuie sa obtina din nou controlul asupra actelor reflexe si chiar asupra tuturor reflexelor de natura instinctuala. Acest lucru este necesar pentru a se putea spune ca s-a atins autocontrolul perfect.

Nu trebuie realizata aceasta cu dorinta de a prelua la nivel constient desfasurarea tuturor proceselor fiziologice ; ele vor putea sa ramana in continuare procese automate, dar daca noi dorim la un moment dat sa intervenim asupra oricaruia dintre ele, trebuie sa fim capabili sa o facem.

Este bine sa stim sa ne controlam bataile inimii, sa controlam ritmul respirator, sa controlam diferiti muschi ai corpului de care, in mod normal, nici nu luam act ca exista. Toate aceste procese pot sa ramana acte reflexe, dar totodata, este bine sa le putem controla atunci cand conditiile exterioare sau interioare impun aceasta.

Un om foarte emotiv incepe sa aiba palpitatii ori de cate ori se afla in fata unei anumite persoane sau in cadrul unui examen. Daca el si-ar putea controla bataile inimii, ar da comanda de incetinire a acestora si astfel ar putea sa obtina efectul de calmare si la nivel emotional. Acelasi lucru se poate realiza prin intermediul respiratiei.

Cand ne pierdem controlul si suntem foarte agitati, respiratia isi schimba ritmul, devenind superficiala si rapida. Daca putem sa pastram un ritm respirator lent si profund, vom reusi totodata sa inlaturam starea de panica de la nivelul mintii. O respiratie superficiala oxigeneaza foarte putin creierul. Creierul neoxigenat lucreaza si mai incet si pentru ca nu gasim nici o solutie panica se amplifica. Daca noi am realiza un control asupra respiratiei in acele momente, in sensul de a o face sa fie profunda si calma, creierul ar primi suficient oxigen si ar putea sa gaseasca solutia necesara situatiei in care ne aflam.

Obisnuintele, actele reflexe inutile sunt cele care diminueaza autocontrolul. Si totusi reflexele conditionate sunt necesare pentru a avea o eficienta sporita in munca si chiar pentru a obtine adaptarea la mediu. Asadar, nu este necesar sa renuntam la reflexe, care in mod normal scurtcircuiteaza unele procese mentale cu scopul de a castiga timp. Este necesar sa le cunoastem si sa controlam intr-o oarecare masura declansarea lor pentru a nu le lasa sa se manifeste in mod inutil.

Apoi, nu este necesar sa renuntam la reflexele benefice, ci sa eliminam toate obisnuintele negative. Toate viciile nu sunt altceva decat obisnuinte negative care se declanseaza printr-un reflex conditionat. Eliminarea acestora nu poate fi decat salutara, pentru ca astfel noi vom obtine o mare stapanire de sine.

Consideram, ca atata timp cat noi vom avea un mare grad de automatizare a vietii, posibilitatea de a obtine controlul asupra ei va scadea foarte mult. Nu ne referim la automatizarea conferita de civilizatia tehnocrata de azi, ci la automatizarea trairilor noastre psihice. De obicei, dupa varsta de 25-30 de ani majoritatea oamenilor devin extrem de limitati in ceea ce priveste gama trairilor pe care le au. Totul se automatizeaza : acelasi serviciu, aceeasi casa, acelasi drum, aceeasi prieteni, acelasi placeri etc. Toate acestea au repercursiuni negative profunde asupra dezvoltarii noastre mentale, deoarece produc un efect de adormire a spiritului si astfel se diminueaza chiar disponibilitatea noastra de a manifesta starea de libertate.

Trebuie sa intelegem ca este necesar sa manifestam o gama cat mai vasta de trairi, sa nu raspundem permanent la fel, intr-un mod invariabil si covarsitor de monoton. A raspunde permanent cu rau la rau arata o actiune perfect necontrolata, este un act reflex caracteristic oricarei fiinte care nu se autocontroleaza. Acest mod de a actiona nu mai este valabil pentru cel ce spune ca este constient de sine.

Daca dorim sa obtinem o constiinta complet libera, dezgolita de nume si forme, ceea ce constituie scopul ultim pe orice cale spirituala - starea de calm desavarsit - trebuie sa golim mintea si, implicit, constiinta de toate formele limitate pe care si le-a asumat in manifestare. Sa nu intelegem acum ca distrugerea sabloanelor mentale inseamna "stingerea lumii" ci, dimpotriva, trecem de la cunoasterea partiala si succesiva la o cunoastere totala si instantanee.

B. Stimulii.

Stimulul este un factor care declanseaza ori mentine un proces fiziologic sau o activitate fiziologica. Stimulii care coordoneaza functionarea intregului corp sunt de natura nervoasa si ei sunt prelucrati de sistemul nervos central sau vegetativ. Aici, in functie de interesele care anima fiinta, stimulii capata o anumita valoare si se structureaza din punct de vedere ierarhic. In mod obisnuit, criteriile valorice dupa care sunt clasificati stimulii sunt stabilite de catre mintea constienta care, la randul ei este supusa dorintelor de tot felul. Totusi, atunci cand dorintele mintii constiente sunt aberante si actiunile declansate de acestea conduc la distrugerea propriei vieti, subconstientul genereaza o serie de stimuli care sunt cu mult mai puternici decat cei produsi de mintea constienta si astfel ii anuleaza.
De exemplu nu poti sa amani la nesfarsit sa te hranesti. Senzatia de foame este provocata de un stimul si la un moment dat acesta devine atat de puternic incat scapa controlului mintii constiente si atunci este posibil sa nu mai tii cont de ceea ce mananci.

Stimulii sunt intotdeauna subordonati dorintelor si intereselor personale. Atat timp cat dorintele si interesele noastre nu contrazic viata si nu intra in conflict cu instinctul de conservare ele vor avea darul de a ierarhiza stimulii. In functie de energia mentala de care dispune o persoana ea va putea sa controleze mai mult sau mai putin stimulii care apar in sistemul nervos, pentru ca singurul criteriu obiectiv de ierarhizare a stimulilor este energia lor. Cu cat un stimul este mai puternic din punct de vedere energetic, cu atat el va avea prioritate mai mare in declansarea procesului corespunzator naturii sale.

In concluzie, noi trebuie sa descoperim unele modalitati prin care sa amplificam cat mai mult posibil stimulii care ne conduc spre armonie si autocontrol.


C. Spontaneitatea si intuitia.

Prin spontaneitate se intelege in mod curent ceea ce se face de la sine ; care se produce in brusc cu rapiditate sau promptitudine. Cu cat se scurge mai putin timp de la aparitia unui stimul pana la declansarea procesului corespunzator acestuia, cu atat se spune ca suntem mai spontani. A fi spontan inseamna a sti sa manifesti prima reactie care apare in urma unui stimul ; a nu deforma reactia ta prin intermediul gandirii, inseamna a raspunde cu sinceritate la stimulii cu care te confrunti.

A fi spontan inseamna de obicei, a fi natural si in acelasi timp sincer. Atat timp cat eu, datorita unor interese, nu pot sa-i spun unui om ceea ce cred cu adevarat despre el, voi fi intotdeauna inhibat intr-o anumita masura atunci cand voi fi in prezenta lui, chiar daca stapanesc destul de bine disimularea.

Spontaneitatea este opusul autocontrolului, ceea ce nu inseamna insa ca un om care se controleaza nu poate fi sincer, natural si nu poate sa aiba o mare viteza de raspuns la stimuli. Atat timp cat nu dispunem de un inalt grad de armonie interioara, spontaneitatea ne va produce de multe ori tot felul de neajunsuri.
Daca dorim sa obtinem capacitatea de autocontrol, starea de calm desavarsit, este necesar intr-o prima etapa sa ne inhibam cat mai mult spontaneitatea. Chiar daca o anumita perioada de timp vom fi artificiali in comportament, vom manifesta o anumita rigiditate si lentoare, odata ajunsi la starea de calm, specifica celui care se poate controla, spontaneitatea ne va reveni, dar de aceasta data, va fi o spontaneitate perfect controlata.

Trebuie sa transformam reactia la stimuli intr-un raspuns la stimuli. Deosebirea consta in aceea ca raspunsul este elaborat, pe cand reactia este inconstienta.

Daca nu suntem armoniosi este de preferat sa nu ne manifestam spontan pentru ca aceasta spontaneitate va actiona in detrimentul propriilor interese si in primul rand impotriva armoniei.

Definitia clasica a intuitiei ,acceptata de psihologie, spune ca este acea forma de cunoastere directa, obtinuta fara ajutorul ratiunii. C.G. Jung afirma ca intuitia este una dintre cele patru functii psihologice fundamentale ale omului. Celelalte trei functii psihice sunt : gandirea, sentimentele si simturile. Jung considera ca principala functie a intuitiei este de a explora necunoscutul, iar dintr-un alt punct de vedere putem spune ca intuitia este singura modalitate de manifestare pur creatoare a mintii umane. Un domeniu necunoscut mintii nu-si poate face loc in substanta sa decat printr-o strafulgerare intuitiva. Toata munca ulterioara de cercetare a domeniului respectiv, pentru a-l prezenta intr-o forma conceptuala cat mai accesibila nu reprezinta cu adevarat o munca creatoare.

Autocontrolul urmareste schimbarea nivelului de vibratie al constiintei pentru a ne plasa la nivelul cunoasterii intuitive, ceea ce inseamna, intr-o prima etapa, accelerarea proceselor mintii, insa fara a pierde nimic din profunzimea reprezentarilor mentale. Mintea lucreaza intotdeauna pe baza unor reprezentari ale realitatii. Realitatea obiectiva este modelata. Mintea nu lucreaza cu obiectele reale propriu-zise, ci cu modele ale acestora. Pentru ca viteza de prelucrare mentala a unor informatii sa creasca, adeseori se recurge la o simplificare a modelelor realitatii observate. Din acest punct de vedere mintea isi dezvolta acea capacitate de a recunoaste un aspect real obiectiv, nu dupa complexitatea modelului sau ci dupa un index - de obicei un nume. Spunem mar si avem o imagine complexa a unui obiect din campul realitatii. Pentru ca aceasta cunoastere sa fie corecta este necesar ca reprezentarea mentala a marului sa fi fost facuta candva intr-un mod cat mai detaliat. Iata de ce dam dovada de o capacitate marita de gandire atunci cand operam cu modele deja cunoscute. Insa in momentul in care apare un aspect inedit in campul cunoasterii trebuie sa declansam mecanismul de obtinere a reprezentarii mentale a acestui aspect si astfel viteza de procesare scade foarte mult.

Multe persoane recurg in asemenea situatii la realizarea unui model simplificat pentru a nu pierde din viteza de operare mentala. Insa simplificarea modelelor este periculoasa, deoarece poate conduce la omiterea unor aspecte esentiale ale realitatii si astfel putem ajunge la tot felul de concluzii gresite. Cresterea nivelului de vibratiei al constiintei permite accelerarea proceselor mentale fara a pierde nimic din complexitatea modelelor obiectelor de cunoscut, ceea ce in extremis conduce la cunoasterea intuitiva.

Spontaneitatea este rezultatul unei cunoasteri intuitive sau al unei simplificari extraordinare a reprezentarii mentale corespunzatoare obiectului de cunoscut. Daca noi stim ca nu prea suntem dotati cu intuitie, inseamna ca atunci cand ne manifestam spontan ne aflam in cel de-al doilea caz, deci este posibil ca de cele mai multe ori sa fim in posesia unui raspuns eronat. De aceea este necesar sa imbunatatim analiza, prin cresterea nivelului de vibratie al mintii pentru a obtine raspunsuri corecte intr-un timp cat mai scurt - ceea ce ar insemna totodata si un comportament aproape spontan.

Despre autocontrol, unii specialisti spun ca este strans legat de nivelul de evolutie atins de un individ. Si ca stapanirea de sine implica neaparat autocunoastere, intrucat nu poti controla ceea ce nu cunosti. Sau poti? Greu de rezistat ispitei unei recompense imediate; cei mai multi dintre noi, cand vrem ceva, vrem acel ceva pe loc, "acum". Desigur, maturitatea si ratiunea ne cer sa asteptam, sa ne amanam placerea si asa se face ca unii reuesc sa puna bani deoparte (!), altii sa aleaga un mar in locul unei felii de tort cu ciocolata la desert.

Se stie ca orice organism viu este capabil sa exercite un soi de autocontrol asupra unei multitudini de functii si comportamente: cum ar fi sinteza proteinelor, traiectoria catre o destinatie sau obiectiv, fuga din fata unui pradator sau acumularea de provizii. Pentru ca, fara o atitudine similara, supravietuirea ar fi cu siguranta foarte scurta. In ceea ce priveste strict fiinta umana, recent, in cadrul a doua studii independente, oamenii de stiinta au demonstrat ca pot modifica autocontrolul si simtul moral al unui individ, manipuland anumite zone cerebrale cu ajutorul unui camp electromagnetic.

Potrivit lui Freud, "parintele" psihanalizei, principiul placerii este unul dintre cele doua principii fundamentale care guverneaza functionarea psihicului uman. "Teoria psihanalitica admite fara rezerve ca evolutia proceselor psihice este reglata automat de principiul placerii. Altfel spus, credem ca activitatea psihica este declansata de fiecare data de o tensiune dezagreabila sau penibila si ca scopul ei este de a diminua aceasta tensiune, inlocuind deci o stare neplacuta printr-un placuta", scrie acesta in "Dincolo de principiul placerii".

In acelasi timp insa, daca principiul placerii cere satisfacerea imediata si neconditionata a tendintelor instinctuale si este atotputenic in primele faze ale dezvoltarii copilului, cel de-al doilea care in viziune freudiana guverneaza functionarea psihicului uman este principiul realitatii. Si spre deosebire de primul, acesta nu mai cere satisfacerea imediata a tendintelor instinctuale: "Sub influenta instinctelor de conservare ale Eului, principiul placerii paleste si cedeaza locul principiului realitatii. Sub puterea caruia, fara sa renuntam la scopul final <placerea>, consimtim sa amanam obtinerea ei si sa suportam chiar o neplacere de moment pentru a ajunge in cele din urma la placere". Iar afirmarea treptata a principiului realitatii in dauna celui al placerii se realizeaza datorita dezvoltarii functiilor constiintei, considerandu-se ca maturizarea psihica a unui individ este atinsa atunci cand principiul realitatii dobandeste suprematia.

Vinovat sau inocent?

Prin urmare, la pranz alegi o salata dietetica sau cazi prada tentatiei unui cheeseburger dublu? Ori, in weekend, te trezesti devreme pentru a alerga prin parc sau preferi sa lancezesti in fata televizorului? Pe cat se pare, nu depinde decat de cat de dezvoltat ai cortexul lateral prefrontal stang, o zona cerebrala aflata deasupra urechii. Descoperirea a fost facuta de Bernd Figner de la Columbia University din New York, pe parcursul unui studiu asupra dereglarilor psihiatrice asociate jocului

de noroc compulsiv, consumului de droguri si alcoolismului.

"Cortexul prefrontal stang este una dintre zonele creierului care se maturizeaza mai tarziu: este cea care controleaza mecanismele recompensei si ne permite sa rezistam tentatiilor", a explicat Figner. Iata de ce copiii si adolescentii sunt mult mai impulsivi decat adultii si reusesc cu dificultate sa reziste tentatiilor de tot soiul.

Cercetatorul si-a testat validitatea teoriei pe 52 de voluntari: le-a inhibat temporar, prin intermediul unui impuls electromagnetic, functionarea anumitor zone ale creierului, si apoi i-a intrebat daca prefera sa primeasca 20 de dolari imediat sau 30 peste doua saptamani. Toti au declarat ca prefera recompensa imediata.

Figner nu este insa singurul care s-a jucat cu electromagnetismul pe creierele cobailor umani: Liane Young, o cercetatoare de la MIT, a demonstrat si ea felul in care un camp magnetic poate altera perceptia unui individ asupra conceptului de moralitate. Mai precis, echipa condusa de Young a identificat, cu ajutorul rezonantei magnetice functionale, conexiunea temporal-parietala dreapta ca fiind zona cerebrala unde este elaborat conceptul de moralitate. A modificat apoi capacitatea de transmisie a impulsului electric in aceasta zona, aplicand pe teasta voluntarilor un camp magnetic slab, dupa care le-a cerut sa-si exprime o judecata cu privire la anumite situatii ipotetice: de exemplu, cea in care un huligan impinge intentionat o batranica, provocandu-i o fractura la un genunchi, contrapusa alteia in care o persoana provoaca acelasi incident, dar din neatentie. Pe cat se pare

, campul magnetic i-a "ametit" pe subiectii implicati in studiu, facandu-i incapabili sa mai exprime o judecata morala cu privire la cele doua situatii.

O problema de natura individuala

Se spune ca studiul cercetatoarei Young ar fi starnit ingrijorarea multor avocati si judecatori. In fiecare zi, mii de instante trebuie sa decida cu privire la moralitatea unor actiuni si comportamente; pot acestea oare sa fie manipulate cu atata usurinta? "Nu - afirma Young -, pentru ca acest tip de stimulare influenteaza capacitatea de a emite judecati cu privire la rezultatul unei actiuni, si nu asupra unei intentii."

Autocontrolul este adeseori considerat o problema de natura individuala Cu toate acestea, reteaua aproape fizica de relatii sociale in care traim reprezinta un soi de sistem ecologic unde comportamentul fiecaruia poate, in anumite limite, sa destabilizeze sau sa stabilizeze grupul din care face parte. Asadar, in orice interactiune, noi transmitem mesaje emotionale care ii pot influenta pe cei din jur, iar in mediile foarte dezorganizate si in conjuncturi puternic tensionate si ostile, forta contagioasa a emotiilor negative poate deveni coplesitoare.

Dar daca este adevarat ca atitudinile negative si comportamentele incorecte sunt adeseori imitate (vezi stravechea vorba romaneasca "te bagi in tarate, te mananca porcii") si au o tendinta de a se raspandi aproape "virala", la fel de valabil este si contrariul. Rezultatele unei serii de experimente facute vreme de aproape doi ani pe sute de voluntari, in conditii de laborator, publicate recent in revista "Personality and Social Psychology Bulletin", au scos la iveala faptul ca autocontrolul poate fi aproape la fel de "contagios" precum proasta educatie.

Totul tine de context

"A privi sau doar a ne gandi la o persoana capabila de un mare autocontrol ne face mai capabili sa rezistam la eventuale tentatii. Este valabil si opusul: pesoane cu un autocontrol scazut ne influenteaza negativ", a comentat Michelle vanDellen, cercetatoare la University of Georgia si autoare a studiului. Finantat de National Institute on Drug Abuse (NIDA) din Statele Unite, acesta a avut ca obiectiv verificarea, in laborator si in afara lui, ipotezei ca apucaturi precum fumatul, abuzul de medicamente

si de mancare, dar si multe altele, mergand chiar pana la violarea normelor sociale, pot fi raspandite, combatute, si chiar prevenite, in functie de contextul social.

Pot sa rezist la orice . in afara de tentatii! O spunea despre sine insusi Oscar Wilde, care la tentatii se cam pricepea. De fapt, realitatea este ca oricine poate trece printr-un moment de slabiciune. De altfel, o echipa de cercetatori de la Universitatea Kentucky a demonstrat ca aceasta capacitate de autocontrol este intrutotul similara capacitatii musculare: daca ne cheltuiem toata energia pentru a nu rabufni in fata cuiva la locul de munca, cu mare greutate ne vom mai putea controla ulterior, pe parcursul unei discutii in familie. Si viceversa.

Studiul coordonat de Susanne Segerstrom a mai dat la iveala ceva: un indicator biologic capabil sa ne spuna cand ne aflam in pragul epuizarii fortei emotionale, adica in momentul cand suntem cel mai "expusi" tentatiilor de tot soiul.

Este vorba despre un parametru cardiac, HRV, masurat in cadrul a doua teste diferite de rezistenta la tentatii: si s-a dovedit ca cei cu valori mai ridicate la prima proba (de rezistenta la tentatii de tip alimentar

), au cedat rapid pe parcursul celei de-a doua (care presupunea perseverenta in rezolvarea unor anagrame foarte complicate). Studiul a evidentiat o stransa corelatie intre zonele cerebrale care regleaza autocontrolul si cele care administreaza HRV, marturie a faptului ca acesta este un valid indicator al rezistentei emotionale. O descoperire, in opinia cercetatoarei, care s-ar putea dovedi de mare ajutor in tratamentul unor probleme

precum alcoolismul si fumatul, care implica tocmai o capacitate scazuta de control al impulsurilor.

Puterea ascunsa a inconstientului

Exista totusi si un studiu care a demonstrat ca aceasta "putinta" a autocontrolului poate fi semnificativ imbunatatita pur si simplu daca ne gandim la obiectivele fixate pe termen lung in mod abstract: doar asa putem evita suferinta provocata de gandul ca am rezistat feliei de tort. Dar, practic, cum putem oare face acest lucru?

Intr-un articol publicat in 2009 in "Psychological Science", autorii studiului respectiv - Fujita si Han - au lansat ipoteza ca ar putea fi chiar inconstientul cel care ne-ar da o mana de ajutor in acest sens. Cei doi au utilizat un test de asociere implicita pentru a masura gandurile inconstiente ale persoanelor puse sa aleaga intre o prajitura si un mar, iar rezultatele au evidentiat ca atunci cand subiectii erau determinati sa gandeasca in mod concret, mintea lor asocia automat o valoare negativa tentatiei. Nu marul, ci prajitura.