Semnele Vitale de Baza si anamneza

OBIECTIVELE

OBIECTIVELE COGNITIVE

La sfarsitul acestei lectii, studentul lucrator al asistentei medicale prespitalicesti de urgenta va fi capabil sa:

Identifice componentele semnelor vitale. (C-1)

Descrie metoda de determinare a frecventei respiratorii. (C-1)

Identifice atributele care trebuie obtinute la evaluarea respiratiei. (C-1)

Diferentieze respiratia superficiala, fortata si zgomotoasa. (C‑3)

Descrie metodele determinare a frecventei pulsului. (C-1)

Identifice informatia obtinuta la evaluarea pulsului unui pacient. (C‑1)

Diferentieze pulsul amplu, slab, regulat si neregulat. (C-3)

Descrie metodele de evaluare a culorii pielii, temperaturii, starea microcirculatiei (reumplerea capilara la sugari si copii). (C-1)

Identifice culorile normale si anormale ale pielii. (C-1)

Diferentieze intre culoarea palida, cianotica, hiperemiata si icterica a pielii. (C‑3)

Identifice temperatura normala si anormala a pielii. (C-1)

Diferentieze temperatura inalta, normala si coborata a pielii. (C-3)

Identifice starile normale si anormale a pielii. (C-1)

Identifice reumplerea capilara normala si anormala la copii si sugari. (C‑1)

Descrie metodele de evaluare a pupilelor. (C-1)

Identifice marimea normala si anormala a pupilelor. (C-1)

Diferentieze intre midriaza (pupila dilatata) si mioza (pupila contractata). (C-3)

Diferentieze intre pupile reactive si nereactive, simetrice sau asimetrice. (C-3)

Descrie metodele de evaluarea a tensiunii arteriale. (C-1)

Defineasca tensiunea arteriala sistolica. (C-1)

Defineasca tensiunea arteriala diastolica.(C-1)

Explice diferenta dintre metoda de auscultatie si palpare in obtinerea tensiunii arteriale. (C-1)

Identifice componentele anamnezei (C-1)

Diferentieze intre un semn si un simptom. (C-3)

Enumere importanta raportarii si inscrierii exacte a semnelor vitale de baza. (C-1)

Discute necesitatea cautarii identificarii semnelor medicale aditionale. (C-1)

OBIECTIVELE AFECTIVE

La sfarsitul acestei lectii, studentul cursului va fi capabil sa:

Explice valoarea determinarii semnelor vitale de baza. (A-2)

Recunoasca si sa raspunda sentimentelor pe care le are pacientul in timpul evaluarii. (A-1)

Protejeze necesitatea obtinerii si inregistrarii unui set exact de semne vitale. (A-3)

Explice ratiunea documentarii unui set suplimentar de semne vitale. (A-1)

Explice importanta obtinerii unei anamneze simple . (A-1)

OBIECTIVELE PRACTICE

La sfarsitul acestei lectii, studentul cursului va fi capabil sa:

Demonstreze aptitudinile practice pentru evaluarea respiratiei. (P‑1,2)

Demonstreze aptitudinile practice pentru evaluarea pulsului. (P‑1,2)

Demonstreze aptitudinile practice pentru evaluarea culorii, temperaturii pielii, reumplerea capilara la copii si sugari. (P‑1,2)

Demonstreze aptitudinile practice pentru evaluarea pupilelor. (P‑1,2)

Demonstreze aptitudinile practice pentru masurarea tensiunii arteriale. (P‑1,2)

Demonstreze aptitudinile practice ce trebuie utilizate pentru obtinerea informatiei de la pacient, familie, sau martori ai urgentei medicale. (P-1,2)

Informatie Generala

Referat: Clasificarea alimentelor permise pentru mentinerea echilibrului ponderal Document online: Trebuie inlocuit zaharul copiilor cu indulcitori?

Atunci cand ajungeti la locul incidentului trebuie sa incepeti imediat evaluarea pacientului si mediului inconjurator. Este necesar de a culege urmatoarea informatie: acuzele (de ce ati fost chemati pentru ajutor), varsta pacientului (ani, luni, sau zile), sexul (masculin sau feminin), rasa si alte informatii semnificative.

Pe masura ce va apropiati de pacient veti fi capabil sa incepeti evaluarea pacientului bazata pe mediul in care ati gasit pacientul. Mediul si imprejurimile va pot da indicii in privinta la posibilul abuz de substante narcotice, mecanismul traumatismului, timpul si temperatura mediului inconjurator.

Veti avea posibilitatea sa vedeti aspectul general al pacientului: culoarea tegumentelor, nivelul de constiinta, pozitia pacientului, si orice plagi evidente sau starea psihica alterata a pacientului.

Aceasta informatie poate fi cruciala, dar lucratorul asistentei medicale de urgenta trebuie sa aplice o tactica sistemica de evaluare a starii pacientului si nu trebuie sa-si focuseze atentia asupra unei leziuni evidente. Lucratorul asistentei de urgenta trebuie sa se concentreze pe o evaluare consecutiva centrandu-se pe corectia imediata a situatiilor cu risc pentru viata inaintea traumelor evidente ce pot sa nu ameninte viata.

O parte importanta a acestei abordari sistematice si metodice este evaluarea primara (examenul primar a semnelor vitale).

Indicii vitali

Indicii vitali sunt expresia exterioara a proceselor ce au loc in organism. Semnele vitale sunt: respiratia, pulsul, culoarea pielii, temperatura, marimea pupilelor si reactivitatea lor, tensiunea arteriala. Semnele vitale pot revela informatii despre starea pacientului si functiile de sustinere a vietii.

Semnele vitale

Primul set de masurari pe care-l obtineti in evaluarea pacientului este numit semnele vitale de baza. Semnele vitale de baza vor fi utilizate in compararea cu alte masurari a lor in dinamica pe masura ce starea pacientului se schimba. Aceasta va permite vizualizarea tendintelor de dereglare a starii pacientului si efectuarea asistentei medicale intru corectia acestor schimbari la etapa de prespital sau stationar.

O parte importanta este inregistrarea documentara corecta si exacta a acestor indici. Este necesar de a inregistra toate semnele vitale pe masura ce sunt obtinute, impreuna cu timpul inregistrat.

Respiratia

Evaluarea respiratiei se efectueaza prin observarea excursiei cutiei toracice in timpul respiratiei. Un ciclu complet respirator consta dintr-un inspir si expir. La evaluarea respiratiei ne vor interesa doua calitati: frecventa si caracterul respiratiei.

Frecventa Respiratorie

Frecventa respiratorie reprezinta numarul respiratiilor pe care le face un pacient intr-un minut. Puteti determina frecventa respiratorie a unui pacient prin numararea numarului de respiratii in 30 de secunde si multiplicarea rezultatului cu 2.

Frecventa respiratorie normala pentru un adult in repaus este intre 12 si 20 respiratii pe minut. Pacientii inconstient pot sa-si modifice frecventa de respirare daca stiu ca le monitorizati respiratiile, de aceea trebuie sa aveti grija sa nu informati pacientul ca evaluati frecventa respiratorie. O modalitate numara frecventa respiratiilor este de a le numara imediat dupa evaluarea pulsului. Pacientul crede ca evaluati pulsul, pe cand este evaluata frecventa respiratorie.

Retineti ca frecventa respiratorie a unui pacient depinde de varsta, constitutia corpului, activitatea fizica anterioara si starea emotionala in timpul evaluarii, pacientului. Frica si alte emotii traite in timpul unei urgente pot cauza o crestere a frecventii respiratorii. Daca frecventa respiratorie a pacientului este mai mare de 30 sau mai mica de 10 fiti pregatiti pentru asistarea ventilatiei.

Caracterul Respiratiei

Caracterul respiratiei poate fi determinat in timpul evaluarii frecventei. Calitatea poate fi plasata in una din patru categorii de baza: normala, superficiala, dificila, si zgomotoasa.

Respiratia normala este caracterizata prin miscarea medie a peretelui toracelui, fara utilizarea muschilor suplimentari. Ritmul este regulat si egal.

Respiratia superficiala este o miscare superficiala a pieptului sau a peretelui abdominal si de obicei indica ca pacientul inspira doar volume mici de aer in plamani. Chiar si in cazul unei frecventei medii de respiratii (12 - 20 respiratii pe minut) pacientul cu respiratie superficiala poate sa nu receptioneze suficient oxigen pentru a sustine necesitatile organismului. Este important sa se atraga atentia la abdomen in timpul evaluarii respirarii. La multe persoane predomina respiratia abdominala in repaus.

Respiratia dificila este caracterizata prin implicarea muschilor auxiliari in efortul de respiratie (pacientul trebuie sa depuna efort pentru a respira). Weesingul este sunetul creat atunci cand pacientul expira fortat. Stridorul indica o obstructie a cailor aeriene superioare. Muschii accesorii sunt deseori utilizati pentru usurarea respiratiei. Pentru determinarea implicarii in actul de respiratii a muschilor auxiliari este necesar de a examina abdomenul, centura scapulara si gatul. La copii si sugari se observa largirea foselor nazale in timpul inspirarii, retractii supraclaviculare si intercostale. Uneori se poate determina respiratia tip Gasping.

Respiratia zgomotoasa este atunci cand sunetul respirator se aude de la distanta. Ea poate include respiratia stretoroasa, sacadata sau intermitenta, respiratie suieratoare si stertoroasa. Respiratia stertoroasa este semn ca pacientul nu-si poate pastra caile aeriene complet libere. Limba este de obicei motivul blocarii partiale a cailor aeriene superioare. Un pacient cu o astfel de respiratie are nevoie sa i se deschida caile aeriene. Respiratia suieratoare este un sunet de tonalitate inalta care e cauzat de comprimarea cailor aeriene mici sau a bronhiolelor. Ea poate raspunde la tratamentul medicamentos pe care pacientul il are in posesie. Puteti sa asistati pacientul in luarea medicamentelor, daca este indicat. Respiratia stertoroasa este un sunet lung de tonalitate inalta care apare la maximum expiratiei. Cu greu raspunde la tratament medicamentos este necesar de a fi gata pentru ventilare artificiala conform standardelor de tratament a insuficientei respiratorice.

Pulsul

Pulsul reprezinta batai ritmice simtite atunci cand inima pompeaza sangele prin artere. Pentru evaluarea pulsului este necesar de a plasa degetele in acel loc unde artera se afla superficial pe un suport osos . La toti pacientii cu varsta mai mare de un an se evalueaza pulsul la artera radiala. La pacientii cu varsta mai mica de un an de zile trebuie evaluat pulsul la artera branhiala. La masurarea pulsului pacientului, evaluati doua caracteristici, frecventa si calitatea.

Frecventa Pulsului

Frecventa pulsului este numarul batailor simtite in 30 de secunde, multiplicat la 2. Varsta, starea fizica, pierderile de sange, anxietatea, medicamentele sau alte substante luate, pot afecta frecventa pulsului. Frecventa normala pentru un adult este intre 60 si 100 batai pe minut. Orice frecventa mai mare de 100 este considerata rapida (tahicardie), pe cand o frecventa mai mica de 60 batai pe minut este considerata rara (bradicardie). Un atlet cu o stare fizica buna poate avea un puls intre 40 si 60 batai pe minut. Desi este o frecventa rara a pulsului, aceasta nu este un indicator a sanatatii afectate pentru acest atlet. Acelasi puls la o persoana neatletica sau varstnica poate indica o stare severa. Daca se intalneste frecventa pulsului in afara limitelor normale, se intreaba pacientul daca-si cunoaste pulsul normal in repaus. In situatii de urgenta este normal de a determina o frecventa temporara a pulsului intre 100 si 150 batai pe minut. Daca se gaseste frecventa pulsului mai mare de 150 sau frecventa pulsului luata de cateva ori ramane mai mare de 120, considerati prezenta unei stari critice si apare necesitatea spitalizarii de urgenta a pacientului.

	Controlul pulsului radial

Caracteristicile Pulsului

Caracteristicile pulsului poate fi definita ca amplitudinea si ritmicitatea acestuia. Amplitudinea pulsului poate fi puternica sau slaba. Ritmul poate fi regulat sau iregulat.

Initial trebuie gasit pulsul radial la pacientii mai mari de un an. Acesta este pulsul gasit la incheietura mainii, numit dupa artera radiala ce se gaseste pe partea laterala a antebratului. Daca nu puteti masura pulsul pe un brat, incercati pe celalalt. Atunci cand nu puteti masura pulsul radial sau branhial, evaluati pulsul carotid, ce poate fi simtit de-a lungul arterei carotide pe partea antero-laterala a gatului. Palparea se va efectua cu precautie evitand presiunea excesiva, deoarece poate surveni o bradicardie la pacientii in varsta. Daca e dificila evaluarea pulsului carotid pe o parte, incercati pe cealalta. Niciodata nu se evalueaza pulsul carotid pe ambele parti concomitent.

Pielea

Evaluarea pielii se efectueaza pentru a determina nivelul de perfuzie tisulara. Culoarea, temperatura si starea pielii pot asigura informatie importanta despre starea pacientului.

Culoarea

Culoarea tegumentelor trebuie evaluata in baza lojelor unghiulare, mucoasei bucale, si conjuctivei. Vasele de sange mici numite capilare sunt localizate foarte aproape de suprafata pielii in aceste locuri, ce face posibila depistarea rapida a schimbarilor din partea sangelui. La sugari si copii, culoarea tegumentelor se evalueaza dupa culoarea palmelor mainilor si talpilor picioarelor .

Culoarea normala a pielii este roza. Culorile anormale includ:

Paliditatea - indica o hipoperfuzie (circuit sangvin slabit)

Cianoza (sur albastru) - indica o oxigenare neadecvata sau o perfuzie proasta

Hiperimie (rosu) - indica expunerea la caldura sau intoxicarea cu monoxid de carbon

Icterica (galben) - indica patologii ale ficatului

Temperatura

Temperatura pielii de asemenea poate fi o parte foarte importanta a semnelor vitale. In teritoriu, de obicei e suficienta estimarea temperaturii prin plasarea partii dorsale a mainii pe pielea pacientului. Partea dorsala a mainii este mai sensibila la schimbarile de temperatura decit palma. Temperatura pielii trebuie sa fie evaluata in mai multe locuri, astfel incat sa puteti compara constatarile. Extremitatile pacientului sunt mai susceptibile la schimbarile temperaturii mediului, decat trunchiul.

Normal pielea este calda (37.0 C). In starile patologice temperatura corpului poate fi: inalta, normala si coborata. Temperatura fierbinte (inalta) a pielii indica febra sau expunere la caldura. Temperatura racoroasa a corpului indica a hipoperfuzie a pielii sau expunere la rece. Temperatura rece a pielii indica expunerea extrema la rece.

Starea tegumentelor

La verificarea temperaturii unui pacient, se verifica si starea pielii. In mod normal pielea este uscata. Tegumentele transpirate, umede, sau extrem de uscate sunt anormale. Pielea umeda este semnul unui soc (hipoperfuzie). Pielea extrem de uscata poate fi un semn al deshidratarii. Pliul cutanat in deshidratare nu se extinde.

Reumplerea Capilara

Reumplerea capilara reprezinta timpul necesar pentru umplerea capilarelor dupa o compresie. Reumplerea capilara este verificata doar la pacientii cu varsta mai mica de sase ani, deoarece la pacientii mai maturi acest indice in soc nu este cert. Se va evalua reumplerea capilara la nivelul lojei unghiale. Reumplerea capilarelor trebuie sa fie prompta si roza. Normal loja unghiala se restabileste la culoarea initiala peste 2 secunde dupa incetarea compresiei, in stari patologice reumplerea capilarelor dureaza mai mult de doua secunde. Retineti ca acest test poate sa nu fie corect daca pacientul a fost expus la temperaturi joase.

Pupilele

Pupila reprezinta o formatiune de culoare neagra rotunda a ochiului. In dependenta de intensitatea fluxului de lumina care nimereste in ochi pupila isi schimba dimensiunile. Pupilele sunt evaluate prin examenul cu un flux de lumina focusat in ochiul pacientului si se urmareste marimea si reactivitatea ei.

La descrierea pupilelor se vor folosi urmatoarele caracteristici:

Midriaza (pupile dilatate), normale, sau   mioza (pupile mici)

Simetrice sau asimetrice una fata de alta

Reactivitatea

Reactive - se modifica la expunerea la lumina

Nereactive - nu se modifica la expunerea la lumina

Egal sau inegal reactive

Pupilele pot fi dilatate, contractate de marimea unui varf de ac, inegale in dimensiune sau reactivitate, sau nereactive ce indica o varietate de stari patologice. Pupilele dilatate pot fi in frica, pierderi de sange, sau supradozaj de medicamente. Pupilele contractate pot indica utilizarea substantelor narcotice, sau boli ale sistemului nervos central. Pupilele asimetrice pot indica un atac cerebral, trauma a capului, trauma a ochiului, sau un ochi artificial. Lipsa reactivitatii pupilelor poate indica abuzul de droguri, sau o hipoxie cerebrala.

Presiunea arteriala

Presiunea arteriala este o presiune pe care o exercita sangele la parcurgerea arterelor in timpul sistolei si diastolei. Presiunea arteriala trebuie masurata la toti pacientii cu o varsta mai mare de 3 ani. La evaluarea nou-nascutilor, copiilor sub varsta de 3 ani, evaluarea starii generale, determinarea insuficientei respiratorii, sau areactivitatea, este mai valoroasa decat evaluarea semnelor vitale.

Schimbarea cifrelor tensiunii arteriale indica schimbari in volumul de sange circulant, schimbari in rezistenta vasculara periferica si schimbari in functia de pompa a cordului. Schimbarile tensiunii arteriale pot surveni rapid, dar de obicei nu atat de rapid ca schimbarile frecventei pulsului. Astfel prin cresterea frecventelor cardiace organismul incearca sa mentina o vascularizare adecvata a organelor vitale. Ca urmare o tensiunea arteriala scazuta este un semn tardiv si critic in traume si maladii.

Tensiunea arteriala Sistolica si Diastolica.

Tensiunea arteriala se inregistreaza sub forma de tensiune arteriala sistolica si diastolica. Tensiunea arteriala sistolica este primul sunet distinct, care apare   pe masura ce presiunea din manseta tensiometrului este eliberata. Aceasta este o masurare a presiunii exercitate asupra vaselor in timpul sistolei. Uneori tensiunea sistolica este numita tensiune arteriala de lucru.

Tensiunea arteriala diastolica se inregistreaza la momentul disparitiei sunetelor in timpul deflatiei mansetei de masurare a tensiunii arteriale . Ea reprezinta presiunea exercitata asupra peretilor vaselor sangvine in timpul diastolei (ventriculul stang e in repaus). Tensiunea diastolica este deseori numita tensiune arteriala de repaus.

Schimbarile in interpretarile succesive a presiunii arteriale pot furniza indici valorosi despre starea unui pacient. Aceasta informatie trebuie documentata in raportul de asistenta prespitaliceasca. Orice valori in afara limitei medii sau schimbarile semnificative a tensiunii arteriale trebuie sa fie incluse in raport la predarea pacientilor altor lucratori a asistentei medicale de urgenta.

Masurarea Tensiunii Arteriale

Tensiunea arteriala este masurata prin una din doua metode sau printr-o combinatie a acestora. Prima metoda de obtinere a tensiunii arteriale este auscultatia. A doua metoda este palpatia. Ambele metode necesita utilizarea unei mansete de masurare a tensiunii arteriale, numita sfigmomanometru. Selectati marimea mansetei potrivita pentru mana pacientului.

Auscultatia este metoda de ascultare a sunetelor sistolice si diastolice. Pozitionati manseta si stetoscopul. Plasati manseta comod imprejurul partii superioare a bratului asigurandu-va ca manseta este mai sus decat cotul. Palpati artera brahiala la articulatia cotului. Plasati diafragma stetoscopului direct pe pulsul brahial. Umflati manseta pana cand pulsul brahial dispare, si continuati sa umflati pana cand acul arata cu 30 mm mai mult decat punctul in care sunetul a disparut. Incet eliberati aerul din manseta prin deschiderea bulbului valvei, permitand ca presiunea sa scada usor. Cand auziti primul sunet (bataia inimii), aceasta este tensiunea arteriala sistolica. Continuati sa eliberati aerul din manseta, ascultand punctul in care sunetele dispar. Atunci cand sunetele dispar inregistrati numarul, cel de-al doilea numar este tensiunea arteriala diastolica.

Palparea este o metoda alternanta de masurare a tensiunii arteriale. Se masoara tensiunea sistolica prin simtirea pulsului odata cu deflatia mansetei. Metoda palparii se utilizeaza atunci cand nu se pot auzi bine sunetele in stetoscop deoarece pulsul pacientului este prea slab sau mediul inconjurator este prea zgomotos. Pozitionati manseta si gasiti pulsul radial. Aplicati manseta la fel ca in metoda de auscultatie. Umflati manseta pana cand nu mai simtiti pulsul radial, si continuati sa umflati pana cand acul arata cu 30 mm mai mult decat punctul in care pulsul a disparut. Incet eliberati aerul din manseta, notand cifra la care pulsul radial se intoarce. Aceasta cifra este tensiunea sistolica a pacientului. Inregistrati constatarile, asigurandu-va ca documentati "tensiune prin palpare" (Exemple: "140 prin palpare" or "140/P" sau "140/palp").

Reevaluarea semnelor vitale

Dupa luarea si inregistrarea corecta a semnelor vitale de baza, trebuie sa monitorizati periodic semnele vitale ale pacientului. La un pacient stabil semnele vitale trebuie sa fie evaluate si inregistrate la fiecare 15 minute. La un pacient instabil, semnele vitale trebuie reevaluate si inregistrate la fiecare 5 minute. De asemenea trebuie reevaluate semnele vitale dupa orice interventie medicala. Daca timpul de transportare este mai mic de 15 minute, obtineti cel putin un set al semnelor vitale de baza si inca unul inainte internarii in spital. Documentarea semnelor vitale este obligatorie.

Sase componente de baza in anamneza pacientului

Daca timpul permite, trebuie sa incercati sa aflati anamneza pacientului. Aceasta reprezinta informatia despre probleme actuale ale pacientului, plus anamneza sa medicala. Lucratorul asistentei medicale urgente prespitalicesti trebuie sa obtina sase componente ale anamnezei pacientului.

Semne / Simptome

a.       Semn - orice stare medicala sau trauma manifestata de pacient si identificata de lucratorul asistentei medicale (exemplu: Auscultativ = probleme respiratorii, Vizual =sangerare, palpator = temperatura pielii)

b.       Simptom - orice stare descrisa de pacient(exemplu: dispnee.)

Alergie

a.       Medicamente

b.       Produse alimentare

c.        Alergie la mediu exterior

d.      Considerati identificarea medalionului etichetat.

Medicamente

a.     Prescrise

i. Curente

ii. Recente

iii. contraceptive

b.     Fara prescriptie

i. Curente

ii. Recente

c.       Considerati identificarea medalionului etichetat

Anamneza bolii

a.       Medicala

b.       Chirurgicala

c.        Traumatizme

d.      Considerati identificarea medalionului etichetat

Ultimul consum alimentar :

a. solid sau lichid

b.Timpul

c.Cantitatea

Evenimentele ce au condus spre boala sau trauma

a.       Durere in piept in timpul efortului

b.       Durere toracica.