Dezvoltarea fizica si influenta asupra dezvoltarii psihice - dezvoltarea proceselor cognitive de la 6/7 ani la 10/12 ani

Cresterea in greutate este lenta la inceputul stadiului si se accentueaza ulterior in perioada pubertatii cand se va inregistra un salt de crestere. Cresterea in greutate se va face in medie cu 3,5kgan., iar in inaltime cu aproximativ 6 cm.an . Apar unele diferente intre cresterea ponderala si in inaltime la fete si baieti (de exemplu 115-130cm. la baieti iar la fete intre 110-130 cm.). Cresterea perimetrului cranian este foarte lenta in cursul acestei perioade. Intre 6-12 ani perimetrul cranian creste de la 51 la 53-54 cm. La sfarsitul acestei perioade creierul atinge dimensiunile de adult (E.Ciofu, C.Ciofu, pag.13, 1997). Este important faptul ca inca de la 6 luni intrauterin, productia de neuroni este completa. Dezvoltarea si specializarea celulei nervoase se afla sub control genetic iar stimularea face ca functiile sa fie activate. Celulele gliale, care joaca un rol major in procesul de mielinizare a sistemului nervos continua sa se multiplice mult dupa ce procesul de producere a neuronilor a luat sfarsit astfel ca celulele gliale sunt responsabile pentru cresterea in greutate si perimetru a creierului (L. Berk, pag.203, 1998). Continua procesul de osificare, dentitia permanenta o inlocuieste pe cea provizorie, creste volumul masei musculare, implicit forta musculara, se dezvolta musculatura fina a degetelor mainilor. Coloana vertebrala devine mai puternica, dar in acelasi timp este expusa deformarilor, prin pozitii incorecte. Perioada este una de tranzitie si deci una in care pot aparea disfunctii si crize de crestere si dezvoltare (P.Golu, 1993). Cu toate ca se observa importante achizitii fizice, scolarul mic oboseste usor, este neindemanatic fata de sarcinile scolare, urmand ca pe parcurs rezistenta sa sa creasca si indemanarea sa devina din ce in ce mai evidenta.

Continua procesele de crestere si maturizare de la nivelul sistemului nervos. La nastere regiunile primare ale cortexului, responsabile de primirea impulsurilor motorii si senzoriale de la organele de simt precum si de feed-back-ul necesar, ca si cele secundare, responsabile de conexiunile caracteristice gandirii, nu sunt complet dezvoltate si se maturizeaza in etape diferite. Diferitele arii corticale se dezvolta in ordinea in care apar la copil anumite capacitati, respectiv cea mai avansata este regiunea motorie responsabila de miscarile grosiere, largi, controland miscarile mainilor, trunchiului si apoi ale picioarelor. Regiunile senzoriale sunt urmatoarele ce se dezvolta si se maturizeaza. Prima este cea care controleaza sensibilitatea tactila, urmata de vedere si zona senzoriala primara auditiva (Tanner,1978). Aceasta secventialitate in dezvoltare ajuta in explicarea variatiei in maturarea pe nivele a sistemului senzorial. Lateralizarea, sau specializarea functiilor pentru emisferele cerebrale umane, are loc intr-o maniera similara. Fiecare regiune realizeaza predominant anumite sarcini. De exemplu, fiecare emisfera primeste impulsuri senzoriale si controleaza doar o parte a corpului ( aceea opusa ei). Mai mult, pentru cei mai multi indivizi, emisfera stanga guverneaza procesarea informatiilor verbale in timp ce emisfera dreapta joaca un rol primordial in procesarea informatiilor spatiale si emotiilor. Cercetarile au aratat atat ca lateralizarea are loc pe intreg parcursul copilariei cat si ca intr-adevar copilul se naste cu o capacitate de relatie a creierului si ca in fapt exista unele evidente de cercetare conform carora emisferele cerebrale ale copilului par sa fie programate de la inceput pentru functii specializate ( Spreen, 1984).

Odata cu intrarea in scolaritate cresc efortul fizic si intelectual ce conduc la instalarea starii de oboseala variind in functie de caracteristicile individuale ale fiecarui copil. Aceasta perioada de trecere este acompaniata asa cum am vazut, de ample procese de maturizare, la care se adauga premise psihice interne: dezvoltarea motivelor si intereselor de cunoastere, posibilitatea de actiuni diversificate nu numai in plan material ci si mental, creste ponderea momentelor verbale in analiza reprezentarilor sub impactul descrierilor si povestirilor celor din jur care devine o premisa a dezvoltarii memoriei logice si a gandirii abstracte, creste indicele independentei proceselor intelectuale care iau forma rationamentelor si care mediaza demersurile cognitive solicitate de invatare ( P.Golu, 1993).

Dezvoltarea proceselor cognitive de la 6/7 ani la 10/12 ani

In baza dezvoltarii sistemului nervos, dezvoltarea si maturizarea senzatiilor si perceptiilor continua. La 6-7 ani se constata largirea campului vizual central si periferic, precum si cresterea diferentierii nuantelor cromatice. Creste capacitatea de receptionare a sunetelor inalte si de autocontrol al emisiunilor verbale, se perfectioneaza si nuanteaza intonatia. Acum copilul poate aprecia pe cale auditiva distanta dintre obiecte dupa sunetele pe care le produc. Perceptia castiga noi dimensiuni. Se diminueaza sincretismul - perceptia intregului - datorat in principal cresterii acuitatii perceptive fata de componentele obiectului perceput, cat si datorita schemelor logice interpretative care intervin in analiza spatiului si timpului perceput. Creste acuratetea perceptiei spatiului si datorita dobandirii de experienta extinsa in domeniu. Se produc de asemenea generalizari ale directiei spatiale (dreapta, stanga, inainte, inapoi) si se formeaza simtul orientarii. Perceptia timpului inregistreaza si ea un nou moment in dezvoltare. Datorita structurarii activitatii scolare in timp (ore, minute, zile ale saptamanii) timpul devine un stimul care se impune tot mai mult copilului si il obliga la orientare din ce in ce mai precisa.

Scolarul mic dispune de numeroase reprezentari, cu toate acestea ele sunt slab sistematizate si confuze. Cu ajutorul invatarii reprezentarile sufera modificari esentiale atat in ceea ce priveste sfera cat si continutul . Reprezentarea capata in aceasta perioada noi caracteristici. Fondul de reprezentari existent este utilizat voluntar din povestiri si desene, el poate descompune acum reprezentarea in parti componente, in elemente si caracteristici cu care opereaza in contexte diferite. Realizeaza noi combinatii si realizand noi imagini, astfel structurandu-se procesele imaginatiei si gandirii. De la reprezentari separate scolarul mic trece la grupuri de reprezentari, creste gradul de generalitate al reprezentarilor (P. Golu, pag111, 1993).

Ca urmare a decentrarii progresive si a coordonarii din ce in ce mai accentuata a diferitelor puncte de vedere, intuitia preoperatorie se va transforma in cursul acestei perioade intr-o gandire operatorie mobila si reversibila ( Tourrette si Guidetti pag.115, 2002). Criteriul trecerii de la intuitie la operatie conform teoriei piagetiene este reversibilitatea. Perioada 4-7 ani era caracterizata de o gandire intuitiva, in imagini. Copilul poate avea imagini sau reprezentari care sa permita interiorizarea unor actiuni (ceea ce presupune trecerea din plan extern in plan intern, mental) dar acest tip de actiune nu este operatie pana cand ea nu are caracteristica reversibilitatii. De la 7/8 la 10 /11 ani gandirea copilului trece in stadiul operatiilor concrete.

Reversibilitatea este capacitatea gandirii de a executa aceeasi actiune in doua sensuri de parcurs. Copilul trebuie sa fie constient ca este vorba de aceeasi actiune, daca nu este constient de identitatea actiunii el nu se afla inca in stadiul operator pentru ca el nu a achizitionat inca reversibilitatea operatorie ci doar inversarea. Plecand de la acest moment cand copilul recunoaste existenta unui invariant care permite realizarea aceleiasi actiuni in cele doua sensuri, reversibilitatea este posibila si gandirea poate realiza operatii. Aceste operatii sunt mai intai concrete pentru ca ele actioneaza asupra obiectelor concrete, reale si manipulabile. Reversibilitatea este achizitionata mai intai prin inversiune apoi prin reciprocitate.

Reversibilitatea prin inversiune unde se inlocuieste adunarea cu scaderea, inmultirea cu impartirea, analiza cu sinteza, in mod simultan.

Aceasta face posibila intelegerea consevarii sau a invariantei cantitatii, materiei sau masei;

Reversibilitatea prin reciprocitate unde A egal cu B precum B egal cu A

La nivelul gandirii operatorii (dupa 7 ani) reversibilitatea devine completa sub ambele forme

In cursul acestui stadiu se dezvolta operatiile logico-matematice si operatiile infralogice ( Tourrette si Guidetti pag.115, 2002). Operatiile logico-matematice actioneaza asupra cantitatilor discontinue sau discrete si conduc la notiuni de clasa, relatie si numar. Operatiile infralogice care se elaboreaza in acelasi timp cu cele logice-matematice, actioneaza asupra cantitatilor continue ( nefragmentate) ale spatiului, timpului si stau la originea nasterii notiunii de masura.

Analiza: Slabim cu fructe uscate? - precautie si sfatul medicului Eseu: Martini - cocktail facut traditional din gin si vermut alb sec

Experimentele de "conservarea cantitatii " demonstreaza ca pana la varsta de 7/8 ani copii nu dezvolta notiunea de reversibilitate. O transformare operatorie nu se efectueaza decat prin raportarea la un invariant. Schema obiectului permanent este invariantul grupului practic al deplasarilor si in stadiul care ne intereseaza conservarea invariantilor dincolo de transformarile aparente este unul din cele mai bune criterii de operativitate ale copilului. Construirea invariantilor in cadrul unui sistem de transformari este evaluat pornind de la faimoasele probe piagetiene de conservare: conservarea cantitatilor discontinue ca in proba jetoanelor si a cantitatilor continue: substanta solida si lichida, lungime, greutate, volum (Bideaud, Houde, Pedinielli, pag. 331, 2002). Pentru conservarea solidelor experimentatorul arata copilului o biluta de plastilina de modelat (A) si ii cere sa faca una asemanatoare (B). Cand copilul a realizat biluta se ia biluta B si se aplatizeaza. Transformarea aceasta este notata cu B1. Se intreaba copilul daca in B1 se afla "aceasi plastilina", respectiv daca B1 =B=A. Inainte de 7 ani copilul afirma ca nu mai este acelasi lucru, ca este mai mult pentru ca este "mai mare" , desemnand suprafata , sau ca este "mai putin" indicand grosimea. Pentru copilul de 7,8 ani raspunsul este evident: este tot atata plastilina. Este intrebat "de ce". Raspunsul copilului este " pentru ca putem sa refacem biluta " ceea ce constituie argument de reversibilitate prin inversiune. Raspunsul poate fi si "pentru ca nu s-a adaugat si nu s-a luat nimic", ceea ce constituie argument prin invarianta simpla sau identitate. Alt raspuns "pentru ca este mai mare aici" referindu-se la suprafata dar "mai mai mic acolo" cu referindu-se la grosime ceea ce constituie argument de reversibilitate prin reciprocitate sau prin compensare.

Copilul in stadiul preoperator este prizonier al perceptiei sale deformante ( pare mai mult pentru ca suprafata este mai mare), cred ca transformarea a alterat toate proprietatile obiectului ( deci cantitatea de materie sau substanta) pentru ca el nu concepe ca macar o proprietate ramane invarianta in aceasta transformare. Or, numai invarianta permite intoarcerea la punctul de pornire, anularea deformarii printr-o actiune inversa ( reversibilitatea). El nu se poate descentra adica sa-si schimbe punctul de vedere pentru a coordona diferitele puncte de vedere ( e mai mare aici dar e mai mic dincolo). Dimpotriva, rationamentul copilului mai mare este corect pentru ca el admite existenta unui invariant permitand intoarcerea la starea initiala si poate lua simultan in consideratie cele doua dimensiuni care se compenseaza (decentrarea). Conservarea cantitatilor de lichide poate sa se produca ceva mai devreme celei a cantitatilor solide. Conservarea lungimilor tine tot de cantitatile continue si poate fi apreciata aratand copilului doua segmente de sfoara de aceeasi lungime modificand aparenta uneia prin ondulare: lungimea sforii pare mai scurta pentru ca nu mai exista o corespondenta a extremitatilor desi in fapt ea se conserva in ciuda scurtarii aparente. Un alt experiment ce tine de conservarea solidelor poate fi facut tot cu plastilina; se poate determina o alta proprietate a bilei: greutatea. Pentru aceasta ne asiguram ca situatia este bine inteleasa de copil punand bila A pe talerul unei balante si copilul este intrebat ce se va intampla cu celalalt taler daca asezam acolo o bila B in privinta careia copilul admite ca este la fel cu bila A. Copii de 7 / 8 ani raspund corect ( cele doua talere vor fi echilibrate).

Dupa transformarea bilei B in B1 ( aplatizata) este intrebat ce se va intampla cu talerul balantei daca se va aseza pe el B1 in loc de b ( A fiind mereu pe celalalt taler)). Acest copil care admitea existenta unui invariant ( cantitatea de materie) nu admite ca cealalta proprietatea a obiectului, greutatea, se conserva de asemenea. El este de asemenea prizonierul perceptiei sale deformante care -l face sa spuna ca talerul pe care se gaseste B1 va fi mai jos ( pentru ca bila aplatizata este mai mare deci mai grea) sau ca va fi mai sus (pentru ca este mai mica). Copilul gandeste ca in cursul transformarii se conserva cantitatea de materie dar nu si greutatea. La varsta de 9/10 conservarea greutatii va fi de asemenea recunoscuta prin argumente ca : identitate, reversibilitate, compensatie. Copilul de 10 ani care a admis conservarea materiei, apoi a greutatii nu admite inca si conservarea volumului, el reface aceleasi greseli de rationament asupra acestei a treia proprietati a obiectului despre care el gandeste ca s-a modificat prin transformarea fizica care ii modifica aparenta. Abia la 11 /12 ani ( la finalul stadiului operator concret si inceputul stadiului formal ) pentru ca rationamentul copilului sa devina corect. Trebuie sa ne asiguram ca volumul nu este confundat cu greutatea fapt pentru care se utilizeaza 2 bile de acelasi volum dar de greutati diferite ( una din plastilina si alta de metal) obligand copilul sa disocieze volumul de greutate.

Operatiile logico-matematice devin posibile in urma achizitiei reversibilitatii. Ele se pot constitui in structuri de ansamblu care sunt sisteme de operatii coordonate. Se elaboreaza 3 structuri logico-matematice in aceasta perioada:

clasificarea

serierea

numarul

Clasificarea, cea despre care vorbeste Piaget, este o clasificare logica cu potrivirea claselor unde aceasta inseamna regruparea obiectelor in colectii care se includ unele in altele. La 3/ 4 ani daca I de dau copilului forme geometrice de diferite culori si I se cere sa le aseze pentru a se potrivi bine impreuna el va aseza formele astfel incat sa compuna din acestea o casa realizand prin aceasta colectii figurale ( reprezinta ceva concret), la 5/6 ani copilul va fi capabil de a grupa si regrupa pe baza culorii apoi pe baza formei. Acestea sunt colectiile nonfigurale adica mai abstracte dar acestea nu sunt inca clasificari deoarece ele nu prezinta reversibilitatea care permite subdiviziunea colectiei in subcategorii si reunirea lor intr-un grup care sa le cuprinda pe toate. Piaget propune pentru a se asigura ca este vorba de o operatie reversibila cuantificarea incluziunii, adica verificarea capacitatii copilului de a putea compara un grup de elemente inclus in tot cu intregul in care el este inclus. Daca clasificarea consta in regruparea elementelor in functie de echivalenta lor ( toate obiectele unei clase sunt considerate ca fiind echivalente prin raport la criteriul ales pentru clasificare) serierea consta in regruparea elementelor printr-o relatie de ordine. Serierea consta in a ordona elementele dupa o calitate care variaza. Ordinea este antisimetrica si tranzitiva.

Numarul. Copilul de 4/5 ani stie sa enumere suita numerelor ca pe o mica poezioara si stie sa asocieze fiecare din aceste numere, stabilind o corespondenta termen cu termen, intre fiecare dintre numere si fiecare element, aceasta nu inseamna ca el stie sa numere. Enumerarea catorva elemente este inca bazata pe dispozitia lor spatiala. Achizitia numarului nu este o invatare verbala ci un progres logic. Copilul trebuie sa abstraga numarul din configuratia perceptiva a elementelor si sa admita ca intregul este suma partilor. Inca nu exista o constructie a numarului cardinal pe de o parte(cantitatea) si a numarului ordinal pe de alta parte (ordinea) de exemplu ( 2 si cel de-al doilea sunt acelasi lucru).

Construirea numarului se realizeaza progresiv; se vorbeste despre aritmetizare progresiva a seriei de numere adica atunci cand numarul pare insusit pentru serii mici de elemente nu inseamna ca el este insusit si pentru seriile mari ( dincolo de 20 de elemente nu mai exista transpunere automata). Copilul va intelege putin cate putin diferitele proprietati ale numarului: iteratia, conexitatea, alternanta de numere pare si impare. Aceasta constructie dureaza mai multi ani.

Dezvoltarea structurilor infralogice , respectiv spatiul, timpul, obiectul.

Spre 7/8 ani apar primele operatii topologice relative la cunoasterea locurilor ( pornind de la relatiile de vecinatate, proximitate si ordine). Aceste proprietati devin invariante. Un experiment poate fi cel in care se arata unui copil o dreapta constituita din mai multe segmente de lungimi inegale, diferentiate prin culori si I se cere sa anticipeze pozitia acestora dupa o rotatie de 180 grade. In perioada preoperatorie copilul nu poate face aceasta anticipatie caci ar trebui sa-si imagineze o deplasare. Apoi in stadiul operatoriu el nu apreciaza corect mai intai decat inversarea celor 2 extremitati apoi a tuturor segmentelor din dreapta: ordinea se pastreaza in cursul transformarilor. Copilul nu respecta inegalitatea lungimilor segmentelor caci pentru el distantele nu se conserva inca.Constructia spatiului proiectiv se poate vedea din cea mai cunoscuta demonstratie piagetiana pentru studierea spatiului proiectiv. Copilul asezat in fata unei machete reprezentand 3 munti diferiti trebuie sa exprime punctul de vedere al unui personaj care se misca in peisaj fara ca el sa se miste de la locul lui ( alegand dintre tablourile reprezentand diferite puncte de vedere). In timpul perioadei preoperatorii copilul nu poate disocia punctul de vedere al personajului de al sau propriu, din cauza egocentrismului gandirii sale, apoi prin decentrare la inceputul stadiului operator concret el admite un punct de vedere diferit de al sau, dar are dificultati in coordonarea diferitelor relatii intre elementele peisajului. Spre 9/10 ani, el reuseste sa aiba o vedere de ansamblu asupra diferitelor puncte de vedere. In cursul acestei perioade se construieste sistemul de referinta: vertical, orizontal. Timpul copilului mic este un timp trait si legat de actiune, in interrelatie cu miscarea si spatiul. Timpul trebuie mai intai sa fie reprezentat mental si sa devina un timp obiectiv care necesita o constructie operatorie. Pentru a pune in evidenta constructia notiunilor temporale se poate cere copiilor sa puna in ordine desene reprezentand diferite stadii ale unei transformari ( de exemplu scurgerea apei dintr-un recipient in altul). Aceasta constructie se bazeaza pe operatii de seriere si clasificare. Avem o seriere a evenimentelor in functie de aparitia lor (inainte, dupa) caci timpul este trait ca o succesiune de evenimente, si avem de asemenea clasificare cu includerea intervalelor in evenimente. Constituirea unei masuri temporale analoga cu masura spatiala consta in stabilirea unei echivalente intre timpul si spatiul parcurs cu viteza constanta (cadranul unui orologiu), caci la portiuni egale de spatiu vor trebui sa corespunda intervale egale de timp. Mai tarziu se va constitui notiunea de viteza care corespunde raportului dintre spatiul parcurs si timpul in care a fost parcurs cand copilul trebuie sa ia in consideratie nu numai punctul de plecare si sosire a celor 2 mobile ci si cresterea intervalelor; aceasta notiune va fi dobandita tarziu spre 11 /12 ani ( Tourrette, Guidetti, pag.123-124, 2002).

In concluzie, principalele achizitii ale stadiului operatiilor concrete (7 -12 ani) sunt:

Structura operatorie concreta - nu se extinde asupra enunturilor verbale ci numai asupra obiectelor pe care copilul le clasifica, seriaza, actiunile fiind legate de actiunea efectiva

Achizitia fundamentala - reversibilitatea

Imbogatirea limbajului si asimilarea structurilor gramaticale conduce la dezvoltarea capacitatilor intelectuale

Operatiile:

seriere (ordonarea in sir crescator, descrescator)

clasificare (grupare dupa criterii - forma, culoare, marime)

numeratie in plan conceptual (numar ca element articulat al seriei, desprinderea relatiilor cantitative in seria numerica)

organizarea notiunilor in ansambluri flexibile (urmare a achizitiei reversibilitatii)

structuri operatorii de clase

structuri operatorii de relatii (reversibilitatea prin reciprocitate)

cu toate aceste achizitii copilul se desprinde greu de expresiile perceptive, de experienta imediata

generalizari inguste, limitate, sarace

rationalizarile nu depasesc concretul imediat decat din aproape in aproape

potentarea acestei structuri se poate realiza printr-o buna dirijare a activitatii de cunoastere prin sarcini concrete formulate fata de copil (Valentina Radu,1973)

Stadiul operator marcheaza preponderenta aspectului operativ al gandirii asupra aspectului figurativ, decentrarea gandirii copilului permitand coordonarea reversibila a actiunii interiorizate si constituirea sistemelor operatorii de transformari cu invariant. Se poate remarca de asemenea unitatea functionala a tuturor acestor aspecte in elaborarea concomitenta a diferitelor operatii logice si infralogice. La sfarsitul acestui stadiu inteligenta ajunge la un palier de echilibru unde raporturile intre asimilare si acomodare s-au echilibrat. Copilul a trecut de la absenta logicii la logica, prin intermediul unei prelogici. Aceasta logica care s-a aplicat realului in cursul acestei lungi perioade se va putea acum aplica domeniului posibilului, evoluand in adolescenta spre o logica formala ( Tourrette, Guidetti, pag.123-124, 2002).