Leacuri populare din Maramures

Leacuri populare din Maramures

Redactia

Farmacia din credentul bunicii . - Leacuri populare din Maramures -. Am avut norocul si bucuria sa cresc in casa bunicii din Maramures, departe de oras, langa o padure uriasa, al carei capat nu l-am vazut nicicand. Bolile copilariei, ranile si accidentele inerente varstei le-am depasit nu cu medicam Farmacia din credentul bunicii - Leacuri populare din Maramures -
Am avut norocul si bucuria sa cresc in casa bunicii din Maramures, departe de oras, langa o padure uriasa, al carei capat nu l-am vazut nicicand. Bolile copilariei, ranile si accidentele inerente varstei le-am depasit nu cu medicamente si doctorii de la oras, ci cu leacuri pe care atunci, in vremea copilariei, le cunostea orice femeie. Toate leacurile bunicii s-au dovedit potrivite cu bolile pe care le-am avut si, mai ales, erau apropiate de lumea in care traiam, le cunosteam, imi erau familiare, erau blande, nu dureau ca injectiile de azi. Mai putin, poate, sarea presarata pe juliturile genunchilor vesnic 'inceputi'. Dar si pentru asta era leac: 'Inchide ochii, poruncea Buna, si tine-te strans de scaun!'. Ca sa-mi aduc aminte de zilele acelea, a fost suficient sa inchid ochii si sa ma gandesc la curtea Bunii, la vecinele ei, la povestile lor, la ierburile si frunzele care stateau vesnic la uscat, prinse de grinda bucatariei, la 'credentul', dulapul de lemn in care traiau in fratie licori colorate de coacaze si de afine, arome de poame uscate, din care se facea compot cand erai slabit dupa vreo boala, uleiul crud de dovleac, de uns pe painea calda, abia scoasa din cuptor si mancata cu frunze de leurda, ca sa creasca pofta de mancare; siropuri groase de muguri de brad, tinute in sticle burtoase cu torti, pentru zilele in care eram ragusita, saculeti cu flori uscate de padure, de pus langa perna, ca sa am somnul dulce, boabe aurii de porumb pentru fiertura cu care se amageau racelile iernii. Si cine stie cate minuni mai erau in pungile de hartie maronie si ce licori in sticlele acelea groase, butucanoase, din care Buna imi dadea sa beau cate un dop, cand i se parea ei ca nu sunt chiar in apele mele ori ca ma uit prea gales. Sunt ani multi de atunci, dar credentul bunicii imi staruie si astazi in amintire, iar leacurile incuiate in el imi sunt si astazi de folosinta asa cum le-am mostenit.

Pentru raguseala
. Se luau 2 galbenusuri proaspete de ou de gaina si se frecau cu 3 linguri de zahar sau miere pana cand se deschideau la culoare si cresteau ca o crema. Cateodata, se punea lapte cald peste galbenusuri.
. Se fierbeau doua maini de flori de tei in lapte. Laptele trebuia sa depaseasca doar cu putin florile. Se fierbeau pana cand scadea laptele la jumatate, apoi se lasa vasul acoperit, ca sa se raceasca. Se strecura laptele si se incalzea si se bea indulcit cu miere.

. Se fierbea laptele proaspat cu unt proaspat. La o cana de lapte se punea o bucata de unt cat o nuca. Cand untul era topit, se amesteca bine cu o lingura de miere si se bea cald, nu fierbinte. Daca nu era unt, se punea untura de gasca sau de porc.
. Se scobea o ridiche neagra de miez, in asa fel incat ramaneau numai peretii ridichii, grosi de cel putin un deget. Se umplea gaura cu miere sau cu zahar si se lasa la intuneric, eventual acoperita cu o oala. Dupa cateva ore, se forma un sirop care se bea de mai multe ori pe zi. Dupa ce se bea siropul, se punea iar zahar in gaura. Se putea folosi asa o ridiche de cel mult 5 ori, apoi se lua alta.

Pentru rani proaspete care sangerau, pentru taieturi si intepaturi
. Se presara rana cu un praf de sare grunjoasa, pentru oprirea hemoragiei si pentru dezinfectare, apoi se punea peste sare o bucata de slanina de porc. Slanina putea sa fie si afumata. Peste slanina se puneau frunze de patlagina lata. Rana se lega apoi strans. Pansamentul acesta se schimba in fiecare dimineata, pana cand rana se inchidea. Dupa aceea, pana la vindecarea totala, se puneau numai slanina si patlagina, nu se mai punea sare sub pansament.

Pentru abcese, rani infectate
. Ziua se puneau peste rana mai multe foi albe de ceapa, coapte in cuptor pana cand se ingalbeneau. Se lega ceapa cu un pansament care s-o tina fixa pe locul afectat. Ceapa ajuta sa se matureze abcesul. Seara, se desfacea pansamentul si se punea in locul cepei o turta facuta din ceapa rasa proaspata, amestecata cu untura si faina alba de grau. Peste aceasta turta se puneau frunze de podbal si apoi se lega cu pansament. Dimineata urmatoare se arunca turta si se punea din nou ceapa coapta. In cel mult 2-3 zile, abcesul ceda si durerile dispareau.
l Se punea pe rana, pe abces, o pruna bistriteana desfacuta, dupa ce i s-a inlaturat samburele. Miezul prunei trebuia sa fie asezat exact peste abces. Peste pruna se punea o bucata de mamaliga calda si apoi se lega strans locul. Se schimba compresa aceasta in fiecare dimineata. Dupa ce se inlatura compresa veche, se spala locul afectat cu aramita (prima tuica, foarte tare, care iese la cazanul de fiert tuica. E atat de tare si de amara, incat nu se bea, se foloseste doar in scopuri medicinale, pentru dezinfectarea unor rani sau pentru ungerea articulatiilor reumatice.)

Pentru reumatism
. Din primavara pana in toamna, in fiecare zi, se urzica incheietura bolnava, seara si dimineata. In timpul iernii, in fiecare seara, bolnavul isi tinea picioarele intr-o oala mare, in care oparea floare de fan. Apa trebuia sa fie cat mai calda, atat cat putea sa suporte omul, iar floarea de fan nu se arunca din oala. Se putea folosi mai multe seri la rand, cu conditia sa fie incalzita de fiecare data. Daca reumatismul afecta incheieturile mainilor, se bagau si mainile in apa aceea sau se punea o compresa calda, din plantele care au fost oparite, si apoi se lega strans, pana dimineata.
. Cei care sufereau de reumatism beau in fiecare primavara suc de mesteacan, pe care-l obtineau taind o crenguta groasa, de cel putin un deget. La locul taierii crengutei legau de mesteacan un pahar si peste noapte se aduna seva din belsug. Batranii beau si seva de stejar si de fag, in cantitate mai mica, cel mult o lingura pe zi, ca sa le sporeasca puterea.

Pentru dureri de cap
. Se puneau pe partea dureroasa a capului frunze de patlagina, varza sau brusture si se legau neaparat cu o carpa de culoare alba.
. Se freca tot obrazul cu ceapa sau cu usturoi, mai ales in zona fruntii, a urechilor si a nasului.
. Batranele se legau la cap cu frunze de nuc si de telina, de cand incepea vara si pana toamna, pentru a se apara de durerile de cap provocate de caldura.

Pentru bronsite
. Se umplea un ciorap mai mare cu sare grunjoasa si se incalzea in cuptor, apoi se punea pe pieptul bolnavului.
. Se incalzea un capac de oala si se infasura intr-un stergar si apoi se punea in zona bronhiilor. Bolnavul trebuia sa stea culcat, bine acoperit, si sa aiba neaparat ciorapi de lana in picioare.

Pentru scaderea febrei
. Se facea masaj pe tot corpul cu otet de mere, apoi bolnavul era acoperit cu un cearceaf inmuiat in otet de mere, iar in picioare i se puneau sosete umplute cu ceapa proaspata, taiata marunt, sau cu cartofi cruzi rasi. Trebuia sa stea acoperit, in pat, cel putin o ora, dupa care procedurile se repetau, daca febra nu scadea. Ceapa si cartofii se schimbau.

Pentru raceala
. Se tineau picioarele in apa fierbinte sarata, pana cand apa aproape ca se racea, apoi bolnavul se baga in pat si se acoperea bine. Isi acoperea si capul cu un sal gros. Din cand in cand, bea cate o gura dintr-o fiertura de hrean ras.

Pentru tuberculoza si silicoza
(boala de care au murit cei mai multi dintre minerii din Maramures)
Bolnavii beau mult lapte de capra, amestecat cu unt sau untura de gasca.
. In loc de apa beau numai ceai de ovaz.
. In fiecare zi, mancau cate doua linguri de hrean amestecat cu miere.
. Mancau multe nuci si alune.

Pentru arsuri
. Locul ars se ungea imediat cu albus de ou sau cu miere de albine.

Pentru calcaie crapate
. Se ungeau seara, dupa spalare, calcaiele cu unt, cu slanina sau cu smantana.
. Se tineau picioarele in lapte cald amestecat cu untura.
. Se legau calcaiele cu frunze de varza unse cu ulei crud, nerafinat.
. Se bagau calcaiele intr-un vas cu urina.

Referat: Clasificarea alimentelor permise pentru mentinerea echilibrului ponderal Document online: Trebuie inlocuit zaharul copiilor cu indulcitori?

Scapula este un os lat, de forma triunghiulara, situat posterolateral la nivelul osteotoracelui. Osul are trei margini - mediala, laterala si superioara si trei unghiuri - inferior, superior si lateral. Unghiul lateral se pierde intr-o expansiune osoasa numita cavitate glenoidala, care este sustinuta de colul scurt al omoplatului. De pe suprafata superioara a colului scapulei se proiecteaza superior si anterior procesul coracoid, al carui varf se poate palpa sub clavicula si lateral de fosa infraclaviculara. Fata anterioara a osului este usor excavata si formeaza fosa subscapulara, care prezinta creste pentru insertii musculare. (fig.9). Fata posterioara este impartita de o spina intr-o portiune superioara mai mica - fosa supraspinoasa si o portiune inferioara, mult mai larga - fosa infraspinoasa. (fig.10). Spina are o buza superioara si una inferioara, aceasta din urma prezentand o suprafata turtita posterior; aceasta se largeste lateral si formeaza acromionul. Acromionul are o suprafata articulara mediala prin care se articuleaza cu clavicula. Cavitatea glenoidala se articuleaza cu capul humeral. Deasupra cavitatii glenoidale se afla tuberculul supraglenoidal, iar inferior tuberculul infraglenoidal, (fig.11).

Locurile de insertie musculoligamentare de la nivelul scapulei sunt (fig. 9):

- pe fata anterioara a omoplatului:

muschiul subscapular ocupa cea mai mare parte a suprafetei si crestelor osoase;

muschiul dintat anterior pe marginea mediala si se extinde pana la unghiul inferior.

- pe procesul coracoid:

capul scurt al bicepsului brahial;

coracobrahialul;

pectoralul mic;

ligamentul coracoclavicular, care leaga procesul coracoid de clavicula.   

- pe procesul glenoidal (fig.11):

capul lung al bicepsului brahial, pe tuberculul supraglenoidal;

capul lung al tricepsului brahial, pe tuberculul infraglenoidal.

- pe fata dorsala a omoplatului (fig.11):

muschiul supraspinos in fosa supraspinoasa;

muschiul infraspinos in fosa infraspinoasa.

- pe marginea mediala (fig.10):

muschiul ridicator al scapulei;

muschii romboid mare si mic.

- pe marginea laterala (fig.10):

muschiul rotund mic;

muschiul rotund mare.

- pe acromion si spina (fig.10):

muschiul deltoid, care se prinde de clavicula si pe extremitatea laterala a acromionului, sub buza inferioara a spinei;

muschiul trapez, care se ataseaza pe buza superioara a spinei, pe extremitatea mediala a acromionului si  pe clavicula

Scapula se dezvolta printr - un proces endocondral. In saptamana a 8-a de viata intrauterina apare un centru de osificare pentru corp, iar pentru procesul coracoid centrul de osificare apare la un an dupa nastere. La pubertate apar restul centrilor de osificare destinati procesului coracoid, cavitatii glenoidale, acromionului, marginii mediale si unghiului inferior. Toti centrii secundari de osificare fuzioneaza cu corpul in jurul varstei de 20 de ani.

Osteotoracele

Este necesara o descriere scurta a scheletului toracic pentru a se intelege mai bine modul de insertie al muschilor membrului superior la acest nivel, cat si a articulatiei sternoclaviculare.

Scheletul toracelui este format din 12 perechi de coaste, care se articuleaza posterior cu vertebrele toracice, de unde au  un traiect anterior si inferior.(fig.12) La extremitatea anterioara coastele prezinta cate un cartilaj costal. Cartilajele primelor sapte perechi de coaste se articuleaza cu sternul. Urmatoarele trei cartilaje se unesc intre ele, iar prin intermediul cartilajului coastei a saptea cu sternul, in timp ce cartilajele ultimelor doua perechi de coaste sunt libere.

Sternul este format din doua parti, una superioara, manubriul care se articuleaza cu corpul sternului prin articulatia manubriosternala sau manubriocorporeala. Extremitatea inferioara este reprezentata de procesul xifoidian, structura cartilaginoasa.

Marginea superioara a manubriului prezinta median depresiunea jugulara, iar lateral de ea depresiunile claviculare, simetrice Imediat sub acestea se gasesc fetele articulare pentru primele sapte cartilaje costale.

Articulatiile centurii scapulare

Articulatia sternoclaviculara

Aceasta articulatie este formata din fata articulara sternala a extremitatii mediale a claviculei, incizura claviculara a manubriului sternal si cartilajul primei coaste; este o articulatie sinoviala, caracterizata prin prezenta unui disc intraarticular, care imparte in doua cavitatea articulara. Articulatia este inconjurata de o capsula fibroasa, intarita de ligamentele sternoclaviculare anterior si posterior. Un alt ligament care stabilizeaza articulatia este ligamentul costoclavicular, ligament bilaminar, care leaga extremitatea interna a claviculei de primul cartilaj costal.( fig.13)

In aceasta articulatie se produc mai multe tipuri de miscari - rotatia, coborarea, ridicarea, proiectia anterioara si proiectia posterioara, care sunt asociate cu miscari ale centurii scapulare.

Articulatia acromioclaviculara

Articulatia acromioclaviculara (fig.13) este o articulatie sinoviala, realizata intre fata articulara acromiala de pe extremitatea laterala a claviculei si marginea mediala a acromionului.

Axa lunga a articulatiei se afla in plan antero-posterior, iar axa scurta este oblica atunci cand clavicula se suprapune acromionului. Aceasta articulatie este inconjurata de o capsula fibroasa intarita superior de ligamentul acromioclavicular. Un al doilea ligament, mai puternic - coracoclavicular, limiteaza miscarile efectuate in articulatie

Scheletul bratului

Humerusul

Este un os lung, care prezinta o extremitate superioara voluminoasa (epifiza proximala), la nivelul careia se gaseste o formatiune ce reprezinta o treime dintr-o sfera - capul humeral, rotunjit si neted medial si prin intermediul caruia humerusul se articuleaza cu cavitatea glenoidala a omoplatului.(fig.14)

Corpul sau diafiza humerala este cilindric in portiunea superioara, pentru ca mai jos sa devina turtit antero-posterior. Extremitatea inferioara (epifiza inferioara) are forma neregulata si prezinta doi epicondili, lateral si medial, intre care se afla trohleea, de forma unui mosor, prin care se articuleaza cu ulna si o formatiune rotunda, capitulul prin care se articuleaza cu radiusul.

Anterior, la nivelul capului humeral se gaseste medial tuberculul mic, separat prin santul intertubercular de tuberculul mare situat lateral; prin santul intertubercular trece tendonul capului lung al bicepsului brahial (se mai numeste culisa bicipitala). Portiunea articulara a capului humeral este separata de tuberculi printr-o depresiune numita col anatomic.(fig.15). Capul si tuberculii humerali se unesc cu diafiza humerusului prin colul chirurgical.

Santul intertubercular coboara pe diafiza, care prezinta in treimea medie o proeminenta rugoasa numita tuberozitatea deltoidiana. Pe fata posterioara, la nivelul tuberculului mare se gasesc trei mici suprafete destinate insertiilor musculare, precum si santul nervului radial, care coboara oblic din medial spre lateral.

Locurile de insertie musculara sunt:

- pe fetele anterolaterala si anteromediala ale diafizei:

muschiul deltoid pe tuberozitatea deltoidiana;

muschiul coracobrahial pe marginea mediala a diafizei;

muschiul pectoral mare pe creasta externa a santului intertubercular, muschiul dorsal mare inferior santului, iar muschiul rotund mare pe creasta interna a santului intertubercular.

- pe tuberculul mic:

muschiul subscapular.

- pe tuberculul mare:

muschiul supraspinos pe fateta superioara;

muschii infraspinos si rotund mic pe fatetele mijlocie si inferioara.

- pe fata posterioara a diafizei:

capul lateral al tricepsului brahial, deasupra santului nervului radial;

capul medial al muschiului triceps brahial spre si inferior de santul nervului radial.

Humerusul se dezvolta prin osificare endocondrala. Centrul primar de osificare al diafizei apare in saptamana a opta de viata intrauterina, iar centrii secundari apar dupa nastere. Centrul de osificare al capului humeral apare la 6 luni, fiind urmat de cei pentru tuberculi la 2 si la 5 ani. Toti cei trei centrii fuzioneaza la 6 ani pentru a forma epifiza proximala, care se uneste cu diafiza la 12 ani. La extremitatea inferioara, centrii secundari apar la nivelul celor doi epicondili, la nivelul capitulului si a trohleei intre 1 si 12 ani. Cei trei centrii laterali fuzioneaza unul cu celalalt inainte de a se uni cu diafiza, la 16 ani. De aceea, epicodilul medial este separat printr-o extensie a osificarii diafizei si nu se uneste cu aceasta pana la 20 ani.

Muschii care unesc membrul superior cu trunchiul

Muschiul trapez

Muschiul trapez este un muschi lat, triunghiular situat in partea posterioara a toracelui si gatului, de fiecare parte a liniei mediane. Impreuna, cei doi muschi simetrici au forma unui trapez.

Insertia proximala a muschiului este pe linia nuchala superioara, protuberanta occipitala externa, ligamentul nuchal (care se prinde de procesele spinoase ale vertebrelor cervicale), procesele spinoase si ligamentele supraspinoase ale vertebrelor toracale. De la aceasta lunga linie de insertie, fibrele musculare converg spre centura scapulara, inserandu-se pe buza superioara a spinei scapulare, pe marginea posterioar

Pentru 'rac' (cancer)
. Se bea multa moare de varza si se manca varza acra cat mai multa.
. Se beau ceaiuri din flori de trifoi (alb si rosu) si de rostopasca.
. Din radacina de brusture sau tataneasa uscata si faramitata, amestecata cu ulei sau cu untura, se facea o turta care se punea pe locul afectat.
. Se mancau in fiecare dimineata cate trei catei de usturoi si se bea un paharut de tuica tare, facuta din secara sau porumb.
. Se mestecau cat mai mult mici bucati de propolis si apoi se inghiteau.
. Se puneau pe locul afectat comprese din radacini de rostopasca, tinute in tuica fiarta de doua ori.

Pentru greata, 'ciumurleala'
. Se tinea sare grunjoasa in gura si se freca bolnavul cu usturoi la tample si la incheieturile mainilor. Se frecau mainile cu otet.