Relatia ocluzala

Relatia ocluzala

Modelul de lucru reprezinta copia pozitiva a campului protetic, oferind aspectul morfologic al structurilor de suport ale viitoarei lucrari protetice. Confectionarea RPF in conditii functionale, poate fi realizata numai daca intre modelele celor doua arcade s-au stabilit relatiile de ocluzie. Acestea sunt obtinute prin inregistrarea lor in cabinet si transmiterea in laboratorul de tehnica dentara. La modelele segmentare rapoartele ocluzale sunt statice, fiind reproduse prin realizarea la extremitatea distala a modelului, a unei “chei de ocluzie”. Armonizarea contactelor ocluzale, in dinamica miscarilor mandibulare, se face de medic in cabinet, cu ajutorul hartiei de ocluzie, prin slefuiri selective.

Modelele de arcada sunt pozitionate in conditii similare celor din cavitatea bucala, prin utilizarea ocluzoarelor (ocludatoarelor), instrumente ce pot reproduce numai miscarea de deschidere-inchidere a gurii. Integrarea functionala a RPF, confectionate pe modele, fixate in ocluzor, presupune de asemenea, o interventie a medicului, de armonizare ocluzala a celor doua reliefuri ocluzale antagoniste. O caracteristica a ocluzoarelor este aceea ca, mobilitatea este proprie bratului superior (maxilarul), montarea incepandu-se cu modelul inferior si apoi cu cel superior. Cu ajutorul lor pot fi reproduse PMI (pozitia de intercuspidare maxima) si DVO (dimensiunea verticala de ocluzie).

Articulatoarele sunt singurele instrumente care reproduc, pe langa miscarile de inchidere-deschidere si miscari de lateralitate, propulsie si retruzie, apropiindu-se cel mai mult de functionalitatea ATM. Este motivul principal pentru care articulatoarele trebuie preferate in realizarea RPF.

Dupa inclinarea pantei tubercului articular si traiectoria condiliana articulatoarele sunt :

- articulatoare medii avand panta condiliana cu o inclinatie medie de 30-33 de grade; de exemplu: Gysi Simplex; I.T.M.; KSK; Atomic.

- articulatoare partial programabile, la care este posibila programarea pantei retroincisive, pantei tubercului articular, distanta de la punctul interincisiv la axul de rotatie, unghiul Bennett; de exemplu: Gysi-Trubyre; Schroder; Dentatus ARL; Hanau H2-0; Protar II.

- articulatoare total programabile, care permit reglarea individuala a inclinarii pantei tubercului articular, inclinarea pantei retroincisive, distanta de la punctul interincisiv la axa bicondiliana de rotatie, distanta intercondiliana, unghiul Bennett, miscarea Bennett, unghiul simfizar.

Dupa constructia lor, articulatoarele (simulatoarele) sunt:

- tip ARCON, cand condilul se afla pe bratul inferior al articulatorului imitand articulatia (ATM) anatomica. Ghidajul condilian se deplaseaza impreuna cu bratul superior. Din aceasta categorie sunt articulatoarele : SAM ; Whip-Mix; AT ; Protar.

- tip NON-ARCON, cand condilul se afla pe bratul superior al articulatorului. Capul condilian este cel care se deplaseaza impreuna cu bratul superior. Din aceasta categorie sunt articulatoarele: Dentatus, Hanau H2PR, Artex tip S.

Folosirea articulatoarelor, ca simulatoare ale miscarilor din ATM, este posibila gratie utilizarii arcului facial definit de LANDA ca : “un dispozitiv care permite determinarea pozitiei relative a crestei si dintilor maxilari in raport tridimensional cu centrul fosei glenoide”.

Arcul facial este compus din:

- o parte intraorala - “furculita”, fixata pe arcul propriu-zis si care este suportul amprentei maxilare.

- o parte extraorala - arcul propriu-zis, avand la capete tijele de inregistrare ale axei balama terminala. Pe acest arc culiseaza, putand fi blocate in pozitia dorita, “furculita” (partea intraorala) si tija infraorbitala, (fig. 35)