Pulberi nedivizate si divizate

PULBERI NEDIVIZATE SI DIVIZATE

1.PULBERI SIMPLE SI COMPUSE NEDIVIZATE

1.1 Pulberi simple și compuse nedivizate (pulverea simplices)

Pulberile sunt constituite din insași substanta activa care se elibereaza sub forma dozata sau nedozata. Se intrebuințeaza fie la prepararea soluțiilor pentru uz intern sau pentru uz extern, fie ca atare.

Pulberile titrate propiu zise sunt preparate de origine vegetala sau animala a caror cantitate de substanța activa trebuie adusa la un titru bine deteminat prin diluare cu excipienți inerți.

Ca excipient se poate intrebuinta lactoza, zaharoza, dextrin, amidonul sau pulberea aceluiași drog cu un continut mai redus in principii active sau pulberea de licviriție.

Pulberi titrate cu substanțe foarte active sau toxice

Sensibilitatea balanțelor uzuale in practica farmaciei este de ordinul centigramelor, in timp ce in unele cazuri, cantitatea de substanta care trebuie cantarita este de ordinul miligramelor sau a fractiuniilor de miligrame. Pentru a ușura cantarirea se prepara pulberi diluate, titrate prin amestecarea substanței active ci o cantitate determinata de pulbere. Astfel, prin diluare cu lactoza se prepara pulberi titrate de atropina sulfurica, stricnina nitrica.

Pulberile titrate se prepara in cantitați corespunzatoare consumului farmaciei (5-20g) și se pastreaza separat in borcane bine inchise, etichetate in mod evident cu echivalentul de substanța activa pe 0.10g sau 1g pulbere titrate. Umiditatea pulberilor titrate nu trebuie sa depașeasca 1%.

Acestea se vor pastra la VENENA.

1.2 Pulberi compuse

Pulberile compuse sunt amestecuri formate din mai multe substanțe active in diferite proporții la care, in unele cazuri se pot adauga solutii alcoolice, tincturi, extracte sau grasimi, sau din amestecul substanței active cu excipienții simplii sau aromatizanți.

Pulberile compuse se prepara prin amestecarea componentelor prescrise, aduse la un grad de marunțire apropiat și se adauga in ordinea crescatoare a cantitațiilor și descrescatoare a densitații.

Ori de cate ori amestecul de substanțe trece peste 20g, pulberea trebuie trecuta printr-o sita corespunzatoare. Daca in compozitia pulberilor compuse intra substanțe cu densitați diferite, atunci substanțele mai grele, pulverizate fin se adauga la inceput, iar cele mai ușoare la urma pentru a micșora tendința de separare din amestec. Daca trebuie adaugat și un lichid, atunci cantitatea lui nu poate depași 10%, iar in cazul componentelor moi 30%.

In general administrarea pulberilor compuse nedivizate se face empiric, cu varful de cuțit sau cu lingurița, exceptand unele pulberi cu substanțele toxice sau puternic active.

2 PULBERI SIMPLE SI COMPUSE DIVIZATE

Sunt pulberi medicamentoase impartite in doze unitare, sub forma de pulberi divizate, se elibereaza in primul rand pulberile care contin substante toxice sau substante puternic active. Se folosesc doua moduri de prescripție a pulberilor magistrale divizate:

Referat: Vitaminele - surse alimentare de vitamine Referat: 41 de sfaturi pentru viata lunga recomandate de doctor

a)prescripția multiplicata sau dispersata (Prescriptio multiplicata)

- prevede cantitatea care trebuie luata pentru doza unitara, precum și numarul total de doze. In acest caz ordonanta medicala multilicata se specifica cu termenul latin "Dentur tales doses"(Da doze asemanatoare)

b)forma divizata (Prescriptio divizate) - prevede cantitatea totala a fiecarui component și numarul de doze la care trebuie impartit amestecul. Pe reteta medicul va specifica: "Doses aequales"(Imparte in parti egale).

2.1 Reguli practice la prepararea pulberilor compuse

Substantele, inainte de pulverizare, se usuca in functie de proprietatiile lor fizico-chimice. Substanțele higroscopice se usuca și dupa pulverizare pentru a indeparta umiditatea fixata in timpul pulverizarii. Fiecare component se pulverizeaza separat și se trece prin sita prescrisa. Componentele se amesteca in ordinea crescanda a cantitatiilor și in ordinea descrescanda a densitațiilor. Substanțele moi se pluverizeaza cu ajutorul unei substanțe de consistența tare. Substanțele higroscopice sau eflorescente se amesteca prealabil cu substanțe absorbante. Daca in compozitia pulberilor compuse intra și o cantitate de lichid, atunci acesta va fi amestecat fie cu lactoza, zaharoza, etc., fie cu puțina pulbere și apoi se va adauga treptat restul pulberilor.

Daca prescripția pulberii compuse conține și o substanta grasa sau de consistența moale, atunci se va dizolva intr-o cantitate minima de solvent volatil și se va amesteca cu mici portiuni de pulbere, pana cand solventul se evapora.

Daca unul din componente are punctul de topire foarte scazuta, el se va topi in mojarul incalzit și se va amesteca cu mici portiuni de pulbere.

Daca se prescrie in pulberea compusa o cantitate prea mare de tinctura (peste 10%) sau extract fluid (peste 30%) atunci acestea se vor amesteca cu unul din componentele termostabile sau cu un excipient absorbant și se va evapora solventul.

Uleiul volatil se incorporeaza fie prin triturare cu unul din componente, fie cu ajutorul zaharului, cand se prepara așa numite oleozaharuri sau elasozaharuri.

Pulberile destinate a fi aplicate pe pielea sugariilor sau pe plagi, trebuie sa fie strerilizate.

Daca in componenta pulberilor sunt prescrise substante in cantitați mai mici care nu se pot cantari cu mijloace din farmacie, se recurge la cantarirea in dilutii, adica folosind pulberi titrate (1:10 sau 1:100).

Pluberile efrevescente se prepara din substanțe deshidratate, la care umiditatea sa nu depașeasca 1% și care sa furnizeze prin dizolvare o solutie limpede sau opalescenta și sa produca efervescența.

Este preferabil ca pulberile sa se prepare in cantitați mici și la nevoie. Pulberile se pastreaza in vase bine inchise, ferite de lumina. Pulberile nedivizate se elibereaza in pungi, de preferinta in cutii sau borcane, cu indicația modului de adminstrare.

3 CONTROLUL DE CALITATE AL PULBERILOR

Controlul pulberilor are in vedere caracterele organoleptice, gradul de finete, masa totala de recipient, uniformitatea masei, controlul sterilitatii pulberlor sterile și dozarea.

a)omogenitatea - pulberile trebuie sa prezinte un aspect uniform, intinse pe un strat subtire pe o lama de sticla și examinate cu lupa nu trebuie sa prezinte aglomerari de particule.

b)gradul de finețe - se detremina cu ajutorul sitelor standard inscrise in FR.X. Uniformitatea finetii pulberilor se determina pe 20g de pulbere care se introduce in sita respectiva și se agita 20 minute. Reziduul obținut de la cernere nu trebuie sa fie mai mare de 5% și nu trebuie sa fie mai mic de 60% cu sita superioara.

c)masa totala de recipient - se controleaza in cazul pulberilor nedivizate, pe un numar de 10 recipiente. Fața de masa declarata pe recipient se admit abateri in funcție de greutate, dupa cum urmeaza:

- pana la 10g ± 5%

- 10g pana la 50g ± 3%

- 50g pana la 100g ± 2%

- 100g și peste 100g ±1%

d)uniformitatea mesei - se detremina la pulberile divizate pe un numar de 20 de doze, prin cantarirea individuala a conținutului. Fata de masa medie calculata, cea individuala poate prezenta urmatoarele abateri:

- pana la 300mg ± 10%

- intre 300mg și 1g ± 7.5%

- intre 1g și 10g ± 5%

- intre 10g și 50g ± 3%

Pentru cel mult doua doze se admit abateri mai mari prevazute in coloana B a tabelului III din FR.X.

e)pulberi care se aplica pe plagi, arsuri și pielea sugarilor - trebuie sa fie sterile, deci sa corespunda prevederilor da la "Controlul sterilitații".

f)dozarea - pentru pulberi compuse nedivizate se prevad urmatoarele abateri:

- pana la 0.1g ± 7.5%

- intre 0.1g și 0.5g ± 5%

- peste 0.5g ± 3%

Pentru pulberi compuse divizate se admit urmatoarele abateri:

- pana la 10mg ±10%

- intre 10mg și 100mg ± 7.5%

- peste 100mg ± 5%

4 CONSERVAREA PULBERILOR

Pulberile sunt supuse la același alterari ca și materiile prime din care provin, cu remarca ca ele sunt mult mai sensibile, datorita starii lor de diviziune, la acțiunea factorilor externi ca: umiditate, lumina, oxigen, caldura sau ambalaje.

Absorbția umiditatii duce la modificarea caracterelor organoleptice, descompunerea unor principii active, reactii chimice intre componente, inactivitatea unor enzime etc.

Pulberile pot fixa de asemenea bioxid de carbon sau alte gaze prezente intamplator in atmosfera locului de pastrare, cu modificari ale proprietațiilor lor fizico-chimice.

Oxigenul atmosferic, mai ales in prezenta luminii și caldurii, poate provoca abateri profunde ale substanțelor active prin reactii de oxido- reducere.

Majoritatea pulberilor sunt alterabile sub influenta luminii, care cauzeaza reacții fotochimice de descompunere a principiilor active. Pentru prevenirea alterarii, pulberiile trebuie pastrate in flacoane și recipiente uscate, bine umplute, de capacitate corespunzatoare consumului, dotate cu dopuri sau inchideri ermetice in unele cazuri prevazute cu substanțe absorbante.

O conservare corespunzatoare a pulberilor se asigura in plicuri termosudabile confectionate din material plastic și folii de aluminiu.

FR.X prevede conservarea in flacoane bine inchise, ferit de lumina și umiditate, cele efervescente in prezența silicogelului / [1,2].