Actinobaciloza (boala micotica) - semnele clinice si tratamentul local

Este o boala micotica, de tip granulomatos, cu evolutie enzootica, specifica bovinelor, mai ales celor in stabulatie permanenta.

Etiologie

Boala este produsa de Actinobacyllus lignieresi in asociere cu germeni piogeni. Poarta de intrare este reprezentata de microtraumele mucoasei bucale, laringiene, faringiene, esofagiene si ale pielii din regiunea capului, limfocentrii mandibulari, parotidieni, retrofaringieni, limba si glanda mamara. Desi intalnita tot timpul anului, pare sa fie mai frecventa primavara.

Semnele clinice

In evolutia clinica a bolii se disting o forma initiala de limfangita manifestata prin cordoane limfatice prezente mai ales in regiunea capului si gatului si o forma granulomatoasa, caracterizata prin aparitia de noduli granulomatosi subcutanati, ganglionari sau pe traiectul vaselor limfatice. Acesti noduli pot conflua in mase tumorale actinobacilare de diferite marimi, se transforma in abcese reci care abcedeaza exprimand un puroi gros, cremos, galbui, fara miros specific.

In functie de localizare se descriu mai rnulte forme clinice de boala:

actinobaciloza perifaringina - este frecventa iar tumefactia ganglionara este dura si sensibila. Pe masura ce limfocentrii cresc in dimensiune apare jena in masticatie si deglutitie. Limfocentrii pot abceda sau se pot incapsula. Animalul are facies abatut, este inapetent si slabeste progresiv.

glosita actinobacilara ('limba de lemn') - limba este voluminoasa, imobila, apare jena in masticatie si deglutitie. Animalul tine gura intredeschisa si saliva care se prelinge este filanta. Induratia accentuata a limbii duce la marirea exagerata a acesteia, varful limbii proieminand din cavitatea bucala.

actinobaciloza pielii - este mai rara, formatiunile nodulare sunt multiple, localizate in regiunea toraco-abdominala. Evolutia este lenta si pot aparea abcedari spontane.

actinobaciloza mamara este intalnita mai ales la scroafa, se caracterizeaza prin aparitia de noduli indurati la baza mamelonului care conflueaza, determinand o infiltratie difuza a glandei.

Diagnosticul- clinic, diferential cu actinimicoza.

Tratamentul

Local se realizeaza rubefactii cu tinctura de iod pentru maturarea abceselor. Abcesele reci actinobacilare pot fi excizate chirurgical.

Abcesele ce se deschid spontan se trateaza prin drenarea si chiuretarea cavitatilor si aplicatii locale cu pulberi de antibiotice, bujiuri spumante.

Pe cale generala se administreaza iodura de potasiu in apa de baut, in doza de 8-12 grame pe zi si iodura de sodiu administrata intravenos, in doza de 5-10 grame pe zi, pana la aparitia fenomenelor de iodism.

Glosita actinobacilara cedeaza la terapia cu iod pe cale generala. Se completeaza tratamentul general cu cel local, reprezentat de badijonari ale ulcerelor linguale cu glicerina iodata. Animalele se hranesc cu furaje semilichide, furaje verzi de buna calitate.