Protezarea palpebrala

UNIVERSITATEA DE MEDICINA ȘI FARMACIE

GR.T. POPA IAȘI

FACULTATEA DE BIOINGINERIE MEDICALA

MASTER BIOINGINERIA REABILITARII

Protezarea palpebrala

1.ANATOMIA ANALIZATORUL VIZUAL

Segmentele analizatorului [1]vizual sunt reprezentate de:

- segmentul periferic, ce primeste excitatiile exterioare specifice (reprezentat de globul ocular);

- segmentul intermediar, ce conduce influxul nervos spre scoarta cerebrala (reprezentat de calea optica );

- segmentul central, respectiv proiecția corticala in jurul scizurii calcarine de la nivelul lobului occipital al emisferelor cerebrale (ariile 17, 18, 19).

1.2GLOBUL OCULAR SI ANEXELE SALE (fig.1)

Globul ocular:

Are o forma relativ sferica, cu diametru antero-posterior mai mare decat cele transversal și longitudinal. Prezinta doi poli: unul anterior și altul posterior. Globul ocular este situat in orbita la nivelul caruia ocupa partea anterioara. Globului ocular i se descriu trei tunici suprapuse (externa, mijlocie și interna) și trei medii transparente cuprinse in interiorul acestuia (umoarea apoasa, cristalinul și corpul vitros).

1. Tunica externa este reprezentata de o membrana fibroasa alcatuita din doua parți diferite ca structura: sclerotica și corneea. Tunica externa are rol protector pentru globul ocular.

Sclerotica este reprezentata de o membrana fibroasa, alb-sidefie, dura si inextensibila, ce nu permite trecerea radiatiilor luminoase. Pe fata externa a scleroticii se alfa o membrana conjunctiva (capsula lui Tenon) la nivelul careia se gasesc insertiile celor patru mușchi drepti si ale celor doi mușchi oblici ai ochiului.

Corneea este reprezentata de o membrana conjunctiva transparenta. Ea formeaza peretele anterior al camerei anterioare a ochiului, aflandu-se in contact cu umoarea apoasa. Este separata de sclerotica prin "șantul scleral". Structural, corneea este alcatuita din mai multe straturi suprapuse, care dinspre suprafața spre profunzime sunt: epitelial anterior, membrana elastica anterioara, tesutul propriu corneean sau parenchimul, membrana elastica posterioara și epiteliul posterior. Zona de tranziție dintre cornee și sclerotica se numește "limb corneean". Corneea este lipsita de vascularizație proprie, ea fiind hranita prin inhibiție de vasele de la nivelul limbului.

2. Tunica mijlocie sau vasculara se mai numește și "uvee". Are o bogata vascularizație și multe celule pigmentare. In construcția sa intra coroida, corpul ciliar și irisul. Coroida și corpul ciliar sunt separate intre ele prin "ora serrata".

Coroida este o membrana vasculara cuprinsa intre punctul de emergența și nervul optic și "ora serrata". Coroida captușește partea posterioara a sclerei și este alcatuita din urmatoarele straturi (de la exterior spre interior): stratul supracoroidian, stratul vaselor coroidiene, stratul de vase capilare și membrana bazala.

Coroida realizeaza nutriția mediilor transparente ale globului ocular prin lichidul interstitial de imbibație, iar prin celulele pigmentare pe care le conține ea contribuie la formarea camerei obscure.

Corpul ciliar este o formațiune conjunctivo-musculara situata intre "ora serrata" și radacina irisului. Pe secțiunea sagitala el apare de forma triunghiulara, cu varful catre "ora serrata" iar baza catre iris. Prezinta o fața anterioara, in contact direct cu sclerotica și o fața posterioara, in contact cu corpul vitros.

In structura corpului ciliar intra procesele ciliare și mușchiul ciliar. Procesele ciliare sunt reprezentate de gheme vasculare anastomozate intre ele, dispuse sub forma de creste radiale. Sunt in numar de 70-80. Secreta umoarea apoasa. Mușchiul ciliar este alcatuit din fibre musculare netede situate in partea anterioara a corpului ciliar. Ele au o dispoziție longitudinala, circulara și radiala. Are rol in acomodare.

Irisul reprezinta partea anterioara a tunicii mijlicii. Are forma unui disc in centrul caruia se afla un orificiu numit pupila. Mușchii irisului sunt reprezentați de fibre netede, circulare in jurul pupilei (realizeaza sfincterul pupilar) și radiare (alcatuiesc mușchiul dilatator al pupilei). Prin micșorarea (mioza) sau marirea (midriaza) diametrului pupilei, irisul regleaza cantitatea de radiații luminoase ce patrund in globul ocular.

3. Tunica interna sau nervoasa, se numeste retina și este o membrana fotosensibila, transparenta, de culoare roz. Din punct de vedere structural și functional ea se compune din doua regiuni distincte: retina vizuala sau optica și retina oarba.

Retina vizuala se intinde de la polul posterior al globului ocular pana la "ora serrata". La nivelul feței sale interne, ce vine in contact cu corpul vitros, se disting doua zone cu aspect diferit de restul retinei: papila optica și pata galbena.

Papila optica sau macula lutea este o zona ovalara situata la capatul posterior al axei vizuale a globului ocular. Ea reprezinta punctul sensibilitații maxime de pe suprafața retinei. La nivelul ei se afla, in centru, o depresiune numita "fovea centralis".

Retina vizuala este alcatuita din celule nervoase, celule pigmentare și celule de susținere. Celulele nervoase sunt: vizuale, bipolare, multipolare, orizontale și amacrine. Celulele vizuale, la randul lor, sunt de doua feluri: cu bastonaș și cu con.

Celula cu bastonaș are forma de cilindru cu doua porțiuni: corp celular și bastonaș. Bastonașul conține o substanța chimica fotosensibila numita rodopsina sau purpura vizuala.

Celula cu con este alcatuita tot din doua porțiuni: una externa, mai groasa, in forma de con și alta interna, mai subțire, respectiv corpul. Conul conține o substanța fotosensibila numita iodopsina. Celulele bipolare reprezinta protoneuronul retinei pe calea optica. Dendritele lor fac sinapsa cu celulele cu conuri și bastonașe. Axonii lor fac sinapsa cu celulele multipolare, care reprezinta deutoneuronul retinei, al doilea neuron senzitiv al caii optice.

Dendritele celulelor multipolare fac sinapsa cu axonii celulelor bipolare, iar axonii celulelor multipolare formeaza fibrele nervului optic.

Celulele orizontale sunt neuroni de asociație cu forma stelara și de marime variabila.

Celulele amacrine sunt tot neuroni de asociație diferiți structural de celule orizontale.

Retina are o structura stratificata datorita așezarii in lanț a neuronilor și a legaturilor lor sinaptice. Se deosebesc urmatoarele straturi retiniene:

- stratul celulelor pigmentare este alcatuit dintr-un rand de celule incarcate cu pigment melanic, cu rol in favorizarea concentrarii excitațiilor luminoase in celulele vizuale;

- conurilor și bastonașelor reprezentat de conurile și bastonașele neuronilor receptori din retina;

- membrana limitanta externa este alcatuita dintr-o rețea de fibre fine (prelungiri ale celulelor gliale), așezata la baza conurilor și bastonașelor;

- stratul granular extern, ce cuprinde corpurile și nucleii celulelor vizuale;

- stratul plexiform extern, care este alcatuit din axonii celulelor vizuale și dendritele celulelor bipolare din stratul urmator, la care se adauga și prelungirile celulelor orizontale sau de asociație;

- stratul granular intern este alcatuit din corpii și nucleii celulelor bipolare, celulelor orizontale și celulelor amacrine;

- stratul plexiform intern cuprinde axonii neuronilor bipolari și dendritele celulelor ganglionare din stratul urmator;

- stratul celulelor ganglionare este alcatuit din celule multipolare ce sunt așezate pe un singur rand;

- stratul fibrelor optice este alcatuit din prelungirile axonice ale neuronilor multipolari;

- membrana limitanta interna este alcatuita din prelungiri ale celulelor gliale; se interpune intre retina și corpul vitros.

Retina oarba se intinde de la "ora serrata" pana la orficiul pupilar și este alcatuita din doua straturi epiteliale care acopera fața posterioara a corpului ciliar și a irisului. Ea se subimparte in retina ciliara, ce invelește corpul ciliar și retina iriana, ce invelește fața posterioara a irisului. Nu are proprietați fotoreceptoare.

Mediile transparente sau refringente ale globului ocular sunt: umoarea apoasa, cristalinul și corpul vitros.

Umoarea apoasa este un lichid incolor, prefect transparent, ce umple camera anterioara și posterioara a globului ocular.

Camera anterioara este delimitata anterior de cornee, iar posterior de fața anterioara a irisului și de zona centrala a cristalinului.

Camera posterioara este delimitata anterioar de fața posterioara a irisului, posterior de cristalin și de ligamentul sau suspensor, iar periferic de corpul ciliar. Cele doua camere comunica prin orificiul pupliar.

Cristalinul este o lentila biconvexa așezata in plan frontal, intre iris și corpul vitros. El este menținut in aceasta poziție de ligamentul suspensor sau "zonula lui Zinn". Acesta leaga ecuatorul cristalinului de corpul ciliar.

Cristalinul este alcatuit din capsula, un epiteliu și din fibre cristaliniene. Capsula se numește cristaloida și este o membrana elastica, cu structura lamelara. Epiteliul este situat sub cristaloida. Fibrele cristalinului sunt așezate concentric in forma de lame.

Corpul vitros este reprezentat de un gel ce ocupa spațiul dintre cristalin și peretele globului ocular.

Anexele globului ocular:

Sunt reprezentate de o serie de formațiuni in imediata vecinatate a globului ocular, cu rol in protecția și mobilitatea acestuia. Se subimpart in organe anexe de protecție și organe anexe de mobilitate.

1. Organele anexe de protecție sunt reprezentate de orbite, pleoape, sprancene, conjunctiva și aparatul lacrimal.

- orbitele sunt cavitați osoase situate in masivul facial, de o parte și de alta a liniei mediane;

- pleoapele sunt formațiuni musculo-cutanate perechi (una superioara și alta inferioara) ce acopera și protejeaza globii oculari. Ele se unesc la extremitațiile lor formand doua comisuri: comisura palpebrala laterala și comisura palpebrala mediala. Pleoapa superioara este mai mare și mai mobila decat cea inferioara. Pe marginea libera a pleoapelor se implanteaza genele sau cilii. In apropierea extremitațiilor mediale a fantei palpebrale se situeaza papila lacrimala ce este prevazuta cu un orificiu numit punct lacrimala.

Referat: Clasificarea alimentelor permise pentru mentinerea echilibrului ponderal Document online: Trebuie inlocuit zaharul copiilor cu indulcitori?

- sprancenele sunt formațiuni musculo-cutanate la nivelul marginii superioare a orbitelor, dispuse transversal de o parte și de alta a liniei mediane;

- conjunctiva este o membrana mucoasa ce invelește fața posterioara a pleoapelor și se rasfrange și pe partea anterioara a globului ocular. Prezinta doua porțiuni: una ce captușește pleoapele, numita conjunctiva palpebrala și alta ce invelește partea anterioara a globului ocular, numita conjunctiva bulbara;

- aparatul lacrimal este alcatuit din glanda lacrimala și caile lacrimale. Glanda lacrimala este situata in regiunea supero-externa a orbitei, in foșeta lacrima. Caile lacrimale sunt reprezentate de un sitem de conducte cu rol de a transporta lacrimile din fundul de sac conjunctival in meatul inferior al foselor nazale. In componenta acestui sistem intra punctele lacrimale, canaliculele lacrimale, sacul lacrimal și canalul lacrimo-nazal.

2. Organele anexe de motilitate sunt reprezentate de mușchii extrinseci ai globului ocluar. Mușchii extrinseci ai globului ocular sunt mușchi striați: patru mușchi drepți (superior, inferior, lateral și medial) și doi mușchi oblici (superior și inferior). Cu excepția mușchiului oblic inferior, ei se insera printr-un tendon comun (tendonul lui Zinn) in varful orbitei.

Calea optica și protecția ei corticala.

Segmentul de conducere al analizatorului vizual se numeste cale optica. Este alcatuita din: protoneuronul (celula bipolara) deutoneuronul, (celula multipolara) și al treilea neuron aflat in corpul geniculat lateral. Axonii deutoneuronului formeaza nervul optic, acesta se incrucișeaza cu cel opus la nivelul chiasmei optice, apoi, sub forma tractului optic, se indreapta spre ariile 17, 18, 19 din lobul occipital (unde se proiecteaza radiațiile optice).

Fig.1 Anatomia analizatorului vizual.

1.3. Fiziologie

Cei doi ochi lucreaza in mod conjugat sub controlul creierului, luand aceeași direcție pentru a fixa un obiect cu scopul de a se forma o imagine clara pe fiecare dintre retine. Ei realizeaza punerea la punct in funcție de distanța fața de obiectul privit, multumita procesului de acomodare.

Patologie

Bolile ochiului pot afecta globul ocular, nervul optic sau anexele ochiului (conjunctiva, pleoapele, mușchii și nervii oculomotori). Ele pot fi de diferite tipuri:
- afecțiunile congenitale sunt cauzate de o modificare de origine genetica in dezvoltarea aparatului ocular, sau de o afecțiune contractata in timpul vieții intrauterine (rubeola, de exemplu);
- afecțiunile inflamatorii afecteaza partea superficiala a aparatului ocular (conjunctivita, episclerita) sau membranele interioare (uveita, coroidita);

- glaucomul este o afecțiune in cursul careia presiunea intraoculara, prea ridicata, este insoțita de alterari ale nervului optic;

- bolile vasculare sunt grave mai ales atunci cand privesc vascularizarea retinei sau a nervului optic (ocluzia arterei sau venei centrale a retinei);

- bolile degenerative pot fi legate de anomalii ereditare (degenerescente tapetoretiniene) sau de imbatranirea ochiului (degenerescenta maculara legata de varsta, cataracta zisa 'senila');
- tulburarile de oculomotricitate sunt reprezentate, in principal, prin paralizii oculomotorii (oftalmoplegie) și prin strabisme.

Functionarea ochiului:

Cand se percepe imaginea unui obiect, globul ochiului este rotit, cu ajutorul unor muschi, pana cand imaginea cade pe fovea. Pupila se restrange sau se dilata automat pana cand fluxul de lumina ce formeaza imaginea ajunge in anumite limite suportabile de retina. In acelasi timp, printr-un alt act reflex, muschii ciliari intind zonula lui Zinn care lasa cristalinul sa se bombeze, datorita propriei elasticitati, pana cand distanta sa focala are asa o valoare incat imaginea obiectului se formeaza clara pe retina.

Retina consta din cateva straturi suprapuse de celule ce au functii diferite. Celulele vizuale fotosensibile sunt in ultimul; strat si sunt de doua feluri - conuri, destinate in principal vederii de zi (diurne) si bastonase, destinate vederii crepusculara.

2.PATOLOGIA PLOAPELOR

Pleoapele sunt doua pliuri musculo-cutanate avand un rol important in protecția globului ocular. Atunci cand se inchid protejeaza ochiul impotriva agresiunilor externe, prin lipire ele intind filmul lacrimal și umezesc corneea.

Pleoapele pot prezenta o serie de afecțiuni :

• Ptoza (caderea) pleoapei superioare fig. 2 - mai mult sau mai puțin pronunțate, uni sau bilaterala, dobandita (prin imbatranire, traumatism) sau congenitala (exista de la naștere).
• Lagoftalmia (inchiderea ineficienta): consecutiva unei paralizii faciale, unui traumatism sau unei intervenții chirurgicale la nivelul pleopelor.
• Tulburari de statica palpebrala - entropion și ectropion: - deplasarea marginii palpebrale - in afara (ectropion) sau in interior (entropion) - de diverse cauze: imbatranire, arsuri etc.
• Blefarosalazis (imbatranirea prematura) - apariția de pungi de grasime insoțite de un exces de piele la nivelul pleoapei inferioare și/sau superioare, determinand lacrimare și afectare estetica.
• Tumori palpebrale (fig. 3) - formațiuni proeminente sau plane, pigmentate sau nu, ce pot aparea la nivelelul pleopelor. Ele pot fi benigne (papilom, keratoacontom, chist sebaceu, keratoza seboreica, moluscum contagiosum, veruca, xantelasma, hemangioame) sau maligne (carcinom bazocelular, carcinom cu celule scuamoase spinocelular, melanom malign).

Fig.2 Ptoza palpebrala.

Varsta la care pot surveni aceste afecțiuni:

Ptoza - la orice varsta: la nou nascut, copil (congenitala) la adult, varstnic (dobandita).

Lagoftalmia - mai frecvent la adult.

Tulburari de statica palpebrala - mai ales la adult, dar exista și forme congenitale.

Blefarosalazis - la adult, varstnic.

Tumori palpebrale majoritatea apar la adult sau varstnic, dar se intalnesc și la copii, in special tumori vasculare (hemangioame) sau pigmentate (nevi).

Fig.3 Tumora palpebrala.

2.1. Patologie palpebrala - tratament

Ptoza in general [5]prin chirurgie, sub anestezie locala (cu excepția copiilor). Intervenția dureaza intre 20 min și 1 ora. Scopul este, cel mai adesea, scurtarea mușchiului ridicator al pleoapei superioare.

Lagoftalmia - chirurgical sau cu anestezie locala. Intervenția dureaza in medie 30 min. Scopul este apropierea celor doua pleoape fie prin coborarea pleoapei superioare, fie prin intinderea pleoapei inferioare.

Ectropion/entropion chirurgical cu anestezie locala. Durata intervenție variaza intre 15 si 30 min. Scopul este repoziționarea pleoapei deviate.

Blefaroplastia estetica pentru blefarosalazis - chirurgical sau cu laser, cu anestezie locala. Intervenția poate dura intre 20 - 30 min. Tehnica consta in ablația (indepartarea) excesului de piele și a pungilor grasoase, prin secționarea chirurgicala sau cu laserul cu CO2 pe post de bisturiu. Este, de asemenea, posibil tratarea anumitor riduri ale pleoapelor și feței cu laser cu CO2.

Tumori palpebrale chirurgical sau cu laser, cu anestezie locala. Tehnica consta in indepartarea tumorii, completata uneori cu grefa cutanata. Intervenția chirurgicala poate dura 20 - 30 min. In anumite cazuri este necesara trimiterea piesei excizate la examenul anatomo-patologic.

Timpul de recuperare este de cateva saptamani pentru blefaroplastie și statica palpebrala și de cateva luni pentru lagoftalmie și ptoza. Vederea poate ramane incețoșata cateva zile sau saptamani post operator.  

In toate cazurile, pentru a evita o infecție sau orice alte complicații serioase, este necesara respectarea prescrierii (indicațiilor) chirurgului. De asemenea, trebuie evitata frecarea ochilor, pleoapelor și expunerea la soare.

Efecte secundare (adverse) sau complicații:

Ptoza - se poate ca pleoapa ochiului operat sa se inchida incorect sau sa nu se ridice suficient. Ar putea fi necesara o reintervenție.

Lagoftalmia - in unele cazuri, foarte rare, s-ar putea obține un rezultat ineficient.

Tulburari de statica palpebrala recidiva, supra/sub corecție (rezultat insuficient).

Blefaroplastia uneori survine un edem sau echimoza in saptamana postoperatorie. Complicațiile sunt rare.

Tumori palpebrale - uneori poate surveni recidiva tumorii și necesitatea completarii tratamentului (radioterapie, etc).

3.PROTEZE OCULARE (fig.4)

Protezele oculare construite inainte de al Doilea Razboi Mondial, erau facute din sticla. Uzura acestui material producea insa importante probleme estetice și de toleranța. In ciuda numeroaselor imbunatațiri obținute in producerea protezelor de sticla, acestea au menținut in mare parte proprietațile negative. E necesara sublinierea faptului ca popularitatea protezelor oculare din sticla se datoreaza in special costului redus, cu toate ca frecventele substituiri il obligau pe purtator la cheltuieli continue. In perioada postbelica, o data cu dezvoltarea materialelor de sinteza, rașina acrilica a obținut cu timpul o poziție predominanta in toate campurile protezistice și astfel deci și in cel ocular. Din intreaga gama de materiale (substanțe) artificiale disponibile in prezent, doar rașina acrilica corespunde tuturor cerințelor necesare pentru confecționarea unei proteze ocular.
Calitațile protezelor oculare din sticla:

1. Costul redus: sticla este un material relativ economic și permite astfel satisfacerea exigențelor acelor pacienți ce necesita o protezare rapida și ieftina.
2. Transparenta extrema: suprafața unei proteze din sticla noua și ne-utilizata prezinta o transparența uneori superioara celei din rașina acrilica.

Defectele protezelor oculare din sticla:

1. Deteriorarea materialului: sticla este un material foarte delicat. Lichidul lacrimal, cu timpul, ataca suprafața protezei facand-o astfel din ce in ce mai aspra. Deja dupa cateva luni de folosire acest lucru poate provoca iritații deranjante, iar aspectul estetic se inrautațește. In unele cazuri proteza din sticla se poate sparge in cavitatea oculara (de exemplu ca urmare a unor bruște schimbari de temperatura).

2. Modificarea formei ca urmare a acțiunii chimice a lichidului lacrimal, proteza din sticla pe parcursul utilizarii are tendința de a-și modifica forma, devenind mai subțire in mod perceptibil și pierzand astfel o parte din caracteristicile sale geometrice necesare unei bune aplicari.

3. Scurta 'viața' a protezei: tot din cauza degradarii, pacientul trebuie sa schimbe proteza foarte frecvent, in medie la fiecare 12 - 24 de luni.

4. Slaba rezistența la lovituri: sticla este un material fragil și este astfel suficienta o simpla presiune sau scaparea protezei pentru a cauza spargerea acesteia.
5. Redusa rezistența termica: o schimbare brusca de temperatura (ca de exemplu intrand intr-un ambient bine incalzit dupa o plimbare pe zapada) poate provoca spargerea protezei.
6. Insuficienta maleabilitate a materialului: sticla nu este un material maleabil și acest fapt impiedica tehnicianul protezist sa modifice, daca este necesar, forma protezei in baza caracteristicilor anatomico - morfologice ale pacientului. Acest lucru este de foarte mare importanța mai ales in cazurile tinerilor pacienți in creștere, ce necesita modificari continue ale protezei.

7. Greutatea: proteza din sticla este cu siguranța mult mai grea decat cea din rașina și din aceasta cauza, dupa cațiva ani de folosire este posibil sa intervina fenomene de 'suferința' din partea pleoapei inferioare, de cele mai multe ori incapabila de a suporta greutatea.
8. Incompatibilitatea chirurgicala: proteza din sticla nu este potrivita aplicarii pe multe implanturi pentru mobilitate utilizate in prezent de catre neuro-chirurgii oculiști (exemplu: bont scleral mobil, etc.), tocmai din cauza redusei modelari a materialului și a excesivului traumatism pe care il sufera țesuturile ce acopera implantul.

Fig.4 Proteza oculara.

Calitațile protezelor oculare din rașina:

1. Toleranța rașina acrilica, polimerizata in mod corect, nu provoaca nici un fel de reacție alergica. Totuși se poate intampla ca in urma inflamarii conjunctivei sa se formeze un lejer strat de secreție seaca ce inasprește suprafața. In acest caz tehnicianul protezist poate șlefui proteza cu o operație foarte scurta ce reda suprafeței condițiile de finețe optime.
2. Inalterabilitatea: nici un tip de secreție oculara nu este in grad de a coroda sau dauna rașinii acrilice, de aceea suprafața protezei nu va prezenta niciodata semne de uzura.
3. Ușurința prelucrarii: rașina acrilica este un material ce poate fi prelucrat cu ușurința. Protezistul poate urmari toate caracteristicile anatomice ale pacientului și deasemenea dezvoltarea copiilor in creștere, modificand forma protezei fara nici un fel de obstacol.
4. Stabilitatea formei: rașina acrilica, fiind imuna atacurilor secrețiilor lacrimale, nu va prezenta niciodata semne de uzura sau subțieri, deci iși va pastra morfologia originala chiar dupa mulți ani.

5. Ușurința de a fi curațata: pentru a curața o proteza din rașina nu este necesara extracția acesteia din cavitate, nici macar in timpul somnului; acest lucru evita 'slabirea' pleoapelor din cauza repetatelor introduceri și extrageri ale protezei, rezolvand astfel și stanjeneala psihologica a pacientului ce nu va mai trebui sa efectueze aceasta operație neplacuta, 'uitand' chiar ca poarta o proteza.

6. Rezistența: proteza oculara din rașina e in mod absolut incasabila. Nu se sparge in urma loviturilor și nici in interiorul cavitații in cazul variațiilor bruște de temperatura sau a traumatismelor.

7. Comoditatea: proteza din rașina este extrem de usoara. Greutatea sa nu cere nici un tip de solicitare din partea pleoapei inferioare, aceasta mentinandu-se tonica chiar și dup mulți ani de purtare.

8. Compatibilitatea chirurgicala: rașina acrilica este un material perfect compatibil cu toate implanturile ulilizate pentru mobilitatea protezelor (inclusiv cele de ultima generație), tocmai datorita proprietații sale de a putea fi lucrata cu ușurința și a maleabilitații sale practic ilimitate ce permite adaptarea formei posterioare a protezei la orice tip de soluție chirurgicala.

Defectele protezelor oculare din rașina:

1. Diferența de preț: proteza din rașina acrilica este cu siguranța mai scumpa decat cea din sticla deoarece este un produs mult mai sofisticat ce permite atingerea unor rezultate anatomico - funcționale net superioare celor obținute cu protezele din sticla. Mai mult decat atat, diferența de preț este doar teoretica: proteza din rașina, de fapt, nu se va uza niciodata, pe cand proteza din sticla constrange pacientul la frecvente substituiri ce schimba aparentul avantaj economic al achiziționarii inițiale cu o cheltuiala continua in timp.
2. Transparența: in unele cazuri, rașina acrilica poate prezenta o transparența inferioara sticlei. Pentru a evita acest lucru, este necesara șlefuirea protezei din rașina macar o data pe an. Este vorba de o operație scurta și economica ce permite utilizarea protezei proprii la maximul transparenței.

3.1Curațarea protezei oculare:

Cu timpul, suprafața protezei oculare colecteaza proteine și impuritați. O ingrijire adecvata a protezei asigura o orbita sanatoasa și marește durata de viața a protezei.
Unii pacienți considera ca indepartarea și curațarea zilnica a protezei ar fi necesara, in timp ce altii poarta fara probleme proteza timp de cateva saptamani sau chiar mai mult timp inainte de a o curața. Ideal este ca proteza sa fie curațata o data la 2 - 3 saptamani.
Spalați-va pe maini intotdeauna inainte de a manipula proteza oculara. Folosiți apa calda pentru a clati proteza și frecați-o cu delicatețe, inlaturand astfel mizeria și proteinele acumulate. Uscați-o ușor cu un țesut moale, utilizand o mișcare circulara.
Nu spalați sau muiați proteza in nici un tip de solvent, dezinfectant sau alcool. Aceste substanțe chimice pot cauza iritația cavitații oculare și pot deteriora proteza.
O șlefuire profesionala executata in laborator este singura modalitate pentru a indeparta proteinele acumulate pe suprafața și infiltrarile bacteriale. Se recomanda ca proteza oculara sa fie re-finisata la fiecare 6 luni, in funcție de metabolism.
O șlefuire profesionala indeparteaza zgarieturile și impiedica acumularea pe proteza a depozitelor de proteine și bacterii. Finisarea ofera confort și un aspect mai natural. Aceasta consultație permite de asemenea ca protezistul-oftalmolog sa examineze orbita, asigurandu-se ca țesutul este sanatos și proteza se potrivește in mod corespunzator.
Protezele oculare trebuiesc șlefuite in mod profesional din șase in șase luni.

Cateva simptome ce s-ar putea evidenția cand proteza necesita o noua finisare:
. pleoape iritate sau care ofera senzații neplacute;

. secreții intensificate sau disconfort;

. schimbarea morfologiei.

O manevrare excesiva poate produce iritarea cavitații orbitale și secreții nedorite.
Intotdeauna ștergeți ochiul cu o mișcare direcționata spre nas, o mișcare inversa poate deplasa proteza.

4.CHIRURGIA PLOAPELOR (numita in termeni medicali blefaroplastie)[7] este o procedura de inlaturare a excesului de piele si muschi/grasime de la nivelul pleoapelor superioare si inferioare. Cu toate acestea operatia nu va indeparta laba gastei sau alte riduri, nu va elimina cearcanele de sub ochi sau ridica sprancene cazute. Blefaroplastia poate fi efectuata ca procedura unica sau in combinatie cu alte proceduri de chirurgie faciala cum ar fi ridicarea sprancenelor sau lifting-ul.

De obicei operatia se efectueaza in ambulatoriu sau o internare de o zi.

Operarea pleoapelor se poate face cu ajutorul anesteziei locale (care amorteste zona din jurul ochilor) sau anesteziei generale.

Complicatiile minore care apar cateodata in urma unei blefaroplastii includ o vedere dubla sau cetoasa, timp de cateva zile, inflamarea temporara a colturilor ochilor precum si o anumita asimetrie a vindecarii si a cicatrizarii.

Dupa operatie, unii pacienti pot avea dificultati in inchiderea ochilor in timpul somnului; in cazuri rare aceasta situatie se permanentizeaza. O alta complicatie rara se numeste ectropion (o inchidere insuficienta a pleoapelor). In aceste conditii se impune o a doua operatie.  

Vindecarea este un proces treptat, cicatricile ramanand roz chiar timp de sase luni dupa operatie. In cele din urma se vor retrage, ramanand doar niste linii subtiri albe, aproape invizibile.

5.PROTEZE PALPEBRALE

Ptoza (caderea pleoapei) pot rezulta din miastenia gravis refractare, distrofie musculara oculare, paralizie tesut nerv, sau din cauze congenitale. Ptoza severa obstructioneaza viziune si necesita corectie. O proteza magnetica esterna aplicata palpebrale, constand din magneți permanenți atașata mai jos de sprancene și o banda de material magnetic feroase ca, atunci cand a aderat la gene, este atras de magnet, ridicarea pleoapelor. Partea imobila compusa din mai mulți magneti SmCo5 de energie inalta produs incorporat in poliuretan pentru a forma un arc montat. 1 × 2 × 2 mm magneti in proteza cantaresc mai putin de 0,2 g. magnetii adiacenți au supleant polaritate N-S, in directia de 1 mm si sunt distantate pentru a produce pante corespunzatoare domeniului. Partea mobila este subtire de 0,4 g banda de 2,5 cm de-a lungul, magnetic moale la care genele false pot fi atasate in scopuri cosmetice. Capac inchidere se realizeaza prin clipeste sau clipire. Intr-o utilizare alternatica a protezei, magneții SmCo5 sunt plasați pe pleoapa inferioara pentru a imbunatați inchiderea ochilor la pacienții cu orbicularis slabiciune oculara care rezulta din paralizia de nerv facial sau boli musculare.

Concluzii: In prezent, materialele plastice și de sinteza sunt in mod absolut cele mai folosite in chirurgie. E de ajuns sa ne gandim de exemplu la toate ustensilele de unica folosința utilizate in spitale ce au inlocuit pe cele din sticla și metal. Si protezele oculare s-au aliat la aceasta 'revoluție' și se poate spune ca nu mai exista motive valabile pentru a utiliza protezele din sticla, limitate in rezultate și depașite din punct de vedere al tehnologiei aplicate.
In unele cazuri, dupa cum am vazut, folosirea sticlei poate cauza chiar patologii de lejera gravitate, dar cu siguranța nedorite și neplacute. Vechiul 'ochi de sticla', in consecința, a devenit doar o indepartata amintire.

Protezele oculare pot fi foarte ușor scoase și reintroduse in cavitatea oculara. Ele sunt susținute de catre pleoapele superioare și inferioare. Majoritatea pacienților poarta protezele tot timpul, scoțandu-le doar ocazional pentru a le curața, pe cand alți pacienti le dau jos noaptea. Pastrarea permanenta este cea ideala.

Bibliografie:

1. Microsoft® Encarta® 99 Encyclopedia

Benton, William. Ed. Encyclopedia Britannica. Vol. 6. Chicago. 1961.

3. "Choosing Color: Guidelines to Give You Bright Ideas." Yahoo. 20 November 1998.

4. Morton, J.L. "Color and Appetite Matters." Yahoo. 6 November 1998. Morton,

J.L. "Color and Culture Matters." Yahoo. 6 November 1998.

6. Nassau, Kurt. Experimenting with Color. New York. 1997.

The Science of Light and Color. Yahoo. 20 November 1998.

Van De Water, Ana. "Moody Blues: Room Colors Affect Emotions."

Buzescu A., Scurtu A.L. -Lucrari practice anatomie -A.N.E.F.S.-1996;

10. Iagnov Z., Repciuc F., Rusu G. -Anatomia omului, Ed. Medicala, Buc. 1954;

11. Iagnov Z., -Anatomia omului, Ed. Medicala, Bucuresti, 1958;

12. Iagnov Z., -Anatomia omului, Ed. Medicala, Bucuresti, 1962;

13. Ifrim M., -Anatomia si biomecanica educatiei fizice si sportului, Ed. didactica si pedagogica, Bucuresti, 1978.

14. Valauri AJ, McCarthy JG. Plastic Surgery (vol 5-Tumors of the head and neck & skin)

15. Bartlett SO and Moore DJ. Ocular Prosthesis: A Physiologic System . J Prosthet Dent

16. Cain JR. Custom Ocular Prosthesis. J Prosthet Dent 1982

17. Benson P. The fitting and fabrication of a custom resin artificial eye. J Prosthet Dent Nov1977

18. Beumer J,Curtis TA,Marunick MT.Maxillofacial Rehabilitation-Prosthodontic and Surgical considerations

19.Marieta Dumitrache - Oftalmologie interactiva; Oftalmologie clinica 2006/2008

20.Liliana Voinea - Curs de patologie oftalmologica pentru studenti 2008

21. www.proteze oculare .ro