Primul ajutor si autoajutorul sanitar

Notiuni generale

Primul ajutor si autoajutorul sanitar reprezinta totalitatea masurilor care se iau imediat pentru salvarea unei victime si consta in : oprirea hemoragiilor, pansarea ranilor si arsurilor, imobilizarea fracturilor etc. si transportarea celui vatamat in timpul cel mai scurt la spital.

Primul ajutor sanitar se acorda victimelor de catre formatiunile sanitare de protectie civila , de cruce rosie, de tineret, pompieri etc., in urma atacurilor aeriene, atacurilor teroriste, sau in caz de dezastre, la locul unde acestea au fost surprinse.

Autoajutorul sanitar se acorda imediat victimei, pana la sosirea formatiunilor sanitare si de aceea este necesar ca primele masuri de autoajutor sanitar sa fie cunoscute de toate persoanele apte de munca.

Primul ajutor (autoajutor) sanitar, pe linia protectiei civile, conform regulamentelor de specialitate, presupune stabilirea unor masuri si reguli privind locul, situatiile, tirajul si modalitatile de aplicare, astfel:

- primul ajutor se acorda la locul de descoperire a victimelor;

- in situatia cand exista pericolul contaminarii se iau masuri de protectie antichimica a victimelor si apoi se acorda primul ajutor sanitar, dupa care acestea se scot imediat in afara zonei contaminate;

- pana la transportarea victimelor la spital, se asigura mai intai, trierea acestora, prin organizarea unui punct de adunare raniti (PAR);

- pana la PAR victimele se transporta cu targi (brancarde), iar in lipsa acestora cu diferite mijloace improvizate, iar de la PAR la spital cu mijloace auto (salvare).

La triere, acordarea primului ajutor si transportul victimelor la spital se va tine seama de urgente, astfel:

- in urgenta intai vor fi transportati cei cu: hemoragii interne, hemoragii mari externe, plagi penetrante abdominale si toracice, plagi craniere, arsuri intinse, stari de soc, fracturi mari si cei contaminati;

- in urgenta a doua vor fi transportati cei cu hemoragii arteriare care pot fi oprite prin aplicarea garoului, membre zdrobite, fracturi si rani adanci;

- in urgenta a treia sunt transportati la spital cei cu fracturi mici inchise , rani putin adanci si contuzii.

Fiecare echipier al grupei sanitare, acorda primul ajutor victimelor in functie de gravitatea vatamarii chiar in raionul de distrugere sau focarul de contaminare. Cei contaminati sunt trimisi in punctele de decontaminare stabilite de organele de protectie civila. Cei grav vatamati si contaminati sunt trimisi direct la spitale, unde urmeaza a li se face mai intai decontaminarea si apoi li se acorda ajutorul medico-chirurgical de urgenta.

Pentru acordarea primului ajutor sanitar, echipa (grupa) sanitara este dotata cu geanta sanitara, targa (brancardia) chingi sanitare si masti contra gazelor. Toti membrii echipei (grupei) sanitare trebuie sa poarte pe uniforma semnalele distinctive a formatiunilor de care apartin : de protectie civila, de cruce rosie, de pompieri, tineret etc.

2. Tehnica aplicarii pansamentului

Pansarea consta in aplicarea mai intii a unor comprese sterile si apoi se trece la infasurarea (bandajar) propriuzisa a ranii.

Aplicarea compreselor sterile

Infasarea (bandajarea) se executa cu ajutorul feselor de tifon sau cu ajutorul pachetului de pansament individual.

Fasa se infasoara in asa fel incat , sa aiba dispuse, spre interior, fesele destinate acoperirii ranii. De obicei aceste fese poarta imprimat un semn distinct (o cruce rosie).

In cazul ranilor simple se pun pe rana ambele pernite, iar in ranile cu doua orificii (penetrantre) o pernita , se aplica pe orificiul de intrare a corpului care a produs plaga (schija, glont) si alta pe orificiul de iesire, se adauga vata si se leaga cu restul fisei de tifon. Nu se atinge cu mina fata pernitelor care se aseaza pe rana, pentru a nu infecta rana.

In cazul cand nu dispunem de pansamente de acest tip, folosim fese de tifon sau materiale improvizate, ca stergare, basmale, cearceafuri, din care se rup fasii. Aceste materiale trebuie sa fie spalate si dezinfectate prin calcare cu fierul incins.

Infasarea (bandajarea), tipuri de infasari

Infasarea este mijlocul de mentinere a unui pansament facut cu ajutorul unei fese din tifon, panza etc.

Fixarea si sustinerea pansamentului se face prin bandajare . Bandajarea se poate realiza:

- cu o banda adeziva; se gaseste in comert in rulou si romplast etc. care se foloseste pentru micile pansamente;

- cu fasa rulanta; ruloul este tinut in mana dreapta si capatul initial in mana stanga.

In functie de locul ranii ce trebuie pansata, exista mai multe feluri de infasari:

a. Infasarea ranilor capului.

Exista mai multe tehnici de infasare a capului si anume:

- infasarea in forma de cruce

Dupa cateva ture de fixare pe frunte si ceafa, fasa se trece sub barbie. De aici este dusa vertical peste crestetul capului si apoi sub barbie, spre a fi dusa din nou orizontal, de sub barbie la ceafa si apoi pe frunte.

- infasarea in forma de capelina

Se executa doua ture circulare , se intoarce fasa in dreptul cefei si se trece peste crestet pana la mijlocul fruntii, apoi se intoarce din nou si se repeta pana ce acopera toata calota craniana. Se termina tot prin doua ture circulare.

- infasarea unui ochi (monoclu) este folosita pentru bandajarea unui ochi. Se incepe cu doua ture circulare in jurul capului. Se coboara oblic la ceafa, se trece pe sub ureche si se revine la ceafa. Se executa inca trei ture care se intalnesc la radacina nasului.

- infasarea ambilor ochi (binoclul), este folosit pentru bandajul ambilor ochi. Se aplica bandajul in felul aratat la un ochi, apoi fasa este indreptata spre ceafa oblig in jos pe sub urechea din partea opusa si de acolo pe celalalt ochi. In continuare se alterneaza turele pe frunte si ceafa; cu turele oblice pe sub ureche si peste ochi terminandu-se cu circulare pe frunte si ceafa.

- bandajul urechii. Se executa doua ture circulare in jurul capului. Se indoaie fasa in dreptul urechii si se trece peste crestet si pe sub barbie.

- bandajul barbiei. Se taie din rulou 60-80 cm. din fasa, aceasta se despica la cele doua capete, astfel incat sa imite litera H. Portiunea din mijloc acopera pansamentul, iar capetele se leaga la ceafa sau frunte si in crestet.

- bandajul nasului. Se foloseste bandajul similar ca la barbie.

b. Infasarea membrelor

- bandajul mainii. Se separa degetele intre ele prin cate o compresa. Se executa doua truse circulare la articulatia pumnului, apoi se trece fasa oblic prin palma, se solidarizeaza cele 4 degete nedepasind inaltimea degetului mic. Se executa ture sub forma cifrei opt prin palma revenind la degete, decaland de fiecare data bandajul cu o treime. Se termina cu o tura circulara la articulatia pumnului.

- bandajul unui deget. Se incepe cu doua ture de fasa la articulatia pumnului, apoi oblic catre degetul de bandajat. Se executa ture circulare in jurul degetului si se revine la articulatia pumnului incheind cu doua ture circulare.

- bandajul antebratului si a gambei . Se incepe cu doua ture de fixare la partea mai subtire a antebratului. Se trec apoi ture succesive acoperind fiecare pe precedenta cu l/3 si se termina cu 2 ture circulare la partea mai joasa a antebratului. In mod similar se procedeaza la gamba.

- bandajul cotului si al genunchiului. Cotul se aseaza usor indoit. Se incepe cu doua ture de fixare sub articulatie, apoi se trece oblic peste articulatie si deasupra acestuia se trage o alta tura circulara. Se bandajeaza in opt revenind la fiecare data in zona de indoire a cotului. Similar se procedeaza si la genunchi.

- bandajul piciorului. Se incepe cu doua ture circulare in jurul calcaiului si gatului piciorului, apoi doua ture de fasii in jurul piciorului. Aceste ture se fac una peste alta dar usor decalate. Se executa apoi tura in opt, revenind de fiecare data la gatul piciorului.

c. Infasurarea trunchiului.

- bandajul umarului si al soldului. Bandajul umarului - in special - se executa incepand cu doua ture circulare in jurul bratului, in treimea sa superioara, trecandu-se apoi oblic catre umar, apoi peste, torace si peste subsioara opusa umarului. Se revine oblic pe spate catre partea superioara. Pentru a evita iritarea pielii provocata de frecarea bandajului se pune un tampon de vata in subsioara de partea sanatoasa. Se repeta manevra de cateva ori. Se termina printr-un tur circular in jurul toracelui. In mod similar se procedeaza si pentru bandajul soldului.

- bandajul toracelui. Se executa cu ture circulare succesive fiecare acoperind cu 1/3 pe precedenta. Atentie! Inainte de a derula primul tur de fasa pe torace, cereti accidentatului sa faca un inspir fortat pentru a dilata cutia toracica. Astfel se poate evita ca bandajul sa nu fie prea strans si sa jeneze miscarile respiratorii.

- bandajul perineului. Se foloseste bandajul in H; portiunea din mijloc acopera pansamentul iar cele 4 capete de prindere se leaga de un cordon trecut in jurul abdomenului.

d. Infasurarea improvizata

In situatiile cand nu avem la indemana fese din tifon, se pot realiza infasurari folosind bucati de panza. Basmaua sau fasa triunghiulara se improvizeaza dintr-o bucata de panza, batista spalata si calcata. Daca rana este la frunte sau pe crestetul capului, se aplica compresa de tifon si vata, iar deasupra se pune basmaua cu baza pe frunte. Capetele basmalei se leaga intr-un nod la ceafa, deasupra coltului ramas liber, care se indoaie si se fixeaza de nod cu un ac de siguranta.

Proiect: Lipidele - activitatea biologica a acizilor grasi, grasimile Proiect: 5 motive sa bei cat mai multa limonada

Daca rana este le ceafa, basmaua se pune cu baza la ceafa. In cazul fracturii coastelor se aplica un pansament compresiv, folosind doua basmale. Daca rana este la mana, se pune mana pe basma, se indoaie coltul ramas liber al basmalei, peste degete, iar capetele fesei se leaga deasupra coltului indoit.

3. Notiuni de analiza a sistemului respirator, a sistemului circulator si primul ajutor de baza.

Notiuni de anatomie a sistemului respirator.

Aparatul respirator este format din totalitatea organelor care contribuie la realizarea schimburilor de gaze dintre organism si mediul extern. Acest aparat are rolul de a asigura preluarea oxigenului din aer si eliminarea dioxidului de carbon din organism. In plus la nivelul acestui aparat se percepe mirosul (partea superioara a cavitatii nazale) si se realizeaza fonatia - vorbirea (la nivelul laringelui, corzilor vocale).

Aparatul respirator este alcatuit din :

caile aeriene - respiratorii prin care aerul patrunde si iese din organism.

plamanii sunt organele la nivelul carora are loc schimbul de gaze. Caile aeriene se impart in cai aeriene superioare si inferioare.

Cele superioare sunt alcatuite din cavitatea nazala si faringe iar cele inferioare sunt alcatuite din laringe, trahee si bronhii.

Cavitatea nazala este primul segment al cailor respiratorii si este divizata de septul nazal in doua cavitati numite fose. Fosele nazale sunt captusite cu mucoasa umeda, care are rolul de a incalzi aerul.Tot aici se gaseste mucusul cu rol de a retine impuritatile din aer. Deci nasul are rolul unui filtru.

Faringele este un organ comun pentru calea aeriana si digestiva (alimentara).

Laringele este organul vorbirii,este format din mai multe cartilaje mobile, cel mai mare fiind asezat in fata ca o proeminenta avand forma unei carti deschise, cunoscuta sub denumirea de "Marul lui Adam".In laringe se gasesc si doua perechi de cute (pliuri) numite corzi vocale, cele situate inferior au rolul in producerea sunetelor.

Traheea continua laringele, este situata in fata esofagului. Se ramifica la partea sa inferioara in doua ramuri care se numesc bronhii principale.

Bronhiile sut ultimele segmente ale cailor aeriene inferioare si fiecare din ele patrund in cate un plaman.

Plamanii sunt organe pereche asezati in cutia toracica si cuprind intre ei inima.

Respiratia

Aerul patrunde in plamani pe caile respiratorii cu ajutorul contractiei muschilor cutiei toracice numiti muschi respiratori. Acesta este actul respiratiei. Apoi muschi respiratori se relaxeaza si se contracta muschii expiratori, ca urmare o parte din aerul din plamani se elimina acesta este procesul expiratiei. Inspiratia si expiratia se repeta in ritm de 14-18/minut in functie de nevoile organismului.Variaza in functie de varsta si sex (este mai accelerata la copii si la femei).

Valorile normale ale frecventei respiratorii

Nou-nascuti   = 40/minut

Copii             = 20-30/minut

Adulti            14-18/minut

Masurarea frecventei respiratiilor se face timp de un minut avand mana asezata pe toracele pacientului, se numara expansiunile toracice fara ca pacientul sa constientizeze acest lucru.

Notiuni de anatomie a sistemului circular

Aparatul cardio-circular este format dintr-un organ cntral-inima si un sistem inchis de vase, format din artere-capilare-vene.

Inima este un organ musculos, cavitar, de aproximativ 300g cu un volum care a fost comparat cu volumul pumnului drept al unui adult.

Este alcatuit din doua jumatati complet separate, dreapta si stanga, despartite printr-un perete vertical. Fiecare jumatate este la randul ei impartita de un perete transversal in cate doua camarute, care comunica intre ele.Camarutele din partea de sus se numesc atrii, iar cele din parte de jos se numesc ventriculi.

Arborele circular este format din artere, capilare si vene.

Arterele sunt vase sangvine prin care circula sangele de la inima la intregul organism.Calibrul arterelor scade de la inima spre periferie.

Venele sunt cu calibru mic. Calibrul lor creste de la periferie la inima.

Capilarele sunt vase cu cilindru mic, prin care se face schimbul nutritiv intre sange si clule. Sangele circula intr-un singur sens: artere-capilare-vene.

Arterele si venele poarta diferite denumiri, dupa regiune si organul pe care-l iriga.

In structura arborelui circular exista

circulatie mare

circulatie mica

Circulatia mare transporta oxigen spre tesuturi si organe, aduce CO 2 de la tesuturi si organe spre inima, avand traseul: inima-artere-organe-vene-inima.

Circulatia mica asigura transportul sangelui neoxigenat de la cord spre plamani si a celui incarcat cu oxigen inapoi la inima.

Circulatia sangelui prin artere se face prin impingere sangelui ca urmare a contractiei ventriculelor. Sangele este impins cu intermitenta prin contractii, dar el curge continuu, datorita elasticitatii peretilor arteriali. Peretii arterelor opun rezistenta ceea ce face ca sangele sa fie sub o anumita presiune sau tensiune. Aceasta se numeste presiune sau tensiune arteriala (TA). Deci TA reprezinta presiunea exercitata de sange asupra peretilor arterelor. TA variaza in functie de varsta, sex, ora din timpul zilei si gradul de activitate.

Valori normale

Adult:      115-140/70-90 mmHg,mai mica la femei

In copilarie 91-110/60-65 mmHg

Valori peste cele normale poarta numele de hipertensiune.

Valori sub cele normale poarta numele de hipotensiune.

Sistola contractie, diastola relaxare

Masurarea TA

pozitia pacientului: decubit dorsal, dupa un repaus de 10 minute

la1/3 inferioara a bratului se aseaza mansonul tensiometrului

stetoscopul se pune pe proiectia arterei branhiale (marginea inferioara a bratului);

se umfla mansonul tensiometrului pana pe la 180/200 mmHm, ca apoi sa se inceapa desumflare lenta;

valorile TA reprezinta prima si ultima bataie care se aud cu ajutorul stetoscopului in timpul desumflarii mansonului;

Cu fiecare contractie se impinge in aorta un val de sange, care izbeste sangele existent in vas si se propaga ca o unda dand pulsul.

Pulsul se masoara prin comprimarea unei artere pe un plan osos cu 2-3 degete, cel mai frecvent la artera radiala se masoara timp de l minut.

Valori normale:

- adult 60-80/ minut

- copii 90-100/ minut

- nou nascut l30-140/minut

Cresterea frecventei peste valorile normale se numeste tahicardie, scaderea frecventei peste valorile normale se numeste tahicardie, scaderea frecventei sub valorile normale poarta numele de bradicardie.

Secventele resuscitarii cardio-respiratorii (RCR)

Acest termen include toate elementele de resuscitare fara echipament efectuata de o persoana sau de persoanele care acorda primul ajutor la o victima aflata in stop cardio-respirator (SCR).

Aceste elemente include evaluarea primara, asigurarea eliberarii cailor aeriene, ventilatia artificiala cu aer expirat si masajul cardiac extern.

Scopul suportului vital de baza este mentinerea unei circulatii si a unei ventilatii adecvate nepermitand instalarea starii de moarte biologica pana la sosirea personalului medical calificat. Cu alte cuvinte resuscitarea cardio-pulmonara de baza este un ansamblu de manevre care incearca sa mentina perfuzia si oxigenarea organelor vitale (creier, cord). Cateodata aceasta operatiune poate sa necesite un timp indelungat depinzand de cauza care a dus la instalarea stopului cardiac. Orice intarziere reduce sansa victimei de a-si reveni. De aceea trebuie actionat rapid si conform protocolului.

Evaluarea primara

Siguranta salvatorului: Salvatorul evaluaza situatia generala asigurandu-se de lipsa oricarui pericol. Asigurati-va ca nici victima si nici dvs. nu sunteti in pericol. Riscurile majore pentru salvator pot fi: trafic intens, curentul electric, structuri instabile in care sau sub care se afla victima, substante toxice, gaze, boli transmisibile care necesita o protectie speciala in timpul efectuarii ventilatiei artificiale.

Nivelul de constienta : Se evalueaza starea victimei: este constient sau inconstient ? Il scuturam cu grija de umar si il intrebam cu voce tare: Ce s-a intamplat? Va simtiti bine?" s-au incercam sa-l determinam sa raspunda la comenzi ca de exemplu :"Deschideti ochii".

Daca raspunde sau se misca , deci victima este constienta, se lasa in pozitia in care a fost gasita (asigurati-va inca odata ca nu este in pericol) si incercati sa identificati motivul pentru care pacientul se afla in pozitia respectiva. Se solicita telefonic ajutor medical calificat. Starea victimei se reevalueaza periodic pana la sosirea echipei medicale.

In cazul cand victima nu raspunde , deci este inconstienta :

ABC-ul resuscitarii:

Respectati etapele de actiune in evaluarea functiilor vitale:

- A - Eliberarea cailor aeriene. Mentinandu-se deschise si libere caile aeriene se permite circulatia aerului intre organism si mediul inconjurator.

- B - Respiratia. Procesul prin care patrunde aerul in plamani si se elibereaza dioxidul de carbon in aerul atmosferic.

- C - Circulatia. Circulatia sangelui prin organism.

A - Eliberarea cailor aeriene

Eliberati caile respiratorii prin ridicarea barbiei si hiperextensia capului apasand pe frunte. Puneti una dintre maini pe fruntea pacientului (astfel incat degetul mare si cel aratator sa ramana libere pentru a putea pensa nasul victimei cand i se face respiratie gura la gura). In acelasi timp cu doua degete de la mana cealalta ridicati barbia victimei. In cazul victimei inconstiente este posibil ca limba sa-i cada in spate spre faringele posterior blocand astfel caile aeriene superioare.

Facand o hiperextensie a capului si ridicand barbia , limba se ridica si elibereaza caile aeriene. Eliberati gatul de eventualele haine stranse. Indepartati orice cauza de obstructie eviudenta din gura. Aceasta poate fi : dantura rupta , proteze dentare rupte, saliva, sange etc. Nu pierdeti timpul cautand obstructii ascunde.

B - Respiratia.

Pastrand caile respiratorii libere ascultati, simtiti si observati daca victima respira adecvat. Ne aplecam asupra victimei cu fata catre torace si ascultati la nivelul cavitatii bucale a victimei zgomotele respiratorii, simtiti daca exista schimb de aer apropiind obrazul de nasul si gura victimei, observati miscarile pieptului.

Pentru a decide prezenta sau absenta respiratiei ASCULTATI, SIMTITI SI VEDETI timp de minimum 5-10 secunde.

C - Circulatia.

Circulatia este realizata de cord . Evaluarea acesteiea se face prin verificarea pulsului. Pulsul se poate simti cel mai bine pe artera carotida care este situata in santul format de unul din muschii gatului si marul lui Adam. Degetele aratator si mijlociu localizeaza marul lui Adam si vor aluneca lateral pe gat pana se simte bataia in farful acestora. Pulsul poate fi palpat pe ambele parti ale gatului dar niciodata in acelasi timp. Aceasta etapa poate fi executata simultan cu verificarea respiratiei, de asemenea timp de 5-10 secunde.

In urma evaluarii unui pacient inconstient ne putem confrunta cu una din situatiile descrise in capitolul urmator:

Protocoale de interventie

Prim-ajutor de baza

Victima nu respira si nu are puls:

Primul gest in aceasta situatie este anuntarea telefonica a situatiei solicitand ajutorul echipei medicale calificate si cu dotare corespunzatoare dupa care incepem resuscitarea cardio-pulmonara. Daca victima nu respira, nu are puls si esti sigur ca va sosi ajutor profesionist calificat, incepe ventilatia artificiala si compresiunile toracice. Ele se executa succesiv.

- In cazul in care sunteti singurul salvator raportul ventilatie masaj cardiac trebuie sa fie de 2 : 15, acest lucru repetandu-se timp de un minut.

- In cazul in care sunteti doi salvatori acest raport trebuie sa fie de 1 : 5.    Se executa 10 cicluri dupa care se face reevaluarea pacientului.

Fiecare ciclu se incepe cu ventilatia artificiala si se termina cu ventilatie.

Tehnica ventilatiei artificiale

Ingenuncheati langa pacient. Cu capul victimei in hiperextensie se mentine gura usor intredeschisa cu o mana, in timp ce cu cealalta se sustine fruntea si se penseaza nasul. Inspirati profund aer aseaza-ti etans gura pe gura victimei si insuflati aer timp de 2-3 secunde . In acelasi timp se verifica daca toracele se ridica atunci cand noi insuflam.

Fiecare respiratie trebuie sa fie suficient de puternica astfel incat toracele sa se ridice. Tineti capul in hiperextensie cu barbia ridicata indepartand gura de la gura victimei si lasati ca toracele pacientului sa revina. Volumul de aer pe care il insuflam este mai important este mai important decat ritmul in care il administram.

Tehnica masajului cardiac extern

Cu victima asezata pe spate pe un plan dur se localizeaza punctul de compresie situat in partea inferioara a sternului. Degetul inelar merge de-a lungul rebordului costal pana la apendicele xifoid (locul de intalnire a coastelor). La acest deget se aseaza alte doua degete, respectiv degetul mijlociu si cel aratator , dupa care asezam podul palmei celeilalte maini, tangent la cele doua degete plasate pe piept, acesta este locul in care trebuie facute compresiunile toracice.

Ingenunchiati langa victima, faceti doua ventilatii, dupa care gasiti punctul de reper cu degetul inelar, pornind din partea inferioara a rebordului costal, catre apendicele xifoid (locul de intalnire a coastelor). Ajungand cu degetul inelar la apendicele xifoid, asezati degetul mijlociu si aratator langa el, apoi asezam podul palmei celeilalte maini, acesta fiind locul in care trebuie facute compresiunile.

Asezam cealalta mana (cea cu care am repetat apendicele xifoid), peste mana situata pe stern fara ca degetele sa se sprijine pe torace.

Cu coatele intinse, cu bratele perpendicular pe stern, linia umerilor sa fie paralela cu linia longitudinala a pacientului se fac compresiunile astfel incat sa infundam sternul cu o adancime de aproximativ 4-5 cm (numarand cu voce tare, si 1 si 2 si 3 si 4 si 5). Frecventa compresiunilor externe trebuie sa fie de 80-100 minute.

Victima nu respira dar are puls:

In acest caz prima etapa de actiune consta din efectuarea unui numar de 10 ventilatii artificiale dupa care vom anunta telefonic situatia solicitand ajutor medical calificat. Ne reantoarcem, reevaluam starea pacientului si vom actiona in functie de ceea ce vom constata. In cazul in care situatia va fi nemodificata vom continua ventilatia pacientului verificand periodic pulsul pacientului.

Victima respira si are puls:

Daca victima respira si are puls, dar este inconstienta o vom aseya in poyitia laterala de siguranta.

Ingenunchind langa victima vom elibera caile aeriene prin hiperextensia capului si ridicarea barbiei. Asezam bratul cel mai apropiat al victimei in unghi drept fata de corp, iar antebratul se indoaie in sus. Vom trece celalalt brat al victimei peste torace aslezand dosul palmei pe obrazul victimei.

Se ridica genunchiul (cel opus fata de salvator), victimei tragandu-l in sus si mentinand piciorul pe pamant. Cu o mana vom prinde umarul opus fata de salvator) victimei, tragandu-l in sus si mentinand piciorul pe pamant. Cu o mana vom prinde umarul opus fata de salvator si cu cealalta mana genunchiul pacientului. Il vom intoarce lateral spre salvator ; ne asiguram ca se sprijina pe genunchi si pe cot, rearanjam capul in hiperextensie si deschidem gura.

Anuntam telefonic situatia solicitand ajutor medical calificat. Ne reintoarcem apoi la victima, reevaluam situatia si supraveghem pacientul pana la sosirea echipajului medical.

Dezobstructia cailor aeriene superioare

Pacient constient:

Obstructia cailor aeriene inseamna blocarea cailor aeriene superioare cu un bol alimentar sau un corp strain. Victima se va sufoca. Obstructia poate fi incompleta sau completa. Daca victima este constienta va indica acest lucru prin prinderea gatului cu o mana sau cu doua maini.

In cazul obstructiei incomplete respiratia este zgomotoasa pacientul este aplecat in fata si incurajat sa tuseasca. Daca aceasta nu da rezultate va trebui sa incercati o alta manevra, numita manevra Heimlich; se aplica atunci cand obstructia devine completa. Apropiati-va de victima din spate , cuprindeti-l pe sub brate, indepartati picioarele, asezati o mana la mijlocul distantei dintre ombilic si apendicele xifoid, cu cealalta mana prindeti mana inclestata si faceti miscari bruste inauntru si in sus.

Aceste miscari vor comprima diafragmul care la randul lui va comprima plamanii si presiunea creata in bronhii va arunca corpul strain in cavitatea bucala. Faceti aceste miscari pana eliberati caile aeriene.

Pacient inconstient:

Daca victima devine inconstienta, intindeti-o pe pamant si aplicati aceeasi manevra, incalecand picioarele victimei. Reparati locul , asezand podul palmei la mijlocul distantei dintre ombilic si apendicele xifoid. Asezati cealalta mana peste aceasta (ca la masajul cardiac) si faceti compresiuni cu miscari bruste in adancime si in sus.

Repetati aceste miscari de 4-5 ori dupa care, intorcand capul victimei intr-o parte, verificati cavitatea bucala a acesteia pentru a indeparta bolul alimentar sau corpul strain. Daca acesta nu este vizibil , incercati din nou sa ventilati, observand daca intra sau nu aerul. In caz de insucces repetati manevra Heimlich pana cand caile aeriene vor fi libere.

Aspiratia cailor aeriene

Din punct de vedere anatomic, caile aeriene sunt impartite in cai respiratorii superioare si inferioare, limita de separare fiind corzile vocale.

Cauyele comune de obstructie a cailor respiratorii superioare includ: limba, tesuturile moi, sangele, voma, corpii straini si laringospasmul.

La nivelul cailor aeriene inferioare, obstructia poate fi cauzata de secretii, edem, brohospasm, sange si continut gastric aspirat.

Eliberarea cailor respiratorii superioare se face, in cazul in care cauya obstructiei este un corp strain dur, cum ar fi un bol alimentar , cu ajutorul manevrei Heimlich.

Ventilatia pe balon si masca

In cazul resuscitarii cardio-pulmonare materialele de care putem dispune pentru asigurarea avansata a cailor respiratorii si a ventilatiei adecvate includ:

Pipa Guedel poate fi folosita la orice pacient inconstient, rolul ei fiind mentinerea libera a cailor aeriene superioare. Pipa de marime corespunzatoare si corect introdusa va apasa baza limbii impiedicand caderea acesteia in spate, spre faringele posterior.

Alegerea marimii corespunzatoare pentru pipa se face prin masurarea distantei de la comisura bucala la unghiul mandibulei.

Intruducerea pipei Gedel in cavitatea bucala se face tinand pipa cu cavitatea in sus. Cand varful pipei atinge bolta palatina (cerul gurii) se roteste 180 grade si se continua inaintarea pana ce capatul extern ajunge la nivelul arcadelor dentare.

Mastile de ventilatie gura la masca la diferite marimi, asigura protectia salvatorului in timpul ventilatiei. La folosirea mastii se asigura o etansare corespunzatoare a acesteia pe fata bolnavului.

Cu capul asezat in hiperextensie se aplica partea ingusta a mastii pe baza nasului, plasam ferm masca pe fata si o mentinem ferm cu degetele de o parte si de alta a orificiului mastii cu ridicarea concomitenta a mandibulei cu celelalte degete.

Balonul de ventilatie

Balonul de ventilatie ofera posibilitatea ventilarii eficace si suplimentare cu oxigen. Folosind balonul fara rezervor concentratia oxigenului in aerul ventilat nu depaseste 60 % , iar cu rezervor suplimentar de oxigen (care se ataseaza la partea inferioara a balonului) se asigura o ventilatie cu oxigen de 90 % sau chiar peste .