Prezentarea a doua tehnici utile in hipotensiunea arteriala: luarea pulsului si a tensiuni arteriale

PREZENTAREA A DOUA TEHNICI UTILE IN HIPOTENSIUNEA ARTERIALA: LUAREA PULSULUI SI A TENSIUNI ARTERIALE

PULSUL

Cu ocazia sistolei , sangele este impins din cavitatile ventriculare in arterele mari . Aceasta masa de sange intalneste in sistemul arterial o alta masa de sange de care se loveste sub influenta contractiei puternice a muschiului cardiac . Conflictul care ia nastere intre cele doua volume de sange sub forma unei unde vibratorii si se exteriorizeaza prin detinderea ritmca a arterelor , sincrona cu sistolele ventriculare .

Aceasta destindere poate fi palpata (apasand usor arterele pe suprafatele dure osoase ) sub forma unor zvacnituri usoare , ritmice , pulsatile , de unde numele de puls .

Intrucat la aparitia pulsului intervin atat inima cat si vasele , el va reflecta , atat starea functionala a inimii , cat si pe cea a arterelor , dand in acelasi timp indicii pretioase asupra starii anatomice a arborelui arterial .

LUAREA PULSULUI

Pulsul poate fi luat pe orice artera acesibila palpatiei , care poate fi comprimata pe un plan osos : radiala , superficiala , carotida , humerala , femurala , pedioasa etc .In practica curenta , pulsul se ia la nivelul arterei radiale din care motiv , in limbajul cotidian , prin puls se intelege pulsul arterei radiale .

La luarea pulsului bolnavul trebuie sa fie in repaus fizic cel putin 5 - 10 minute inainte de numaratoare , intrucat un effort sau o emotie oarecare , in timpul sau inaintea luarii pulsului , ar putea modifica valorile reale . Bratul bolnavului trebuie sa fie sprijinit , pentru ca muschiul antebratului sa se relaxeze . Se repereaza santul radial ( denumit si santul pulsului) pe extremitatea distala a antebratului , in continuarea policelui . In apropierea marginii externe a fetei anterioare a antebratului dam de un sant marginit de tendoanele muschilor flexor radial al corpului si brahioradialul in profunzimea caruia se gaseste artera radiala .

Palparea pulsului se face cu varful degetelor inelar , mediu si index de la mana dreapta . Dupa ce s-a repetat lantul se va exercita o usoara presiune asupra peretelui arterial (echivalenta , aproximativ , cu presiunea din interiorul vasului) cu cele trei degete palpatoare , pana la perceperea zvacniturilor pline ale pulslui . Fixarea degetelor se realizeaza cu ajutorul policelui , cu care se imbratiseaza antebratul la nivelul respectiv .

Uneori artera radiala prezinta anomalii de pozitie si nu va fi gasita in santul pulsului . In aceste cazuri , ea va fi cautata in tabachera anatomica .

Pulsul arterei temporale superficiale se ia deasupra si in afara unghiului temporal al fantei palpebrale , la o distanta de 3 - 4 cm de aceasta .

Pulsul artrerei femurale se palpeaza in partea superioara triungiului Scarpa , sub arcada cururala . Se usureaza palparea daca se ridica soldul cu o perna . Pulsul arterei perioase se va cauta pe fata dorsala a piciorului , deasupra primului spatiu intermetatarsian pe traiectoria arterei , iar pulsul arterei carotide la gat , in santul format intre marginea anterioara a sternochidomastoidianului si laringe .

Pulsul poate fi inregistrat si pe cale instrumentala .

In unele institutii exista aparate speciale pentru inregistrarea grafica continua a pulsului . Dintre acstea , unele receptioneaza pulsul prin intermediul unei mansete , il inregisteraza electronic si il transmite y pe un cadran . Exista aparate care inregistreaza concomitent cu frecventa pulsului si tensiunea medie , iar cardiotahimetrul sesizeaza personalul de ingrijire prin semnale acustice si luminoase asupra modificarilor de y a pulsului .

Pulsul se va lua , la bolnavii spitalizati , in mod regulat de doua ori pe zi , iar y lui va fi notat pe foaia de temperatura , in cadrul rubricii ce-i este rezervata .

La cererea medicului sau in scop de orientare , luarea pulsului se poate efectua si de mai multe ori . La luarea pulsului se va tine cont de : frecventa , ritmicitate , volum , tensiune si claritate .

TENSIUNEA ARTERIALA

Presiunea exercitata de sangele circulant asupra peretilor arteriali constituie tensiunea arteriala . Valoarea ei este determinata de forta de contractie a inimii ( care asigura propulsarea sangelui in arborele arterial ) , de rezistenta si calibrul sistemului vascular si de vascozitatea sangelui .

TA scade in mod progresiv de la centru la periferie . Aceasta scadere pana la arterele la nivelul carora se obijnuieste in mod curent , sa se determine TA nu este prea insemnata , scaderea accentuta se produce numai in arteriole .

Valoarea TA fiind determinata , in primul rand , de forta de contractie a inimii , ea variaza in mod fiziologic in raport cu fazele revolutiei cardiace . TA przinta valoarea cea mai inalta in cursu sistolei cand , alaturi de cantitatea de sange existenta in arborele vascular , inima mai pompeaza inca o cantitate de sange peste cel existent in vase . Aceasta tensiune poarta numele de TENSIUNE MAXIMA sau SISTOLICA . TA va avea cea mai mica valoare in cursul diastolei cand forta de contractie a inimii fiind absenta presiunea va fi determinata numai de actoalizarea energiei potentiale din pereti vaselor care , gratie elasticitatii lor , vor cauta sa-si revina la echilibrul lor anterior sistolei . Intrucat in cursul diastolei o parte a sangelui din artera trece catre sistemul capilar , valorile cele mai joase ale TA se vor obtine la sfarsitul diastolei . Acesta presiune poarta numele de TENSIUNE MINIMA sau DIASTOLICA . Ea ne indica rezistenta pe care trebuie sa o invinga inima cu ocazia contractiei ventriculare , la care se adauga , in timpul sistolei presiunea rezultata din forta de contractie a inimii .

Referat: Vitaminele - surse alimentare de vitamine Referat: 41 de sfaturi pentru viata lunga recomandate de doctor

TEHNICA MASURARII VALORILOR

TENSIUNII ARTERIALE

Trebuie sa fie cunoscta de asistenta medicala . Inregistrarea acestora pe foaia de temperatua a bolnavului , la intervale stabilite de medic , cade in sarcina ei .

TA poate fi apreciata dupa tensiunea pulsului care este in functie de TA . Pentru aceasta se vor aplica degetele index , mediu si inelar de la mana dreapta pe artera radiala , la nivelul santului pulsului , in asa fel ca inelarul sa aiba o pozitie periferica . Cu acesta se va exercita o presiune mai mare asupra arterei , pentru a impiedica reflexul sangelui de la periferic spre centru . Se va exercita apoi cu indexul o presiune crescanda asupra arterei , pana ce unda pulsatila dispare de sub degetul mediu care palpeaza foarte fin artera . Presiunea digitala a indexului exercita in momentul disparitiei undei pulsatile de sub degetul mediu echivaleaza aproximativ cu valoarea tensiunii arteriale de la nivelul arterei radiale .

Acest procedeu necesita o experienta indelungata din partea examinatorului si cu toate acestea , aprecierea ramane pur subiectiva , din acest motiv nu serveste decat pentru o orientare aproximativa . Determinarea exacta , stiintifica a TA se face cu manometre speciale , denumit tonometre si sfigmomanometre .

In practica curenta masurarea TA se face dupa metoda indirecta . In loc sa se determine direct tensiunea sangelui din artera , se va determina in mod indirect forta necesarea pentru comprimarea completa a unei artere , care practic echivaleaza cu valoarea tensiunii din artera . In acest scop se comprima cu o manseta pneumatica legata la un manometru segmentul membrului la nivelul caruia se face determinarea , pama ce dispar complet pulsatiile arterei de sub nivelul compresiei . se decomprima apoi treptat pesiune din  manseta , pana ce apare prima unda pulsatila .

Presiunea existenta in manseta in acest moment echivaleaza cu presiunea maxima a sangelui din artera comprimata , valoarea ei se poate citi pe tonometrul legat cu circuitul mansetei .

Tensiometrul este format dintr-o manseta pneumatica in continuare cu o para de cauciuc . Lumentul mansetei este in legatura cu monometrul cu mercur gradat pana la 300 mm . Aparatul este prvazut cu o supapa reglabila de la para de cauciuc , prin care continutul de aer al mansetei pneumatice poate fi evacuat .

Pentru determinarea TA bolnavul va fi asezat culcat sau sezand intr-un fotoliu , rezemandu-si bratele . Manometrul , daca nu este fixat pe manseta se fixeaza langa bolnav . Se fixeaza bratul de langa manometru in extensie si se aplica manseta . Cu ajutorul parei de cauciuc se introduce aer in manseta pneumatica iar cu celalta mana exminatorul palpeaza pulsul radial al bolnavului de la acleasi membru . Prin introducerea aerului in manseta , aceasta se umfla si comprima in mod circular bratul , din ce in ce mai mult , pana ce inchide complet lumenul arterei , cand dispare pulsul . Din acest moment , cu ajutorul ventilului , se face decomprimarea aerului din manseta . In momentul in care trece prima unda pulsatila se noteaza valoarea tensionala de pe manometrul cu mercur , acesta echivaland cu tensiune maxima . Continuand decomprimarea mansetei unda sanguina sistolica destinde peretii arteriali din ce in ce mai mult dand nastere la oscilatii din ce in ce mai ample . In momentul cand presiunea din manseta a devenit egala cu cea din timpul diastoliei , artera isi recapata calibrul ei normal si in diastola si astfel miscarile pertiilor devin brusc mai reduse , ceea ce se inregistreaza la acul indicator prin scaderea brusca a amplitudinii oscilatiilor . Prin deschiderea butonului se va masura presiunea din manseta , in acest moment care echivaleaza cu presiunea intraarteriala din timpul distolei , adica cu tensiunea minima . Valoarea tensiunii din manseta , in momentul cand amplitudinea oscilatiilor scade brusc , reprezinta valoarea tensinii minime , diastolice .

Reducand mai departe presiunea din manseta sub nivelul tensiunii minime , vom constata prezenta unor oscilatii determinate de expansiunea sistolica obijnuita a peretilor arteriali . Aceste oscilatii determinante poarta numele de inflaminimale .

Valorile tensinii maxime si minime vor fi inregistrate pe foaia de observatie iar TA va fi luata in timpul spitalizarii ori de cate ori medicul sau situatia o cere iar la internare si externare este obligatorie .

Tehnica de luare a TA este acceasi indiferent daca aceasta se va face cu oscilometrul Pachou , Uskov , Reeklinghausen sau oscilometrul Razumov .

Nivelul TA variaza in raport cu sexul , varsta , precum si orarul activitatii fiziologice in cursul zilei.

Astfel :

- in primii ani ai vietiiTA maxima variaza intre 75 - 90 mm Hg

TA minima variaza intre 50 - 60 mm Hg

- in copilarieTA maxima variaza intre 90 - 110 mm Hg

TA minima variaza intre 60 - 65 mm Hg

- la pubertate  TA maxima variaza intre 100 - 120 mm Hg

TA minima variaza intre 65 - 75 mm Hg

- la adulti  TA maxima variaza intre 115 - 140 mm Hg

TA minima variaza intre 75 - 90 mm Hg

- peste 50 de aniTA maxima variaza pana la 150 mm Hg

TA minima variaza pana la 90 mm Hg

Cunoastrea raportului dintre tensiune maxima si minima este , de asemenea , foarte importanta . Diferenta de tensiunea sistolica si cea diastolica poarta numele de tensiune diferentiala .

CONCLUZII

Hipotensiunea arteriala apare odata cu scaderea fortei decontractie a inimii (miocardite , endocardite , afectiuni vulvare stabilizate) , apoi in caz de insuficienta circulatorie periferica , prin relaxarea peretilor vasculari (ca in vasodilatatia paralitica a bolilor infectioase) , in caz de reducere a masei sangelui (hemoragii , diaree , varsaturi , transpiratii abundente) , precum si in unele tulburari endocrine (de exemplu insuficienta glandelor supra renale) .

In orele de prectici si apoi elaborand aceasta lucrare am inteles ca dialogul bine condus cu pacientul este o intalnire si o scurta conspiratie contra bolii .

Asistam azi la un razboi declarat impotriva suferintei in general desi domeniul sau nu este omogen ca semnificatie , intensitate si nivele . Umilitoarea suferinta fizica nu egaleaza si desigur , nu are "forta" distructivei dureri morale .

In prima faza , cand i se aduce la cunostinta unui bolnav ca are hipotensiune arteriala acesta intra in panica datorita "inrudirii" termenului de cu hipertensiunea arteriala al carui risc si pericol este cunoscut de mare majoritate a oamenilor . De aceea se impune sa i se explice bolnavului diferenta dintre HIPER si HIPOtensiunea arteriala , amintind chiar concluzile de longevitate ale hipotensiunii arteriale .

In concluzie , vorbim de hipotensiune arteriala cand valorile tensiunii maxime , la adut, scad sub 100 mm Hg si cand persoana cu aceste valori tensionale arteriale scazute prezinta fenomene subiective suparatoare .

Se cunosc valori tensionale scazute la persoane care nu au nici un fel de suferinta subiectiva , de obiciei la vagotonoci , adica la cei care au un debit circulator pe minut scazut, o rezistenta periferica ceva mai crescta si , cu toate acestea , nevoile circulatorii sunt acoperite .

Hipotensiunea arteriala poate fi primara , secundara si ortostatica .

hTA secundara se constituie ca un simptom in cadrul bolii respective si poate aparea dupa unele boli infectioase , in anemiile savere , boli casectizante (cancer , TBC) in cursul sindroanelor endocrine (boala Addison , mixedem) , in boli ale ficatului (ciroza) , in sceroze cerebrale , pot aparea de asemenea in infarct miocardic , in varice extinse ale membrelor inferioare , in distrofie alimentara . Tratandu-se afectiunea de baza , valorile TA tind sa se normalizeze .

Impotant pentru pacientii cu hTA esentiala este sa li se explce diagnosticul , prevenire accentuarii afectiuii prin psihoterapie . Psihoterapia are o mare eficienta in tratamentul pacientilor cu hipotensiune arteriala , astfel , acestia vor invata sa nu se panicheze la aparitia unei usoare indispozitii , vor sti s-o depaseasca si vor invata importanta respectarii unui program echilibrat de viata .

BIBLIOGRAFIE

1.BURUNDEL C. MANUAL DE MEDICINA INTERNA PENTRU

CADRE MEDII

Editura ALL , Bucuresti 1996

2.BRUCKNER I. IONBOLILE CARDIOVASCULARE LA TINERI

Revista de cardiologie , 1993

3.DASCALU R. BOLILE ENDOCRINE

Editura medicala , 1978

4.FODOR O.BOLILE APARATULUI CARDIOVASCULAR

BOERILIU I. N. Editura Dacia , Cluj 1976

5.GHERASIM L.MEDICINA INTERNA

vol. II

Editura medicala , Bucuresti 1995

6.GAVRILESCU S. MEDICAMENTE VASOPRESOARE IN

CRISTODORESCU R. MEDICATIA APARATULUI

STREIANC CARDIOVASCULAR pg.34

DRAGULESCU I. Editura medicla , Bucuresti 1974

7.HATEIGANU I. TRATAT ELEMENTAR DE SEMIOLOGIE SI

GOIA I.PATOLOGIE MEDICALA

Editura Academiei , Bucuresti 1972i

8.EFTIMOVICI R. ISTORIA MEDICINEI

Editura ALL , Bucuresti 1955 , pg.300 - 301

9.IONESCU TARGOVISTE DIETA ALIMENTARA IN BOLILE

CONSTANTIN CARDIOVASCULARE

Revista de Medicina Interna , iunie 1987

10.FODOR O.TRATAMENT ELEMENTAR DE MEDICINA

INTERNA

Editura Dacia , Cluj 1974

11.MINCU I.ALIMENTATIA OMULUI BOLNAV

Editura Medicala , Bucuresti 1980

12.MOZES C.TEHNICA INGRIJIRII BONAVULUI

vol. I si II

Editura Medicala , Bucuresti 1976

13.NEGOITA C. HIPOTENSIUNEA ARTERIALA IN

CLINICA pg. 257

Editura Didactica si Pedagogica ,

Bucuresti 1983

14.NEGOITA C. HIPOTENSIUNEA ARTERIALA CRONICA

IN INDREPTARE DE DIAGNOSTIC SI

TRATAMENT AL BOLILOR

CARDIOVASCULARE

Editura Medicala , Bucuresti 1989

15.PAUN R. HIPOTENSIUNEA ARTERIALA IN

TERAPEUTICA MEDICALA

Editura Medicala , Bucuresti 1982

vol. II , pg. 133