Prevenire - medicina preventiva

PREVENIRE - MEDICINA PREVENTIVA

Prevenirea este arta de a pastra sanatatea si de a trai mai bine si cat mai mult timp posibil.

Exista trei stadii de prevenire:

Prevenirea primara (ea impiedica aparitia maladiei):

- vaccinurile (vezi acest termen) sunt un exemplu foarte bun;

- administrarea vitaminei D (dupa sfatul medicului) la copil pentru prevenirea rahitismului;

- o buna igiena buco-dentara (vezi Dinti si gingii) ar permite disparitia maladiilor gurii si dintilor, al treilea flagel sanitar mondial;

- folosirea prezervativelor pentru prevenirea maladiilor sexuale transmisbile (vezi acest termen);

- campaniile impotriva tutunului si alcoolului, care incearca sa convinga populatia de consecintele lor nefaste (vezi Alcool si Tutun): maladii cardiovasculare in cazul primului si cancer al cailor respiratorii (plamani, laringe) si digestive in cazul ambelor toxice;

- tratamentele impotriva hipertensiunii, hipercolesterolemiei, un regim echilibrat, renuntarea la fumat, miscarea fizica regulata, toate acestea diminueaza net riscul unor maladii cardiovasculare.

Suprafata pielii poate sa fie evaluata prin regula zisa a celor 9: fiecare membru superior (mana + antebrat + brat) reprezinta 9% din suprafata corporala totala; capul (fata + craniul) si gatul reprezinta tot 9% din suprafata corporala; fiecare fata a trunchiului reprezinta de doua ori 9% si fiecare membru inferior reprezinta tot de doua ori 9%.

Se poate deci spune ca suprafata palmei victimei reprezinta 1% din suprafata sa corporala.

* Sediul arsurii

Unele localizari prezinta un caracter deosebit de grav: este cazul arsurilor fetei, mainilor si feselor care, daca sunt cat de cat intinse, vor necesita totdeauna interventia medicului.

* Starea generala a subiectului sau 'terenul'

O arsura va fi cu atat mai grava cu cat va afecta un subiect a carui stare anterioara este mai precara.

Astfel, arsurile vor fi deosebit de grave la sugar si la subiectul in varsta care prezinta o afectiune cronica precum diabetul sau la subiectii cu mijloace de aparare diminuate (cancer, sida).

CE TREBUIE FACUT

In toate cazurile, primul lucru care trebuie facut, dupa ce victima a fost pusa la adapost de agentul vatamator, este punerea arsurii sub apa rece. 'Arsura? Repede sub apa!' Acesta trebuie sa fie un slogan cunoscut de toti. Caci racirea permite nu numai alinare durerii si diminuarea reactiei inflamatorii, ci si blocarea patrunderii caldurii sau a produsului coroziv spre straturile profunde ale pielii, limitand astfel adancimea arsurii.

Aceasta racire, ca sa fie cu adevarat eficace, trebuie sa fie aplicata in primele secunde. Dupa cinci minute este practic inutila.

Nu trebuie niciodata sa se raceasca cu gheata, care agraveaza leziunea initiala.

Dupa realizarea racirii, restul masurilor depinde de gravitatea arsurii.

Exista trei cazuri.

* Arsurile grave

Este vorba de arsuri de gradul 2 sau de gradul 3, care afecteaza peste 10% din suprafata corporala.

- Ele necesita spitalizarea urgenta, daca este posibil la serviciul specializat.

- Racirea trebuie sa fie scurta (maxim un minut) si se aplica numai arsurilor, ca sa nu se provoace o hipotermie victimei.

In asteptarea transportarii la spital, cateva directive esentiale:

- dezbracarea victimei este indispensabila cat mai repede posibil in cazul unor arsuri chimice sau cu lichid cald;

- nu se aplica nimic pe arsura;

- nu se da victimei nimic de baut sau de mancat.

* Arsurile de gravitate medie

Este vorba de arsuri de gradul 2, a caror suprafata depaseste 2% din suprafata corporala (suprafata fetei anterioare a unui brat sau doua palme de mana) sau afecteaza fata sau mainile, si arsuri de gradul 3, chiar minime.

Ele necesita in mod imperativ consultul medicului. Imediat:

Prevenirea secundara si tertiara: constau in detectarea maladiilor in stadii precoce la indivizi predispusi, astfel incat sa fie tratate rapid si sa se evite cat mai bine complicatiile. Acesta este cazul:

- depistarii cancerului de san la femeia de peste cincizeci de ani, prin mamografie, sau a cancerului la colul uterin prin frotiu cervico-genital;

- depistarii polipilor colonului prin coloscopie (examinarea colonului cu endoscopul) la subiectii de peste patruzeci de ani, cu atat mai mult cu cat prezinta antecedente familiale de polipi sau cancer la colon;

- depistarii cancerului la prostata prin tuseu rectal la barbatul de peste saizeci de ani.