Obezitatea - definitie si epidemiologie, anatomia si etiopatogenia tesutului adipos, simptome si forme clinice

NOTIUNI GENERALE PRIVIND OBEZITATEA

1 DEFINITIE SI EPIDEMIOLOGIE

Obezitatea este o forma de malnutritie , caracterizata prin depasirea greutatii corporale cu 15 - 20%. Aprecierea se face dupa raportul dintre greutate si inaltimea sau masurarea pliului cutanat. Dupa indicele Borca, greutatea ideala este:G=T-100 , in care G este greutatea in kilograme , iar T inaltimea in centimetri. De exemplu , un individ inalt de 1,70 m , trebuie sa aiba o greutate de 70 kg.

EPIDEMIOLOGIE

Obezitatea se intalneste frecvent in tarile cu un nivel de trai ridicat. O treime pana la o cincime din populatia acestor tari este supraponderata. Este vorba despre un bilant energetic pozitiv intre aportul alimentar excesiv si cheltuielile reduse de energie , prin sedentarism.

Astazi este o certitudine relatia dintre obezitate si bolile cu cea mai mare rata de mortalitate:

boli cardiovasculare;

dislipidemii;

diabet zaharat , etc.

Astfel , 85 - 95 % dintre diabetici au fost sau sunt obezi; peste 60 % dintre dislipidemici au obezitate. Proportii asemanatoare s-au inregistrat in infarctul miocardic si in cardiopatia ischemica.

2 ANATOMIA SI ETIOPATOGENIA TESUTULUI ADIPOS

ANATOMIA TESUTULUI ADIPOS

Inca din copilarie exista o deosebire in ceea ce priveste cantitatea de grasime si repartitia dintre cele doua sexe , prevaland la fetite.

Tesutul adipos este format din adipocite , vase sanguine si nervi. Adipocitatea sunt celule mari , formate in cea mai mare parte din citoplasma , unde se gasesc vacuole de trigliceride. Vasele sanguine au rol de nutritie tisulara. Numarul de celule adipoase , odata fixat (posibil ereditar)  ramane definitiv. Raportul dintre volumul si numarul celulelor adipoase determina o forma hipertrofica si o alta hiperplazica de obezitate. Acest raport este controlat de unii hormoni andtrogeni care influenteaza depunerea grasimilor in partea superioara a corpului , iar estrogenii in partea inferioara.

Tesutul adipos nu este inert deoarece el regleaza captarea acezilor grasi si a trigliceridelor circulate , sinteza endogena a trigliceridelor pornind de la glucoza , catabolismul acizilor grasi , eliberarea acizilor grasi in circulatie.

In ceea ce priveste de foame si satietate , reglarea se face prin:

glicemie (senzatie de foame , in hipoglicemie , si senzatie de setietate , in hiperglicemie);

factori digestivi (introducerea glucozei in duoden este urmata de scaderea senzatiei de foame);

factori neurologici (acestia actioneaza la nivelul hipotalamusului si cortexului).

Obezitatea endogena este expresia unei boli neuroendocrine.

ETIOPATOGENIE

Obezitatea depinde de numarul si volumul adipocitelor. Un numar crescut de adipocite este un risc crescut de obezitate. Obezitatea hiperplazica , cu numar crescut de adipocite , depinde de alimentatia primita in copilarie. Numarul adipocitelor la adult este fix. El se stabilizeaza in jurul varstei de 20 - 23 de ani. Volumul adipocitului este direct influentat de bilantul caloric. Bilantul caloric pozitiv duce , la adult , la cresterea volumului adipocitului si implicit , la obezitate. Cu inaintarea in varsta se reduce activitatea fizica si surplusul caloric se transforma in trigliceride de rezerva , marind volumul adipocitelor. Aceasta este obezitetea hipertrofica , care pare la adult datorita scaderii activitatii fizice , fara o reducere proportionala a alimentatiei.

Referat: Vitaminele - surse alimentare de vitamine Referat: 41 de sfaturi pentru viata lunga recomandate de doctor

Pe langa obezitatea hipertrofica si hiperplazica exista si obezitate de tip mixt , in care se asociaza o crestere a numarului de adipocite - din perioada copilariei - cu o crestere a volumului care apare oricand in timpul vietii. Aceasta este mai frcventa la femei.

Factorii etiologici ai obezitatii sunt - in ordinea frecventei si importantei - urmatorii:

supraalimentatia;

reducerea sau lipsa activitatii fizice , raportat la consumul alimentar nemodificat; profesiunile sedentare , renuntarea la sporturi sau diferite exercitii fizice , comoditatea transportului auto , sunt factori care contribuie la obezitate;

factori psihologici , in sensul refugierii in satisfactia alimentara , pentru o nereusita in viata , diferite deziluzii afective , etc.;

alcoolism;

mediul urban , unde acesti factori sunt mai evidenti;

modificari endocrine (cauze endogene) mult mai rare: sarcina , boala Cushing , sindromul adioposogenital , hipotiroida , etc.

3 SIMPTOME SI FORME CLINICE

SIMPTOMATOLOGIE

In faza de constituire progresiva , pana la o animita limita , obezitatea este considerata drept o stare "infloritoare" , invidiata uneori. In aceasta perioada , numai considerente de ordin estetic aduc pe obez la medic. Foarte curand , datorita incarcarii hemodinamice si respiratorii , obezul incepe sa acuze dispnee de efort , palpitatii sau chiar dureri pericardice , edeme maleolare si dureri articulare , mai ales in regiunea de maxima solicitare: gambe , genunchi , glezne. Ulterior simptomatologia obezitatii se confunda cu cea a multiplelor complicatii: diabetul zaharat , HTA , insuficienta cardiaca , ateroscleroza , varicele membrelor inferioare, insuficienta respiratorie , artrozele , herniile , eventratiile , litiaza biliara, nevrozele , precum si complicatiile ginecologice si obstreticale.

FORME CLINICE

Principala forma este forma comuna generalizata , care apare sub cele trei aspecte descrise: hiperplazica , hipertrofica si mixta. Clasificarea curenta foloseste gradul obezitatii , astfel:

gradul I - constatam o depasire de 15 - 20 kg fata de greutatea ideala;

gradul II - o depasire de 20 - 30 kg;

gradul III - o depasire de peste 30 kg.

Se descriu si obezitati monstruoase , cu depasire de peste 60 - 70 kg , uneori ajungandu-se la greutati colosale de 300 - 400 kg. Dupa localizare se disting doua forme clinice:

1.     obezitatea de tip ginoid (tip Rubens);

2.     obezitatea de tip android (tip Falstaff).

Obezitatea de tip ginoid (tip Rubens)

Se intalneste mai frecvent la femei , dar poate aparea si la barbatul adult , si la copilul de ambele sexe. Musculatura scheletica este slab dezvoltata , iar tesutul adipos se localizeaza in partile inferioare ale corpului , pe abdomenul inferior (subombilical) , pe flancuri , solduri , coapse , genunchi , gambe. Bolnavul se misca greu , oboseste usor si se ingrasa foarte repede. Consuma putine calorii , dar slabeste foarte greu. Apar rapid complicatii respiratorii , cardiace , osteo - musculare. Unele forme retin multa apa si sare. Nu raspunde la tratamentul dietetic , dar unele rezultate se obtin prin corticoterapie. O forma speciala este celulita Dercum , in care infiltratia adipoasa este dureroasa. Boala are caracter familial.

Obezitatea de tip andtroid (tip Falstaff)

Se intalneste mai ales la barbati , tesutul adipos se dezvolta in regiunea superioara a corpului (ceafa , gat , umeri , abdomenul supraombilical). Musculatura este puternica , iar tesutul adipos mai putin dezvoltat decat in forma precedenta. Sunt oameni care se plang mereu de foame si care mananca mult. Frecvent apar complicatii ca: diabet , hiperuricemie , dislipidemie , ateroscleroza cu localizarile sale , etc.

4 COMPLICATII

Diabetul zaharat este o complicatie majora. Peste 80 - 90 % dintre diabetici au fost sau sunt obezi. Boala evolueaza progresiv pana la stadiul clinic manifestat de diabet.

Complicatiile cardiovasculare sunt numeroase si severe:

o      hipertensiunea arteriala este frecventa la obezi (peste 50 % dintre obezi au si hipertensiune arteriala);

o      insuficienta cardiaca este la fel de intalnita la obezi. In aparitia ei joaca un rol travaliul crescut impus inimii de obezitate , hipertensiunea arteriala asociata , precum si infiltratia groasa a muschiului cardiac.

Ateroscleroza apare mai frecvent si mai devreme la bolnavul obez. Daca se tine seama de frecventa , severitatea si mortalitatea crescuta prin complicatiile aterosclerozei (infarcte miocardiace , A.V.C.) se intelege gravitatea acestei complicatii la obezi.

Varicele reprezinta una dintre cel mai des intalnite complicatii , localizate la nivelul membrelor inferioare.

Complicatiile pulmonare: bronsita acuta si cronica , enfizemul pulmonar , dispneea la efort datorita scaderii capacitatii vitale , uneori hipertensiunea pulmonara si nu rareori sindromul Pickwich (somnolenta si obezitate).

Complicatiile digestive sunt: hipotonia biliara , litiaza biliara , constipatie hepatica cronica prin steatoza hepatica.

Tulburari de statica :cifoza dorsala , lordoza cervicala , picior plat, spondiloze , artroza soldului , poliartroze sau numai durerea articulara semnalata la 70 % dintre obezi.

Complicatii cutanate: intertrigo , piodermite , seboree.

Complicatii la nivelul sistemului nervos central: cefalee , astenie , vertij , uneori oboseli , anxietate.

Complicatii ginecologice: amenoree , tulburari de ciclu ovarian.

Din cele prezentatea se intelege gravitatea obezitatii. Dupa unele statistici, numai 30 % dintre obezi ajung la varsta de 70 de ani.

OBEZITATEA - Definitie, criterii de diagnostic, Tipurile de obezitate si caracteristicile lor, Factorii determinanti ai obezitatii - vezi pe qgasesc.com