Planul general de organizare a tubului digestiv

PLANUL GENERAL DE ORGANIZARE A TUBULUI DIGESTIV

Segmentul esofago-gastro-intestinal este organizat dupa un plan comun. In alcatuirea acestuia intra urmatoarele patru tunici( de la exterior, spre lumen):

Tunica externa

Tunica musculara  

Tunica submucoasa

Tunica mucoasa

Tunica externa este reprezentata de:

Adventitie, formata din tesut conjunctiv lax, la nivelul esofagului si rectului

Seroasa peritoneala in restul tubului digestiv.

Tunica musculara este formata din:

Fibre musculare netede, dispuse in doua planuri:

o      Intern circular

o      Extern longitudinal

La nivelul esofagului, tunica musculara contine:

Fibre musculare striate, in treimea superioara

Fibre musculare striate si netede, in treimea mijlocie

Fibre musculare netede, in treimea inferioara. Aceste fibre musculare netede formeaza cele doua planuri, intern circular si extern longitudinal.

La nivelul stomacului apare un strat adiacent submucoasei, oblic intern.

La nivelul colonului, stratul longitudinal extern este discontinuu fiind reprezentat prin trei benzi musculare numite tenii.

In grosimea stratului muscular se afla plexul nervos Auerbach.

Tunica submucoasa este formata din:

Tesut conjunctiv lax cu multe fibre elastice, bine vascularizat

Este inervata de plexul nervos Meissner.

La nivelul esofagului si duodenului contine glande.

In intestinul subtire si gros, in submucoasa este prezent un infiltrat inflamator, o reactie de inflamatie latenta subclinica.

In portiunea terminala a ileonului si in apendice se gaseste o mare cantitate de tesut limfoid.

Tunica mucoasa este constituita din:

Epiteliu, format la randul sau din:

o      Epiteliu de suprafata

o      Epiteliu glandular

Corion, care contine:

o      Tesut conjunctiv lax

o      Infiltrat inflamator( incepand de la nivelul intestinului)

o      Tesut limfoid( care la nivelul ileonului formeaza placile Peyer)

o      Vase sanguine si limfatice, nervi.

Musculara mucoasei, formata din:

o      Fibre musculare netede, dispuse in doua planuri:

Intern- circular

Extern- longitudinal

Musculara mucoasei separa corionul mucoasei de submucoasa. Reprezinta elementul de histodiagnostic pentru segmentele tubului digestiv.

ESOFAGUL este situat intre faringe si stomac. Dinspre lumen spre exterior se descriu patru tunici caracteristice organelor digestive: mucoasa, submucoasa, musculara si tunica externa (adventitia). Structura acestui conduct este adaptata pentru a asigura alunecarea bolului alimentar spre stomac.

Structura histologica a esofagului     

Tunica mucoasa este cutata, datorita prezentei unor pliuri longitudinale.

Este formata din:

o      Epiteliu stratificat pavimentos necheratinizat

o      Corion, format din tesut conjunctiv cu fibre de colagen si reticulina, celule conjunctive, rare infiltrate limfoide. In corion se gasesc si glandele cardiale, localizate in portiunile initiala si terminala a esofagului. Aceste glande secreta un mucus neutru, cu rol protector pentru mucoasa, protejand-o de refluxul gastric.

o      Musculara mucoasei, subtire, desparte mucoasa de submucoasa si este formata din fibre musculare netede.

Tunica submucoasa este formata din tesut conjunctiv lax, in care se gasesc vase sanguine si limfatice, plexul nervos (Meissner) si glande tubulo-aciuoase cu secretie muco-seroasa, al caror produs de secretie se elimina printr-un canal lung la suprafata mucoasei. Acestea sunt glandele esofagiene, intalnite in jumatatea superioara a esofagului.

Tunica musculara este bine dezvoltata. In treimea superioara a esofagului se intalnesc fibre musculare striate, in treimea mijlocie sunt fibre musculare netede si striate, iar in cea inferioara se gasesc numai fibre musculare netede, dispuse in doua planuri, intern- circular si extern- longitudinal. Intre fibrele musculare este localizat plexul mienteric Auerbach. La jonctiunea esofago-gastrica, stratul intern circular formeaza sfincterul cardia.

Tunica externa, adventitia este alcatuita din tesut conjunctiv lax (cu vase si nervi) prin care esofagul vine in raport cu restul organelor mediastinale

STOMACUL este organ musculo-cavitar, adaptat functiei de rezervor pentru alimente. Secreta sucul gastric prin intermediul caruia participa la digestie. La nivelul stomacului exista celule endocrine.

Din punct de vedere anatomic, la nivelul stomacului se descriu:

Regiunea cardiala

Regiunea fundica

Regiunea pilorica

Peretele gastric este alcatuit din cele 4 tunici. Prezinta cute longitudinale, pliurile gastrice, formate din submucoasa si mucoasa, care dispar in stomacul plin.

Structura histologica a stomacului

Tunica mucoasa are o grosime de aproximativ 1-2 mm. Suprafata mucoasei, prezinta mici proeminente numite arii gastrice, separate prin mici santuri numite cripte.

Histologic, mucoasa gastrica prezinta urmatoarele elemente componente:

Componenta epiteliala, formata din

o      Epiteliul de acoperire

o      Epiteliul glandular

Epiteliul de acoperire la nivelul ariilor gastrice este de tip simplu cilindric, monomorf, situat pe o membrana bazala. Celulele sunt inalte, cilindrice, solidarizate prin complexe jonctionale (zonula ocludens, desmozomi), nucleul este ovalar, situat in treimea inferioara, citoplasma contine organite (in special reticul endoplasmic rugos situat la polul bazal al celulei). Polul apical al celulelor prezinta microvili. La nivelul acestui epiteliu, celulele secreta mucus, care este eliminat prin mecanism merocrin. Mucusul secretat de aceste celule este alcalin, cu reactie PAS pozitiva, dar negativ in coloratia cu mucicarmin si albastru alcian, si are rol protector pentru mucoasa gastrica. La nivelul criptelor gastrice, epiteliul este simplu cubic, celulele avand capacitate mucigena redusa, dar ele se pot divide, asigurand regenerarea celulelor uzate din epiteliul de acoperire( 3-5 zile).

Referat: Vitaminele - surse alimentare de vitamine Referat: 41 de sfaturi pentru viata lunga recomandate de doctor

Epiteliul glandular este situat in corion. Intra in componenta:

Glandelor cardiale, localizate in jurul orificiului cardia. Aceste glande sunt de tip tubular simplu sau ramificat, au lumen larg, tapetat de celule secretoare de mucus, similare glandelor cardiale de la nivelul esofagului;

Glandelor pilorice, localizate in jurul pilorului. Sunt glande de tip tubular ramificat, cu portiunea profunda incolacita. Secreta un mucus acid si lizozim;

Glandelor gastrice propriu-zise sau fundice. Sunt cele mai numeroase, foarte lungi, situate la nivelul regiunii fundice si a corpului stomacului. sunt glande de tip tubular, simple sau ramificate. Produc sucul gastric( 2l/zi )format din: apa si electroliti, HCl, pepsina mucus, factor intrinsec. Fiecare glanda fundica prezinta o portiune superficiala - istm, care se continua spre suprafata cu cripta gastrica si un corp care se intinde in profunzimea mucoasei pana ia musculara mucoasei. Lumenul glandei este delimitat de un epiteliu simplu cilindric, dispus pe o membrana bazala.

La nivelul epiteliului se descriu mai multe tipuri celulare:

o      Celulele mucopeptidice ale istmului glandular sunt elemente cubice mici, cu citoplasma vacuolara si nuclei turtiti, situati bazal. Mucusul secretat este acid si PAS pozitiv. Secreta si enzime.

o      Celulele nediferentiate ale istmului glandular sunt putine, cubice, cu nucleu bazal, fara granule mucoase in citoplasma. Au organite citoplsmatice bine diferentiate. Aceste celule au capacitate de diviziune si se pot diferentia fie in celule ale epiteliului de suprafata, fie in celule glandulare (principale sau parietale).

o      Celulele principale (bazofile, adelomorfe, zimogene) predomina in portiunile profunde ale glandelor. Au forma piramidala. Sunt situate pe o membrana bazala. Prin polul apical delimiteaza lumenul glandei. Celulele prezinta nuclei eucromi, sferici, situati bazal si citoplasma granulara, bazofila, cu reticul endoplasmatic rugos bine dezvoltat, situat sub nucleu. Supranuclear se gasesc aparatul Golgi si granule de zimogen (pepsinogen), eliminate in lumenul glandei prin exocitoza. La polul apical celulele prezinta microvili.

o      Celule parietale (acidofile, delomorfe) de forma piramidala, apar intercalate printre cele principale. Sunt situate pe membrana bazala, dar nu ajung la lumen. Sunt mai numeroase, in special in portiunile superficiale ale glandei. Polul apical al celulelor prezinta microvili. celulele au nuclei mari, citoplasma cu aspect fin granular, acidofila, foarte bogata in mitocondrii si aparat Golgi, ribozomi, lizozomi, tubulo- vezicule, filamente de actina, incluziuni de glicogen si lipide. Produsul de secretie al acestor celule se varsa in lumen printr-un sistem de canalicule intercelulare, evidentiabile prin impregnari cu azotat de argint. La microscopul electronic s-a observat la polul apical un sistem de canalicule intracelular. Aceste canalicule au rol in formarea precursorilor HCL. Celulele sintetizeaza factorul intrinsec Kastle, o glicoproteina, care se leaga de vitamina B₁₂ formand un complex absorbabil la nivel intestinal. Lipsa acestui factor produce deficiente de vit. B_]2, respectiv anemia pernicioasa. Absenta celulelor parietale determina aclorhidrie. Activitatea secretorie a celulelor parietale este stimulata prin terminatii nervoase colinergice si prin factori umorali. Histamina si gastrina, ambele secretate in mucoasa gastrica stimuleaza producerea de acid clorhidric.

o      Celulele enteroendocrine( APUD sau SED) - se gasesc pe tot traseul tractului gastro-intestinal, atat in mucoasa gastrica, cat si in cea intestinala. In glandele fundice se dispun printre celulele bazofile si acidofile, Sunt mai mici, nu ajung la lumen. Nu se evidentiaza in HE. Necesita impregnari argentice. In citoplasma prezinta granule delimitate de membrane, care contin hormoni. Acestia vor actiona fie la nivelul celulelor tinta din vecinatate( efect paracrin), fie intra in circulatie( efect endocrin).

Componenta conjunctiva a mucoasei gastrice este corionul format din tesut conjunctiv lax. Prezinta numeroase limfocite, granulocite, plasmocite si mastocite, contine vase sanguine si arborizatii nervoase. Este in general redus la septe interglandulare.

Musculara mucoasei, reprezinta a treia componenta a tunicii mucoase. Este compusa din doua straturi de fibre musculare netede, prin a caror contractie se favorizeaza eliminarea secretiei glandulare.

Tunica submucoasa este formata dintr-un tesut conjunctiv, bine vascularizat, cu vase de sange si limfatice, cu infiltratii limfoide, macrofage, mastocite, precum si un plex nervos.

Tunica musculara este formata din fibre musculare netede dispuse in 3 planuri intern-oblic, mijlociu-circular, extern-longitudinal. La nivelul pilorului stratul mijlociu este ingrosat si formeaza sfincterul piloric.

Tunica externa este formata din seroasa peritoneala (respectiv mezoteliu dublat de un strat subtire de tesut conjunctiv subseros).

INTESTINUL SUBTIRE cuprinde trei portiuni: duoden( 25 cm), jejun( 2,5 m), ileon( 3,5 m). Se intinde de la pilor la valvula ileo-cecala Structura este adaptata functiei de digestie si absorbtie.

Suprafata de absorbtie a mucoasei intestinale este marita prin:

Valvule conivente - pliuri circulare vizibile si cu ochiul liber, alcatuite de mucoasa si submucoasa, care cresc suprafata de aproximativ trei ori;

Vilozitati intestinale proeminente ale mucoasei, vizibile la microscopul optic, in numar de 10-40 pe milimetru patrat, cresc suprafata de absorbtie de aproximativ 10 ori; Vilozitatile intestinale sunt expansiuni digitiforme ale mucoasei intestinale, de diferite forme, inalte, ramificate, avand un ax central conjunctiv, acoperit de epiteliul intestinal.

o      Axul conjunctiv, corionul vilozitatii este bogat in celule: fibrocite. mastocite, histiocite, limfocite, plasmocite, eozinofile, neutrofile si celule musculare netede dispuse longitudinal si circular. Prin contractie, fibrele musculare dispuse longitudinal scurteaza vilozitatea, favorizand trecerea substantelor absorbite in capilarele sanguine si limfatice. Fibrele circulare prin contractia lor, duc ia alungirea si ingustarea vilozitatii, favorizand absorbtia prin cresterea suprafetei. Axul vilozitatii este centrat de un vas limfatic, chiliferul central, care incepe printr-un capat orb la varful vilozitatii si se varsa spre baza ei in reteaua limfatica a corionului. Vasele sangvine ale vilozitatilor sunt reprezentate de un sistem de vase preferentiale. Din arterele corionului patrunde o ramura verticala, care la varful vilozitatii se incurbeaza si se continua cu un segment venos, ce se varsa in plexul venos din corionul subiacent. Intre segmentul arterial si venos sunt numeroase capilare de tip comun, care vin in raport cu membrana bazala a epiteliului absorbant. Fibrele nervoase de la nivelul vilozitatilor provin din plexul nervos Meissner.

o      Epiteliul de acoperire al vilozitatii este reprezentat de epiteliul intestinal de suprafata.

Platou striat( microvili) - expansiuni citoplasmatice ale enterocitelor vizibile doar la microscopul electronic, microvilii sunt aproximativ 3000 pe celula si cresc suprafata de 20-30 ori.

Structura histologica a intestinului subtire

Peretele intestinal este format din cele patru tunici: mucoasa, submucoasa, musculara si seroasa peritoneala.

Tunica mucoasa este formata din epiteliu, corion si musculara mucoasei.

Epiteliul intestinal este reprezentat de:

Epiteliul de suprafata (de acoperire)

Epiteliul glandular, respectiv glandele intestinale Lieberkữhn.

Epiteliul de suprafata este un epiteliu simplu cilindric polimorf, alcatuit din mai multe tipuri de celule. Acopera vilozitatile intestinale. La baza vilozitatilor, acest epiteliu patrunde in profunzimea corionului, dand nastere glandelor Lieberkữhn.

Epiteliul de acoperire este alcatuit din urmatoarele tipuri de celule:

celule absorbante sau enterocite,

celule caliciforme sau mucoase,

celule auxiliare sau de rezerva,

celule enteroendocrine,

celule M,

celule caveolate,

celule migrate.

Celulele absorbante( enterocitele) sunt celule prismatice inalte, cu nucleul oval situat in treimea inferioara. Citoplasma subnucleara este bazofila, granulara, cu reticul endoplasmatic rugos bogat, ribozomi liberi, mitocondrii, iar citoplasma supranucleara este mai clara, contine aparat Golgi si reticul endoplasmic neted, implicat in absorbtia lipidelor. La polul apical prezinta platou striat, care la microscopul optic apare ca o structura cu aspect striat, eozinofila, iar la microscopul electronic este reprezentat de prelungiri citoplasmatice acoperite de plasmalema - microvili.

La suprafata, microvilii sunt acoperiti de glicocalix, cuticula glicoproteica, cu rol protector fata de agenti mucolitici si proteolitici. Platoul striat este o regiune cu rol in procesele de digestie parietala, fiind bogata in enzime - fosfataza alcalina, lactaza, peptidaza si dizaharidaza.

Lipsa lactazei la acest nivel determina intoleranta la lapte. Deficienta dizaharidelor care apare in unele afectiuni, la om se caracterizeaza prin disfunctii digestive.

Fetele laterale ale celulelor prezinta pliuri, care au rol de fixare intercelulara, reprezinta si rezerve de suprafata, permitand cresterea dimensiunilor celulelorin timpul procesului de absorbtie.

Enterocitele se formeaza din celulele de la baza vilozitatilor si migreaza spre suprafata Functional enterocitele sunt implicate in absorbtia substantelor provenite din digestia proteinelor (aminoacizi), glucidelor (monozaharide si dizaharide) si lipidelor (glicerol si acizi grasi).

Celulele caliciforme (mucoase) sunt raspandite printre celulele absorbante. Nucleul celulelor este situat bazal, citoplasma palid colorata (in coloratie cu hematoxilina si eozina). Sunt celule care secreta un mucus bogat in mucopolizaharide acide, slab PAS pozitiv, care se coloreaza cu albastru alcian si mucicarmin. Produsul de secretie se elimina dupa modalitatea apocrina, cu dezintegrarea citoplasmei supranucleare, de aceea se numesc si celule mucipare deschise. Mucusul elaborat formeaza un film protector pe glicocalixul microvililor.

Celulele de inlocuire (auxiliare sau de rezerva) sunt situate numai la baza vilozitatilor, sunt celule mici, cu nucleu mare si citoplasma bazofila, bogata in ribozomi. Se divid mitotic, avand rolul de a inlocui enterocitele si celulele caliciforme din epiteliul de acoperire si glandular, care ciclic se descuameaza in lumenul intestinal.

Celulele enteroendocrine (mai numeroase in duoden) sunt situate printre celulele epiteliului de acoperire si in zonele profunde ale glandelor Lieberkiihn.

Celulele M sunt celule epiteliale specializate, situate in zona supraiacenta placilor Peyer, au suprafata apicala cutata, iar cea bazala vine in contact cu limfocitele din corion. Sub celulele M, membrana bazaia este discontinua. Aceste celule transporta macromolecule din lumen (antigeni) spre limfocite, unde pot declansa activarea acestora ca raspuns la antigeni straini. Au rol important in sistemul imunologic intestinal.

Celulele caveolate au forma piriforma si sunt dispersate printre celulele epiteliului intestinal de acoperire sau glandular. Ele au microviii lungi, grosi, intre care la microscopul electronic se evidentiaza invaginatii neregulate. Aceste celule cu caveole au rol de chemoreceptori si se gasesc in mucoasa jejunala, dar pot fi prezente si in mucoasa gastrica.

Celulele migrate sunt reprezentate in special de limfocite, dar pot fi si alte celule din sange.

Glandele intestinale Lieberkữhn sunt tubuloase simple, provenind din invaginarea epiteliului de suprafata in profunzimea corionului. Lumenul glandei este delimitat de un epiteliu simplu, cilindric, dispus pe o membrana bazala. La nivelul epiteliului sunt prezente urmatoarele tipuri celulare: enterocite, celule caliciforme, celule enteroendocrine, celule caveolate, celule de inlocuire situate in zona superficiala a glandelor si celule Paneth.

Celulele Paneth sunt localizate in regiunile profunde ale glandelor in grupuri de 3-5 elemente. Au forma piramidala, cu nuclei mari eucromi situati bazal. Citoplasma subnucleara este mai bazofila, fiind bogata in reticul endoplasmatic rugos si mitocondrii, iar cea supranucleara vacuolara, contine aparat Golgi, granule secretorii mari, eozinofile. Granulele, produsul de secretie al acestor celule, contin lizozim, peptidaze si dizaharidaze, lipaza. Celulele Paneth sunt cele care elaboreaza enzimele sucului intestinal.

Corionul, componenta conjunctiva a mucoasei intestinale este un tesut conjunctiv lax, cu fibre de reticulina si elastice, histiocite, macrofage, plasmocite, mastocite, limfocite dispuse difuz sau nodular. Corionul ocupa spatiul dintre glande. Tesutul limfoid in corion se poate dispune sub forma de foliculi izolati in duoden si jejun, sau conglomerati formand placile Peyer la nivelul ileonului terminal. Infiltratiile limfoide din corion reprezinta o reactie inflamatorie cronica ce se dezvolta dupa nastere si care este determinata de continutul intestinal infectat (in special in zona ileo-cecala). La nivelul formatiunilor limfoide conglomerate lipsesc vilozitatile si glandele intestinale.

Musculara mucoasei are doua straturi subtiri de fibre musculare netede: intern circular si extern longitudinal.

Tunica submucoasa este alcatuita din tesut conjunctiv lax, vascularizat si inervat, cu foliculi limfoizi izolati, rar conglomerati. Foliculi limfoizi comglomerati se pot observa la nivelul ileonului. Contine glande numai la nivelul duodenului. Aceste glande se numesc glandele Brữnner, sunt tubulo-alveolare, delimitate de o membrana bazala si formate din celule mucoase. Secretia lor este reprezentata de un mucus alcalin, cu rol protector pentru mucoasa intestinala, neutralizand aciditatea chimului gastric ajuns in duoden. Contribuie de asemenea la realizarea unui pH optim pentru actiunea enzimelor pancreatice. Prin metode de imunofluorescenta s-a identificat in glandele Brunner o polipeptida - urogastronul, care inhiba secretia de acid clorhidric si stimuleaza proliferarea celulelor epiteliale din glandele Lieberkiihn.

Tunica musculara este alcatuita din fibre musculare netede, dispuse pe doua straturi: intern circular, extern longitudinal, intre ele fiind plexul nervos Auerbach.

Tunica externa este reprezentata de seroasa peritoneala (o lama de tesut conjunctiv lax acoperita de mezoteliu).

Intestinul subtire are ca functie majora absorbtia substantelor nutritive. Absorbtia intestinala este un proces complex realizat pe baza legilor difuziunii si prin activitatea biologica a enterocitelor. Aminoacizii si monozaharidele rezultate din digestia proteinelor si carbohidratilor sunt absorbite de enterocite prin transport activ.

Digestia lipidelor este mai complexa. Sub actiunea lipazelor, lipidele sunt hidrolizate in glicerol si acizi grasi. Acizii grasi cu numar mic de atomi de carbon trec direct in sange si prin vena porta ajung in ficat. Acizii grasi cu un numar mai mare de 12 atomi de carbon traverseaza membranele microvililor in mod pasiv, sunt colectate la nivelul reticulului endoplasmatic neted, unde sunt reesterificati la trigliceride. Trigliceridele trec in elementele aparatului Golgi, unde se cupleaza cu glicoproteine, formand picaturi lipoproteice, chilormcroni.

O alta functie importanta a intestinului este in mecanismele imune ale organismului, realizata prin tesutul limfoid din mucoasa. Tesutul limfoid se dispune organizat in tesut limfoid nodular sau folicular si difuz in corion. Exista de asemenea si lirafocite situate intraepitelial. Foliculii limfoizi pot fi izolati, situati in corionul mucoasei sau conglomerati !a nivelul ileonului terminal, sub forma placilor Peyer, situate atat in mucoasa, cat si in submucoasa. Totalitatea acestor structuri iimfoide formeaza tesutul limfoid intestinal (gut-associated lymphoid tissue - GALT).

La suprafata placilor Peyer mucoasa nu are vilozitati si epiteliul de suprafata este format din celulele M care inlocuiesc in aceste zone celulele absorbante si caliciforme. Celulele M capteaza antigenii din lumenul intestinal si-i transporta prin vezicule de pinocitoza la baza celulei, de unde trec neprelucrati in tesutul limfoid din corion.

● GLANDELE SALIVARE

La nivelul cavitatii orale isi varsa produsul de secretie glandele salivare majore si minore.

Glandele salivare majore sunt organe parenchimatoase, formate din capsula, stroma si parenchim.

Capsula este formata din tesut conjunctiv, predominent fibrilar.

Stroma este reprezentata de septe conjunctivo-vasculare, desprinse din capsula, care impart parenchimul in lobi si lobuli. La nivelul acestor septe se gasesc vase de sange, nervi si ducte excretoare. In interiorul lobulilor se gaseste tesut conjunctiv lax, vascularizat si inervat, care inconjoara acinii. In acest tesut se gasesc numeroase limfocite si plasmocite.

Parenchimul reprezinta portiunea functionala a glandei.

Glandele salivare sunt glande tubulo-acinoase, formate din

Portiune secretorie( adenomerul), reprezentata de acini,

Portiune excretorie, reprezentata de un sistem de canalele excretoare intralobulare si interlobulare.

Acinii secretori reprezinta unitatile morfo-functionale ale glandei.

Exista trei tipuri de acini:

. Acinul seros are dimensiuni mici, forma rotunda. Lumenul ingust este delimitat de 8- 12 celule piramidale, cu nucleu central si citoplasma intunecata si granulara. Organitele citoplasmatice sunt bine dezvoltate( RER, ribozomi, Ap. Golgi, mitocondrii, lizozomi, peroxizomi). Organitele citoplasmatice sunt localizate la polul bazal al celulei sau perinuclear. Microscopia electronica evidentiaza la nivelul celulelor pliuri ale membranei celulare bazale si laterale, care formeaza interdigitatii cu celulele vecine. La polul apical si pe fetele laterale ale celulelor se gasesc complexe jonctionale de aderenta si comunicare, care functioneaza ca o bariera cu permeabilitate selectiva, permitand pasajul apei si al unor ioni. Aceasta permeabilitate poate fi alterata de neurotransmitatori specifici. Celulele acinului seros secreta granule de zimogen, care se acumuleaza la polul apical al celulei. Adeziunea celulelor seroase la membrana bazala se realizeaza prin hemidesmozomi.

. Acinul mucos are dimensiuni mai mari. Lumenul este mai larg, delimitat de celule mai joase, cu nuclei turtiti si citoplasma clara vacuolara. Microscopia electronica descrie la nivelul acestor celule RER, mitocondrii, si alte organite, localizate bazal, in jurul nucleului. La polul apical al celulelor se gasesc complexe jonctionale. La nivelul celulelor mucoase lipsesc pliurile membranei celulare bazale si laterale. Celulele acinului mucos secreta mucus. Aceste celule prezinta o activitate ciclica. In timpul activitatii, mucusul este sintetizat si stocat sub forma de granule, localizate la polul apical al celulei. Cand are loc secretia, sub influente hormoale sau nervoase, celulele reincep sa sintetizeze mucus. In coloratia de rutina, datorita granulelor de mucus, citoplasma celulelor apare clara, vacuolara. Granulele de mucus pot fi bine evidentiate in coloratia cu acid periodic Schiff( PAS) sau albastru alcian.

. Acinul mixt este cel mai mare, rotund sau ovalar. Acesti acini sunt formati din celule mucoase si seroase. In microscopie optica, in coloratia de rutina, lumenul este delimitat de celule mucoase, iar intre celulele mucoase si membrana bazala se dispun 1-2 celule seroase care formeaza semilunele Gianuzzi. Microscopia electronica a demonstrat ca nu exista semilune Gianuzzi. In preparatele inghetate, celulele seroase si mucoase sunt dispuse alternativ si delimiteaza lumenul. In concluzie semilunele Gianuzzi observate pe preparatele histologice de rutina, reprezinta artefacte ale coloratiei de rutina. Procesul de formare al semilunelor poate fi explicat prin expansiunea granulelor de mucinogen, in etapa de fixare. Aceasta expansiune determina cresterea in volum a celulelor mucoase, care imping celulele seroase de la locul normal si creeaza efectul de semiluna.

La nivelul acinilor si a ductelor intercalare, intre celulele epiteliale si membrana bazala se gasesc celule mioepiteliale. Sunt solidarizate cu celulele epiteliale prin desmozomi.   Acestea sunt celule contractile, cu prelungiri, care inconjoara acinii. Rolul lor este de a favoriza elininarea secretiei. Aceste celule au rol si de mentinere a integritatii functionale a acinilor. Celulele mioepiteliale produc proteine cu actiune antitumorala, cum ar fi proteinazele inhibitorii si factorul anti-angiogenetic. Uneori sunt greu de evidentiat in coloratia hematoxilina- eozina.

Ductele excretoare continua lumenul acinilor. Se disting trei segmente:

. Ductele intercalare: continua acinii, au lumenul delimitat de un epiteliu simplu cubic. Celulele epiteliale prezinta nuclei rotunzi, situati in centrul celulei si citoplasma redusa, palid eozinofila, cu putine organite citoplasmatice. Polul apical al celulor prezinta microvili, iar pe fetele laterale se gasesc complexe jonctionale. Celulele au capacitatea de a secreta bicarbonat, lizozim si latoferina si resorb ionii de clor, producand o secretie mai apoasa. Acest aspect se intalneste in glandele seroase si sero-mucoase. Datorita dimensiunilor mici, ductele intercalare sunt greu de evidentiat in preparatele histologice.

. Ductele striate: au lumenul delimitat de un epiteliu simplu cubic, care treptat devine simplu cilindric. Celulele prezinta nuclei ovalari si citoplasma palid eozinofila. La polul bazal al celulelor se gasesc mitocondrii si plicaturari ale membranei bazo- laterale, aspect ce indica rolul activ al acestor celule in resorbtia apei si electrolitilor. Citoplasma contine organite celulare comune si depozite de glicogen. Fetele laterale ale celulelor prezinta complexe jonctionale. Polul apical al celulelor contine granule secretorii si vezicule. In granule se afla kalicreina si alte proteine. Prezenta veziculelor sugereaza inplicarea celulelor in procese de endocitoza. La nivelul acestor celule se resoarbe Na⁺ din secretie si se secreta K⁺ si HCO₃^-. Aceste ducte sunt situate in parenchim, deci reprezinta ducte intralobulare. Au lumen larg, bine vizibil, iar in jurul membranei bazale a acestor ducte se afla o bogata retea de capilare sanguine.

. Ductele excretorii de calibru mare, se deschid in final in cavitatea orala. Sunt situate in tesutul conjunctiv din septele interlobulare si interlobare. Lumenul acestor ducte este delimitat de epiteliu simplu cilindric( ductele interlobulare), care devine apoi pseudostratificat cilindric la nivelul ductelor interlobare. Epiteliul pseudostratificat cilindric este initial format din celule cilindrice si celule bazale, care nu ajung in lumen. Ulterior apar si celule caliciforme. La nivelul canalului principal, epiteliul devine bistratificat cilindric. In apropierea orificiului de varsare in cavitatea orala, epiteliul bistratificat se transforma in epiteliu pavimentos stratificat nekeratinizat. Ductul principal prezinta sub epiteliu, un corion, dublat de un strat fibro- muscular.

Pe masura ce lumenul ductelor creste, mitocondriile si plicaturarile membranei bazo-laterale se reduc. Celulele bazale prezita tonofilamente si miofilamente de actina, fiind oarecum similare celulelor mioepiteliale. Sunt celule cu o rata de proliferare crescuta.

La nivelul ductelor excretoare, exista si un numar de alte tipuri celulare, cum ar fi:

Celule caveolate, cu rol de celule receptoare. Prezinta microvili la polul apical si vezicule. portiunea bazala a celulelor se afla in apropierea terminatiilor nervoase.

Limfocite

Macrofage

Celule dendritice( celule prezentatoare de antigen), cu rol in supravegherea imuna, prin prezentarea antigenilor limfocitelor T.

Proportia acestor trei segmente(ducte intercalare, striate si excretorii mari) difera in functie de tipul de glanda. Glandele seroase au ductele intercalare si striate bine dezvoltate, deoarece la acest nivel au loc procese de modificare a secretiei prin resorbtia unor componente si secretia altora. Glandele mucoase in care secretia nu se modifica, au primele doua segmente mai putin dezvoltate.

Glandele salivare majore sunt structuri pereche, reprezentate de:

Glanda parotida, cea mai mare dintre glande, este localizata in regiunea temporala. Portiunea superficiala este situata subcutanat, in fata urechii externe, iar portiunea profunda se gaseste in spatele mandibulei. Are o greutate de 14- 28 g si este asociata cu ramuri ale nervului facial. Inervatia parasimpatica este asigurata de nervul glosofaringian. Inervatia simpatica este asigurata de fibre nervoase postganglionare din ganglionul cervical superior. Canalul excretor principal al glandei, canalul Stenon se deschide in cavitatea orala la nivelul papilei parotide, o mica proeminenta a mucoasei, situata la nivelul obrazului, fata in fata cu cel de-al doilea molar superior. Este o glanda seroasa pura, fiind formata numai din acini serosi si canale excretoare. Odata cu inaintarea in varsta, in glanda apar celule adipoase.

Glanda submandibulara Este localizata in triunghiul submandibular al gatului. Are o greutate de 10-15g. Canalul excretor principal, canalul Wharton se deschide in cavitatea orala, la nivelul carunculului sublingual, situat pe planseul bucal, de o parte si de alta a frenului lingual. Este vascularizata de arterele faciala si linguala. Inervatia parasimpatica este realizata de nervul facial. Este o glanda mixta, cu secretie sero- mucoasa.

Glanda sublinguala este cea mai mica dintre glandele salivare majore, avand o greutate de aproximativ 2g. Se gaseste la nivelul planseului bucal, inferior de limba. Prezinta mai multe canale excretorii mici, care se deschid fie direct in cavitatea orala, fie se deschid in canalul Wharton. Glanda este vascularizata de arterele subliguala si sunmentoniera. Inervatia parasimpatica este asigurata de nervul facial. Este o glanda mixta, cu secretie muco- seroasa.