PIELEA - ANATOMIE

Segmentul periferic al analizatorului cutanat sau somestezic este reprezentat prin exteroreceptori specializati pentru a primi anumite excitatii din mediul extern (atingere, cald, rece) si se afla la nivenul tegumentului (pielii) si al mucoaselor. Pielea este un derivat conjunctivoepitelial care acopera, pe toata intinderea sa suprafata corpului. La gura, nari, anus si orificiile genitale se continua cu mucoasele care captusesc aceste orificii. Ea indeplineste rol de protectie, de sensibilitate, de excretie etc. Culoarea variaza cu conditiile in care traieste organismul si cu starea lui fiziologica.

Este un organ elastic si impermeabil pentru unele solutii si unele gaze precum si pentru microbi.

Are o intindere de aproximativ 1.5 mp si o grosime variabila intre 1 si 4 mm, de la o regiune la alta.

Structura pielii

Pielea este formata din trei parti: epidermul, dermul si hipodermul.

A.     Epidermul: - este partea externa a pielii, de origine ectoderma si este format dintr-un tesut epitelial stratificat, in care se pot distinge doua paturi:

una superficiala - patura cornoasa;

alta profunda - patura mucoasa.

1.     Patura cornoasa este un complex de straturi epiteliale, in care se pot distinge celule in diferite stadii de evolutie.

In profunzimea paturii sunt straturi de celule poliedrice ce au un aspect mai luminos decat cele din restul ei. Acestea alcatuiesc stratul transparent (lucid).

Spre exteriorul acestei formatiuni sunt straturi de celule turtite cu atat mai puternic cu cat sunt mai periferice. Ele provin din stratul transparent care, la randul sau, primeste noi celule din corpul mucos Malpighi. In timpul deplasarii lor din straturile mai profunde catre cele superficiale datorita indepartarii treptate de sursa de hrana (vasele sanguine si limfatice din papilele dermice) celulele epidermului sufera transformari atat in ceea ce priveste forma (initial cilindrice, apoi fusiforme si in cele din urma ca niste solzi), cat si in ceea ce priveste metabolismul. Astfel in ele se aduna o cantitate mai mare de lipide, iar protidele, prin alterare se transforma in Keratina.

Cand au ajuns in patura superficiala, metabolismul lor inceteaza si mor. Acesta parte a paturii cornoase poarta numele de strat cornos. Celulele lui cu cat sunt mai superficiale, cu atat au mai mult aspectul unor solzi, pierd legaturile cu celulele vecine, se desfac de pe suprafata pielii si cad; acest fenomen se numeste descuamare sau exfoliere.

Se vede de aici ca epidermul este intr-o continua regenerare, pe masura ce stratul generator formeaza celule noi, pe aceeasi masura altele se exfoliaza.

In patura cornoasa a epidermului nu se gasesc terminatii nervoase si nici capilare sanguine sau limfatice. De aceea, daca se face o ruptura a paturii carnoase nu curge sange si nici nu se produc senzatii dureroase.

2.     Patura mucoasa - se afla sub patura cornoasa si se mai numeste corpul mucos Malpighy. Este formata din mai multe straturi de celule, cu forme variate, dupa pozitia pe care o ocupa. Sunt celule vii, cu citoplasma abundenta si cu nucleu distinct.

a) Stratul bazal sau generator - este cel mai profund dintre straturi. El este format dintr-un singur rand de celule, de forma cilindrica, avand o citoplasma bogata in ribozomi si nucleu sferic sau oval. In citoplasma acestor celule se mai gasesc granulatii de melamina, substanta care determina culoarea pielii si a carei cantitate depinde de actiunea razelor de soare asupra pielii. Celulele se gasesc asezate pe o membrana bazala si au proprietatea de a se divide dupa planuri paralele cu suprafata pielii; astfel se formeaza celule noi care inlocuiesc celulele ce se exfoliaza de la suprafata stratului cornos.

b) Stratul celulelor poliedrice (spinos) - la exteriorul stratului bazal se gasesc mai multe straturi de celule poliedrice, legate intre ele prin desmozoni (prelungiri) care provin din stratul bazal.

c) Stratul granular - la exteriorul celulelor poliedrice se afla straturi de celule turtite paralel cu suprafata pielii. In aceste celule se gasesc granule dintr-o substanta numita Keratohialina; iar nucleul lor este zbarcit pe cale de degenerare. Acest strat vine in raport cu stratul transparent (lucid) al paturii cornoase.

In patura mucoasa se gasesc fibre nervoase intradermice, terminate "in buton", cunoscute sub denumirea de terminatii nervoase libere.

Daca patura mucoasa este lezata, excitatia acestor terminatii provoaca senzatii dureroase. Nici in patura mucoasa nu se gasesc vase sanguine si limfatice, de aceea lezarea ei nu provoaca scurgeri de sange.

B.     Dermul: este portiunea formata din tesut conjunctiv care se gaseste spre interior de epiderm si este de origine mezodermica.

Are o grosime mai mare decat epidermul si este format din 2 straturi:

. un strat superficial - asezat spre epiderm - stratul papilar;

. un strat profund asezat spre hipoderm - stratul reticular.

1. Stratul papilar - este format din celule cu forme foarte variate si din fibre elastice si colagene. Acest strat trimite spre epiderm niste proeminente conice numite papile dermice. In unele regiuni ale pielii, ele sunt destul de mici incat existenta lor nu se observa la suprafata. In regiunea palmara a degetelor papilare au forma unor creste care fiind mari determina pe suprafata pielii niste ridicaturi liniare sau curbe, cu dispozitie caracteristica pentru fiecare individ, constituind crestele epidermice, intiparirea lor reprezentand amprentele digitale, folosite pentru identificarea in cercetarile juridice.

Referat: Vitaminele - surse alimentare de vitamine Referat: 41 de sfaturi pentru viata lunga recomandate de doctor

In stratul papilar se gasesc capilare sanguine si capilare limfatice, precum si terminatii nervoase, sub forma de corpusculi sau sub forma de terminatii libere.

2. Stratul reticular - este format dintr-o retea de fascicule de fibre elastice si fibre colagene, dispuse in toate sensurile si din celule conjunctive asezate intre aceste fascicule. Stratul reticular contine vase sanguine si limfatice mai mari care formeaza sub papilele dermice, retele vasculare sanguine si limfatice, precum si trunchiuri nervoase, sub forma unor retele de fibre, alcatuind plexul superficial cutanat. Unele dintre ele se termina chiar in papile, formind terminatiile intradermice, iar ele patrund in epiderm, formind terminatiile intradermice.

Terminatiile intradermice se prezinta sub forma de terminatii libere si sub forma de corpusculi tactili numiti corpusculii Meissner. Corpusculii Meissner au rol in receptionarea excitatiilor tactile de atingere. Ei nu sunt raspanditi in mod egal pe toata intinderea pielii fiind mai desi in regiunea mainii, piciorului, buzelor, lipsind din mucoasa linguala, mucoasa palatului moale, conjunctiva si organele genitale femeiesti.

In dermul de diferite niveluri se mai gasesc si corpusculii Krause, corpusculii Ruffini, discuri Merkel si corpusculii Vater-Pacini.

Corpusculii Krause - au rol in receptionarea excitatiilor pentru senzatia de rece.

Corpusculii Ruffini - sunt mai profunzi decat corpusculii Krause si au rol in receptionarea excitatiilor care dau senzatia de cald.

Discurile Merkel - gasesc raspindirile in special in pielea de pe virful degetelor, de pe buze, in mucoasa bucala si pe gland. Rolul lor este de a receptiona excitatiile tactile de atingere.

Corpusculii Vater-Pacini - se afla la baza dermului si receptioneaza excitatiile tactile de presiune.

Dermul care se numeste si corion este caracterizat printr-o mare elasticitate foarte importanta pentru rolul protector pe care il joaca pielea. La nivelul lui se afla si glandele sebacee si muschii erectori ai parului.

Este important de retinut ca, in stratul reticular, se mai gasesc leucocite si elemente ale tesutului reticulo-endotelial, dand pielii si un caracter de organ hematopoetic.

C.     Hipodermul - sau tesutul subcutanat este un tesut conjunctiv lax, format din numeroase fascicule conjunctive, orientate mai ales paralel cu suprafata pielii. Intre aceste fascicule se gasesc celule conjunctive care acumuleaza grasimi, celule adipoase, determinand, la acest nivel glomerulii glandelor sudoripare, bulbii firelor de par, vase sanguine, limfatice si terminatii nervoase reprezentand prin corpusculii Vater-Pacini, in numar mai mare decat in derm, corpusculii Golgi si cosulete nervoase.

Corpusculii Golgi se gasesc raspanditi in pulpa degetelor si raspund la excitatiile de tensiune. Cosuletele nervoase, care se afla in baza foliculilor pilosi, au rol in receptionarea excitatiilor tactile de atingere a firului de par (adiere a vintului).

Productiile pielii

Pielea este caracterizata prin existenta unor formatiuni speciale care se numesc productiuni ale pielii. Unele din acestea se pot observa la suprafata pielii, sunt de natura cornoasa si se numesc productiuni cornoase sau forme cutanate (parul si unghia); iar altele sunt in interiorul pielii de natura glandulara si se numesc productiuni glandulare sau glande cutanate (glandele sudoripare, glandele sebacee, glandele mamare).

Fiziopatologia pielii

Pielea este un organ de o deosebita importanta functionala. Functiile pielii sunt indeplinite de diferitele sale componente.

A.      Functie de protectie

1.            Protectia contra loviturilor - indeplinita de patura cornoasa care prin rezistenta celulelor sale, amortizeaza intr-o masura loviturile si impiedica actiunea acestora asupra organelor subcutanate. Un rol important in aceasta functie il are elasticitatea dermului.

2.            Protectia contra microbilor - este indeplinita tot de patura cornoasa care impiedica patrunderea microbilor. Orice ruptura a paturii cornoase reprezinta o portita prin care microbii pot patrunde cu usurinta.

3.            Protectia contra radiatiilor solare - indeplinita de stratul bazal al epidermului. Cand radiatiile solare sunt prea puternice, in stratul bazal se dezvolta, ca o reactie a organismului, pigmentul de culoare negricioasa (melanina), care formeaza un fel de ecran protector si impiedica actiunea razelor puternice asupra celulelor din piele.

4.            Protectia contra unor lichide sau gaze - un rol important in aceasta functie il au grasimile, care se gasesc la suprafata pielii si care sunt produse in cea mai mare parte, de glandele sebacee. Sunt totusi si unele substante care fiind solubile in grasimi, pot sa strabata prin piele si patrunzand in organism provoaca intoxicarea acestuia.

5.            Protectia varfului degetelor - pielea, prin productiile cornoase, unghiile, protejeaza varful degetelor contra loviturilor.

B.          Functia de respiratie

La nivelul pielii, are loc o usuara respiratie cutanata. La adult se elimina prin piele, in 24 h, 4 l de CO2. Aceasta respiratie redusa se datoreaza, pe de o parte existentei paturii cornoase iar pe de alta parte, faptului ca vasele sanguine sunt situate destul de departe de suprafata pielii.

C.      Functia de excretie

Glandele sudoripare au proprietatea de a elabora sudoarea, pe care o elimina la suprafata pielii prin pori. Procesul de eliminare a sudorii se numeste transpiratie sau sudoratie. Sudoarea este o solutie apoasa cu o compozitie asemanatoare cu cea a urinei. Eliminarea sudorii este o functie excretoare, prin care se indeplineste rolul de curatire al organismului de produsele metabolismului: uree, amoniac, acid uric etc. Din acest punct de vedere transpiratia este o functie ajutatoare a functiei renale, ea reprezinta 20% din excretia renala. Producerea sudorii este in functie de anumiti factori ca: temperatura mediului extern, ingestia de apa sau diferite bauturi, efortul fizic, activitatea rinichilor si starea fiziologica a organismului.

D.      Functia de termoreglare

Se stie ca temperatura normala a corpului omenesc este cuprinsa intre 36,5 C - 37 C. Aceasta poate sa creasca in timpul activitatii musculare si daca temperatura mediului  inconjurator este mult ridicata fata de temperatura corpului.

In asemenea cazuri, organismul cauta sa mentina temperatura normala prin mecanismul de vasodilatare si cel de vasoconstrictie (autoreglare). Cand temperatura mediului ambiant este ridicata are loc vasodilatatia pierzandu-se astfel prin "iradiere" o mare cantitate de caldura. Cand temperatura mediului inconjuraor este scazuta se produce vasoconstrictie. Astfel afluxul de sange la nivelul pielii este oprit si, deci, caldura din organism se pastreaza. Centrii termoreglatori se afla in maduva spinarii in bulbul rahidian si in hipotalamus. Cercetarile recente arata ca principalul dispozitiv nervos al termoreglarii se afla in hipotalamus.

Este alcatuit din doi cenri:

a.     unul situat in partea anterioara, cu rol antitermic;

b.     altul situat in partea posterioara, cu rol termogenetic;

Mentinerea temperaturii constante a organismului se datoreaza existentei unui echilibru functional de autoreglare intre cei doi termoreglatori.

Un rol important in reglarea temperaturii constante a organismului il are si transpiratia.

E.      Functia de depozit

Hipodermul acumuleaza o importanta cantitate de grasime, constituind prin aceasta, un sesut adipos, care reprezinta o rezerva energetica a organismului, in caz de nevoie.

De asemenea, datorita faptului ca pielea este puternic vascularizata, formand la nivelul stratului capilar si in hipoderm, retele capilare, ea indeplineste functia de depozit de sange. La nevoie aceasta poate fi mobilizat si trimis in circulatie. Aceasta are loc, de exemplu, in timpul digestiei, cand la nivelul aparatului digestiv este necesara o cantitate mai mare de sange.

F.      Functia metabolica

Pielea are un rol deosebit in metabolismul organismului. Astfel, prin secretia sudorii, intervine in metabolismul apei si al sarurilor. In alcatuirea paturii cornoase si a fanerelor intra substanta numita Keratina, pentru sintetizarea careia este nevoie de sulf, pe care il retine si indeplineste astfel acesta functie.

G.     Functia de absorbtie

Desi pielea este impermeabila pentru diferitele substante chimice, totusi in mica masura, ea poate permite trecerea unor substante.

Aceasta are o importanta deosebita in practica medicala, folosindu-se in anumite situatii: unguente, frectii, bai cu anumite substante (iodate, sulfurate, clorurate, acidulate), electroterapie etc.

H.         Functia de sensibilitate

Pielea este si un organ al sensibilitatii cutanate. Ea reprezinta segmentul periferic al analizatorului cutanat si isi indeplineste rolul de organ de simt, prin terminatiile nervoase ce se gasesc in diferite parti ale ei. Acestea sunt decat dentritele neuronilor din ganglionii spinali care se termina liber in epiderm sau in corpusculii pactil din derm si hipoderm.

1. Sensibilitatea tactila

Sensibilitatea tactila este determinata de un excitant mecanic care actioneaza asupra corpusculilor Meissner, Merkel, cosuletelor nervoase si a corpusculilor Vater-Pacini.

Segmentul de conducereeste format din:

1.     fire senzitive ale nervilor spinali care culeg excitatii tactile de la nivelul gatului, trunchiului si al membrelor.

2.     fibre senzitive ale nervilor cranieni: trigemen V, intermediarul Weisberg (VII bis), glasofaringian IX, vagul X, care culeg excitatiile de la nivelul pielii capului.

2. Sensibilitatea termica

Prin sensibilitatea termica se intelege receptionarea de catre piele a variatiilor temperaturii. Variatiile de temperatura reprezinta excitatiile specifice pentru unele terminatii nervoase din piele (Krause, Ruffini).

Datorita acestui fapt se pot identifica doua forme de sensibilitate termica:

sensibilitatea termica pentru cald, cand temperatura care actioneaza ca excitant este superioara temperaturii corpului; ea este receptionata de corpusculul Ruffini;

sensibilitatea termica pentru rece, cand temperatura care actioneaza ca excitant este inferioara temperaturii corpului nostru; ea este receptionata de corpusculii Krause.

Sensibilitatea termica nu este repartizata uniform pe intreaga suprafata cutanata astfel: pielea trunchiului este mai sensibila pentru variatiile de temperatura decat pielea membrelor.

Arsurile reprezinta una din cele mai frecvente cauze de accidente la varsta pediatrica si sunt imprejurari medico-chirurgicale, psihologice si sociale extrem de grave, cu risc vital si cu potential invalidant.

Intr-un centru de arsuri, fie ca abordeaza pacienti de toate varstele, fie ca este vorba de un centru specializat in arsurile copilului, echipa terapeutica este compexa, compusa din: chirurgi plasticieni, pediatru, asistente specializate, anestezist, psiholog, kinetoterapeut, asistent social, nutritionist.

Arsurile pot fi rezultatul unor accidente colective, accidente rutiere, dezastre naturale, situatii de razboi, activitati industriale. Copii sufera 40-50% din totalul arsurilor intr-o populatie, mai mult de jumatate din aceste cazuri sunt accidente care se produc in gospodarie, de obicei sub actiunea lichidelor fierbinti, afectand cu precadere copilul de varsta mica (sub 4 ani). Copii de varsta scolara si adolescentii sufera mai frecvent arsuri prin flacara-explozie, electrocutie-flama electrica, ce se produc in afara casei in activitati nesupravegheate. Din experienta tarii noastre putem observa ca factorul educatie este mai important decat factorul economic in prevenirea accidentelor grave ale copilului.