Anestezia

Anestezia

1. Definitie si clasificare

Prin anestezie intelegem metodele si tehnicile medicale de inlaturare a durerii si a reactiilor la durere, permitand astfel efectuarea unor interventii chirurgicale.

Anestezia are o etapa premergatoare - preanestezia- care este compusa din doua parti:

Etapa preliminara, care consta dintr-un consult preanestezic in care este prescrisa medicatia pentru a se realiza o echilibrare a functiilor vitale;

Etapa imediat preoperatorie in care se repereaza una sau mai multe cai venoase pregatind pacientul pentru injectarea substantelor anestezice.

Premedicatia presupune:

sedarea bolnavului;

calmarea durerii;

combaterea unor reflexe vegetative (de exemplu voma);

diminuarea secretiei bronsice si a glandelor salivare;

diminuarea metabolismului, favorizand astfel instalarea anesteziei cu doze reduse de anestezic.

Clasificarea anesteziei

Anestezia poate fi: locala, de conducere si generala.

1. Anestezia locala este produsa prin contact direct local al substantelor anestezice cu terminatiile nervoase din zona unde urmeaza a fi realizata interventia.

Anestezia locala se realizeaza prin:

injectare in straturi superficiale;

contact direct cu pielea si mucoasele.

2. Anestezia de conducere este produsa de-a lungul unor trunchiuri sau plexuri nervoase principale blocand astfel durerea de pe toate ramurile si terminatiile acestor plexuri (anestezie regionala). In functie de locul injectarii anestezicului si tehnica folosita, anestezia de conducere poate fi:

- tronculara, cand se blocheaza durerea de pe un trunchi nervos;

- plexala, cand se blocheaza durerea de pe un plex nervos;

- spinala, cand se blocheaza durerea la nivelul maduvii spinarii. Aceasta este cea mai larga si mai profunda anestezie de conducere si are doua tehnici: rahianestezia si anestezia peridurala.

Anestezia generala are ca obiective sa realizeze analgezia, hipnoza (pierderea cunostintei) si relaxarea musculara mentinand un echilibru al functiilor vitale (respiratia si circulatia).

2. Anestezia locala

Anestezia locala, de contact sau prin infiltratie, reprezinta blocarea prin mijloace fizice sau medicamentoase a terminatiilor nervoase din piele, mucoase si din profunzimea tesuturilor.

Anestezia locala de contact (topica) se poate realiza prin mijloace fizice sau chimice ce intra in contact cu tegumentele sau mucoasele realizand calmarea durerii. Dintre mijloacele fizice azi se mai foloseste doar refrigerarea cu Kelen (la sportivi). Dintre substantele medicamentoase se utilizeaza: cocaina pentru blocarea perceptiei dureroase din mucoase si conjuctiva (in ORL, oftalmologie, brohonscopie); xilina, mai larg utilizata in ORL, oftalmologie, stomatologie, a carui efect se instaleaza in cateva minute.

Anestezia prin infiltratie se executa prin injectarea anestezicului (Novocaina, Xilina) local in zona in care urmeaza a fi realizata o interventie chirurgicala de mica amploare (dentar, tratarea unor infectii precum furunculul, nevi pigmentari, suturi ale plagilor traumatice etc).

In timpul si dupa efectuarea anesteziei locale pot aparea incidente si accidente care pot fi locale sau generale.

Dintre accidentele locale amintim:

Referat: Determinarea grasimii din smantana prin metoda acidobutirometrica Referat: Painea - ce paine si in ce cantitate ingrasa?

risc sa nu apara anestezia (solutii vechi, concentratie slaba, greseli tehnice, consumarea cafelei preanestezie);

inteparea unor vase de sange, produce echimoze;

lezarea unor trunchiuri nervoase, produce parestezii, tulburari senzitive si neutonii;

injectarea nesterila, produce flegmoane postanestezice;

inteparea unor organe parenchimatoase sau cavitare;

ruperea acului in tesuturi;

ischemie sau necroza a tesuturilor.

Accidentele generale sunt determinate de cantitatea mare de substanta anestezica ajunsa in circulatie, de toxicitatea substantei, de toleranta individuala. Cele mai grave sunt accidentele de supradozare si cele alergice. Simptomele supradozarii sunt: senzatia de constrictie toracica, anxietate, paloare, puls filiform, cefalee, agitatie,confuzie, delir sau somnolenta, convulsii. Simptomele alergice: urticare, prurit, edem angioneurotic, laringospasm, asfixie, soc anafilactic.

Accidentele anesteziei locale pot fi foarte grave (chiar mortale), de aceea pentru prevenirea lor trebuie respectate urmatoarele masuri:

testarea obligatorie a sensibilitatii pacientului la anestezie;

indicatia corecta a anesteziei si respectarea tehnicii;

o preanestezie buna;

supravegherea bolnavului pentru a depista primele manifestari de intoleranta;

pregatirea la indemana a medicatiei si aparaturii de resuscitare (sursa de oxigen, aparat de ventilatie, trusa de intubatie, solutii perfuzabile).

Anestezia de conducere

Anestezia tronculara se realizeaza prin introducerea substantei anestezice in vecinatatea unui trunchi nervos (ex.: nerv spinal, nerv al membrelor) cu scopul de a bloca transmiterea durerii.

Anestezia plexala se realizeaza prin introducerea anestezicului intr-o zona mai larga, intre ramurile ce formeaza un plex nervos (ex: plexul brahial).

Anestezia spinala se realizeaza prin doua tehnici: rahianestezie si anestezie peridurala.

a) Rahianestezia consta in injectareaunei unei cantitati reduse de anestezic in lichidul cefalorahidian (LCR) de la nivelul maduvii spinarii. Injectia se face intre vertebrele L₂ si L₃, unde pericolul lezarii maduvei este minim. Anestezicul este mai greu decat LCR de aceea anestezia se produce sub locul punctionat.

Inainte sau imediat dupa efectuarea punctiei, pacientului i se va monta perfuzie intra-venos, avand ca scop compensarea hemo-dinamica. Incidentele si accidentele rahianesteziei pot aparea in timpul punctiei sau dupa injectare. In timpul punctiei se poate produce scurgerea de sange pe ac, inteparea unei radacini rahidiene sau a maduvei, esecul rahianesteziei. Dupa injectare pot aparea: hipotensiune, hipoventilatie, greata, varsaturi. Aceste fenomene impun: injectarea intra-venos sau in perfuzie a Efedrinei, oxigenoterapie pe masca, la nevoie asistarea respiratiei pe masca, accelerarea perfuziilor, administrarea de macromolecule (Dextran).

Rahianestezia este indicata in interventiile de durata relativ limitata (60-90 minute) in chirurgia: abdomenului inferior, pelvisului, perineului, lombelor, membrelor inferioare. Acest tip de anestezie este contraindicat la hipovolemici, casectici, la cei cu deformari ale coloanei, in caz de leziuni ale SNC, maduvei, sechele de poliomelita, miastenie, tratament cu anticuagulante, pacienti necooperanti.

b) Anestezia peridurala este o anestezie de conducere in care se injecteaza cantitati mai mari de anestezic in spatiul peridural, intre dura mater si ligamentul galben al vertebrelor. Anestezicul nu intra in LCR. Substanta anestezica cel mai des folosita este Xilina careia i se poate asocia Adrenalina.

Aceasta anestezie nu are reactiile adverse ale rahianesteziei. Este o anestezie dozata, controlata prin perfuzie, oferind o calitate mai buna si de durata convenabila. Ea este contraindicata la scoliotici, obezi, anxiosi, hipotensivi.

4. Anestezia generala

Anestezia generala este o intoxicatie dozata, reglabila, temporara si reversibila, fara sechele si care duce la pierderea sensibilitatii, a constientei si la relaxare musculara. Obiectivele acestei anestezii sunt urmatoarele:

obtinerea analgeziei (lipsa de percepere a durerii);

obtinerea hipnozei (suprimarea constiintei bolnavului);

obtinerea relaxarii musculare (curarizare);

stabilitatea neuroendocrina.

Anestezia generala se obtine prin administrarea narcoticelor pe cale inhalatorie sau intravenoasa. Dupa ce a patruns in organism, anestezicul este vehiculat catre celula nervoasa. Centrii corticali sunt primii prinsi in procesul de narcoza apoi narcoticul cuprinde intreaga scoarta cerebrala.

Substantele anestezice folosite in anestezia generala:

a)     administrate intra-venos: hipnoticele si curarizantele - barbituricele; tranchilizante - Diazepam; decurarizante - Miostinul; opioizi - Morfina.

b)     Administrate prin inhalatie: lichide volatile - Eterul, Halotanul; narcotice gazoase - protoxid de azot, ciclopentan.

Aceste gaze sunt imbogatite cu oxigen si ajung la pacient prin intermediul sistemului respiratori.

Sistemele de ventilatie ale bolnavului pot fi:

o       Deschise: care folosesc oxigenul din atmosfera si-l imbogatesc cu diverse substante.

o       Semi-deschise: la care pacientul inspira un amestec gazos din aparat si expira in aerul atmosferic:

o       Inchise: la care pacientul inspira si expira in aparatul de anestezie.

Tehnicile de realizare a anesteziei generale sunt:

a) prin inhalatie;

b) pe cale intravenoasa;

c) cu intubatie orotraheala (IOT).

Indicatiile majore ale anesteziei generale sunt la: nou-nascut, pediatrie, interventii chirurgicale laborioase, bolnavi psihici, interventii la care anestezia locala nu este posibila sau este contraindicata.

Complicatiile anesteziei generale sunt legate fie de pacient, fie de aparatura anestezica.

- Incidente legate de pacient: hiperreflectivitate vagala, varsaturi, apnee, tuse, sughit, pierderea venei, imposibilitatea de a intuba, luxatia dentara, hipoxia, hipercapnia, inundatia traheobronsica, pneumotoraxul, hiperTA, tulburari de ritm, hipertermie maligna.

- Incidente legate de aparatura anestezica: lipsa de oxigen, perturbari in functionalitatea circuitului anestezic, defectarea laringoscopului, cutarea sau detasarea sondei de intubatie, compresia unui tub, oprirea aparatului de ventilatie artificiala, blocarea valvelor s.a.