Particularitatile tegumentului in raport cu varsta

Particularitatile tegumentului in raport cu varsta

La bebelusi, pielea este catifelata, foarte elastica, bogata in apa, subtire si foarte fina. Procesele de cheratinizare sunt minime, dar incep sa se dezvolte pe masura ce copilul creste.

La pubertate, glandele sebacee si sudoripare apocrine se maturizeaza, la fel si foliculii de par. Dermul se va "imbogati' cu fibre de colagen si elastina, iar cantitatea de apa de la nivelul tegumentului va scadea moderat.

Dupa varsta de 40 de ani, procesele de imbatranire ale pielii incep sa-si faca simtita prezenta, astfel ca pielea se subtiaza, devine mai aspra si atrofica, secretiile sebacee si sudori pare se vor reduce, iar cantitatea de apa la acest nivel scade dramatic. Fibrele de colagen se atrofiaza si-si modifica atat componenta, cat si distributia. Si fibrele de elastina se modifica si devin mai groase. Se observa tendinta de mineralizare la nivelul componentei fibroase a pielii, cu depuneri locale de calciu.

Vascularizatia diminueaza, scade rezistenta vasculara, scad procesele metabolice locale si se acumuleaza produsii toxici metabolici. Cei mai agresivi factori externi care favorizeaza instalarea si evolutia proceselor de imbatranire ale pielii sunt expunerea necontrolata la razele solare sau alte surse de ultraviolete si fumul de tigara. De asemenea, sunt implicati si factori genetici, de stil de viata si mod de alimentatie.

Notiuni generale despre vascularizatia membrelor inferioare

Circulatia sanguina la nivelul gambelor se desfasoara printr-un sistem de artere, capilare si vene, iar circulatia limfatica se desfasoara printr-un sistem separat de vase limfatice.

Arborele arterial al membrului inferior isi are originea la nivelul arterei femurale, principalul traiect arterial care aduce sange oxigenat si hranitor. De la nivelul acestei artere pornesc multe ramificatii care la randul lor dau si ele alte ramificatii, astfel incat in final toate tesuturile si fiecare celula va primi sange oxigenat. Aceste vase arteriale, pe masura ce se ramifica, se ingusteaza pana cand se transforma in capilare. Capilarele reprezinta cele mai mici vase sanguine. La nivel celular, au loc schimburile de substante hranitoare si oxigen, iar celula cedeaza circuitului sanguin produsii rezultati din procesele metabolice, pentru a fi eliminate. Se organizeaza astfel mici venule care ulterior isi cresc capacitatea si devin vene, prin care sangele incarcat cu dioxid de carbon si toxine este colectat si impins spre partea dreapta a inimii. De aici, prin mica circulatie (circulatia pulmonara), acest sange va ajunge la plamani si va fi reoxigenat, iar produsii toxici vor fi epurati la nivelul ficatului si al rinichilor.

La nivelul membrelor inferioare exista doua sisteme venoase, unul profund si altul superficial. Primul este alcatuit din vase de diametru mai mare, situate in profunzime, sub muschii puternici ai caror contractii imping sangele in sens ascendent si care dreneaza astfel venele.

Venele superficiale sunt reprezentate de un sistem mai ingust de vase legate intre ele, formand o adevarata retea. Acestea aduc sangele din piele si din sistemul adipos catre vena femurala. Intre cele doua sisteme venoase, cel superficial si cel profund, exista vase "comunicante' si vase "perforante' care faciliteaza comunicarea larga intre ele, precum si comunicarea cu structurile musculare profunde.

Venele sunt vase mai putin elastice decat arterele. Ele sunt prevazute cu un sistem de valvule interne care favorizeaza deplasarea coloanei de sange in sens antigravitationai. Fara aceste valvule, in pozitie ortostatica, circulatia sangelui ar fi imposibila, iar acesta s-ar acumula la nivelul membrelor inferioare. De altfel, acest lucru se intampla in cazul in care sistemul valvular este afectat sau cand circulatia venoasa este incetinita din diverse motive, si se traduce clinic prin picioare grele, umflate, edematiate. In conditiile in care sangele stagneaza (flebostaza) la nivelul tesuturilor, acesta se incarca cu substante toxice (fiebolimfostaza), celulele nu mai lucreaza intr-un ambient propice, motiv pentru care se ajunge la ruperea echilibrului metabolic (celulita, flebita) sau chiar la moartea acestora (ulcere, necroze). Cand sangele reflueaza (coloana de sange se deplaseaza in directie inversa) in mod repetat din cauza rupturii valvulelor venoase, se formeaza venele varicoase sau varicele.

Referat: Determinarea grasimii din smantana prin metoda acidobutirometrica Referat: Painea - ce paine si in ce cantitate ingrasa?

nu recidiveaza dupa extirpare;

tratamentul de electie este mamectomia sectoriala cu examen histo-patologic extemporaneu.

Fibroadenomul mamar, cea mai frecventa tumora benigna a sanului (20%), este intalnita cu predilectie la femeile intre 20-30 ani. Localizata la periferia glandei mamare, tumora este neteda, bine delimitata, incapsulata, mobila fata de tegumente si de planurile din jur, nedureroasa. Evoluiaza lent, creste la ciclul menstrual si in sarcina si involuiaza la menopauza. Poate degenera malign. Tratamentul este chirurgical, mamectomie sectoriala cu examen histopatologic extemporaneu.

Adenomul si fibromul mamar pur sunt tumori rare, de dimensiuni variabile, iar tratamentul lor este chirurgical si consta in sectorectomia cu examen histopatologic extemporaneu.

Tumora Phyllodes este o tumora benigna, epiteliala si conjuctiva, cu aspect clinic de mare diversitate, cu potential redus de malignizare dar cu frecventa recidive. Numele ei vine de la aspectul histologic de vegetatii celulare dispuse in forma de frunza de copac. Este intalnita in special la femei, intre 30 si 60 ani si are un determinism hormonal cert: regresie menstruala, crestere la sarcina, pusee evolutive la menopauza. Ea reprezinta 3% din tumorile mamare in general si 10% din tumorile benigne ale sanului. Tratamentul este chirurgical, cu extinderea exciziei diferita in functie de marimea tumorei.

Tumorile vegetante intracanaliculare, forma cea mai frecventa de tumora mamara intalnita la barbati, este rar intalnita la femei, intre 30-50 ani. Se caracterizeaza prin: scurgere spontana sau provocata de sange sau secretie sanghinolenta prin mamelon; formatiunea tumorala situata central sub mamelon bine delimitata, elastica, de marimi diferite, ce apare la 2 ani dupa inceperea scurgerilor mamelonare. Tratamentul este chirurgical si este determinat de stadiul evolutiv al tumorii si varsta bolnavului.

Lipoamele mamare sunt tumori de dimensiuni variabile, moi, bine delimitate, incapsulate, mobile, unice sau multiple, nedureroase, fara adenopatie axiala. Histologic au aspect de tesut gras.

3. Tumori maligne - semne clinice si explorari paraclinice

Frecventa cancerului de san a crescut considerabil in ultimii ani, el reprezentand cea mai frecventa forma de cancer la femei. Boala se intalneste insa la ambele sexe, cu predominanta neta la femei, raportul barbati/femei = 1/100.

Neoplasmele glandei mamare pot fi impartite in doua categorii dupa tesutul din care deriva formatiunea tumorala:

cancerul epiteliului secretor (adenocarcinomul mamar si boala Paget);

cancerul tesutului conjunctiv (sarcoamele).

Epitelioamele maligne constituie forma cea mai frecventa intalnita, apar obisnuit la femei intre 40 si 60 de ani, dar se intalnesc de asemenea si la barbati.

Factorii etiologici si patologici favorizanti sunt:

o       degenerarile maligne a unor tumori benigne mamare;

o       producerea de hormoni estrogeni in exces;

o       administrarea anarhica si masiva de estrogeni;

o       obezitatea;

o       anticonceptionalele cu predominanta estrogenica;

o       prezenta cancerului de san in antecedentele familiale;

o       tulburari ale ciclului menstrual sau ale ciclului ovarian.

O femeie instruita va putea descoperi pr

Iata de ce varicele si diferitele forme de celulita cauzate de insuficienta veno-limfatica nu sunt doar aspecte inestetice, ci constituie adevarate boli care trebuie sa fie diagnosticate precoce si tratate in modul cel mai serios. Sigur ca este bine ca problemele sa fie rezolvate si din punct de vedere estetic!

Limfa este un fluid organic care are rol de epurare, in care se deverseaza toti produsii toxici, tot ceea ce organismul a primit in exces si vrea sa elimine. Lichidul limfatic parcurge vasele limfatice extrem de line care se reunesc in ducturi mai mari, acestea ajung la nivel toracic pentru a se varsa in sistemul venos, intrand in circulatia pulmonara si apoi in cea renala pentru epurare. Limfa poate fi descrisa ca apa din canalele in care intreprinderile isi varsa substantele reziduale.

Cateva notiuni generale despre metabolismul lipidelor si al glucidelor Metabolismul lipidelor

Metabolismul lipidelor incepe cu digestia acestora. Lipidele cele mai importante din punct de vedere biologic sunt trigliceridele, fosfolipidele si colesterolul.

Digestia lipidelor este initiata in duoden sub influenta bilei si continua in jejun si ileon in prezenta sucului pancreatic. Prin urmare, digestia lipidelor se face in toate cele trei segmente ale intestinului subtire. Daca ajung cantitati de lipide nedigerate in colon, procesele de absorbtie pot sa continue si acolo, digestia acestora facandu-se sub influenta bacteriilor intestinale colonice, sau pot sa fie eliminate prin scaun, Dupa cateva reactii biochimice de transformare, acizii grasi, trigliceridele si fosfolipidele sunt absorbite in celulele intestinale si de aici sunt eliberate in circulatie.

Colesterolul se resoarbe in prezenta bilei si a sucului pancreatic, predominant in portiunea terminala a intestinului subtire.

Lipidele se gasesc in celule sub doua forme: lipidele structurale, care alcatuiesc membranele celulare, si grasimile neutre, stocate in celule.

In celula adipoasa exista doua compartimente care stocheaza lipide, unul superficial, in care incorporarea lipidelor este rapida, si unul mai profund, in care schimburile sunt mai lente. Mai exista si o a treia forma de grasime, bruna, care se gaseste de regula doar la copii.

Grasimile de depozit, stocate celular, sunt reprezentate de trigliceridc, iar forma sub care grasimile sunt eliberate din depozite este de acizi grasi liberi (AGL). Trigliceridele sunt constituite din acizi grasi liberi si glicerol. Glicerolul este absolut esential in procesul de depozitare a grasimilor, fara acesta neputandu-se forma depozitele adipoase. Glicerolul este un produs al metabolismului zaharurilor. De unde rezulta legatura foarte stransa intre metabolismul grasimilor si cel al zaharurilor. Grasimile ingerate si absorbite nu ar putea fi depozitate daca nu ar exista si putin "dulce' care sa le ajute.