Analiza psihologica a familiei cu autisti

Rolul conflictelor familiale este recunoscut de mult timp. Primele lucrari ale psihanalistilor americani sau europeni asupra legaturilor dintre autism si disfunnctionalitatile familiei au condus spre o terapie a familiei in bolile mintale.

Lidz si Lidz (1949) au investigat caracteristicile mamelor pacientilor autisti gasind tulburari patologice majore in cadrul relatiei dintre mama - copil.

Fromm si Reihman (1948) introduc termenul de 'mama a copilului autist' termen cere ii face pe altii sa se simta vinovati si care in combinatie cu un tata pasiv, detasat si inofensiv cauzeaza copilului o stare lui o stare si mai confuza si inadecvata.

Aceste analize psihologice ale familiei copilului autist au fost completate de o analiza mai larga si mai sistematica; familia este considerata ca un grup de indivizi care se influienteaza unul pe celalalt, un sistem ce trebuie sa suporte si sa accepte persoana cu tulburari.

Anii ' 50 se remarca prin noi concepte aduse in prim plan de catre: G. Bateson si echipa din Palo Alto - California; T. Lidz la Yale; Murray sI Bowen (si mai tirziu Wynne) de la Institutul National pentru Sanatatce Mintala.

Bateson si echipa sa introduc conceptul 'dublei legaturi' ce apare atunci cind cineva primeste in mod obisnuit de la aceeasi persoana mesaje contradictorii si care-i interzic comentariile contradictorii. Cel in cauza simte ca orice reactie de raspuns ar avea, aceasta va fi une esec; in aceasta situatie si mesaje sale de raspuns ar fi un esec si ca atare el invata sa-si piarda abilitatea de a intelege adevaratul sens al mesajelor proprii sau ale altora.

Autorii sustin ca fenomenul 'dublei legaturi' devine patternul dominant al comunicarii in aceste familii. La aceasta s-au adaugat si alte concepte si anume:

'descalificarea', desconsiderarea a ceea ce spune fiecare si ceea ce spun ceilalti in familiile autistului;

'pozitia insuportabila' care explica emergenta compotamentului autist ca o tcentativa de supravietuire a subiectului;

'confirmare', cineva din familie nu exista vis-i-vis de bolnav.

T.Lidz realizeaza o extindere a conceptelor psihanalitice despre familie, psihodinamica parintilor este in mod special raspunzatoare de dezvoltarea comportamentului autist, el nu priveste familia ca un sistem social.

Bowen a fost interesat de interactiunile simbiotice mama -copil. Afirma ca autismul este un proces ce traverseaza cel putin trei generatii inainte de a se manifesta la un membru al familiei, sugereaza ca unul sau  ambii parinti au avut conflicte emotionale serioase cu parintii lor si care acun se rasfring si asupra relatiei cu copilul lor.

Winne isi indreapta atentia spre modelele de comunicare lipsite de claritate, ambigue, confuze din cadrul relatiei familiale ce se subsumeaza conceptului de 'pseudomutualitate' - o manevra de aparare a membrilor familiei in fata realitatii, o combinare de manifestare in sistemul familial inchis dar sigur.

Scolarizarea

In putine cazuri copilul autist care eventual asociaza si deficienta mentala poate urma cursurile unei scoli obisnuite. El trebuie integrat intr-un program special de instruire intensiva, cu un regim individualizat si adaptat gradului sau de dezvoltare intelectuala si comportamentala. Educatorii si invatatorii trebuie sa aiba o experienta adecvata in tratarea acestor copii care nu comunica verbal sau nonverbal si sa colaboreze permanent cu medicul si parintii. Orarul zilnic al unui astfel de copil trebuie sa contina logoterapie, exercitii fizice, lucru in grup, program de joaca, aceasta diversitate avind rolul de a-l mobiliza si de a-l tine conectat la lumea inconjuratoare. E vitala pentru o dezvoltare rezonabila a unui copil autist plasarea sa precoce intr-un program educational intens si foarte bine structurat. Cel mai grav lucru pentru un copil intre 2 si 5 ani este sa fie 'lasat in pace'.